Spete pretentii comerciale. Decizia 136/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 136/AP
Ședința publică din 15 decembrie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codruța Vodă JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 2323/C din 28 noiembrie 2008 pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în ședința publică din 8 decembrie 2009, conform celor consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în temeiul art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 15 decembrie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 2323/C/2008, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- su-au respins excepțiile prescripției dreptului material la acțiune și inadmisibilității invocate de pârâta AVAS.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statuluiși-n consecință:
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 200.000 lei reprezentând contravaloare prejudiciu.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 5.191,52 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A reținut Tribunalul că, societatea reclamantă a fost înființată prin nr.HG1041/25.09.1990, în temeiul Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unității economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale.
Reclamanta a dobândit, în conformitate cu art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990, dreptul de proprietate asupra imobilului înscris în CF nr.1082 sub nr. top.677, 678, 679/2.
Astfel, potrivit Anexei la Ordinul nr.154/26.04.1991 emis de Ministerul Comerțului și Turismului în aplicarea art.20 din Legea nr.15/1990, imobilul înscris la poziția 17 reprezentând, Grup Anexă " este proprietatea reclamantei.
Prin Certificatul seria - nr.0763/11.10.1999 Agenția Națională pentru Turism a atestat dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului aferent imobilului înscris în CF nr. sub nr. top.677, 678, 679/2.
Conform Deciziei nr.8627/7.12.2001 reclamanta a respins cererea doamnei prin care se solicita restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr.1082 sub nr. top.677, 678, 679/2.
Prin Sentința civilă nr.138/S/19.02.2007 a Tribunalului Brașovs -a admis contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata - - și s-a dispus anularea Deciziei nr.8627/7.12.2001 cu obligarea emiterii unei noi decizii de restituire în natură a imobilului înscris în CF nr.1082 sub nr. top.677, 678, 679/2. Apelul declarat împotriva Sentinței civile nr.138/S/19.02.2007 pronunțată de Tribunalul Brașova fost respins prin Decizia civilă nr.131/Ap/10.10.2007.
Potrivit Raportului de expertiză tehnică extrajudiciară nr.29/2008 valoarea imobilului mai sus identificat este de 202.956 lei.
Conform art.30 alin.3 din Legea nr.137/2002 prevederile art.32 ind.4 din OUG nr.88/1997 aprobată prin Legea nr.44/1998 cu modificările ulterioare, rămân aplicabile numai pentru contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi.
În conformitate cu art.32 ind.4 alin.1 din OUG nr.88/1997 modificată prin Legea nr.99/1999 instituțiile publice implicate asigură repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat, iar conform alin.2 instituțiile publice vor plăti societăților comerciale prevăzute la alin.1 o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune s-a respins ca neîntemeiată având în vedere că cererea de chemare în judecată este formulată în termenul de o lună prevăzut de art.39 din Legea nr.137/2002, respectiv în termen de o lună de la data de 28.11.2007, dată la care Sentința civilă nr.138/S/19.02.2007 a Tribunalului Brașova devenit definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului potrivit Deciziei civile nr.131/Ap/10.10.2007, acțiunea fiind formulată la data de 24.12.2007.
Excepția inadmisibilității acțiunii față de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.720 ind.1 Cod procedură civilă a fost respinsă ca neîntemeiată reținându-se că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile legale privind concilierea directă deoarece reglementarea specială a Legii nr.137/2002 și OUG nr.88/197 modificată prin Legea nr.99/1999 se completează, în mod corespunzător, cu dispozițiile înscrise în Codul d e procedură civilă numai în măsura în care acestea nu contravin prevederilor exprese ale actelor normative evocate sau scopului urmărit de legiuitor prin instituirea acestei proceduri, iar concilierea directă, care presupune un anumit interval de timp, ar afecta însăși termenul de o lună în care poate fi promovată acțiunea.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a constatat ca fiind întemeiată acțiunea formulată și a fost admisă.
Susținerile pârâtei în sensul că prejudiciul suferit de reclamantă trebuie limitat la valoarea contabilă a bunurilor înregistrate în registrele contabile ale societății la data când societatea a fost privatizată și nu la valoarea de piață nu pot fi reținute deoarece prevederile art.32 ind.4 din OUG nr.88/1997 instituie obligația de plată a unei despăgubiri reprezentând echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea imobilului, iar acest prejudiciu este, potrivit Raportului de expertiză nr.29/2008, în valoare de 202.956 lei.
Susținerile pârâtei în sensul că poate fi obligată la plata de despăgubiri numai în proporție de 26,0373% din valoarea contabilă a deoarece AVAS a vândut acțiuni reprezentând doar acest procent din capitalul social al reclamantei nu s-au reținut întrucât pârâta, succesoare a FPS, reprezintă instituția publică implicată în privatizare prevăzută de art.32 ind.4 din OUG nr.88/1997.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta AVAS dispunând conform dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta AVAS aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând în principal admiterea apelului AVAS și desființarea hotărârii apelate și transmiterea cauzei spre o competentă rejudecare, iar în subsidiar, admiterea excepției necompetenței teritoriale, anularea hotărârii apelate, cu trimiterea cauze spre competentă soluționare Tribunalului București - Secția comercială. În cazul respingerii acestor excepții, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare-n judecată față de AVAS ca neîntemeiată.
În expunerea motivelor de apel se arată că, instanța nu s-a pronunțat asupra excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, impunându-se desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în cazul în care se va trece peste excepție, se reiterează excepția competenței teritoriale.
