Spete pretentii comerciale. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA nr. 12 / Ap DOSAR nr-
Ședința publică din 28 ianuarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Gabriela Comșa
- - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR și DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței civile nr. 1162/C din 23 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțate, se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 21 ianuarie 2010, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința nr. 1162/C/23.06.2009, Tribunalul Brașova respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Direcția sanitar-veterinară și pentru siguranța alimentelor B, Direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală B, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Economiei și Finanțelor, ca neîntemeiate.
A admis cererea formulată și precizată de reclamanta împotriva pârâtelor Direcția sanitar-veterinară ș pentru siguranța alimentelor B, Direcția pentru agricultură și dezvoltare rurală B, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Ministerul Economiei și Finanțelor.
A obligat pe pârâta Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la plata către reclamantă a sumei de 7.022.125 lei cu titlu de despăgubiri și a sumei de 77.712,12 lei cheltuieli de judecată.
La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
În baza buletinului de analiză 23904-23910/13.05.2006 emis de B în ferma agricolă a fost diagnosticată gripa aviară. Prin actul sanitar veterinar nr.2/13.05.2006 emis de Direcția sanitar - veterinară B se instituie măsuri de carantină de gradul I la . În consecință, au fost luate măsuri de ucidere a păsărilor, distrugere a furajelor și așternutului, distrugerea puilor livrați, curățirea și dezinfectarea spațiilor de cazare a păsărilor, a vehiculelor utilizate în transport, a echipamentelor de lucru etc.
La data de 25.09.2006 Direcția sanitar - veterinară și pentru siguranța alimentelor B prin adresa nr.159/25.09.2006 dispune aprobarea sanitară pentru începerea activității la
Documentele emise de autoritățile specializate care atestă cele afirmate mai sus sunt redate în anexele A-H la raportul de expertiză tehnică.
Toate acestea au avut drept urmare întreruperea activității societății, nerealizarea producției și neasigurarea fondurilor bănești pentru plata furnizorilor, a datoriilor către bugetul de stat, pentru plata creditelor angajate și alte cheltuieli suplimentare pentru combaterea influenței gripei aviare (filele 38-47 din dosar).
Din adresa nr.6283/27.07.2006 emisă la Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor rezultă că focarul inițial a fost reprezentat de ferma aparținând iar focarele secundare de gripă aviară apărute în județul B s-au datorat comercializării ilegale de pui vii de către persoane neautorizate care urmau a fi stabilite de organele abilitate (fila 9 din dosarul inițial).
Din nici un act al dosarului nu rezultă culpa reclamantei în legătură cu propagarea focarelor de gripă aviară (adresele Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov aflate la filele 16-17 din dosarul inițial).
Reclamanta a primit despăgubiri în valoare de 441.063,34 lei respectiv 496.587,5 lei conform HG nr. 1415/2004, așa cum rezultă din deconturile nr. 4984/26.09.2007 și 6638/ 09.08.2006 (filele 18-21 din dosarul inițial).
Aceste despăgubiri au fost acordate doar pentru carnea confiscată, pentru cheltuielile de neutralizare, pentru furajele confiscate și pentru puii de carne, în prezentul litigiu reclamanta solicitând plata altor sume pentru alte prejudicii diferite de cele pentru care a primit deja despăgubiri.
Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că perioada de inactivitate totală a reclamantului determinată de măsurile luate pentru eradicarea focarelor de gripă aviară este cuprinsă între 13 mai 2006 și 25 septembrie 2006 iar beneficiile nerealizate de această societate ca urmare a nerealizării programului de populare cu pui de carne este de 5.032.138 lei.
Se mai arată că paguba efectivă înregistrată de societate în perioada de mai sus este de 1.989.987 lei și se datorează neplății datoriilor reclamantei către furnizori, care au acționat pentru recuperarea sumelor prin executare silită, reclamanta suportând plata cheltuielilor avocațiale și ale executorilor judecătorești precum și a diferitelor amenzi, suportând și diferențele de curs valutar (fila 31).
