Spete pretentii comerciale. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALA

DECIZIA COMERCIALĂ NR. 121

Ședința publică de la 29 februarie 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Rodica Zaharia

JUDECĂTOR 2: Cîrnu Iulia

GREFIER - -

Pe rol pronunțarea apelurilor declarate de apelanta - pârâtă ASOCIAȚIA DE LOCATARI BL. 12 și apelanta - reclamantă CANAL împotriva sentinței civile nr. 244 din 21.12.2005 pronunțată în dosar nr. 335/COM/2004 de Tribunalul Giurgiu.

Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților, au fost consemnate prin încheierea de ședință de la 22.02.2008, care face parte integrantă din prezenta de decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea apelantei pârâte să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 29.02.2008, când a decis următoarele:

CURTEA

Prin sentința civilă nr.244/21.12.2005 pronunțată de Tribunalul Giurgiua fost admisă în parte, acțiunea formulată de reclamanta - Canal SA, obligând pârâta Asociația de Locatari Bloc.12 cu sediul în G,- să plătească reclamantei suma totală de 773.770.732 lei (ROL) din care 680.179.840 lei (ROL) reprezentând c/valoarea facturilor de apă/canal neachitate în perioada 2003 - 2004 și 93.590.892 lei (ROL) reprezentând majorări de întârziere aferente debitului principal; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 905.718.467 lei plus majorări de întârziere în cuantum de 214.376.994 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate în perioada 2003 - 2004, emise in temeiul contractului nr.11 din 11.07.2003 încheiat de părți, precum și contravaloarea facturilor neachitate la data de 1.04.2003, reprezentând datoria Asociației de locatari nr.12 G preluată de la G prin protocol.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei tribunalul a reținut că reclamanta a fost înființată prin preluarea serviciului public de apă și canalizare de la G, fapt ce rezultă din hotărârea nr.255/28.11.2002, modificată și completată prin hotărârea nr.43/2003 a Consiliului Local al Municipiului)

De asemenea, tribunalul a reținut și faptul că cele trei contoare în funcțiune menționate în anexa 2 la contractul nr.11/11.07.2003, sunt montate la distanță de utilizatorii finali, precum și faptul că rețeaua de apă potabilă, existentă între aceste apometre și utilizatorii din cadrul asociației pârâte străbate domeniul public, fapt recunoscut de reclamantă prin răspunsurile la interogatoriu. Mai mult reclamanta a recunoscut că rețeaua de apă potabilă care alimentează blocurile din cadrul Asociației de locatari nr.12 G, alimentează sem a alimentat și alți consumatori, consumul acestora fiind scăzut din totalul consumului înregistrat de cele trei apometre, iar unii consumatori au fost debranșați, fără a se face dovada acestui fapt sau a se indica data debranșării.

Examinând răspunsurile la interogator ale reclamantei, corelate cu refuzurile permanente ale pârâtei de a achita facturile emise și a mențiunilor efectuate la citirea celor trei contoare menționate în anexa 2 contractului nr.11/2003, consemnate în procesele verbale încheiate cu ocazia stabilirii consumurilor, tribunalul a constatat ca reclamanta nu a stabilit consumurile reale, cele trei contoare nefiind normate la limita de proprietate a asociației de locatari, așa cum rezultă fără posibilitate de tăgadă și din schema amplasării rețelelor de apă (fila 53).

Potrivit art.6 din HG nr.348/1993 privind contorizarea apei și energiei termice achiziționarea și montarea contorilor pentru populație cade în sarcina distribuitorilor și se va realiza în etape, pe baza unor programe întocmite de aceștia și supuse aprobării consiliilor locale.

În cauza dedusă judecății, reclamanta a solicitat contorizarea individuală a blocurilor, motivat de faptul că existența unei contorizări de zonă, creează dificultăți în stabilirea consumului pentru Asociația de locatari nr.15 și nr.12, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a faptului că facturile emise nu cuprind consumurile reale pe de o parte, iar pe de altă parte justifică refuzurile pârâtei privind plata integrală a facturilor emise.

Nu se poate reține susținerea reclamantei potrivit căruia pârâtei nu i se poate aplica norma de paușal pe baza baremului orientativ prevăzut de Ordinul nr.29/N/1993, acesta prevăzând expres in art. 1.3 că "până la generalizarea contorizării, stabilirea consumurilor se face în regim paușal, diferențiat", atât timp cât cele trei contoare prevăzute în anexa 2 la contract nu sunt contoare de branșament, fapt recunoscut de reclamantă, ele înregistrând și consumurile altor utilizatori, situație ce demonstrează faptul că acestea nu sunt amplasate la limita de proprietate a asociației pârâte, iar anexa nr.1 din contract cuprinde un consum mediu stabilit arbitrar, în contract neexistând nici o mențiune cu privire la stabilirea concretă a consumului asociației pârâte.

