Spete pretentii comerciale. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 116
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe apelant CONSILIUL LOCAL I, apelant MUNICIPIUL I - PRIN PRIMAR și pe intimat SC SA ). I), intimat PRIMĂRIA MUNICIPIULUI I, având ca obiect pretenții, apel formulat împotriva sentinței nr. 624/com/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - Secția Comercială și de contencios Administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.11.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, la solicitarea apelantei prin apărător de amânare a pronunțării pentru a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea la data de 30.11.2009, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 07.12.2009, când:
CURTTEA DE APEL
Deliberând asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 624/com/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis excepția lipsei capacității procesuale pasive a Primăriei Municipiului și în consecință s- respins acțiunea formulată de reclamanta A în contradictoriu cu această pârâtă; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului I, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului și Municipiul I prin Primar, s-a dispus obligarea pârâților să plătească reclamantei suma de -,15 lei reprezentând ]valoarea rămasă de recuperat din investițiile efectuate la din I, s- respins capătul de cerere privind suma de 567.876,26 lei și s-a luat act de faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 86 din 11.03.2002 a Consiliului Local a municipiului Iaa probat în principiu, atribuirea în administrare a ui " " din, aflat în prezent în domeniul privat al Consiliului Local al municipiului I și administrarea, Regiei Autonome Județene de Canal.
Prin Hotărârea nr. 38/26.03.2002 Consiliul Județean Iaa probat preluarea în administrare a ui " " către reclamantă.
În baza Hotărârii nr.86/11.03.2002 emisă de Consiliul Local I și I și a Hotărârii Consiliului Județean I nr. 6/26.03.2002 Consiliul Local I și au încheiat un protocol de predare primire spre administrare.
Prin adresa nr. 46908/8.08.2002, reclamanta a solicitat Primăriei I autorizarea executării lucrărilor de consolidare, modernizare și reparații capitale la " " și împrejmuire.
Primăria Municipiului Iae mis autorizația de construire nr. 811 din 16.08.2002 pentru executarea lucrărilor de construire, consolidare, modernizare și reparații capitale la " " și reparare împrejmuire, cu o valoare de 6.636.630,2520 lei.
La data de 3.09.2002,Consiliul Local al Municipiului Iae mis Hotărârea nr. 318 prin care a dispus aprobarea efectuării lucrărilor de refacere a împrejmuirilor și reparații capitale la obiectivele privind " ".
În perioada aprilie 2002 -ianuarie 2006 au fost efectuate lucrările de investiții.
Prin Hotărârea nr. 13 din 23.01.2006 Consiliul Județean Iaa brogat Hotărârea Consiliului Județean nr. 38/26.03.2002, s-a aprobat preluarea în administrare a ui " " urmând ca reclamanta să perfecteze procesul - verbal privind transmiterea dreptului de administrare exercitat asupra ui " " I, titularului dreptului de proprietate al bunului imobil.
Față de prevederile art. 271 din 28.07.2006 Consiliul Local al municipiului Iaa probat darea în administrare gratuită a către Direcția de Servicii Publice a Municipiului I,
La data de 8.08.2006, prin Dispoziția nr. 2591, Primarul municipiului Iac onstituit Comisia pentru predarea - primirea " ".
Conform expertizei contabile, instanța a reținut că în perioada în care reclamanta a avut în administrare " " conform Hotărârii Consiliului Local cu nr. 318/2.10.2002, a efectuat lucrări de modernizare și dotări cu utilaje în valoare de 5.529.056,96 lei.
Investițiile au constat în lucrări de modernizare de 5.304.015,27 lei și dotări cu utilaje de 22.041,69 lei. Cheltuielile de amortizare sunt de 401.764,81 lei.
Valoarea rămasă de recuperat este de 5.127.352,15 lei reprezentând investițiile efectuate până la data ridicării dreptului de administrare al ui " ", TVA este de 974.196 lei.
În consecință, obligat pârâții Consiliul Local al municipiului I și Municipiul I să plătească reclamantului suma de 6.101.548,15 lei.
Din capătul de cerere a respins suma de 567.876,26 lei ca fiind parte din cheltuielile de amortizare de 401.764,81 lei, iar diferența nedovedită.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâții au fost obligați și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs (calificat de instanță ca fiind apel) Consiliul Local I și Municipiul I criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelanții au susținut că instanța de fond apreciat greșit probele dosarului și a aplicat greșit dispozițiile legale în materie.