Rezultă așadar că suma totală de 7.022.125 lei pretinsă de reclamantă în prezentul litigiu reprezintă despăgubiri pretinse pentru alte pagube decât cele pentru care fusese anterior despăgubită conform HG nr.1415/2004 fiind solicitate inclusiv în temeiul art. 998, 999 Cod civil, a căror aplicare nu este exclusă de dispozițiile art. 3 și 4 din HG nr. 1415/2004 modificată și completată de HG nr. 1580/2005.
În concluzie, în prezentul litigiu nu a fost atacat un act administrativ, ci s-au solicitat daune în completare, inclusiv în temeiul dispozițiilor dreptului comun al răspunderii civile delictuale.
Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtelor, instanța a reținut că aceasta decurge din scopul asigurării unei corecte desfășurări a procesului în condiții de contradictorialitate, cu participarea persoanelor ce necesită a-și formula apărările, întrucât temeiul de drept al acțiunii este inclusiv HG nr.1415/2004, modificată și completată prin HG nr.1580/2005.
Deoarece în emiterea diferitelor acte administrative care au determinat perioada de inactivitate a reclamantei au fost implicate toate pârâtele, acestea au calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în calitate de reprezentantă în teritoriu a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Recurenta B reiterează în motivarea recursului său excepția lipsei calității procesuale pasive, considerând că Ministerul Finanțelor Publice nu a avut nicio implicare directă nici în nume propriu, nici în calitate de reprezentant al Statului Român.
Se mai invocă și inadmisibilitatea acțiunii, susținându-se că instanța trebuie să aibă în vedere și procedura instituită de art. 4 din nr.HG 1415/2004 privitor la condițiile de acordare, documentația ce se întocmește, avizele care trebuie obținute pentru despăgubirile ce se acordă în astfel de situații pentru prejudiciul suferit de societățile agricole. Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, nu a fost urmată și finalizată procedura prevăzută de lege, astfel încât în această fază Ministerul Finanțelor Publice nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Societatea reclamantă a primit deja despăgubiri, la dosarul cauzei fiind depuse anumite deconturi de stabilire a prejudiciului suferit. Din conținutul acțiunii nu rezultă nimic în plus față de ceea ce s-a stabilit prin deconturile de acordare a despăgubirilor, acțiunea fiind formulată la modul generic.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta arată că a criticat expertiza contabilă în cauză, a formulat obiecțiuni, prin care a demonstrat că suma stabilită este exagerată, nejustificată, fără fundamentare științifică, tehnico-economică.
Ca urmare, se solicită schimbarea sentinței în sensul admiterii excepției invocate și, pe fond, respingerea acțiunii.
Apelantul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a solicitat, în principal, anularea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței competente iar în subsidiar respingerea acțiunii ca nefondată și admiterea cererii de întoarcere a executării prin restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea sumei de 7.022.125 lei cu titlu de despăgubiri și a sumei de 77.712,12 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului este criticată sentința apelată, pentru următoarele considerente:
1. Instanța de judecată nu a cercetat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, invocate de reclamantă ca temei al acțiunii, ceea ce echivalează cu lipsa de motivare a sentinței, ca urmare, sentința atacată este, în principal, susceptibilă de anulare.
Referitor la condițiile antrenări răspunderii civile delictuale, apelantul susține că nu este îndeplinită condiția culpei și a legăturii de cauzalitate dintre culpă și prejudiciu.
Astfel, argumentul reclamantei este că o perioadă de timp și-a încetat activitatea. Dar, încetarea activității s-a datorat unui interes obștesc, în temeiul unei legi ce are ca efect direct înlăturarea răspunderii.
Una din funcțiile răspunderii civile este cea reparatorie, fiind definită de doctrină ca un mijloc de apărare a drepturilor subiective. Dreptul subiectiv nu poate exista însă, în afara dreptului obiectiv, adică existența unei norme juridice care să recunoască dreptul de a pretinde despăgubiri. În cauză nu s-a făcut dovada dreptului obiectiv, mai mult, s-a făcut dovada contrară, că măsura sacrificării și a încetării activității a fost dispusă în temeiul legii.
Pentru prejudiciul suferit, reclamanta a primit o despăgubire, în baza nr.HG 1415/2004.
