Spete pretentii comerciale. Decizia 139/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 139/2008
Ședința publică de la 26 Iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - -, împotriva sentinței comerciale nr. 380/19.02.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimații - - SRL, - SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelanta - -, - administrator special al apelantei, consilier juridic delegat de - administrator judiciar al - -, avocat pentru intimata - - SRL ȘI AVOCAT pentru intimata - SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, se constată că la data de 18.06.2008 intimata - - SRL înregistrat la dosar întâmpinare, care se comunică cu părțile prezente.
Reprezentanta apelantei depune la dosar note de ședință precum și o serie de acte în probațiune, învederând instanței că acestea au fost comunicate cu părțile.
Consilier juridic depune delegația de reprezentare și note de ședință împreună cu un certificat de grefă care atestă că pe rolul Tribunalului Comercial Mureș se află dosarul având ca obiect procedura insolvenței privind pe debitoarea - -.
Ca o chestiune prealabilă, curtea pune în discuția părților natura juridică a cauzei, incidența dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și competența de soluționare a cauzei.
Reprezentanta apelantei arată că aparține instanței de drept comun competența de soluționare a cauzei, fiind vorba despre o acțiune în revendicare, fără legătură directă cu procedura insolvenței, prin urmare, competența nu aparține judecătorului sindic.
Cu privire la taxa judiciară de timbru, arată că sunt aplicabile dispozițiile art. 77 și 78 din Legea nr. 85/2006, conform cărora, acțiunile introduse de lichidator sau de administratorul judiciar sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Consilier juridic susține cele învederate de reprezentanta apelantei.
Administrator special arată că societatea a mai avut procese pe rol la alte instanțe, care au avut ca obiect recuperarea creanțelor, însă nu s-a plătit taxa judiciară de timbru întrucât acțiunile erau formulate de administrator special.
Reprezentantul intimatei - - SRL arată că obiectul prezentei cauze este o acțiune în revendicare, prin urmare, competența aparține instanței de drept comun. Taxa judiciară de timbru se datorează la valoare.
Reprezentantul intimatei - SRL învederează faptul că aparține instanței comerciale competența de soluționare a cauzei iar taxa judiciară de timbru cade sub incidența dreptului comun.
Curtea, după deliberare, constată incidența dispozițiilor art. 77 - 78 din Legea nr. 85/2006 cu privire la taxa judiciară de timbru și reține cauza în pronunțare asupra excepției competenței materiale de soluționare a cauzei raportat la dispozițiile Legii 85/2006.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 380/C/2008 din data de 19.02.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluja fost respinsă exceptia autorității de lucru judecat invocata de către pârâta - și a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamanta, reprezentată prin administrator judiciar, împotriva pârâtelor - și - S, având ca obiect revendicare si pretenții.
Totodată, reclamanta a fost obligată la plata sumei de 8.600 Ron cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, într-un prim ciclu procesual, dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Mureș, iar mai apoi prin sentința nr. 241 pronunțată la data de 21.03.2005, Tribunalul Comercial Mureșa declinat soluționarea cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Mureș - Secția civilă, instanță pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub nr- și în final, prin încheierea nr. 2.490/8.04.2005, Inalta C de Casație si Justiție a decis strămutarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
La Tribunalul Cluj - Secția civilă, dosarul a fost înregistrat sub nr. 3.705/2005, iar prin sentința civilă nr. 1.033/04.10.2005, soluționarea dosarului a fost declinată în favoarea Tribunalului Comercial Cluj. Pe rolul Tribunalului Comercial Cluj dosarul a fost înregistrat sub nr. 1.773/2005, iar prin încheierea din 10.01.2006, instanța a sesizat Înalta Curte de Casație si Justiție cu soluționarea unui conflict negativ de competenta, instanța supremă prin decizia nr. 925/2006, pronunțată în dosarul nr- a concluzionat că în mod eronat a fost invocat un conflict negativ de competență și a trimis dosarul în mod irevocabil spre soluționare în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
Tribunalul a mai constatat că pârâta introdusă în cauză la termenul din data de 28.08.2007, a invocat excepția autorității de lucru judecat a cererii de chemare în judecată, raportat la decizia irevocabilă nr. 221/11.10.2004, pronunțată de către Tribunalul M - Secția civilă prin care a fost respins apelul declarat de către apelanta împotriva pârâtei - Ro având ca obiect sentința civilă nr. 186/22.01.2003 a Judecătoriei Sighișoara, pronunțată în dosarul nr. 2.561/2001, prin care a fost admisă acțiunea reclamantei S împotriva pârâtei Ro și a fost stabilită linia de hotar dintre proprietatea societății comerciale reclamante si terenul proprietatea societății comerciale pârâte.
