Spete pretentii comerciale. Decizia 127/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Dosar nr-
DECIZIA NR. 127/Ap.
Ședința publică din 30 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Laura Fețeanu judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâta " " împotriva sentinței civile nr. 2598/C din 16 iunie 2007 și a sentinței civile nr. 2992/C din 25 septembrie 2007, ambele pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 octombrie 2008, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 30 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 2598/C/26.06.2007 Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta CFR Marfă B și a obligat pârâta S să plătească suma de 631.099,60 lei reprezentând 466.317,72 lei debit, 155.373,45 lei penalități de întârziere calculate până la 11.05.2007 și 9.408,43 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 2992/C/25.09.2007 aceeași instanță a dispus completarea dispozitivului hotărârii în sensul obligării pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,1 % pe zi aferente debitului în sumă de 466.317,72 lei, penalități calculate începând cu 12.05.2007 și până la achitarea integrală a debitului.
În motivarea hotărârii se arată că părțile au încheiat contractul nr. C- prin care pârâta beneficia de o ofertă specială la tarifele de transport realizate în perioada 9.05.2005 - 30.04.2006, dacă realiza un trafic de 170.000 tone anual. Cum pârâta nu a efectuat tonajul minim anual, s-a procedat la recalcularea tarifelor și emiterea facturilor de regularizare ce nu au fost achitate.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta S solicitând desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare față de încălcarea dreptului la apărare, iar în subsidiar, respingerea acțiunii față de inexistența debitului.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, nefiind încălcate prevederile art. 156 Cod procedură civilă privind dreptul la apărare și nici dispozițiile art. 969 cod civil privind răspunderea civilă contractuală.
Prin motivele de apel anexate la dosar, pârâta a arătat că neîndeplinirea tonajului stabilit prin contract s-a datorat grevei angajaților căii ferate, nepredării rampei la termen, instituirii unor restricții de trafic pentru stația în vederea executării unor lucrări de infrastructură, refuzului de a pune la dispoziție numărul solicitat de vagoane, deciziilor unilaterale luate abuziv de conducerea reclamantei și inundațiilor din 2005.
Se mai arată că modul de calcul al penalităților de întârziere se situează în afara cadrului contractual.
Prin completarea la întâmpinare, reclamanta a solicitat respingerea apelului ca nefondat față de faptul că pârâta nu a notificat imposibilitatea de realizare a tonajului conform art. 10 din contract, iar unele întârzieri invocate se datorează altei societăți.
În probațiune s-au depus înscrisuri și expertiza contabilă solicitată de ambele părți.
Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel și actele dosarului, în baza art. 296 Cod procedură civilă se constată următoarele:
Primul motiv de apel se referă la încălcarea dreptului la apărare al pârâtei prin soluționarea cauzei la primul termen de judecată. Criticile apelantei sunt în contradicție cu prevederile art. 134 și 152 Cod procedură civilă care permit instanței să soluționeze pricina dedusă judecății la prima zi de înfățișare la care părțile legal citate pot pune concluzii. Se constată că la termenul din 19.06.2007 părțile erau legal citate, reclamanta solicitând judecarea cauzei în lipsă, iar pârâta nedepunând nici o cerere în dosar. După închiderea dezbaterilor s-a atașat la dosar cererea pârâtei de amânare a cauzei, cerere ce nu a fost analizată de instanță față de stadiul final al dezbaterilor. Pe de altă parte, prevederile art. 156 Cod procedură civilă nu impun obligativitatea acordării unui termen pentru lipsă de apărare, ci doar amânarea pronunțării în cazul refuzului de amânare a judecății, ceea ce s-a întâmplat și în cauza de față. Prin urmare, față de respectarea prevederilor art. 134 și 156 Cod procedură civilă, se constată că nu s-au încălcat drepturile procesuale ale pârâtei-apelante și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, nefiind de altfel îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, apelanta-pârâtă, fără a contesta transporturile centralizate de reclamantă, învederează că neîndeplinirea tonajului stabilit prin contract se datorează culpei reclamantei.
În legătură cu greva angajaților din perioada 8.06.2005 - 27.06.2005, expertul a arătat că nu au existat solicitări în scris din partea pârâtei de punere la dispoziție a vagoanelor în baza contractului și care să nu fi fost onorate de reclamantă, concluzionând că astfel nu s-a influențat tonajul de transport. Mențiunile expertului nu au fost combătute cu probe de către apelanta pârâtă care nu a depus nici notificările prevăzute de art. 10 din contract cu privire la imposibilitatea îndeplinirii obligațiilor contractuale, astfel încât susținerile sale sunt nejustificate.
Referitor la modul de derulare a contractului de închiriere nr. 132/5.05.2005 privind folosirea rampei în stația CF, în mod greșit apelanta pârâtă opune acest contract intimatei, în condițiile în care contractul cadru nu prevede obligația reclamantei de a pune la dispoziție o atare rampă, iar contractul a fost încheiat cu o altă societate decât reclamanta. Prin urmare, consecințele rezultate din derularea defectuoasă a contractului, nu pot fi imputabile societății intimate.
Restricțiile de trafic pentru stația ce au fost anunțate pentru perioada 22.07.2005 - 31.08.2005 și care nu au mai avut loc, astfel cum rezultă din nota nr. 2.7/753/13.07.2005, nu au influențat tonajul efectiv realizat, astfel cum arată expertul contabil, dimpotrivă în această perioadă s-a transportat mai mult, potrivit centralizatorului de deconturi 1-1/207/19.02.2007.
În ceea ce privește refuzul nejustificat al reclamantei de a pune la dispoziția pârâtei vagoanele necesare operațiunilor de transbordare în stația, se constată că susținerile apelantei nu au suport probator, iar expertiza efectuată în cauză, arată că nu au existat impedimente legate de necesarul de vagoane utilizat de pârâtă.
Decizia unilaterală cuprinsă în nota 1.d/1/1994, invocată de pârâta-apelantă se referă la refuzul prelungirii înțelegerii privind efectuarea operațiunilor de transbordare, refuz ce nu poate fi caracterizat ca abuziv în condițiile în care convenția încetase prin expirarea perioadei, iar oportunitatea prelungirii ei nu putea fi cenzurată decât de societatea reclamantă.
Un alt motiv invocat în justificarea neîndeplinirii obligațiilor contractuale se referă la inundațiile din 2005, dar sub acest aspect, susținerile apelantei nu au nici un suport probator, cu atât mai mult cu cât nici nu a înțeles să uzeze de prevederile art. 10 pct. 2 din contract și să notifice evenimentul imprevizibil apărut. În consecință, și acest motiv urmează a fi înlăturat.
Cu referire la nota nr. -1 (256/29.12.2006, se constată că acest înscris nu a fost avut în vedere de instanța de fond în motivarea soluției pronunțate, astfel încât susținerile apelantei legate de modul de apreciere al probei nu au relevanță în cauză.
În legătură cu procedura de conciliere prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă, criticile apelantei-pârâte sunt neîntemeiate, având în vedere notificarea comunicată la 12.03.2007 (fila 206 - 210 dosar de fond) și confirmarea de primire din 13.03.2007 (fila 211 - dosar de fond), procesul verbal de conciliere din 26.04.2007, precum și solicitările pârâtei de declarare a datei concilierii nr. 5938A/29.03.2007 și nr- din 5.04.2007 și notele nr. 1.E/215/12.04.2007 și nr. 1.E/230/10.04.2007 (filele 76 - 79 dosar apel).
Referitor la modul de calcul al penalităților de întârziere, se constată că părțile au stabilit valoarea majorărilor de întârziere potrivit art. 9.2 din contract, pentru facturile în lei conform la 0,1 % (fila 274 dosar apel), iar pentru facturile în valută la 1 % pe lună, prin urmare susținerile apelantei - pârâte legate de aplicarea unui procent de 0,03 % sunt nefondate.
Deși nu a contestat în cuprinsul motivelor de apel centralizatorul cantităților transportate în baza contractului în litigiu, ci doar a invocat motive de neîndeplinire a obligației contractuale, apelanta-pârâtă, prin probațiunea administrată în cauză, a invocat neregularități legate de transporturile cuantificate de reclamantă. Susținerile sale, întemeiate pe opinia expertului consilier, au fost combătute de expertul desemnat la cererea părților care, prin completarea la expertiză a arătat că situațiile importurilor depuse se referă nu doar la cele contractate în baza convenției părților, ci și la alte convenții.
Astfel, situația importurilor de bușteni prin stația Episcopia pe perioada 9.05.2005 - 31.05.2005 nu au legătură cu obiectul cauzei în condițiile în care relația de transport Episcopia Baf ost introdusă la 19.07.2005 prin actul adițional nr. 2, iar în situația importurilor de bușteni prin stația CFR au fost incluse și vagoane străine, ce nu au legătură cu contractul părților.
De asemenea, în perioada mai - iunie 2005 apelanta pârâtă a efectuat și alte transporturi în afara contractului, astfel cum rezultă din solicitarea nr. 1441/1.06.2005 și actul nr. -1/2871/25.09.2008, prin facturarea la tarif normal a cantității transportate.
Corespondența internă a apelantei nu are relevanță în cauză și nu modifică concluziile expertului. Cum în cauză apelanta nu a prezentat un decont cu privire la vagoanele transportate în baza scrisorilor de trăsură întocmite conform contractului în cauză și care să nu fi fost incluse în deconturile reclamantei, rezultă că susținerile sale nu sunt fondate.
Raportat la aceste considerente, se constată că în mod corect instanța de fond a dat eficiență clauzelor contractuale și prevederilor art. 969 Cod civil, astfel încât urmează a respinge apelul pârâtei ca nefondat.
În baza art. 274 Cod procedură civilă urmează a obliga apelanta să plătească pârâtei suma de 2410 lei onorariu expert sub forma cheltuielilor de judecată în apel, astfel cum rezultă din chitanțele aflate la fila 101 și 142 dosar apel.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta. S împotriva sentinței civile nr. 2598/C/26.06.2007 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ.
Obligă apelanta să plătească intimatei CFR Marfă B suma de 2410 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 octombrie 2008.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Liliana Dobrogeanu
- - - -
Grefier,
- -
Red./31.10.2008
Dact./3.11.2008/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Laura FețeanuJudecători:Laura Fețeanu, Carmen Bujan, Liliana Dobrogeanu