2. Apelantul reiterează excepțiile invocate în fața instanței de fond, respectiv: necompetența materială, inadmisibilitatea, lipsa calității procesuale pasive.
În susținerea excepției de necompetență materială se susține că intimata reclamantă a solicitat despăgubiri ca urmare a unui refuz pretins nejustificat al autorității publice, care a vătămat-o într-un interes. Acest interes nu poate fi valorificat decât pe calea contenciosului administrativ, deoarece se circumscrie ipotezei reglementate de art. 19 din Legea nr. 554/2004. Indicarea ca temei de drept al acțiunii a prevederilor HG1415/2004.
Cu privire la excepția inadmisibilității se susține că nu s-a făcut dovada comunicării invitației la conciliere, potrivit prevederilor art. 7201Cod procedură civilă. Nerespectarea dispozițiilor referitoare la modalitățile de comunicare către partea adversă face ca procedura concilierii să fie neefectuată și, ca urmare, să constituie un fine de neprimire a acțiunii.
Excepția lipsei calității procesuale pasive se întemeiază pe modificările aduse art. 26 alin. 7 din nr.OG 42/2004 prin nr.OUG 27/2009, în sensul că plata despăgubirilor pentru animalele sacrificate în vederea lichidării focarelor de boli transmisibile ale animalelor se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul. Ca urmare, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu mai poate avea obligații în acest sens.
3. Cu privire la fondul cauzei, recurentul formulează următoarele critici:
Pe perioada 15.05.2006 - 25.09.2009 pretențiile formulate sunt nelegale, deoarece reclamanta a fost despăgubită la valoarea păsărilor sacrificate, deci s-a acoperit integral paguba suferită.
Pe perioada 25.09.2006, când s-a ridicat măsura încetării activității, până la data de 30.12.2008 paguba pretinsă este, în fapt, propria culpă a reclamantei, datorată unui management defectuos, cu atât mai mult cu cât a încasat suma de 937.650, 5 lei.
Singurul înscris pretins doveditor administrat în cauză este expertiza contabilă, care a fost criticată de toate părțile din dosar însă criticile nu au fost avute în vedere de instanță.
Față de prevederile art. 1084 și 1088 Cod civil, apelanta consideră că intimata reclamantă putea formula doar cerere de acordare a dobânzii legale și nicidecum penalități, creanțe neîncasate etc.
Mai mult, instanța de fond a cercetat expertiza în mod superficial, în sensul că la stabilirea sumei s-au avut în vedere cheltuieli care nici in extremis nu puteau fi imputate, de exemplu cheltuielile efectuate pe perioada încetării activității intimatei care în mod vădit implică lipsa de cheltuieli, dobânzi datorate la bănci din credite care nu au legătură directă cu asigurarea procesului tehnologic de creștere a păsărilor și care puteau fi evitate pentru caz de forță majoră, cu obligația achitării la momentul încasării despăgubirilor, creanțe neîncasate de la clienți, cheltuieli generate de credite contractate de la persoane fizice, comisioane percepute la preluare și transfer bancar.
Expertul a întocmit expertiza fără a se raporta la documentele fiscale, data la care s-au sacrificat păsările și s-a interzis activitatea, data la care intimata reclamantă a comunicat cererea la. data la care s-a achitat despăgubirea.
păsărilor nu s-a datorat vreunui fapt personal săvârșit de instituția apelantă, această acțiune fiind pusă în executare de organele abilitate de legiuitor în considerarea protecției unui interes public.
De asemenea, instanța trebuia să rețină că nu există vreun prejudiciu datorat culpei, atât timp cât reclamanta a primit justa despăgubire.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare la apelul declarat de apelanta B, prin care a solicitat respingerea apelului.
Se susține în cuprinsul întâmpinării că sunt nefondate susținerile privind lipsa calității procesual pasive invocate de pârâte, inclusiv apelante, soluția dată de instanță fiind una fondată, ca și soluția privind natura litigiului, toate susținerile privind "neurmarea unei anumite proceduri" fiind nefondate, determinate de neînțelegerea acestei probleme și imposibilitatea unei apărări reale, în raport de circumstanțele cauzei.