In consecință, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat, deoarece nu exista identitate de obiect între cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât analizarea celorlalte condiții ale triplei identități de părți, obiect si cauză devine inutilă, iar excepția invocată a fost respinsă ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 186/22.01.2003 pronunțată în dosarul nr. 2.561/20.07.2001, Judecătoria Sighișoaraa admis cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamanta împotriva pârâtei Ro si a stabilit linia de hotar dintre proprietățile limitrofe ale celor două societăți comerciale conform planului de situație anexă la raportul de expertiză, limita de demarcație dintre proprietățile celor două părți fiind foarte clar stabilită, măsurătorile relevând că suprafața de teren folosită de către Ro este cu 2.709 mp mai mare decât cea cumpărată prin contractul de vânzare-cumpăre de la si înscrisă în CF.
Tribunalul a reținut că apelul declarat de către împotriva sentinței civile enunțate a fost respins de către Tribunalul Mureș prin decizia nr. 221/11.10.2004 pronunțată în dosarul nr- cu motivarea că linia de hotar existentă între părți corespunde cu cea stabilită odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare, mai puțin linia dintre terenul proprietatea pârâtei Ro si linia
În legătură cu cauza dedusă judecății în prezentul dosar, s-a relevat că reclamanta revendică o suprafață de teren din terenul aflat în posesia pârâtei, teren aflat dincolo de limita de demarcație dintre proprietăți, așa cum a fost stabilită în mod irevocabil prin hotărârile judecătorești anterior enunțate.
Prin expertiza tehnică efectuată în cauză de către expert s-a constatat că pârâta ocupa în plus o suprafață de 1.774 mp, expertul propunând o noua limită de demarcatie între proprietăți, făcând abstracție de faptul că limita dintre proprietăți a fost stabilită în mod irevocabil conform planului de situație anexă a raportului de expertiză efectuat în dosarul nr. 2.561/2001 al Judecătoriei Sighișoara, expertul făcând o serie de aprecieri, analize si afirmații care exced competentelor sale si obiectivelor stabilite de către instanță, făcând abstracție de hotărârea judecătorească irevocabilă, de considerentele care au stat la baza pronunțării sentinței si a deciziei, ambele anterior enunțate si de raportul de expertiza în funcție de care a fost stabilită irevocabil limita dintre proprietăți.
Totodată, tribunalul a reținut că în hotărârea Judecătoriei Sighișoara și în decizia Tribunalului Mureșs -a statuat faptul că actuala configuratie a gardului este conformă voinței părților de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, cu ocazia licitației a fost achitat prețul pentru cele trei active licitate si terenul aferent care era inclus în prețul activelor, fără indicarea vreunei suprafețe iar terenul nu s-a licitat si cumpărat la metru pătrat.
De asemenea, în contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată nr. 1.293 din 30.06.1998 sunt cuprinse toate activele și mijloacele fixe vândute, inclusiv drumuri uzinale și parcare precum și faptul că vânzătorul, reclamanta din prezenta cauză se obliga să obțină certificat de urbanism pentru delimitarea celor două proprietăți, iar din acest certificat eliberat de Primăria S rezultă odată în plus faptul că delimitarea celor două proprietăți corespunde exact cu gardul existent și în prezent, iar parcarea si calea de acces este inclusă în corpul de teren vândut de către reclamantă către Ro
Nu în ultimul rând, tribunalul a precizat faptul că revendicarea, trebuie să aibă ca obiect un bun individual determinat prin criterii lipsite de echivoc, în regim de carte funciară, iar prin cererea de chemare în judecatî reclamanta nu individualizează bunul revendicat, invocă doar faptul că pârâta folosește o suprafață de teren mai mare decât cea la care are dreptul, respectiv faptul ca terenul folosit de către reclamantă este mai mic cu 2.224 mp. individualizarea bunului revendicat devine astfel aleatorie, depinzând exclusiv de expertul numit în cauză.
