Spete pretentii comerciale. Decizia 116/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 116/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 5 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 430 din 7 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 29 octombrie și 5 noiembrie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea înregistrată în dosarul nr-, reclamanta - Drumuri și Poduri a chemat în judecată pârâta, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța, să oblige pârâta la plata sumei de 230.000 lei cu titlu de diferență preț, reprezentând contravaloarea facturilor nr. -/06.07.2007 și nr. 07F123/12.12.2007, precum și la plata penalităților de întârziere în sumă de 53.306,62 lei, u cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în baza contractului încheiat între părți la data de 23.05.2007, a executat lucrări de pietruire a drumului de acces, respectiv asfaltarea drumului conform situației de lucrări anexate, valoarea totală lucrărilor fiind de 300.614,97 lei, inclusiv TVA.
Din valoarea lucrărilor, pârâta a achitat numai suma de 34.760,48 lei, iar restul obligațiilor de plată nu le-a onorat.
La concilierea prealabilă, pârâta a recunoscut debitul și a solicitat, sub diferite motive, reeșalonarea plății însă nici de data aceasta pârâta nu a achitat diferența de preț.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri: extras de cont, convocator, situația creanțelor, proces verbal de conciliere, facturi, situație de lucrări.
Prin precizarea de acțiune (67.dosar fond), reclamanta pretins plata penalităților recalculate în raport de eșalonarea plăților, solicitând cu acest titlu plata sumei de 21.354 lei în loc de 53.306,62 lei.
Acțiunea s-a timbrat cu 6056 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbre judiciare.
Prin întâmpinarea depusă (53 dosar fond), pârâta a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta a invocat excepția de prematuritate a acțiunii în justiție susținând că în cauză nu s-a făcut recepția potrivit art.17 din Legea nr.10/1995 și a prevederilor nr.HG273/1994.
În ce privește fondul cauzei, pârâta a susținut că în cauză ordinul de începere a lucrărilor a fost dat la 21.05.2007, iar situația finală de lucrări s-a întocmit la 4.05.2007, că în acest caz lucrările s-au efectuat fără să existe un ordin din partea beneficiarului lucrărilor - Consiliul Județean C și fără să existe de asemenea o recepție din partea acestei autorități.
Pârâta susține că reclamanta a efectuat lucrările în totalitate fără să aibă la bază un contract nici cu beneficiarul final și nici cu societatea.
Prin sentința civilă nr. 430/7 mai 2009 Tribunalul Covasnaa admis acțiunea formulată de reclamanta Drumuri și Poduri A, astfel cum a fost precizată împotriva pârâtei - SRL și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 230.000 lei cu titlu de preț și 21.354 lei penalități de întârziere, precum și suma de 8.508 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
La data de 23.05.2007, părțile au încheiat contractul nr.13 având ca obiect executare lucrări asfaltare, pentru prețul stabilit în anexa nr.1, valoarea totală a lucrărilor ridicându-se la suma de 98.048,55 lei.
În urma executării lucrării, reclamanta a emis factura nr. -/6.07.2007 pentru valoarea de 86.133,24 lei.
Ca urmare a comenzii emise de societatea pârâtă la data de 6.12.2007, între părți s-a încheiat contractul nr.43/06.12.2007 având ca obiect executarea lucrărilor de împietruire drum acces, valoarea lucrării fiind stabilită la suma de 212.566,42 lei.
Pentru încasarea prețului reclamanta a emis factura nr. 07F123/12.12.2007 în valoare de 178.627 lei.
Conform susținerilor reclamantei, valoarea mai mică din facturile emise se explică prin aceea că s-a solicitat doar diferența de preț neachitată.
Pârâta nu a achitat sumele pretinse prin facturile de mai sus, astfel că a fost convocată la conciliere.
Din procesul verbal de conciliere încheiat la 15.08.2009 ( 20 dosar fond), rezultă că pârâta recunoaște debitul restant, iar părțile convin la eșalonarea datoriei în 5 rate lunare conform înscrisului depus la 21 dosar fond.
Pârâta nu a respectat graficul de plată și nu a achitat nici o sumă din datoria pe care o avea.
Excepția invocată de pârâtă cu privire la prematuritatea acțiunii a fost respinsă prin încheierea din 12.03.2009.
Cât privește restul apărărilor privind recepția lucrării și acestea vor fi înlăturate ca nefondate.
Este adevărat că părțile nu au încheiat un proces verbal de recepție.
În speță însă, este de observat că pârâta nu a contestat executarea lucrărilor de către reclamantă, faptul că le folosește și nici valoarea lor. Pe de altă parte, pârâta a achitat o parte din valoarea lucrărilor.
În fine, în urma concilierii, pârâta recunoaște datoria și se obligă la plată.
În aceste condiții, aspectul strict formal al îndeplinirii recepției nu mai este necesar, ca o condiție a antrenării răspunderii beneficiarului.