" " din I face parte din bunurile ce aparțin domeniului public al municipiului I, fiind inventariat ca atare în inventarul aprobat de HCL 196/1999 și atestat prin HG 1354/2001.
Prin HCL 86/11.03.2002 s-a aprobat atribuirea în administrare ui către I; aceeași decizie a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 38/2002.
Predarea - primirea obiectivului menționat a avut loc pe bază de protocol de predare - primire, aprobat prin HCL 135/2002.
Conform înțelegerii celor două părți, respectiv Consiliul Local I și I, acesta din urmă trebuia să efectueze lucrări de consolidare, modernizate și refacere a ui numai cu acceptul proprietarului. Pentru lucrările de consolidare și modernizare autorizate prin autorizația nr. 811 din 16.08.2020, eliberată de Primăria I, Consiliul Local a dat aprobarea prin HCL 318 din 2.09.2002. Această hotărâre constituie cadrul legal pentru efectuarea acestor lucrări și pentru suportarea costurilor lucrărilor menționate.
În art. 2 al Hotărârii, se menționează expres că "Toate cheltuielile ce vizează aceste lucrări (aprobate prin art. 1) vor fi suportate de către administratorul ", adică de Prin Hotărârea de Consiliu Local care aprobă aceste lucrări de modernizare se stabilește deci și în sarcina cui cad cheltuielile aferente acestor lucrări. O dată cu aprobarea acestor investiții ar fi trebuit stabilit regimul lor juridic pe parcursul existenței dreptului de administrare al și după momentul încetării acestui drept de administrare. În acest sens s-a dispus prin art. 2 sus-citat că toate cheltuielile necesare efectuării lucrărilor sunt în sarcina administratorului, fără a se menționa nici o obligație din partea proprietarului bunului.
Apelanții au precizat că prin art. 2 din 318/2001 a fost modificată mențiunea din procesul-verbal de predare - primire invocată de reclamantă și reținută de instanța de fond în argumentarea soluției pronunțare.
De altfel, acea mențiune nici nu putea fi considerată ca producând efecte juridice în lipsa unui plan de investiții și a aprobării acestor investiții. Consideră apelanții că, atâta timp cât la momentul aprobării investiției în concret s- dispus prin Hotărâre de Consiliu Local faptul că toate cheltuielile vor fi suportate de administrator, fără a se menționa modul în care vor fi recuperate, nu se mai poate invoca mențiunea din procesul - verbal de predare - primire încheiat anterior hotărârii consiliului local.
În opinia apelanților, modalitatea de suportare a cheltuielilor, adoptată de consiliul Local, este conformă cu înțelegerea părților și justificată de faptul că societatea reclamantă a primit în administrare bunul imobil absolut gratuit, fără nici o obligație către municipiul I sau către organele administrației locale și în concesia de a fi scutită de taxele și impozitele locale aferente.
Această situație de fapt justificată de starea avansată de degradare în care se afla stadionul și de lipsa de fonduri a consiliului local, urmând ca, în schimbul realizării lucrărilor de către, aceasta să folosească pe deplin stadionul, să încaseze toate veniturile aferente, fără a fi obligată la plata vreunor taxe sau impozite.
Susțin apelanții că nu poate fi înlăturată dispoziția înscrisă în art. 2 din 318/2001 în temeiul unei mențiuni din protocolul de predare - primire, care nu prevede expres lucrările de investiții concrete și aprobate.
Instanța de fond trebuia să aibă în vedere faptul că hotărârea Consiliului Local este un act administrativ al autorității publice locale intrat în circuitul civil și neatacat de sau de Consiliul Județean I și să dea prioritate acestei hotărâri.
În argumentarea acestei soluții, au precizat apelanții, vin și dispozițiile legale relevante, respectiv dispozițiile art. 136 din Constituție potrivit cu care bunurile proprietate publică pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice, pot fi concesionate ori închiriate sau pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică. Susțin apelanții că din modul de redactare a textului constituțional se desprinde în mod obligatoriu analogia dintre natura și efectele juridice ale dreptului de administrare și natura și efectele juridice ale dreptului de concesiune sau de închiriere, diferența dintre aceste drepturi fiind dată de titularii lor diferiți.
strânsă dintre dreptul de administrare și dreptul de concesiune rezultă cel mai clar, potrivit apelanților, din dispozițiile art. 4 alin. 3 din OUG, nr. 30/1997, dar și din prevederile art. 36 alin. 5 și art. 123 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.
