Spete pretentii comerciale. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr.123/A/2009
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta AC SRL C împotriva sentinței civile nr.734/C/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 16 2009, prin care s-a dispus amânarea pronunțării, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra apelului de față, se constată că prin sentința civilă nr. 734/08.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiua fost admisă în parte acțiunea comercială formulată de reclamanta - - TRANS SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL și obligată pârâta să plătească reclamantei - - TRANS SRL suma de 77.729 lei despăgubiri și suma de 14.460 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin acțiunea înregistrată reclamanta - - - TRANS SRL în contradictoriu cu solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 111.260,79 lei reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a reținerii abuzive a mijlocului de transport și la cheltuieli de judecată, că obiectul cauzei de față este plata folosului nerealizat pentru reținerea abuzivă a autovehiculului -.
Cu adresa din 14.04.2008, pârâta, ca răspuns la solicitările instanței, comunicat că facturile reprezintă facturi pentru vânzare piese depunând și procesul verbal încheiat la data de 20.12.2006, din care instanța reținut următoarele:
Din debitul de 7.977,93 lei pe care reclamanta îl datorează pârâtei s-a achitat 1205,67 lei în numerar, diferența de 6772,26 lei urmând a fi achitată prin bancă și s-a predat autovehiculul în discuție delegatului reclamantei.
În ședința din 19 mai 2008, reclamanta și- precizat acțiunea în sensul că autocamionul în discuție a fost predat pârâtei la data de 26 iulie 2006 solicitând în probațiune efectuarea unei expertize contabile având ca obiect stabilirea veniturilor medii realizate pentru un autocamion al firmei pe perioada cât autocamionul firmei a fost reținut abuziv de pârâtă, probă încuviințată de instanță.
Din raportul de expertiză contabilă, a rezultat următoarele:
În perioada în discuție în evidențele reclamantei au fost înregistrate 27 autovehicule de tipul autovehiculului SB 8150, pentru care s-a înregistrat un profit mediu lunar pentru o mașină de 10.359 lei pornind de la valoarea medie lunară a profitului brut de 279.786 lei.
Astfel, profitul prezumat pe perioada în discuție este de 62.172 lei (10.362 x 6).
În activitatea de exploatare, obținerea veniturilor ocazionează atât cheltuieli directe care pot fi individualizate pentru fiecare mijloc de transport așa cum s-a evidențiat mai sus, dar și cheltuieli indirecte care pot fi individualizate pe un anumit mijloc de transport deoarece ele sunt destinate susținerii generale a activității de bază.
Utilizarea incompletă a parcului de autovehicule produce un prejudiciu utilizatorului egal cu cota parte a cheltuielilor indirecte rămase fără acoperire în venituri. Expertul precizează că, prejudiciul creat - - SRL se poate cuantifica prin stabilirea, pentru perioada iulie - 2006, cotei indirecte (fixe) care a fost efectuată de societate pentru autovehiculul SB 8150 aflat în folosință dar în afara exploatării.
Pornind de la documentele justificative înregistrate în evidența contabilă a reclamantei, expertul centralizat cheltuielile indirecte care la nivelul societății reprezintă 24,4% din totalul cheltuielilor înregistrate de societate, fiind în cuantum de 2.098.672 lei pe perioada în discuție.
Raportând volumul cheltuielilor fixe în cuantum de 2.098.672 lei la un număr de 27 autovehicule se obține o valoare unitară de 77.729 lei.
Expertul a concluzionat că, prejudiciul cauzat reclamantei prin scoaterea în afara exploatării a autovehiculului pe perioada iulie - 2006 este de 77.729 lei reprezentând cheltuieli indirecte înregistrate în evidența contabilă pentru acoperirea cărora nu s-au înregistrat venituri din exploatare.
Răspunzând obiecțiunilor formulate de pârâtă, expertul a concluzionat că evidența cheltuielilor directe au fost individualizate în evidența contabilă a reclamantei, aceasta respectând prevederile Legii nr. 82/1991.
Asupra petitului 1 al acțiunii - obligarea pârâtei la contravaloarea lipsei de folosință a autocamionului pe perioada 26 iulie -20 2006, instanța reținut că, având în vedere raportul de expertiză, prejudiciul suferit de reclamantă este de 77.729 lei.
În ceea ce privește petitul 2 al acțiunii reclamantei - obligarea pârâtei al plata sumei de 16.171,63 lei reprezentând cheltuieli de deplasare, acesta a fost respins, întrucât reclamanta nu a făcut nici o dovadă că contractul de cooperare încheiat de reclamantă și Consultancy BV, pentru suma de 4000 euro, a fost executat.
Pentru considerentele de mai sus acțiunea a fost admisă în parte pentru suma de 77.724 lei și conform art. 274 Cod pr.civilă, pârâta a fost obligată la plata sumei de 14.460 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta - SRL care solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivele de apel pârâta solicită admiterea apelului și pe cale de consecință, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cercetarea fondului iar în subsidiar modificarea hotărârii apelate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive ca și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Mai arată în esență că, acțiunea introductivă a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.998 Cod civil, pe o răspundere civilă delictuală dar instanța de fond nu a pus în discuție temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.
Acest temei este acela al răspunderii civile delictuale ori în speță este indiscutabilă existența contractului fapta imputabilă fiind contractul.
Se critică neaplicarea disp.art.1085 și 1086 cod civil instanța nesocotind prevederile legale și acordând daune interese fără a avea în vedere limitarea lor la acoperirea prejudiciului direct și previzibil.