Nu sunt întemeiate nici apărările referitoare la data întocmirii situației de lucrări.
Situația respectivă, întocmită în data de 04.05.2007, anterior încheierii contractelor dintre părți, în cauză nu poate avea, în condițiile date, decât valoarea unui deviz de lucrări.
Cu privire la penalități, reclamanta și-a precizat acțiunea, calculând penalitățile în raport de scadența sumelor de achitat potrivit graficului de eșalonare a plății. Pârâta nu a contestat modul de calcul.
Sub aspectul temeiniciei unei astfel de cereri, tribunalul a reținut că plata penalităților, ca modalitate și mod de calcul, conform art.10 din ambele contracte, a fost stabilită la 0,06% pentru fiecare zi de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului se arată următoarele:
Calculul penalităților s-a făcut conform art. 10 din contractele încheiate.
Este incorect, deoarece datoria societății a fost eșalonată în baza convenției de eșalonare nr. 2084/15.08.2008, care nu menționează nimic privind datorarea unor penalități de către pârâtă în cazul neplății la termen a ratelor stabilite în cuprinsul eșalonării, iar această convenție este ultimul act încheiat între societățile noastre.
Pârâta putea fi obligată doar la plata de dobânzi legale și nu penalități, în temeiul art. 2 din nr.OG 9/21.01.2000 privind nivelul dobânzilor legale pentru obligațiile bănești, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de BNR.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului.
Sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din nr.OG 9/2000, respectiv părțile sunt libere să stabilească în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești; în speță art. 10 din contractul nr. 43/6.12.2007 prevede penalități de 0,06 % pe zi de întârziere.
Pârâtul a recunoscut debitul restant și s-a obligat la plata acestuia prin eșalonare în 5 rate lunare conform graficului, lucru pe care nu l-afăcut.
Examinând sentința atacată, în raport cu probele administrate, cu motivele de apel formulate, Curtea constată apelul nefondat.
În fapt, reclamanta a executat lucări pentru pârâtă în baza contractului nr. 13/ 23.05.2007și a contractului nr. 43/06.12.2007
Potrivit art. 5 din contracte, pârâta s-a obligat să asigure plata lucrărilor executate în termen de 5 zile de la primirea facturii întocmite pe baza situației de lucrări, iar potrivit art. 10 din contractul nr. 43/6.12.2007, în caz de neplată la scadență a prețului, se plătesc penalități de 0,06 % pe zi de întârziere.
Prin procesul de conciliere încheiat între părți la data de 15.02.2008 pârâta a recunoscut debitul restant și s-a obligat la plata acestuia prin eșalonare în 5 rate lunare conform graficului, obligație pe care nu a respectat-
Ulterior, prin adresa nr. 2534/1.10.2008 apelantul și-a exprimat regretul pentru faptul că nu și-a îndeplinit obligațiile asumate și s-a obligat să achite debitul până la sfârșitul anului 2008, fapt care nu s-a realizat nici până în ziua de azi.
Sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din OG nr. 9/2000 potrivit cărora părțile sunt libere să stabilească în convenții rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.
Prevederile art. 2 din nr.OG 9/2000 nu se aplică din moment ce procedura concilierii directe este descrisă ca o modalitate de încercare a soluționării litigiului pe cale amiabilă.
Potrivit art. 969 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 convențiile trebuie executate cu bună credință.
Instanța de fond a reținut corect faptul că pârâtul e obligat de a plăti penalități așa cum au fost calculate în precizarea de acțiune depusă instanței de fond, respectiv în sumă totală de 21.354 lei, sumă redusă față de suma inițială pretinsă în valoare de 53.306,62 lei.
Încheierea procesului verbal de eșalonare a datoriilor, nr. 2084/15.08.2008, nu poate face inaplicabile dispozițiile art. 10 din contractele încheiate între părți. Eșalonarea datoriilor este o facilitate dată de creditor debitorului, o amânare la plată a datoriei.
Susținerea pârâtei apelante potrivit căreia ar fi putut fi obligată doar la plata de dobânzi legale și nu la penalități în temeiul art. 2 nr.OG9/21.01.2000 privind nivelul dobânzilor legale pentru obligațiile bănești, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de BNR este neîntemeiată.
Potrivit art. 1 din nr.OG 9/2000, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești, iar potrivit art. 2, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi, fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
În speță în contractele încheiate între părți se prevăd penalități de întârziere, or numai în situația în care în contracte nu se prevedeau penalități de întârziere s-ar fi pus problema dobânzii legale.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 296 Cpc Curtea va respinge apelul formulat de pârâta și va păstra sentința Tribunalului Brașov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta - SRL împotriva sentinței civ nr. 430/7 mai 2009 pronunțate de Tribunalul Covasna, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 5 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Mihaela Cincan
- - - -
Grefier,
- -
Red.: /6.11.2009
Tehnored: /11.11.2009/ - 4 ex -
Judecător fond:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Carmen Bujan, Mihaela Cincan