În aceste condiții, având în vedere și recunoașterea reclamantei privind facturarea în unele perioade a unor consumuri "similare", datorită defecțiunilor înregistrate la aparatele de contorizare a consumurilor, tribunalul constată că facturile emise de reclamantă nu cuprind consumurile reale.

Pârâta a solicitat prin expertiză verificarea branșamentelor, determinarea configurației conductei care alimentează cu apă blocurile aferente asociației și starea acesteia, identificarea factorilor care generează pierderi în rețea ori măsurători incorecte ale consumului de apă livrate Asociației de locatari nr.12, precum și modul de determinare al consumului in perioada iulie 2003 - iulie 2004, consumurile reale și valoarea acestora.

În urma măsurătorilor efectuate expertul a stabilit un consum mediu de 6,92 mc/persoană/lună, consum real la intrarea in bloc.

Din analiza facturilor expertul a concluzionat că toate facturile emise până la data de 30.07.2004 cuprind consumuri excesive, comparativ cu aceleași luni ale perioadei următoare, din care a dedus pierderile determinate de defecțiuni la sistemul de măsură în cvartal precum și pierderile pe rețelele din zonă.

Procedând la recalcularea consumului de apă potabilă și canal, expertul a stabilit că pentru perioada în litigiu, martie 2003 - iulie 2004, pârâta Asociația de locatari nr.12 Gaî nregistrat un consum de apă potabilă în cuantum de 130.1793și 97.6343canal pentru care trebuia să achite suma de 1.374.096.348 lei, din care a achitat suma de 693.916.508 rămânând de achitat 680.179.840 lei, la care se adaugă majorări de întârziere calculate la data de 31.08.2004 în cuantum de 93.590.892 lei.

În raport de cele arătate mai sus, tribunalul a reținut culpa reclamantei care n-a procedat la montarea contorilor de branșament sau de bloc, potrivit art.6 HG 348/1993 situație în care stabilirea consumului trebuia făcută în sistem paușal, potrivit prevederilor legale, nu în baza înregistrărilor contorilor de cvartal care deserveau și alți consumatori și care aveau obligația montării contorilor de branșament pe cheltuiala lor.

Faptul că în perioada analizată au existat defecțiuni ale aparatelor de măsură a apei potabile, ale rețelei de distribuție a acesteia, defecțiuni pe care reclamanta pretinde că le-a remediat în timp util, fără a dovedi acest lucru, aspect constatat și de expertiză, la care se adaugă facturarea unor consumuri excesiv de mari, comparativ cu primele luni ale anului 2005 după înlocuirea acestora, demonstrează faptul că reclamanta nu a facturat consumul realizat.

Tribunalul reține și culpa pârâtei care nu a luat toate măsurile pentru utilizarea economică a instalațiilor aflate în administrarea sa și gestionarea economică a consumului de apă canal și s-a mulțumit constant cu refuzul parțial la plată al facturilor emise, fără a depune diligențe pentru înlăturarea consumurilor excesive, neluând măsuri de contorizare la scara a blocurilor pe cheltuiala sa potrivit prevederilor legale și nedepunând documentația și costurile aferente realizării acestei lucrări potrivit art.16 HG 1591/2003 și pentru faptul că nu a depus diligențe pentru clarificarea clauzelor contractuale. Cât privește angajamentul de plată invocat de reclamantă, reține tribunalul pe de o parte că acesta se referă la o sumă cu mult mai decât cea solicitată prin acțiune, respectiv de 433.506.004 lei, ce se pretinde că ar reprezenta datoria restantă la 01.09.2005 (fără a se arăta defalcat perioada) pe care pârâta pretinde că a achitat-o în măsura facturilor acceptate și recunoscute la plată (fapt necontrazis de reclamantă) prin urmare acest angajament nefăcând referire la întreaga sumă solicitată prin prezenta acțiune.

Pe de altă parte mai se reține că acest angajament de plată constituie doar un înscris cu forță probantă egală cu celelalte probe administrate, înscris ce nu a mai fost recunoscut de reclamantă și care a fost înlăturat, cel puțin parțial, prin materialul probator administrat în fața instanței, în principal pe concluziile expertizei tehnice.

