Spete pretentii comerciale. Decizia 128/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA NR. 128

Ședința publică din data de 13 iunie 2008

PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu

JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe

Grefier - - -

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta- SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în C,-, județul C și cu domiciliul ales în C,-, județul C, împotriva sentinței nr. 413 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă - -,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul

Apelul este timbrat cu taxă de timbru în valoare de 644 lei cu chitanța nr. - din 6 iunie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei, conform dovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta pârâtă - SRL prin avocat în substituire avocat și intimata reclamantă - - prin consilier juridic.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Avocat, pentru apelanta pârâtă - SRL, depune împuternicire avocațială de substituire, taxa de timbru în valoare de 644 lei cu chitanța nr. - din 6 iunie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,5 lei, conformd ovezilor atașate la dosarul cauzei și anulate de instanță.

Arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.

Consilier juridic, pentru intimata reclamantă - -, depune la dosarul cauzei delegație și arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în combaterea apelului.

Curtea luând act de împrejurarea că părțile nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea, respective combaterea apelului.

Avocat, pentru apelanta pârâtă - SRL, având cuvântul, olicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței nr. 413 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău așa cum a fost formulat, pentru următoarele considerente:

Învederează că una diontre facturi a fost achitată, iar din cele șase debite invocate de reclamantă, sunt recunoascute numai trei.

O altă factură a fost deja achitată, așa cum reiese și din raportul de expertiză existent la dosarul cauzei la judecata în fond.

În ceea ce privește cea de a treia factură, aceasta nu îndeplinește condițiile de admisibilitate, în sensul că nu este semnată, nu este ștampilată și nici nu se regăsește în contabilitatea unității.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței nr. 413 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării intimatei la plata celor trei facturi neachitate.

Cu cheltuieli de judecată (taxa de timbru și timbru judiciar).

Consilier juridic, pentru intimata reclamantă - -, având cuvântul, solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței nr. 413 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.

Fără cheltuieli de judecată.

Depune concluzii scrise.

CURTEA:

Deliberând asupra apelului de față reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta - Bac hemat în judecată pe pârâta SRL, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei totale de 513.655,220 lei reprezentând contravaloare marfă livrată și neachitată în termen.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a livrat pârâtei mărfuri în valoare totală de 513.655,220 lei conform facturilor și dispozițiilor de livrare, în baza notelor de comandă emise de către pârâtă. Se mai susține că marfa a fost livrată în baza contractului de distribuție nr. 3060/2001, fără ca pârâta să formuleze obiecțiuni cu privire la cantitatea și calitatea acesteia, contravaloarea mărfii fiind neachitată în mod nejustificat.

De asemenea, reclamanta a arătat că a formulat o cerere de somație de plată pentru obligarea pârâtei la plata sumelor datorate, cerere ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 188/2004 pronunțată în dosarul nr. 271/2004 al Tribunalului Buzău.

În dovedirea acțiunii s-au depus la dosar contractul de distribuție și anexa la acesta intervenită între părți, copia facturilor, a dispozițiilor de livrare și a notelor de comandă privind întreaga cantitate de marfă, corespondență purtată între părți.

În cauză pârâta SRL a solicitat respingerea acțiunii, arătând că între părți s-a derulat contractul comercial precizat de reclamantă, însă în perioada 2001-2002 acesta a avut caracterul unui contract de comision, obligația de achitare a facturilor revenind Societății Comerciale 99 SRL care a emis cec-uri fără acoperire.

S-a mai aratat de către pârâtă că pentru aproape întreaga sumă pretinsă de reclamantă este prescris dreptul la acțiune, iar pentru o parte din facturi marfa nu a fost primită.

În cauză s-au administrat probatorii cu înscrisuri și cu o expertiză contabilă care în urma verificări înscrisurilor depuse de părți la dosar și aflată la sediul acestora să stabilească sumele datorate de către pârâtă, expertiză la care părțile au formulat obiecțiuni și la care s-a răspuns de către expertul desemnat.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Buzăua pronunțat sentința nr. 413/02.04.2008, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâta - SRL și administratorul societății pârâte, a obligat pârâta la plata sumei de 22.400,96 lei către reclamantă, reprezentând contravaloare marfă și la 1.367,23 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:

Între părți a intervenit contractul de distribuție înregistrat sub nr.3060/30.04.2001 în temeiul căruia reclamanta a livrat pârâtei diverse produse în valoare totală de 513.655,220 lei.

Nu a fost reținută susținerea pârâtei în sensul că nu răspunde contractual deoarece avea calitatea de comisionar, obligația de achitare a facturilor revenindu-i Societății Comerciale 99 SRL, atâta vreme cât mărfurile au fost livrate la comanda pârâtei. Din facturile fiscale depuse la dosarul cauzei rezultă că mărfurile au fost expediate de către reclamantă pârâtei care le-a și recepționat, fără a fi formulate refuzuri de plată.

Cu privire la suma datorată însă instanța a reținut că în cauză pentru o parte din aceasta operează prescripția dreptului la acțiune conform dispozițiilor Decretului nr. 167/1960, faptul că reclamanta a formulat o somație de plată în temeiul OG nr. 5/2001, pentru aceeași sumă, nefiind de natură a întrerupe cursul prescripției.

Chiar și în situația în care s-ar aprecia că somația de plată întrerupe cursul prescripției, având în vedere că aceasta a fost pronunțată la 1.03.2004 sumele în discuție oricum ar fi prescrise, trecând mai mult de 3 ani de la data scadenței facturilor în litigiu.

Din conținutul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză rezultă că numai pentru sumele cuprinse într-un număr de 6 facturi (10542-scadentă la 11.10.2004, - scadentă la 26.11.2004, - scadentă la 30.11.2004, - scadentă la 1.12.2004, - scadentă la 15.12.2005 și - scadentă la 24.02.2006) și totalizând suma de 22.400,96 lei, reclamanta mai este în termen de a solicita obligarea pârâtei la plata contravalorii lor, având în vedere că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 23.02.2007.

Împotriva sentinței nr. 413/02.04.2008, a declarat apel pârâta- SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că: debitul real pe care îl datorează reclamantei este numai cu privire la facturile nr. 10542/13.09.2004,

-/29.10.2004 și -/03.11.2004, totalizând 1,983.77 RON.

Cu privire la facturile nr. -/02.11.2004 și factura nr. -/17.11.2005, au fost achitate așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, însă nu au fost luate în calcul.

În ceea ce privește factura nr. -/27.01.2006, în sumă de 10,265.52 RON, nu are semnătura de primire și nici ștampila societății, nu este trecut niciun nume de delegat, nu este însoțită de dispoziția de livrare a mărfii, deci nu se poate face dovada că a fost primită de subscrisă nici factura, nici marfa. Nu se regăsește în contabilitatea pârâtei, motiv pentru care consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că această factură face parte din debitul datorat.

Se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul obligării intimatei - - la plata sumei de 1983,79 lei reprezentând cele trei facturi neachitate, cât și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat, având în vedere că prima instanță a admis în parte acțiunea în conformitate cu probele aflate la dosar.

Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor în raport de actele și lucrărilor dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:

Prima instanță reținut în mod corect că între părți s-a încheiat contractul de distribuție nr. 3060/4 bis/30.04.2001 în baza căruia reclamanta a livrat pârâtei diferite produse în valoare totală de 513.655,22 lei.

Prima instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 22.400,96 lei, pentru restul contravalorii produselor intervenind prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune.

Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert (filele 144 - 149 dosar primă instanță) și completarea la acest raport de expertiză - răspuns la obiecțiuni (filele 174 - 176 dosar primă instanță), rezultă că suma de 2853 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate conform facturii nr. -/2.11.2004, a fost achitată de către pârâtă, astfel încât, în mod nelegal, aceasta a fost obligată și la plata acestei sume.

Din același raport de expertiză mai rezultă că suma de 7298,65 lei reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate în baza facturii nr. -/17.11.2005, a fost achitată de către pârâtă, astfel încât, în mod nelegal, prima instanță a reținut că această sumă ar fi datorată reclamantei de către pârâtă.

În ceea ce privește factura nr. -/27.01.2006. în sumă de 10.265,52 lei ( fila 34 dosar primă instanță), Curtea reține că aceasta nu a fost acceptată la plată de către pârâtă, astfel încât nu poate constitui o probă de natură a face dovada livrării mărfurilor către pârâtă.

Curtea mai reține că reclamanta nu a adus alte probe de natură a face dovada livrării acestor mărfuri și care să se coroboreze cu factura depusă la dosar, deși îi revenea sarcina probei în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil.

Suma totală, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate conform celor trei facturi mai sus menționate, este de 20.417,17 lei și cu această sumă urmează a fi diminuat cuantumul obligației pârâtei față de reclamantă.

Față de cele reținute, în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința, în sensul că va reduce cuantumul sumei pe care pârâta trebuie să o plătească reclamantei cu titlu de contravaloarea marfă la 1.983,77 lei.

Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimata reclamantă la plata către apelanta pârâtă sumei de 648,94 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de pârâta- SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în C,-, județul C și cu domiciliul ales în C,-, județul C, împotriva sentinței nr. 413 din 2 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă - -,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul

Schimbă în parte sentința, în sensul că reduce cuantumul sumei pe care pârâta trebuie să o plătească reclamantei cu titlu de contravaloare marfă la 1.983,77 lei.

Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.

Obligă intimata - reclamantă la plata către pârâtă a sumei de 648,94 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 iunie 2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier

- -

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

Red.

Dact.

5 ex/11 iulie 2008

Dosar fond - Tribunalul Buzău

Jud. fond.

Președinte:Adrian Remus Ghiculescu
Judecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 128/2008. Curtea de Apel Ploiesti