De asemenea, sunt inutile referirile la alte despăgubiri încasate, întrucât obiectul cauzei nu îl constituie prejudiciile pentru care a primit despăgubiri.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice este neîntemeiată, având în vedere că fondurile necesare plății despăgubirilor de care beneficiază intimata reclamantă trebuie asigurate de către acest pârât.
Motivul legat de inadmisibilitatea acțiunii, pe motiv că nu s-a urmat procedura specială prevăzută de lege urmează a fi, de asemenea, înlăturat, având în vedere că prin acțiune s-a solicitat acordarea de daune suplimentare, potrivit dreptului comun. Din această perspectivă, apar ca nefondate și referirile apelantului la despăgubirile deja acordate.
Excepțiile invocate de apelantul sunt, de asemenea, neîntemeiate.
Cu privire la competența materială, se reține că prin acțiune reclamanta a solicitat despăgubiri, în baza art. 998 - 999 Cod civil, raportat la HG nr. 1415/2004. Față de acest temei juridic și având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, se constată că acțiunea este una de drept comun și nu una în contencios administrativ.
Excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa dovezii de comunicare a invitației la conciliere urmează a fi înlăturată, întrucât la filele 7 - 8 din vol. II al Tribunalului Brașov este depusă dovada comunicării prin fax a invitației la conciliere către pârâtul apelant.
La soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, urmează a se avea în vedere principiul constituțional al neretroactivității legii civile, prevăzut și de art. 1 din Codul civil. În aplicarea acestui principiu, o situație juridică este reglementată de legea în vigoare la data producerii ei.
În speță, reclamanta solicită despăgubiri pentru măsurile dispuse în primăvara anului 2006. Art. 26 alin. 7 din nr.OG 42/2004, în forma în vigoare la acea dată, prevedea că "plata despăgubirilor pentru animalele sacrificate în vederea prevenirii și combaterii epizootiilor se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale". Din acest text rezultă calitatea procesuală pasivă a apelantului.
Forma modificată a legii, în care calitatea procesuală pasivă aparține se aplică doar situațiilor ivite după intrarea în vigoare a modificării.
Ca urmare, nici această excepție nu poate fi reținută.
Cu privire la admisibilitatea acțiunii, în raport de condițiile răspunderii civile delictuale, curtea reține următoarele:
Conform art.1 din protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificat de România prin Legea nr.30/1994 - orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică, după o justă și prealabilă despăgubire și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Potrivit dispozițiilor art.3 din nr.HG1415/2004 privind aprobarea despăgubirilor pentru animale tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării focarelor de boli transmisibile ale animalelor ori a prevenirii apariției acestora, beneficiază de despăgubiri persoanele fizice ori juridice proprietare de animale în cazul în care au suferit pagube la suspicionarea bolii și aplicării acțiunilor de importanță deosebită ce se întreprind, iar potrivit art.4 alin.1 din același act normativ, modificat și completat prin nr.HG1580/2005, plata despăgubirilor se face din fondurile prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, la titlul "Transferuri" alin.40.52, acestea fiind asigurate de Ministerul Finanțelor.
Ca urmare, făcând aplicarea principiului constituțional al apărării dreptului la proprietate, actul normativ mai sus menționat a stabilit obligația statului de a despăgubi persoanele fizice și juridice care au fost păgubite prin măsurile de combatere a extinderii gripei aviare.
În baza metodologiei stabilite de acest act normativ, reclamanta a fost despăgubită pentru păsările și furajele confiscate și pentru cheltuielile de neutralizare.
La stabilirea întinderii obligației de despăgubire trebuie să se țină seama că reclamanta este o societate comercială, profilată pe creșterea puilor pentru carene. De aceea, paguba suferită ca urmare a eutanasierii puilor și neutralizării cărnii nu constă doar în valoarea acestora. Lipsirea societății de obiectul activității sale pe o perioadă de câteva luni a avut implicații negative asupra activității și situației financiare a societății, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză. În aceste condiții, răspunderea obiectivă a statului, întemeiată pe actele normative în vigoare, un înțeles mai larg, iar refuzul de a acorda despăgubiri pentru întreg prejudiciul cauzat poate fi asimilat unei fapte ilicite culpabile, chiar dacă măsurile luate au fost justificate de starea de necesitate.