De asemenea, instanța trebuie să verifice regimul juridic al bunurilor supuse administrării sau concesionării. Susțin apelanții că aplicând prin analogie prevederile art. 52 lit. și ale art. 57 alin. 2 din nr.OUG 54/2006 și cu privire la dreptul de administrare, rezultă că la încetarea dreptului de administrare bunul proprietate publică revine de drept, gratuit și liber de sarcini în patrimoniul proprietarului.
Singura obligație asumată de administratorul bunului în condițiile art. 2 din nr. 318/2002, aceea de a realiza modernizarea și consolidarea obiectivului, este în concordanță cu regimul juridic aplicabil bunurilor proprietate publică în admiterea regiilor autonome.
Față de dispozițiile 318/2002 și de textele legale arătate mai sus, apelanții consideră că obiectivul supus consolidării trebuie să revină în patrimoniul municipiului liber de orice sarcini.
Mai mult, orice investiții în privința bunurilor proprietate publică trebuie aprobate printr-o procedură specială în condițiile în care investiția nu fost inclusă în programul de investiții și în bugetul local, consideră apelanții că se confirmă susținerea potrivit căreia prin HCL 318/2002 s-a aprobat planul de investiții propus de pentru stadionul pe cheltuiala regiei și fără a fi asumate obligații de plată din partea titularului dreptului de proprietate publică.
Totodată, apelanții au arătat că hotărârea este și nelegală, întrucât în considerentele acesteia nu se analizează apărările pârâților referitoare la dispozițiile art. 2 al Hotărârii nr. 318/2002 și respectiv soluția de reținere a susținerilor făcute de reclamantă.
Prin întâmpinare intimata Ias olicitat respingerea apelului ca nefondat, precizând că la data întocmirii actelor juridice relevante I se afla în subordinea Consiliului Județean I, care trebuia să aprobe (și a aprobat prin nr. 38/26.03.2002) propunerea Consiliului Local de preluare în administrare a .
Protocolul de predare - primire a fost încheiat între Consiliul Local I și C în baza 86/11.03.2002 (prin care s- decis atribuirea de principiu în administrare a ) și a nr. 38/26.02.2002 și face referire atât la stadiul de degradare avansată al, cât și la efectuarea, de către administratorul C, a lucrărilor de consolidare și modernizare cu acceptul proprietarului precum și la recuperarea investițiilor prin amortizare sau de la proprietar, la valoarea rămasă neamortizată.
Subliniază intimata faptul că acest protocol a fost însușit de Consiliul Local I prin HCL nr. 135/1.04.2002, care reprezintă un act al autorității publice locale intrat în circuitul civil și neatacat.
Intimata a arătat că prevederile protocolului nu au fost modificate implicit prin HCL 318/2002 așa cum se susține, aprobarea efectuării lucrărilor dispusă prin această hotărâre fiind urmată de precizarea suportării cheltuielilor de către în sensulavansăriilor de către regie.
Cele două hotărâri (HCL 135/2002 și HCL 318/2002) și-au produs în continuare efectele juridice, completându-se reciproc și mai mult, cea de a doua hotărâre a fost emisă și în considerarea hotărârii anterioare, fapt ce rezultă din preambul.
Protocolul de predare - primire este o convenție bilaterală, care nu poate fi revocată sau modificată decât prin acordul părților.
În ceea ce privește natura dreptului în virtutea căruia a folosit obiectivul, intimata precizat că acesta nu poate fi un drept de concesiune având în vedere, în primul rând, faptul că la data intrării în vigoare a nr.OUG 54/2006 fusese deja emisă nr. 13/23.03.2002, dispunând recuperarea investițiilor neamortizate de.
În al doilea rând, nu a existat un contract de concesiune între Consiliul Local și. Mai mult, reorganizarea în societate comercială pe acțiuni a avut loc în anul 2008, iar potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 213/1998 dreptul de administrare poate aparține numai unor subiecte de drept public (regiile autonome ) pe când dreptul de concesiune poate aparține numai unor subiecte de drept privat (art. 6 din OUG54/2006) astfel că nu poate fi reținut principiul echilibrului financiar al concesiunii.
Arată intimata că nu poate fi primită susținerea potrivit căreia nu s-ar fi stabilit în sarcina administratorului bunului proprietate publică nici o obligație de ordine financiară la momentul dării în administrare, câtă vreme darea în administrare s-a realizat tocmai în scopul modernizării și consolidării obiectivului.