Astfel, temeiul de drept al acțiunii îl reprezintă dispozițiile art. 324din nr.OUG 88/1997 modificată și completată prin Titlul I al Legii nr. 99/1999și pe contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate în momentul privatizării. Ori, față de art. 43alin.3 din nr.OUG 88/1997 modificată, conform art. 12 alin.1 din nr.OUG 23/2004, cu respectarea art. 56 Cod comercial, instanța competentă este Tribunalul București - Secția Comercială, locul executării contractului.
În mod nelegal și netemeinic s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, relativ la termenul special de 1 lună, prevăzut de art. 39 din Legea nr. 137/2002 modificată, întrucât nu s-a făcut dovada că hotărârea de restituire a rămas irevocabilă.
Totodată se critică greșita respingere a excepției inadmisibilității, întrucât reclamanta putea formula cerere de chemare-n judecată, doar după efectuarea procedurii prealabile a concilierii prevăzute de art. 7201Cod procedură civilă, dispozițiile alin.3 al art. 324din nr.OUG 88/1997 prevăzând o procedură prealabilă ce se impune a fi efectuată înaintea introducerii acțiunii în justiție.
Sub aspectul fondului, se critică interpretarea art. 324din Legea nr. 99/1999 în sensul că despăgubirile se acordă la nivelul valorii de circulație a activelor. Ori, practica judiciară a statuat că prejudiciul suferit, urmare a restituirii în natură a bunurilor imobile trebuie limitat la valoarea contabilă a acestor bunuri imobile, înregistrate în registrele contabile ale societății, la data când societatea a fost privatizată și nu la valoarea de circulație.
Se conchide că, ar fi nefiresc și inechitabil ca AVAS să suporte repararea unui prejudiciu, pentru care nu numai că nu este răspunzătoare, dar are o valoare exagerată prin raportare la valoarea contractului de privatizare.
Apelul este parțial fondat.
Nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 297 alin.2 teza I, privitoare la anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București - secția comercială, întrucât, pe de o parte Tribunalul n-a omis să se pronunțe asupra excepției de necompetență teritorială a Tribunalului Brașov, prin Încheierea din 7.05.2008, instanța respingând excepția, iar pe de altă parte, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov nu se susține.
Ori, față de art. 1 alin.2 din nr.OUG 23/2004, cu respectarea art. 8 alin.1 Cod procedură civilă, competente deopotrivă în speță sunt, instanța de la sediul pârâtului cât și cea de la sediul reclamantului - Tribunalul Brașov.
Totodată, dispozițiile art. 10 alin.1 pct. 4 Cod procedură civilă stabilesc, în materia obligațiilor comerciale competența alternativă, între obligația locului nașterii, respectiv a locului plății, care este Tribunalul Brașov, obligația de plată luând naștere, urmare a sentinței civile nr. 138/S/2007.
Relativ la excepția prescripției dreptului material la acțiune, aceasta a fost corect respinsă de instanța de fond, întrucât sentința civilă nr. 138/S/2007 a rămas definitivă și irevocabilă la 28.11.2007, prin respingerea apelului și nerecurarea deciziei, iar la 24.12.2007 a fost formulată prezenta acțiune, cu respectarea art. 39 din Legea nr. 137/2002, în termen de o lună de la data nașterii dreptului.
Totodată, corect a respins prima instanță excepția inadmisibilității, art. 39 din Legea nr. 137/2002 estet o normă specială, care derogă de la norma generală și face inaplicabilă procedura prealabilă prevăzută de art. 7201Cod procedură civilă.
Relativ la fondul cauzei, criticile apelantei sunt parțial fondate, întrucât despăgubirea pentru caz de evicțiune, conform art. 1341 Cod civil, include prețul și daunele interese, altfel spus, prețul actualizat.
Astfel, în cauză s-a efectuat raportul de expertiză tehnică - construcții, filele 79-82 dosarul cauzei, ce-a conchis că, valoarea actualizată la data de 31.08.2009 a imobilului înscris în CF 1082, sub nr. top 677,678 și 679/2 pornind de la valaorea contabilă conform de imobilizări - secțiunea 26, respectiv nr. inventar 14, ale este de 64.279,61 RON.
Pe cale de consecință, pentru imobilul pe care l-a dobândit ca activ prin privatizare, justa despăgubire privește valoarea contabilă dar include și actualizarea, conform coeficientului de reevaluare a construcțiilor și terenului.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus-amintite, conform art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite în parte prezentul apel, schimbând în parte sentința apelată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei, și-a obligării pârâtei la plata sumei de 64.279,61 lei, reprezentând contravaloare prejudiciu.
Văzând art. 276 Cod procedură civilă, întrucât acțiunea reclamantei a fost admisă-n parte, culpa procesuală aparține atât reclamantului cât și pârâtului, sens în care, vor fi ținuți să plătească expertului tehnic ing., fiecare câte 245 lei, cu titlu diferență onorariu expertiză neachitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov.
Admite în parte apelul declarat de AVAS împotriva sentinței civile nr. 2323/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta AVAS, și-n consecință:
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 64.279,61 lei reprezentând contravaloare prejudiciu.
Obligă pe apelanta AVAS și intimata să plătească expertului tehnic ing., fiecare câte 245 lei, cu titlu diferență onorariu expertiză neachitată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Mihaela Cincan
- - - -
Grefier,
- -
Red.: /14.01.2010
Tehnored: /21.01.2010/ -4 ex -
Judecător fond:
Președinte:Codruța VodăJudecători:Codruța Vodă, Gabriel Ștefăniță, Mihaela Cincan
