Spete pretentii comerciale. Decizia 112/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.112
Sedința publică din 17 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
GREFIER - - -
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelantul reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței comerciale nr.2670/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 27.01.2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 03.02.2010, la 10.02.2010 și apoi la 17.02.2010, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială sub nr- reclamantul MUNICIPIUL B în contradictoriu cu pârâta BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 100.322.724,16 ron reprezentând chirie și TVA începând cu perioada iunie 2002, precum și majorări de întârziere, în baza contractelor de închiriere nr.3113, 3114, 3115 și 3117 din 1991.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.2.494/29.03.2001 pronunțată de Tribunalul București - Secția Comercială și de sentința civilă nr.1.539/2005 pronunțată de aceeași instanță, ambele definitive și irevocabile.
Prin sentința comercială nr.2670/17.02.2009 acțiunea reclamantei a fost respinsă, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a formulat pretenții pentru perioada 1994-2002, respinsă irevocabilă prin decizia nr.98/2006 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, care a stabilit că regimul juridic al celor patru contracte este unitar, ele au fost încheiate în aceeași zi, cuprind clauze identice, iar prin contractul de credit se face trimitere la cele 4 contracte de închiriere, părțile stabilind deci raporturi contractuale interdependente.
În privința clauzei penale s-a apreciat că aceasta nu poate fi presupusă ori suplinită, întrucât are un regim juridic propriu și distinct de daunele interese.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 284 alin.1 Cod procedură civilă, reclamantul MUNICIPIUL B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială, motivul invocat fiind acela că, în mod greșit instanța a respins acțiunea ca fiind nefondată, întrucât clauza penală nu ar exista în nici unul din textele contractelor, ca de altfel nici majorarea de întârziere. Întrucât părțile au tranșat problema despăgubirilor datorate în cazul neexecutării obligațiilor contractuale, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a acestora, apelanta consideră că nu și-a respectat obligațiile asumate.
În plus, instanța de fond în mod greșit a omologat raportul de expertiză, fără ca acesta să fi deslușit pe deplin situația de fapt.
În drept, art.282-298 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât pretențiile reclamantei sunt prescrise și s-a constatat netemeinicia lor, cu autoritate de lucru judecat, prin sentințele civile, definitive și irevocabile nr.2.494/29.03.2001 și 1539/5.04.2005 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Analizând sentința atacată în raport de probele administrate, criticile formulate, susținerile părților și temeiul de drept invocat, Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În primul rând Curtea nu se va pronunța în mod distinct asupra excepțiilor prescripției dreptului la acțiune al reclamantei și a autorității de lucru judecat, în raport de sentințele menționate mai sus întrucât, din considerentele acestora, se observă că respectivele instanțe au constatat, la rândul lor, temeinicia acestor excepții în raport de alte hotărâri judecătorești definitive, ceea ce relevă reaua credință și abuzul de drept procesual manifestată de către reclamantă prin obstinația cu care investește instanțele cu cereri al căror obiect este similar sau identic.
Din această perspectivă Curtea constată că prima instanță a analizat în mod judicios probatoriul administrat în cauză și a pronunțat o sentință legală și temeinică.
Astfel, critica apelantei cu privire la modul de apreciere asupra existenței clauzei penale din contractele încheiate între părți este neîntemeiată, câtă vreme la cap.X din contract, art.14 nu constituie o clauză penalăstrito sensu, întrucât nu prevede în mod anticipat cuantumul despăgubirilor ce trebuiau datorate de către partea în culpă n cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor asumate. Or, în contractele comerciale, clauza penală trebuie să fie exprimată cu claritate, ea neputând fi presupusă ori suplinită.
În ceea ce privește raportul de expertiză realizat cu ocazia soluționării în fond a cauzei, concluziile acestuia arată că,penalitățile (majorările) de întârziere pretinse de reclamantă în sumă de 79.496.120,71 ron nu sunt datorate, deoarece nu au fost prevăzute în contractele de închiriere încheiate între părți printr-o clauză penală și, creanțele nefiind de natură fiscală, nici accesoriile nu pot fi asimilate obligațiilor fiscale( a se vedea fila 197, vol.II fond).
Concluziile expertizei și ale răspunsului la obiecțiunii nu au fost combătute de reclamantă prin nici o probă contrarie, pertinentă, care să poată convinge instanța în mod corespunzător.
Reclamanta a modificat în mod unilateral cuantumul chiriei, ignorând clauzele contractuale asumate și încălcând astfel prevederile art. 969 și 1091 Cod civil. În contractele de închiriere nu se face nici o mențiune de prestabilire a tarifelor de închiriere în funcție de hotărârilor interne ale primăriei.
Cum pretențiile derivate din penalități și TVA sunt accesorii ale chiriilor iar acestea din urmă nu sunt fondate, rezultă deci că nici accesoriile nu sunt datorate.
Față de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă,Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței comerciale nr.2670/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, cu sediul în B,- sector 3.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 17.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Gabriela VințanuJudecători:Gabriela Vințanu, Minodora Condoiu