Rezultă că, în principiu, este admisibilă cererea întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 cod civil privind obligarea instituțiilor vizate de HG1415/2004 la repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a sacrificării animalelor în vederea combaterii epizootiilor.
Cu privire la dovedirea prejudiciului, ambele apelante au criticat concluziile expertizei, singura probă administrată în acest scop, apelanta B prin obiecțiunile formulate la instanța de fond și care nu au fost analizate de prima instanță iar apelanta prin motivele de apel.
Din examinarea raportului de expertiză contabilă, prin prisma criticilor aduse de apelante, curtea reține următoarele:
Potrivit concluziilor expertizei, prejudiciul cauzat de perioada de inactivitate constă în: beneficii nerealizate ca urmare a nerealizării programului de populare cu carne, 5.032.138 lei și pagube înregistrate de societate, ca urmare a întreruperii activității și a măsurilor luate pentru eradicarea gripei aviare, 1.989.987 lei.
Prejudiciile produse de nerealizarea programului de populare cu carne a fost stabilit de către expert distinct, pe trei perioade: 15.05.2006 - 15.09.2006, când activitatea societății a fost întreruptă, 15.09.2006 - 30.09.2007, când activitatea societății nu a atins capacitatea normală de funcționare și perioada 30.10.2007 - 31.12.2008, când societatea trebuia să intre într-un program de modernizare a spațiilor de producție prin îmbunătățirea instalațiilor de hrănire și adăpare, prin care numărul unei serii de capete creștea de la 45.000 pui la 56.000 pui.
Cu privire la primele două perioade obiecțiunile pârâtei B referitoare la lipsa legăturii cauzale și a caracterului estimativ al cifrelor prezentate urmează a fi respinse, întrucât estimarea expertului a avut la bază producția ce se realiza de către societatea reclamantă la data întreruperii activității. De asemenea, se vor înlătura criticile apelantei care susține că pentru perioada încetării activității reclamanta a primit despăgubiri iar după această perioadă nerealizarea producției este rezultatul unui management defectuos, întrucât despăgubirile au fost primite doar în perioada august - noiembrie 2007, astfel că până la această dată nerealizarea producției sau realizarea unei producții sub nivelul capacității este consecința directă a sacrificării păsărilor.
În schimb, numărul de 56.000 de capete pe serie estimate de expert că s-ar fi putut realiza în perioada 30.10.2007 - 31.12.2008, pe baza programului de modernizare nu are un caracter cert, fiind o simplă previziune. Datele de prognoză pentru această perioadă, așa cum rezultă din anexele la raportul de expertiză iau în considerare un număr de 45.000 capete pe serie. Având în vedere că această perioadă este ulterioară primirii despăgubirilor pentru păsările sacrificate, care ar fi trebuit să fie folosită pentru înlocuirea lor, rezultă că nerealizarea tuturor seriilor nu mai este consecința măsurilor de eradicare a gripei aviare, ca urmare, nefiind dovedită legătura de cauzalitate, pretențiile nu sunt justificate.
Criticile formulate de apelantele pârâte cu privire la soluționarea obiectivelor 3 și 4 din expertiză, prin care au fost determinate pagubele constând în: penalități pentru neachitarea în termen a datoriilor, cheltuieli de judecată și executare, cheltuieli suportate în perioada de inactivitate, dobânzi majorate la credite, neîncasarea creanțelor de la clienți, penalități de întârziere pentru plata cu întârziere a subvenției cuvenite și cheltuielile generate de creditele contractate de la persoanele fizice în scopul achitării obligațiilor bancare scadente sunt parțial întemeiate.
Astfel, la stabilirea penalităților pentru neachitarea în termen a datoriilor expertul s-a limitat la consemnarea și centralizarea documentelor care atestă cuantumul sumelor reținute, fără a aduce niciun argument care să probeze că aceste cheltuieli au drept cauză certă și unică măsurile de instituire a carantinei luate de autorități pentru combaterea afectelor epidemiei de gripă aviară. Mai mult, o parte din aceste penalități sunt încă în litigiu, deci nu au un caracter cert.