Așa cum se deduce din prevederile legii nr. 213/1998, scopul dării în administrare a bunurilor proprietate publică nu este unul pecuniar, ca în cazul concesiunii sau închirierii acestora.
În condițiile în care AC. nu a avut posibilitatea recuperării investițiilor prin amortizare, deoarece stadionul a fost dat în administrarea unui alt subiect de drept public, nu există nici un temei de drept care să permită unei autorități publice să dispună unilateral însușirea fără plată contravalorii investițiilor realizate de o terță persoană la bunurile sale.
În cauză apelanții au solicitat proba cu înscrisuri precum și efectuarea unei expertize evaluatoare de bunuri.
Prin încheierea de ședință din 5.10.2009 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și respins cererea privitoare la expertiză având în vedere atât motivele de apel formulate, faptul că proba nu a fost solicitată în condițiile prevăzute de art. 292 cod procedură civilă (la prima instanță sau prin motivele de apel) cât și împrejurarea că, raportat la obiectivele acesteia, nu este necesară pentru soluționarea cauzei.
La dosar a fost depusă de către intimată decizia nr. 2756/21 mai 2009 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Analizând motivele de apel invocate, actele și lucrările dosarului precum și prevederile legale relevante, instanța constată neîntemeiat apelul declarat de pârât, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Instanța reține că prin HCL 86/11.03.2002 Consiliul Local Iad ecis atribuirea de principiu în administrare către (fosta) I, regie aflată la acel moment în subordinea Consiliului Județean I, a .
Consiliul Județean I, prin HCL nr. 38/26.03.202 a aprobat preluarea în administrare a acestui obiectiv, desemnând totodată o persoană care să negocieze condițiile de preluare (fila 31 dosar fond).
Prin protocolul de predare - primire spre administrare încheiat de Consiliul Local I, prin Primar și Regia Autonomă Județeană - Canal () aflat la fila 30 dosar fond, s-au stabilit drepturile și obligațiile părților, prevăzându-se în mod expres faptul că administratorul va face lucrările de consolidare și modernizare cu acceptul proprietarului și că investițiile efectuate de administratorulI vor fi recuperate prin amortizare sau, în situația schimbării administratorului, de la proprietarul Consiliul Local I, la valoarea rămasă neamortizată.
În speță, reclamanta (fosta ) a solicitat instanței obligarea pârâților Consiliul Local I și Municipiul I prin Primar la plata valorii rămase de recuperat din investițiile efectuate la stadion, susținând că obiectivul i-a fost luat din administrare în același an în care au fost finalizate lucrările de modernizare și consolidare (2006).
Curtea reține că apelanții invocă în sprijinul susținerilor lor referitoare la inexistența obligației de suportare a valorii investițiilor rămase neamortizate prevederile art. 2 ale Hotărârii Consiliului Local nr. 318/2001 prin care, în opinia lor, s-au modificat implcit mențiunile cuprinse în protocolul de predare - primire, dar și prevederile legale referitoare la dreptul de concesiune, invocând aplicabilitatea acestora precum și a principiului echilibrului financiar al concesiunii.
Referitor la primul aspect, Curtea constată că protocolul de predare - primire încheiat între Consiliul Local prin Primar și Iaf ost însușit de Consiliul Local I prin Hotărârea nr. 135/1.04.2002 (fila 29 dosar) și urmat de emiterea Hotărârii Consiliului Local nr. 318/2002 prin care s-a aprobat efectuarea lucrărilor cuprinse în protocolul de predare-primire de către I, la solicitarea acestuia (fila 27 dosar).
De asemenea, instanța reține că la data de 16.08.2002 Primarul Municipiului I a emis autorizația de construire / desființare nr. 811 la cererea I pentru efectuarea acelorași lucrări la stadionul (fila 28 dosar fond).
Având în vedere mențiunea expresă de însușire a protocolului de predare - primire spre administrare a cuprinsă în art. 1 al HCL nr. 135/1.04.2002, hotărâre care își produce efectele în mod valabil, nefiind atacată sau revocată, faptul că înțelegerea părților, constatată în cuprinsul protocolului se referă la efectuarea de către administrator a lucrărilor de investiții și la recuperarea acestora prin amortizare sau de la proprietar, Curtea nu poate primi susținerea apelanților potrivit cu care mențiunile privind recuperarea investițiilor înscrise în protocol au fost modificate implicit prin art. 2 din HCL nr. 318/2002.