Se arată că reținerea abuzivă a autoturismului - a fost acceptată de instanță fără nicio cercetare judecătorească sau privire critică de către instanța de fond deoarece între apelantă și reclamantă au existat relații comerciale ce au durat și s-au repetat în timp.
Se critică hotărârea atacată pentru că instanța de fond, fără cercetare, a primit susținerile intimatei reclamante cu privire la momentul la care a devenit exigibilă obligația de restituire către aceasta autovehiculului, însă nu a analizat cu nimic susținerile cu privire la lipsa culpei pârâtei în cea ce privește nerestituirea și îndreptățirea acesteia de a reține acest autovehicul în temeiul dreptului de retenție născut în favoarea sa.
Într-adevăr la momentul finalizării reparației reclamanta intimată avea debite față de pârâtă, urmărea preluarea autovehiculului, dar refuza să achite propriile sale debite.
Referitor la raportul de cauzalitate arată că există o lipsă de raport de cauzalitate între folosința unui autovehicul și cheltuielile indirecte, ale unei societăți, cheltuieli generale fixe care nu sunt legate direct de exploatarea bunului.
Se arată că în cauză nu a fost realizată proba că existența unui mijloc de transport în plus ar fi generat un câștig efectiv și direct și că prin raportul de expertiză tehnică judiciară expertul tehnic judiciar nu răspunde la obiectivul 3, și din proprie inițiativă formulează concluzii la un obiectiv care nu a fost încuviințat de instanță prin faptul că susține că prejudiciul creat reclamantei este în valoare de 77.729 lei reprezentând cheltuieli indirecte înregistrat în contabilitate pentru acoperirea cărora nu au fost înregistrate și venituri corespunzătoare.
Se mai arată de asemenea, că expertul a avut în vedere formularea concluziilor pentru perioada care nu se coroborează cu restul probelor și cu susținerile părților având în vedere întreaga perioadă a lunii iulie; ori obligația nu poate si reținută ca devenind scadentă înainte de sfârșitul lunii iulie 2006.
Hotărârea mai este criticată și pentru faptul că instanța de fond a admis doar în parte pretențiile reclamantei nefăcând aplicarea prevederilor art.276 Cod pr.civilă.
Un alt motiv de apel este acela al incompletei motivări a hotărârii și necercetarea fondului prin neanalizarea în mod real a probelor și problemelor ridicate în cauză, neanalizându-se fapta vinovăția sau legătura de cauzalitate instanța pronunțând o hotărâre care nu se axează pe o probațiune încuviințată. Pentru aceste motive s-a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru o judecată efectivă pe fondul cauzei.
Apelul este legal timbrat.
Analizând apelul de față prin prisma motivelor de apel și din oficiu Curtea constată că apelul este întemeiat.
Într-adevăr temeiul de drept invocat de reclamantă în cererea sa este art.998 Cod civil reținut de judecătorul fondului care însă nu a înserat în considerente temeiul de drept în baza căruia a admis acțiunea în considerarea faptului că, judecătorul avea obligația încadrării juridice a acțiunii și lămuririi temeiului de drept în baza căruia judecă cererea de chemare în judecată.
Având în vedere că între părți s-au derulat relații contractuale conferite prin emiterea facturilor fiscale depuse în cauză la dosar ( filele 41, 58, 160 și 164) se constată că temeiul de drept nu a fost clarificat de judecătorul fondului.
Deși în cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică contabilă s-a plecat de la obiectivul de a se determina cheltuielile indirecte ale societății ca bază de calcul al prejudiciului creat prin lipsirea de folosință a unuia dintre mijloacele de transport ale reclamantei.
Expertiza a fost realizată plecându-se de la determinarea acestor cheltuieli indirecte fără însă a se mai determina câștigul efectiv și direct dat de existența unor mijloace de transport în plus în parcul auto al reclamantei.
Deși pârâta a făcut obiecțiuni la expertiză, inclusiv la obiectivul nr.3 ( fila 115 din dosarul de fond ) expertul nu a răspuns lămuritor acestora.
În altă ordine de idei se constată că expertul a avut în vedere o perioadă care nu se coroborează cu restul probelor de la dosar, fiind luată în considerare întreaga activitate a lunii iulie, ori obligația pârâtei ar putea lua naștere doar la sfârșitul lunii iulie 2006. De asemenea expertul are în vedere întreaga lună 2006 câtă vreme predarea către reclamantă a autovehiculului s-a făcut la 20.12.2006.
Se constată că expertul a formulat concluzii care nu răspund obiectivelor instanței, concluzii care privesc obiective ce nu au fost puse în discuția părților și care nu au fost încuviințate de către instanță.
Față de acestea, și văzând că instanța reia în totalitate concluziile expertului se apreciază că nu a fost cercetat fondul cauzei, urmând ca în temeiul art.297 Cod pr.civilă să fie admis apelul formulat de către - SRL și în consecință se va desființa hotărârea atacată și va fi trimisă cauza spre rejudecare primei instanțe. Cu ocazia rejudecării instanța va lămuri temeiul de drept al cauzei, va pune în discuția părților obiectivele expertizei, va indica expertului să răspundă la obiectivele părților și va da hotărârea prin luarea în considerare a tuturor apărărilor părților, inclusiv cele din motivele de apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite apelul formulat de pârâta - SRL C împotriva sentinței civile nr.734/08.05.2009 și în consecință.
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.12.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.4 ex./27.01.2010
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu
