Spete pretentii comerciale. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V-a COMERCIALA
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.132
Sedința publică de la 11 martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Guranda
GREFIER - - -
Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă împotriva sentinței comerciale nr.10217/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte FONDUL NATIONAL DE, SC SA și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită cu intimatele.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 03.12.2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererea de apel formulată de apelanta reclamantă împotriva sentinței comerciale nr.10217/06.10.2008.
Prin sentința sus-menționată instanța de fond a respins ca prescrisă acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată pârâții Fondul Național de iții, SC SA, pentru a fi obligați la plata sumei de - lei vechi actualizată cu coeficientul de inflație de la data de 24.05.2000 și până la data plății. A susținut că a cumpărat 160 de unități de fond la Fondul Național de iții, iar la data de 24.05.2000, când fondul și a încetat activitatea, valoarea acestora era de - lei / unitate de fond. Deoarece nu a primit contravaloarea unităților de fond, reclamanta a susținut că pot fi obligații la plată atât societatea care a administrat fondul, cât și fondul însuși și AVAS, în calitate de succesor în drepturi și obligații al fidejusor al SC SA. în fine, reclamanta a mai susținut că s-a constituit parte civilă în cauza cu nr- de pe rolul Curții de Apel București, dar s-a retras din procesul penal, astfel că împotriva sa nu operează prescripția extinctivă.
Astfel cum susține și reclamanta, dreptul său la acțiune s-a născut atunci când a fost evident că Fondul Național de iții, administrat de SC SA nu va mai răscumpăra și nu va mai plăti acele unități de fond pe care le-a răscumpărat. Este notoriu că data Ia care refuzul a fost evident o constituie data închiderii ghișeelor la care investitorii cumpărau unități de fond și prezentau spre răscumpărare aceste unități, respectiv data de 24 mai 2000. Reclamanta a formulat plângere penală în luna imediat următoare, efectul întreruptiv de prescripție producându-se astfel până la solutionarea cauzei penale. Este de observat, însă, că reclamanta a renunțat la calea penală de valorificare a drepturilor sale, iar renunțarea la judecată șterge toate efectele actelor întreruptive de prescripție, încât termenul de prescripție se va calcula, în cauza de față, de la data de (24.05.2000.) În conformitate cu prevederile articolului 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție pentru acțiunile evaluabile In bani precum cea de față este de 3 ani și a expirat, pentru prezenta acțiune, Ia data de 24.05.2003.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, apelanta - reclamantă susținând în esență următoarele:
A înaintat, în termen legal, plângere penală împotriva la D cu nr. 549/08.06.2000. Cauza penală nu s-a finalizat, nu din vina acesteia; tardivitatea și proasta organizare a procesului penal o conduce la certitudinea că procesul nu se va rezolva; prin retragerea plângerii acesteia (din procesul penal) consideră că devine posibilă continuarea și admiterea acțiunii pentru recuperarea pagubei prin instanță civilă; invocarea împlinirii termenului prescripției extinctive conform decretului 167/1954 nu-și are aplicare în cazul de față întrucât prin plângere penală la D nr. 544/08.06.2000 și dosarul penal nr.260/P/2006 a arătat tot interesul pentru recuperarea pagubei.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivului de apel invocat reține că apelanta - reclamantă apreciază că prin introducerea plângerii penale la IPJ D,împotriva, plângere formulată în termen legal, s-a întrerupt termenul de prescripție, chiar dacă ulterior a renunțat la plângerea penală, întrucât dispozițiile codului d e procedură penală permit continuarea datoriei civile a procesului penal în fața unei instanțe civile.
Susținerile apelantei sunt nefondate.
Prin renunțarea la judecată în procesul penal, se presupune că s- renunțat atât la soluționarea laturii penale cât și a celei civile din cadrul procesului penal.
Posibilitatea de a se adresa unei instanțe civile pentru soluționarea acțiunii civile dintr-un proces penal intervine doar în anumite situații expres prevăzute de dispozițiile codului d e procedură penală, respectiv atunci când în cadrul procesului penal a rămas nesoluționată acțiunea civilă din anumite considerente.
Însă toate situațiile au în vedere continuarea unui proces penal și nu renunțarea la judecată.
Prin acest act de dispoziție înseamnă că partea a renunțat și la pretențiile civile aferente în urma renunțării la judecata procesului penal.
Conform articolului 16 din decretul 167/1956 cursul prescripției nu este întrerupt dacă acțiunea a fost respinsă sau s-a renunțat la drept.
Întrucât prin plângerea penală la care ulterior s-a renunțat nu s-a întrerupt cursul prescripției în mod legal instanța de fond a apreciat că termenul de prescripție începea să curgă de la data de 24.05.2000 iar până la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, termenul de 3 ani era împlinit.
De altfel din cuprinsul cererii de apel, rezultă că apelanta-reclamantă cunoștea că termenul de 3 ani era împlinit, însă se întreabă de ce a mai fost obligată la plata taxei de timbru.
Obligația de plată a taxei de timbru este o condiție legală, prealabilă pentru ca instanțele să poată analiza cererile de chemare în judecată conform articolului 20 din Legea nr.146/1997și se plătesc anticipat.
Abia după achitarea acestor taxe legale instanțele pot trece la soluționarea cererilor de chemare în judecată și se vor pronunța în funcție de probele administrate în cauză.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere că în cauză nu a operat întreruperea cursului prescripției, iar termenul legal a fost împlinit, conform articolului 16 și articolului 3 din Decretul 167/1958, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă domiciliat în B, str. -. -, nr. 9, Județ B, împotriva sentinței comerciale nr.10217/06.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte FONDUL NATIONAL DE cu sediul în B, sector 1,--33 și în B, sector 1,-, SC cu sediul în SA B, sector 1, nr. 46-48, -orp C,. 1 și AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în B, sector 1, la sediul ales din--11.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.7
18.03.2008
Tribunalul București Secția a VI-a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Georgeta Guranda