Din cronologia și conținutul actelor juridice arătate mai sus, dar mai ales din mențiunile făcute în preambulul HCL nr. 318/2002 rezultă în mod evident faptul că HCL nr. 318/2.09.2002, emisă ulterior însușirii protocolului prin L nr. 135/1.04.2002, este dată în aplicarea acesteia din urmă și nu în scopul modificării protocolului.
Astfel în preambulul nr. 318/2.09.2002 se arată că hotărârea de aprobare a efectuării lucrărilor a fost luată avându-se în vedere "cererea nr. 46908/8.08.2002 prin care I - solicită acordul privind executarea lucrărilor de consolidare și modernizare a " I", precum și "prevederile nr. 135/1.04.2002 prin care s-a însușit protocolul de predare - primire spre administrare a " ", protocol încheiat între Consiliul Local I și I".
Ori, atâta vreme cât 318/2002 a fost dată în aplicarea 135/2002 și implicit a protocolului de predare - primire în administrare, menționate expres în preambul, dispoziția înscrisă la art. 2, invocată de apelanți, potrivit căreia cheltuielile ce vizează lucrările de investiții vor fi suportate de către administratorul nu poate fi interpretată ca modificând înțelegerea părților referitoare la modalitatea de recuperare investițiilor.
O astfel de modificare nu poate fi făcută implicit.
Dacă emitentul hotărârilor ar fi dorit revocarea Hotărârii nr. 135/2002 prin care s-a însușit protocolul de predare-primire în administrare ar fi făcut-o în concordanță cu prevederile Legii nr. 24/2000 în mod expres și argumentat, așa cum a procedat, de exemplu, și în cazul în care revocat nr. 86/2002, privind atribuirea în administrare a. Prin nr. 271/28.07.2006 de revocare a nr. 86/2002 emitentul acesteia a prevăzut în mod expres dispoziția de revocare atât în titulatura acesteia, cât și în cuprinsul dispozitivului, la primul articol (fila 24 dosar fond).
Prin urmare, susținerea apelanților potrivit cu care mențiunea cuprinsă în protocolul de predare - primire referitoare la recuperarea investițiilor a fost modificată implicit (fără a fi precedată de revocarea hotărârii consiliului local prin care a fost însușită în mod expres) este vădit nefondată și va fi respinsă ca atare.
În ceea ce privește natura dreptului în virtutea căruia fosta Iaf olosit obiectivul, Curtea constată că în toate înscrisurile referitoare la predarea către părțile folosesc termenii de "administrare",respectiv "administrator" atunci când se referă la.
Raportat la voința părților, astfel cum a fost consfințită prin protocolul de predare-primire, la prevederea expresă și exclusivă în cuprinsul tuturor actelor juridice a dreptului de administrare al I, dar și la momentul încheierii acestora (anterior datei de 30.06.2006 la care au intrat în vigoare prevederile OUG nr. 54/2006, invocată de apelanți) Curtea va respinge ca nefondate susținerile apelanților referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor privitoare la concesiune și implicit a principiului echilibrului financiar al concesiunii.
De asemenea, instanța va respinge critica privind lipsa efectelor juridice ale mențiunilor cuprinse în protocolul de predare - primire datorită inexistenței unui plan de investiții aprobat având în vedere atât faptul însușirii de către apelanți, a respectivului protocol prin HCL 135/2002, cât și raportul de avizare al Comisiei de studii, prognoze economico-sociale, buget, finanțe și administrarea domeniului public și privat al Municipiului I privind lucrările de investiții la stadion, invocat în preambulul 318/2.09.2002.
Pretinsa lipsă de concretețe a lucrărilor de investiții menționate în protocolul de predare - primire, invocată de apelanți, nu prezintă relevanță juridică sub aspectul obligației proprietarului de a suporta valoarea investițiilor rămasă de recuperat atâta vreme cât proprietarul însuși a ratificat acest protocol prin HCL nr. 135/2002.
Pentru aceste considerente, constatând apelul întemeiat, instanța îl va respinge urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă să păstreze hotărârea apelată.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă, va obliga apelanții la plata cheltuielilor de judecată către intimată ca fiind părți căzute în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâții Consiliul Local al Municipiului și Municipiul I, prin Primarul Municipiului I, împotriva sentinței civile nr. 624/com din 3 martie 2009 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o păstrează.
Obligă apelanții să-i plătească intimatei I suma de 12.735,68 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
07.01.2010
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu
