Spete pretentii comerciale. Decizia 112/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 112
Ședința publică de la 23 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Antoanela Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe apelanta " " și intimata " " - PRIN LICHIDATOR 2003, având ca obiect pretenții, apeluri formulate împotriva sentinței nr. 921/com din 31.03.2009 și încheierii nr. 91 din 25 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Iași - Secția contencios Administrativ și Fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că intimata a depus precizări.
Având în vedere că intimata a solicitat judecata în lipsă, prin întâmpinare (filele 11-17 dosar), instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare. Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor comerciale de față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 921/com din 31 martie 2009 Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - I, prin lichidator judiciar LICHIDATOR 2003 SRL în contradictoriu cu SRL Instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 88.766 lei, reprezentând diferență contravaloare lucrări executate în baza contractului 175/2003, actualizată cu indicele de inflație la data plății efectiv. S-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata sumei de -,5 lei cu titlu de penalități, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că între părți s-au desfășurat relații comerciale, conform Contractului nr. 175/20.06.2003. În baza acestuia au fost executate de reclamantă, în beneficiul pârâtei L, mai multe lucrări și servicii. Din raportul de expertiză întocmit de expert instanța a reținut că reclamanta a executat cu întârziere și cu deficiențe o parte dintre lucrări, dar respectivele lucrări nu fac obiectul facturilor a căror plată este solicitată prin prezenta acțiune.
După promovarea acțiunii, la data de 20.03.2007, pârâta a achitat suma de 46.039,25 lei RON, reprezentând contravaloarea lucrării "Consolidare grinzi rulare" și care face obiectul facturii fiscale nr. -/22.09.2003 = 100.779 lei RON. Această lucrare este singura finalizată, din totalul de 5 lucrări contractate de pârâtă cu - I, lucrare în legătură cu care pârâta a recunoscut că a fost executată în mod corespunzător și pe care achitat-
Diferența din suma solicitată, suma de 88.766,75 lei, reprezintă contravaloarea unor lucrări și servicii executate corespunzător de reclamantă, potrivit aceluiași raport de expertiză, fiind deci o creanță certă, lichidă și exigibilă. Aceasta a fost - de altfel - recunoscută de pârâtă, care a arătat că - întrucât lucrările și serviciile ce fac obiectul facturilor din petitul acțiunii sunt executate de reclamantă corespunzător - este de acord cu plata lor, dar nu și a penalităților.
Tribunalul a constatat că potrivit articolului 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar conform articolului 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare. Față de situația de fapt reținută și de dispozițiile legale incidente, instanța a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 88.766 lei, reprezentând diferență contravaloare lucrări executate în baza contractului 175/2003. Fiind vorba de lipsa de folosință a unei sume de bani, o reparație integrală a prejudiciului suportat nu se poate realiza decât prin reactualizare, conform indicelui de inflație; prin urmare, instanța a obligat pârâta la plata acestei sume actualizate - cu rata inflației - la data efectuării plății.
În ce privește cererea reclamantei de obligare pârâtei la plata sumei de -,5 lei, cu titlu de penalități, instanța a apreciat că aceasta este nefondată, întrucât lucrările executate de reclamantă fac parte integrantă dintr-un contract. În cadrul acestui contract, niciuna dintre părți nu și-a îndeplinit toate obligațiile pe care și le-a asumat. Plata penalităților este stabilită în sarcina ambelor părți. Potrivit articolului 12 din contractul părților, în cazul în care antreprenorul nu respectă termenul contractual, acesta urmează să-i plătească beneficiarului penalități de 0,15%. În concluziile răspunsului la obiecțiunile expertizei, expertul precizează că valoarea lucrărilor cu deficiențe este de 1.049.009.183 lei (104.900,91 lei RON) la nivelul anului 2003. Cum nici reclamanta nu și-a respectat toate obligațiile care îi reveneau potrivit contractul și a executat cu întârzieri și deficiențe o parte dintre lucrări, iar unele nu au fost deloc executate, apelându-se de pârâtă la o altă firmă, instanța - statuând în echitate, având în vedere natura sinalagmatică a contractului și principiul executări cu bună-credință a contractului în ansamblul său - a apreciat că nu pot fi acordate penalități în prezenta cauză, respingând - în consecință - cererea.
Prin încheierea nr. 91 din 25 iunie 2009 Tribunalul Iașia admis - în parte - cererea de lămurire a sentinței comerciale nr. 921/COM. S-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței comerciale nr. 921 din 31 martie 2009, în sensul că suma de 88.776 lei, la care a fost obligată pârâta, se va actualiza cu indicele de inflație ținând cont de data la care a intervenit scadența facturilor fiscale și de data plății efective. S-au respins celelalte solicitări ale reclamantei.
Tribunalul a reținut - în motivarea încheierii - că potrivit art. 2811.pr.civ, n cazul in care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
Solicitarea reclamantei, în sensul menționării anumitor aspecte în considerentele hotărârii, respectiv indicarea exactă a tuturor facturilor depuse la dosar, nu poate fi încadrată în situațiile în care se poate solicita instanței îndreptarea sau lămurirea unei sentinței, fiind respinsă.
În ce privește lămurirea modalității de aplicare a dispoziției privind actualizarea cu indicele de inflație, instanța a constatat că în cuprinsul hotărârii menționate nu se precizează momentul de la care are loc actualizarea, ci doar momentul până la care are loc, respectiv data plății. Apreciind că pentru evitarea oricărui dubiu privind întinderea dispozitivului hotărârii se impune lămurirea acestei chestiuni, instanța a admis acest capăt de cerere. În consecință, instanța a lămurit dispozitivul sentinței comerciale 921/31.03.2009, în sensul că suma de 88776 lei, la plata căreia a fost obligată pârâta, se va actualiza cu indicele de inflație ținând cont de data la care a intervenit scadența facturilor fiscale, acesta fiind momentul la care debitorul era obligat la plată, respectiv până la data plății efective.
Împotriva sentinței și încheierii a formulat apel pârâta " " L, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. În motivarea apelului împotriva sentinței, pârâta arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de neexecutare a contractului, invocată de ea. Pentru acest motiv solicită casarea cu trimitere, pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra excepției.
Învederează apelanta că aceasta reprezintă un mijloc de apărare, aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic, mijloc pe care îl exercită în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații.
Pârâta arată că i-a invocat această excepție reclamantei și înainte de proces, refuzând efectuarea plății până la remedierea lucrărilor și întocmirea formalităților scrise. Acest lucru nu s-a întâmplat niciodată, așa încât susține apelanta că nu putea efectua plata pentru lucrări incomplete, defectuoase și pentru care nu existau situații de lucrări.
Apelanta mai susține că instanța de fond a reținut corect că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, aceasta rezultând în primul rând din concluziile expertului, care precizează că "valoarea lucrărilor cu deficiențe este de 1.040.009.183" și în al doilea rând din celelalte constatări, cum ar fi: "în cadrul acestui contract niciuna dintre părți nu și-a îndeplinit obligațiile", "reclamanta a executat cu întârzieri și deficiențe o parte din lucrări, iar unele nu au fost executate, apelându-se de pârâtă la o altă firmă", însă cu toate acestea a omis să se pronunțe asupra excepției invocate și a admis acțiunea. Atât timp cât instanța de fond a constatat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile, refuzul pârâtei de a efectua plata este justificat prin prisma excepției invocate, învederează cea din urmă.
" " L pretinde că greșit instanța de fond nu a avut în vedere și celelalte concluzii ale expertizei, unde se precizează - printre altele - că repetatele adrese prin care a solicitat completarea lucrărilor efectuate cu deficiențe erau întemeiate și că reclamanta antreprenor a întocmit situații de lucrări în mod unilateral.
Apelanta susține că soluția tribunalului nu are temei în culpa contractuală, întrucât în speță culpa contractuală nu poate fi împărțită: ori există culpa neexecutării lucrărilor ori există culpa neexecutării plății. Existența primei o exclude în mod neechivoc pe cea de a doua. Întrucât prima instanță a constatat, în mod direct, culpa contractuală a reclamantei, constând în executarea necorespunzătoare a lucrărilor, trebuia să respingă acțiunea, pentru excepția de neexecutare a contractului. Apelanta mai arată că lucrările cu deficiențe, executate necorespunzător de intimată, sunt în valoare de 104.900,91 lei, valoarea lucrărilor neexecutate depășind debitul care a mai rămas de achitat.
2. În ce privește apelul împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului hotărârii, pârâta susține că o astfel de cerere vizează fondul cauzei, neputând fi soluționată în procedura aleasă de reclamantă, ci prin exercitarea apelului.
" L" pretinde că atât timp cât părțile au stabilit - prin voința comună - evaluarea anticipată a eventualelor daune, ele nu mai pot solicita și instanța nu trebuie să acorde și dobânda legală sau sporul de inflație, întrucât practic s-ar ajunge la înlăturarea voinței părților și la dubla sau chiar tripla impunere a daunelor.
Atunci când părțile nu au evaluat anticipat eventualele daune, ele pot solicita instanței fie acordarea dobânzii legale fie sporul de inflație. Voința părților primează, astfel că singurele daune care puteau fi acordate în cauză erau cele stabilite prin voința comună a contractanților, adică penalități de întârziere la plată.
Prin sentință, instanța a hotărât că - pentru echitate - nu se impune acordarea de penalități conform contractului și a hotărât că se impune acordarea debitului solicitat, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Apelanta învederează că această dispoziție este corectă, dar ineficientă. Executorii judecătorești în prezent au posibilitatea legală să actualizeze aceste sume, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data plății efective. Atât timp cât instanța a înlăturat aplicarea daunelor, calculate sub forma penalităților stabilite prin voința părților, alte moduri de calculare a acestora nu mai pot fi aplicate.
Practic, în speță, instanța a trecut peste voința părților și a stabilit o altfel de modalitate de calcul al daunelor pentru neexecutare. Mai arată apelanta că aplicarea sporului de inflație de la data scadenței și până la data plății înseamnă aplicarea acestuia pe o perioadă de 5 ani și respectiv 6 ani, deci pe o perioadă mai mare de trei ani, perioadă maximă pentru care se pot acorda daunele.
Apelurile nu au fost motivate în drept.
întâmpinare, intimata "- " SRL, prin lichidator judiciar, solicită respingerea ambelor apeluri.
Intimata învederează că neexecutarea contractului nu constituie o excepție de procedură, ci un mijloc de apărare, iar instanța de fond s-a pronunțat asupra apărărilor apelantei-pârâte. În ce privește apelul vizând încheierea, intimata-reclamantă arată că prin încheierea nr. 91 din 25 iunie 2009 s- lămurit modul de aplicare a actualizării, pentru evitarea oricăror confuzii în cadrul executării silite, tribunalul nehotărând asupra fondului, cum pretinde apelanta.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată următoarele:
1. La momentul declarării apelului împotriva sentinței comerciale nr. 921/2009 pârâta " " L nu a plătit taxa judiciară de timbru și nu a depus timbru judiciar, astfel că - prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, conform repartizării aleatorii - apelanta a fost citată, pentru termenul de judecată din 12 octombrie 2009, cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 1693 lei și de a depune timbru judiciar de 5 lei. La stabilirea taxei judiciare de timbru instanța de apel a avut în vedere dispozițiile articolului 11 alineat (1) teza a II-a, coroborat cu art. 2 alineat (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
La termenul din 12 octombrie 2009 apelanta nu a făcut dovada plății taxei judiciare de timbru, învederând că a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru. Cererea de reexaminare a fost respinsă - prin încheierea din 20 octombrie 2009 Curții de Apel Iași, Secția comercială - dar apelanta nu a plătit taxa judiciară de timbru de 1693 lei și nu a depus timbrul judiciar, nici până la 23 2009.
Curtea de apel constată că - potrivit art. 20 alineat (1) din Legea nr. 146/1997 - taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar apelantei i s-au acordat termene pentru plata taxei judiciare de timbru (în baza alineatului 2 al articolului 20) dar nu a înțeles să îndeplinească această obligație, situație în care devine aplicabilă sancțiunea stabilită de alineatul (3) al articolului 20 din Legea taxei judiciare de timbru, sancțiunea anulării apelului. Anularea apelului, ca netimbrat, împiedică examinarea - în tot ori în parte - a criticilor vizând sentința comercială nr. 921/2009, care urmează a fi păstrată.
2. Referitor la apelul împotriva încheierii nr. 91/2009, curtea constată că tribunalul a aplicat corect prevederile articolului 281 indice 1 Cod procedură civilă. În pofida susținerilor apelantei, curtea reține că prima instanță nu s-a pronunțat încă o dată pe fondul cauzei, ci s-a limitat la lămurirea dispozitivului sentinței comerciale nr. 921/2009, în ce privește actualizarea sumei la plata căreia a fost obligată pârâta. Lămurirea se încadrează în reglementarea articolului 281 indice 1 Cod procedură civilă și sunt fără legătură cu cauza considerentele apelantei vizând evaluarea anticipată - de părți - a daunelor. Temeiul actualizării este principiul reparării integrale a prejudiciului, din articolul 1084 Cod civil, actualizarea fiind menită a realiza un echilibru valoric al prestațiilor, în condiții de fluctuație a valorii monedei în care s-au desfășurat raporturile comerciale.
În fine, actualizarea s-a cerut înlăuntrul termenului general de prescripție a dreptului la acțiune, stabilit de articolul 3 din Decretul nr. 167/1958, această din urmă critică apărând nefondată.
Raportat considerentelor expuse curtea, în aplicarea articolului 20 alineat (3) din Legea nr. 146/1997 și articolului 296 teza I Cod procedură civilă, va anula ca netimbrat apelul împotriva sentinței și va respinge apelul privind încheierea, păstrând cele două hotărâri ale Tribunalului Iași
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul formulat de pârâta L împotriva sentinței comerciale nr. 921/com/31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o păstrează.
Respinge apelul formulat de pârâta L împotriva încheierii nr. 91/25.06.2009, pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.12.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Claudia Antoanela SusanuJudecători:Claudia Antoanela Susanu, Anca Ghideanu
