Spete pretentii comerciale. Decizia 1153/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR.1153
Ședința publică din data de 08 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
: -
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamanta - SRL G, cu sediul în G,-, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 861 din 28 iulie 2008 din 28 iulie 2008 pronunțată de tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA T, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, cod poștal -.
Cererea de recurs fiind timbrată cu 4,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 08.10.2008, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta- reclamantă - SRL G reprezentată de avocat, din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 1602 din 8.10.2008, intimata pârâtă - SA Târgoviște reprezentată de consilier juridic potrivit împuternicirii nr. 5192/8.10.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul se află la prim termen de judecată, este motivat, timbrat.
Avocat pentru recurenta reclamantă - SRL G depune la dosar chitanța nr. - din 08.10.2008 în sumă de 4,00 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar de o,15 lei, ce au fost anulate la dosar.
Curtea, din oficiu pune în discuția părților excepția tardivității formulării recursului, având în vedere prevederile art. 158 alin. 3 pr.civilă. Recursul promovat împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea unei alte instanțe trebuia exercitat în termen de 5 zile de la pronunțare.
Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă - SRL G, consideră că recursul este formulat în termen, respectiv 5 zile de la comunicare, în speță fiind aplicabile prev. art. 22 pct. 5 pr.civilă.
Consilier juridic, lasă la aprecierea instanței excepția tardivității formulării recursului invocată din oficiu.
Curtea, acordă cuvântul părților și în dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul în susținerea recursului reclamantei - SRL G, dezvoltă oral motivele aflate în scris la dosar,
arătând că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 11 și 12 pr.civilă.
In continuare a menționat că prima instanță a ignorat prevederile legale în materia competenței teritoriale alternative, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, evocând nepertinent coroborarea prevederilor art. 11 pr.civ cu art. 13 alin. 1 din același cod.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Consilier juridic, solicită menținerea hotărârii pronunțată de tribunalul Dâmbovița, întrucât în mod corect a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, deoarece se impune efectuarea în cauză a unei expertize tehnice de specialitate.
Avocat, având cuvântul în replică, apreciază că potrivit dispozițiilor art. 11 pr.civilă coroborat cu art. 13 din același text de lege se impunea declinarea cauzei atât în favoarea Tribunalului Constanța cât și la
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată inițial la nr- la Judecătoria Găești, reclamanta - SRL G, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța pârâta - SA T să fie obligată să-i plătească suma de 115.065,92 lei reprezentând indemnizația datorată potrivit poliței de asigurare împotriva incendiilor și altor calamități nr. -/28.11.2006, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de proces.
In motivarea acțiunii, petiționara a arătat că prin polița menționată anterior și-a asigurat bunurile societății, menționate în anexa acestei polițe, pentru perioada 29.11.2006 - 28.11.2007, între bunurile asigurate figurând și magazinul situat în G, str T, -B parter, în care s-a pătruns prin efracție la data de 31.05.2007, sustrăgându-se bunuri în valoare de 28.406,82 lei.
A mai pretins reclamanta că la data de 16.10.2007, la punctul de lucru din C,-, în urma prăbușirii acoperișului s-a deteriorat stocul de marfă în valoare de 86659,10 lei, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 29.10.2007, asiguratorul fiind anunțat imediat, în ambele situații însă, în mod nejustificat pârâta a refuzat să plătească reclamantei indemnizația cuvenită în baza poliței de asigurare.
La termenul de judecată din 1.04.2008 instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă prin întâmpinarea depusă la dosar, iar reclamanta a invocat excepția necompetenței materiale, față de valoarea litigiului care depășește 100.000 RON.
Prin sentința nr. 564/1.04.2008 Judecătoria Găești a admis excepția de necompetentă materială invocată de reclamantă și și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Dâmbovița, constatând că aceasta este instanța competentă să
soluționeze cauza în fond, potrivit art. 2 pct. 1,lit. a civ. valoarea litigiului comercial depășind 100.000 lei.
Prin sentința nr. 861/28.07.2008 tribunalul Dâmbovițaa admis excepția de necompetență teritorială invocata de pârâta - SA T- Sucursala D prin întâmpinare și a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Constanța.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul Dâmbovița a reținut că potrivit art. 11 civ. cererile în materie de asigurare se pot face și la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul asiguratului, bunurile asigurate sau locul unde s-a produs accidentul, deși art. 5 civ. prevede posibilitatea formulării cererii la instanța domiciliului pârâtului.
S-a apreciat însă, că din coroborarea disp. art. 13 al. 1 civ. cu prevederile legale menționate anterior, rezultă că este competentă să soluționeze cauza instanța în circumscripția căreia se află situat bunul imobil în cauză, fiind vorba de o acțiune reală, numai proprietarul putând încheia un contract de asigurare pentru imobil, judecata cauzei fiind mult mai eficientă în localitatea în care se situează imobilul asigurat, probatoriile putându-se administra cu mai multă celeritate.
Impotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL G, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că regulile de competență teritorială au caracter relativ, principiul competenței instanței de fond privind chemare în judecată a unei alte persoane fiind prevăzut de art. 5 civ. care instituie regula generală a competenței instanței de la domiciliul pârâtului, art. 11 civ. prevăzând alternativ alte instanțe competente să soluționeze litigiile în materia despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare, respectiv instanța de la domiciliul asiguratului, de la locul unde se situează bunurile sau de la locul unde s-a produs incidentul.
S-a arătat că prin soluția pronunțată tribunalul Dâmbovițaa încălcat dreptul la opțiune al reclamantului prev. de art 12 civ. privind posibilitatea alegerii instanței de judecată, dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, dispunându-se nelegal declinarea competenței la Tribunalul Constanța, deși acțiunea privea două evenimente, unul petrecut la C, celălalt la G, iar despăgubirile solicitate nu privesc bunuri imobile, ci bunuri mobile, solicitându-se admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii excepției de necompetență teritorială invocate de pârâtă.
La termenul de judecată din data de 8.10.2008, Curtea a pus în discuție excepția tardivității declarării recursului de către reclamantă și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții, în legătura cu care reține următoarele:
Sentința atacată privește măsura declinării competenței, de către tribunalul Dâmbovița, la Tribunalul Constanța, ca urmare a admiterii excepției de necompetență teritorială invocată de pârâta - SA T, termenul de recurs împotriva acesteia fiind de 5 zile de la pronunțare, conform art. 158(3) civ.
Urmează a fi înlăturate ca nefondate susținerile recurentei reclamante potrivit cărora termenul de recurs de 5 zile curge de la comunicarea hotarârii, potrivit art. 22(5) civ. acest termen aplicându-se numai hotarârilor prin care se soluționează
un conflict negativ de competență, de către instanța superioară, prin regulator de competență, ca urmare a declinărilor reciproce de competență între aceleași isntanțe.
Față de aceste considerente, urmează a se repinge ca tardiv formulat recursul reclamant - SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării recursului, invocată din oficiu de instanță.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamanta - SRL G, cu sediul în G,-, județ D, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 861 din 28 iulie 2008 din 28 iulie 2008 pronunțată de tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA T, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, cod poștal -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 8 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
Grefier,
Red. /DD
2 ex/10.10.20087
f- tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