Pentru aceleași considerente nu pot fi reținute ca prejudiciu cert nici dobânzile penalizatoare percepute de bănci, mai ales că expertiza nu face nicio referire la contractele de credit și nu se precizează dacă reclamanta a manifestat diligența permisă de situația de fapt pentru a reduce sau a evita plata acestor penalități.
În legătură cu despăgubirile aferente creditelor contractate de persoanele fizice, se constată că nu există niciun înscris care să ateste că aceste credite au fost vărsate în societate iar în expertiză nu se arată data și obiectul creditării, astfel în cât să se poată reține că sunt în legătură cu prejudiciile provocate de măsurile de combatere a gripei aviare.
Aceeași este și situația comisioanele percepute la preluare și transfer bancar.
Cu privire la cheltuielile efectuate în perioada de inactivitate obiecțiunile apelantelor sunt neîntemeiate. Lipsa de activitate nu duce automat la sistarea tuturor cheltuielilor, societatea a vând obligația de a plăti angajații, potrivit contractelor de muncă. Utilitățile se justifică prin faptul că, deși nu s-a desfășurat activitatea de producție, așa cum rezultă din actele de la dosar la sediul societății au mai avut loc acțiuni legate de aplicarea măsurilor impuse de starea de necesitate.
Ca urmare, aceste cheltuieli constituie un prejudiciu cert și direct al aplicării măsurilor mai sus menționate.
Aceeași este și situația mărfurilor livrate de societatea reclamantă către beneficiari, care au fost confiscate și neutralizate în luna mai 2006, motiv pentru care prețul nu a mai fost încasat.
Dobânzile pentru încasarea cu întârziere a subvențiilor și despăgubirilor cuvenite sunt datorate în baza art. 1084 Cod civil, coroborat cu art. 43 Cod comercial, cu precizarea că data scadenței nu este data deschiderii liniei de creditare, așa cum susține apelantul, ci data la care părțile au semnat decontul.
Rezultă că suma pe care reclamanta a justificat-o, potrivit expertizei contabile, ca prejudiciu cauzat de măsurile luate de autorități pentru combaterea gripei aviare este de 2.599.454 lei, alcătuită din: 2.116.390 lei, beneficii nerealizate ca urmare a nerealizării programului de populare cu pui de carne pe perioada 13.05.2006 - 15.09.2006, 83.036 lei cheltuieli suportate de societate în perioada de inactivitate, 31.144 lei, contravaloare carne neutralizată și 368.884 lei, dobânzi pentru încasarea cu întârziere a subvențiilor și despăgubirilor cuvenite.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod de procedură civilă, urmează a admite în parte apelurile declarate de pârâte și a schimba în parte sentința atacată, în sensul reducerii sumei pe care pârâtul, a fost obligat să o plătească reclamantei, de la 7.022.125 lei, la 2.599.454 lei. În mod corespunzător, se vor reduce cheltuielile de judecată la care a fost obligat același pârât, de la 77.712 lei, la 44.110,54 lei. Se vor menține dispozițiile referitoare la respingerea excepțiilor.
Având în vedere că apelantul Rae xecutat voluntar sentința atacată, în baza art. 4041- 4042, urmează a fi admisă în parte cererea de întoarcere a executării, pentru diferența dintre suma la care a fost obligat la fond și cea la care va fi obligat prin prezenta decizie.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite în parte apelurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr. 1162/C/23.06.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pe care o schimbă în parte, în sensul că reduce suma pe care pârâtul a fost obligat să i-o plătească reclamantei cu titlu de despăgubiri de la 7.022.125 la 2.599.454 lei și cheltuielile de judecată la care același pârât a fost obligat, de la 77.712 lei, la 44.110,54 lei.
Menține dispozițiile sentinței privind respingerea excepțiilor.
Admite în parte cererea de întoarcere a executării formulată de apelantul și în consecință:
Obligă intimata reclamantă să-i restituie apelantului suma de 4.456.272,46 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red. GC/29.01.2010
Dact.LD/2.02.2010/ 7 ex.
Jud.fond
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriela Comșa, Codruța