Mai mult acest înscris se referă, în opinia pârâtei, la situația în care facturile respective ar fi conținut informații reale referitoare la consum, ori în cauza s-a făcut dovada că facturile in litigiu nu corespundeau realității, ce nu era cunoscut la data semnării respectivului angajament, care nu are în nici un caz valoare de titlu executoriu.

Împotriva acestei sentințe formulează apel ambele părți.

Motivele de apel invocate de către reclamantă sunt, în esență, următoarele:

raportului de expertiză efectuat în cauză a dus la stabilirea unei situații neconforme cu realitatea.

Astfel, expertul a calculat consumurile la blocurile 4/420 - 9/420, contorizate în sistem cvartal, la un consum pe sistem paușal, fapt neconform cu realitatea și cu prevederile contractului.

De asemenea, se arată că s-a apreciat greșit faptul că limita de proprietate este intrarea în bloc și nu branșamentul de cvartal. Diferența dintre debitul solicitat și cel stabilit de expert nu reprezintă pierderile pe rețelele de cvartal de la aparatul de măsură până la bloc, astfel cum a apreciat expertul, acesta trebuind să țină cont de data efectuării expertizei, dată la care defecțiunile din apartamente au fost reduse considerabil față de data perioadei de consum.

Motivele de apel invocate de către pârâtă sunt, în esență, următoarele:

1.Prin încheierea de ședință din data de 21.04.2005 prima instanță a respins excepția prematurității în mod greșit.

2.Instanța de fond a interpretat greșit apărările pârâtei.

Astfel, pârâta a susținut că în cauză sunt pe deplin aplicabile prevederile clauzei din cap.XII din contract, că Asociația are un număr de 392 de apartamente necontorizate și 68 de apartamente contorizate, corespund unui număr de 120 persoane, pentru care, până la montarea contoarelor pentru fiecare scară a blocurilor, citirile se vor face în sistem paușal.

Cu toate că reclamanta a încercat să facă dovada prin procesul-verbal din data de 19.04.2004 că, urmare și a acordului asociației, se anulează clauza XII din contract, instanța a omis să aibă în vedere la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, faptul că expertul a ignorat această pondere contractuală perfect valabilă.

3.Tribunalul a omis să ia act de prevederile HG nr.348/1993 și ale Ordinului nr.29/N/1993 care stabilesc în sarcina operatorului contorizarea de la consumator spre sursă.

4.Respingerea greșită a cererii de refacere a raportului de expertiză, precum și reținerea greșită a culpei pârâtei, constatându-se că nu a depus diligențe pentru înlăturarea consumurilor excesive, neluând măsuri de contorizare la scară a blocurilor pe cheltuiala sa.

5.Se mai arată că instanța de fond greșit a admis în parte acțiunea, deși trebuia reținută culpa exclusivă a reclamantei în executarea contractului.

În opinia apelantei-pârâte a fost obligată la plata majorărilor de întârziere, deși prin contractul încheiat cu reclamanta, cuantumul penalităților nu este determinat în concret.

Se critică și faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de către pârâtă.

Ambele părți au depus întâmpinări reciproce la apelurile formulate.

Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:

Prin încheierea din data de 9.02.2007, Curtea a încuviințat probele solicitate de către apelanta pârâtă respectiv înscrisuri și efectuarea unei expertize tehnice specialitatea instalații în construcții, având obiectivele solicitate de către aceasta (fila 71).

După ce se depune raportul de expertiză la dosar, în prima variantă, ambele părți formulează obiecțiuni, admise de către instanță în totalitate.

După depunerea răspunsului la obiecțiuni, apelanta pârâtă solicită atât refacerea raportului de expertiză, cât și efectuarea unui nou raport de expertiză pe motiv că expertul numit de către instanță ți-a exprimat o părere pur subiectivă în legătură cu situația dedusă judecății.

Curtea a respins cererile apelantei pârâte, simplul fapt că aspectul nu a avut o opinie comună cu cea a apărătorului acesteia neînsemnând exprimarea unei păreri subiective, cu atât mai mult cu cât acestei apelante i-au fost încuviințate toate obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, expertiză care a răspuns exclusiv unor obiective stabilite de către această parte.

Referitor la procesul-verbal încheiat în data de 19.04.2004 prin care părțile anulează clauza înserată la cap.XII din contract referitoare la numărul apartamentelor contorizate/necontorizate și la numărul de persoane ce locuiau în bloc, acest proces verbal este valabil, a fost semnat de către administratorul blocului de la acea dată, singurul reprezentant legal al Asociației, lipsa ștampilei pe acest proces-verbal nefiind de natură să efectueze valabilitatea înscrisului.

Atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel, apelanta pârâtă pune în discuție faptul că - Canal SA este vinovată de faptul că nu a efectuat contorizările la scară a blocului, că datorită acestui lucru s-a ajuns la un consum nereal, se invocă prevederile G nr.348/1993 și ale Ordinului nr.29/N/1993 care stabilesc în sarcina operatorului contorizarea de la consumator la sursă.

Această pregnant invocată de către apelanta-pârâtă nu formează obiectul cauzei de față.

Obiectul cauzei în constituie neachitarea de către pârâta Asociația de locatari a unor facturi reprezentând c/val. apă și canal în perioada 2003 - 2004.

Scopul expertizei dispusă în cauză a fost aceea de a stabili, în principal, dacă suma solicitată se datorează și dacă cuantumul acesta este cel real datorat.

La stabilirea sumei datorate de către pârâtă, expertul a avut în vedere situația de fapt cu privire la existența contorizărilor.

Astfel, pentru blocurile 10 și 11, contorizate individual, au fost avute în vedere debitele înregistrate de contoare și evidențiate în procesele-verbale întocmite de furnizor.

Pentru blocurile 4,5,6,7,8 și 9, contorizate în consum, s-a avut în vedere numărul de persoane consumatoare inventariate în prezența ambelor părți, pentru lunile martie - octombrie 2003, când s-au evidențiat consumuri superioare valorii de 6,33/lună/persoană, utilizându-se această valoare (debitul de 6,33a fost solicitat de către pârâtă). Pentru restul lunilor, din noiembrie - decembrie 2003 și ianuarie - august 2004 s-au considerat valorile din procesele-verbale întocmite de furnizor pe baza înregistrărilor contorului comun, cu valori mai mici decât 6,33/lună/persoană.

Astfel cum a reținut și expertul, apelanta-intimată nu a achitat nici facturile emise în baza proceselor-verbale de citire a apartamentelor, semnate de către aceasta și nici pe cele pe care le-a acceptat în regim paușal la nivelul de 6,33/persoană.

Referitor la excepția prematurității, excepție care în opinia apelantei-pârâte a fost respinsă în mod greșit, Curtea constată că prin încheierea din data de 21.04.2005 tribunalul a dat o interpretare corectă disp.art.7201pr.civ. atât în ceea ce privește data fixată pentru convocare, cât și cu privire la neobligativitatea întocmirii unui înscris despre rezultatul concilierii, în situația în care partea convocată nu se prezintă.

O altă critică adusă de către apelanta-pârâtă se referă la neacordarea cheltuielilor de judecată pe care le-a efectuat.

Critica este nefondată, potrivit art.274 pr.civ. partea care cade în pretenții fiind obligată să plătească cheltuieli de judecată,în această situație aflându-se pârâta.

Faptul că pretențiile reclamantei au fost încuviințate doar în parte, nu schimbă sensul disp. legale invocate, acest lucru vizând doar cuantumul pretențiilor și nu temeinicia acestora.

Având în vedere cele reținute mai sus, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea urmează să respingă apelul apelantei-pârâte, ca nefondat și admițând apelul reclamantei, schimbă în parte sentința atacată cu privire la cuantumul debitului solicitat, astfel cum a fost stabilit de către expert - 88.449,79 lei (RON).

În ceea ce privește cuantumul penalităților de întârziere, având în vedere faptul că expertul numit în cauză și-a declinat în mai multe rânduri competența de calcul a acestor penalități, Curtea va aplica disp. art.3712alin.2 pr.civ. potrivit cărora "în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare potrivit legii".

Văzând și dispozițiile art.274 pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMLE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de Asociația de locatari nr.12, cu sediul în G,-, Jud.G împotriva sentinței civile nr. 244 din 21.12.2005 pronunțată în dosar nr. 335/COM/2004 de Tribunalul Giurgiu.

Admite apelul declarat de - Canal SA cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr. 244 din 21.12.2005 pronunțată în dosar nr. 335/COM/2004 de Tribunalul Giurgiu.

Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 88.449,70 lei, inclusiv TVA, reprezentând c/val. facturi pentru perioada martie 2003 - august 2004, precum și la plata c/valorii penalităților aferente debitului principal începând cu data emiterii facturilor și până la data achitării acestuia.

Obligă intimata Asociația de locatari nr.12 la plata sumei de 1669 lei cheltuieli de judecată către apelantă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 29.02.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

dr.I

GREFIER,

Red.Jud.

Tehnored.

4 ex.

Președinte:Rodica Zaharia
Judecători:Rodica Zaharia, Cîrnu Iulia

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 121/2008. Curtea de Apel Bucuresti