Pentru toate considerentele enunțate, cererea de chemare în judecată având ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren a fost respinsă de tribunal ca fiind total neîntemeiată, subsecvent a fost respinsă și cererea accesorie având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului, deoarece admiterea acestei cereri depindea pe deplin de modul de soluționare a cererii de chemare în judecată principale.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, reclamanta S, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică și admiterea acțiunii introductive astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat că sentința apelată conține motive contradictorii, instanța de fond făcând confuzie între imposibilitatea de a stabili a doua oară limita dintre două proprietăți fără a modifica și situația proprietății și posesiei, respectiv fără a avea și un petit de revendicare, fiind încălcat principiul nemijlocirii.
A susținut apelanta că instanța de fond trebuia să realizeze o analiză comparativă a titlurilor de proprietate asupra imobilelor în discuție.
Pârâta - Sas olicitat respingerea apelului ( 12).
Pârâta - a solicitat, de asemenea, respingerea apelului ( 27).
La termenul de azi, instanța, din oficiu, în considerarea disp. art. 295 alin. 1 teza a II-a pr.civ. a pus în discuție, din oficiu, competența de soluționare a prezentei cauze de către prima instanță, în raport cu determinarea naturii ei juridice, cu referire la dispozițiile Legii nr. 85/2006.
A constatat instanța, în apel, că reclamanta se află în procedură de administrare judiciară, fiind desemnat administrator judiciar în cauză - SOCIETATE CIVILĂ PROFESIONALĂ DE INSOLVENȚĂ TG.
În notele de ședință depuse de către aceasta, se menționează că apelanta se află în procedură de reorganizare judiciară, conform sentinței comerciale nr. 1.584/21.11.2007 și că înțelege să continue cererea introductivă inițiată de către reclamantă, în numele și pe seama societății comerciale aflată în procedură de reorganizare, arătând că prin cererea de chemare în judecată se tinde în mod elocvent la mărirea patrimoniului societății comerciale aflată în procedură de reorganizare, indiferent de natura bunurilor asupra cărora se exercită drepturile litigioase.
Cu privire la acest aspect, pus în discuție din oficiu, Curtea constată următoarele:
Așa cum s-a arătat anterior, prin sentința comercială nr. 1.584/21.11.2007, s-a admis în principiu planul de reorganizare al societății comerciale reclamante și a debutat procedura de reorganizare judiciară a acesteia.
Prin cererea de chemare în judecată, însușită ulterior de către administratorul desemnat, se urmărește legalizarea situației juridice a unui bun imobil, cu privire la care reclamanta se consideră a fi proprietară, iar prin aceasta se urmărește deci întregirea patrimoniului persoanei juridice aflată în procedura de reorganizare cu un bun imobil.
În condițiile art. 11 lit. h) din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic desemnat în procedura de insolvență este competent să judece acțiunile introduse de către administratorul judiciar referitoare la constituiri de drepturi cu caracter patrimonial, anterioare deschidrii procesdurii.
Se constată, așa cum s-a arătat anterior, că această cerere prin care se urmărește întregirea patrimoniului societății comerciale aflate în reorganizare, aparține competenței de soluționare a judecătorului sindic, aceasta având competență generală de soluționare a cererilor introduse de către societatea comercială aflată în insolvență sau de către administratorul numit prin care se intenționează lămurirea situației juridice a unor bunuri cu privire la care societatea comercială pretinde că exercită drepturi reale.
Art. 11 al. 1 lit. h) are în vederea doar în prima sa teza anularea transferurilor frauduloase, ceea ce în mod evident nu este cazul în speță, însă în cea de-a doua ipoteză a lui are în vedere cererile privind constituiri sau transferuri cu caracter patrimonial.
În consecință, în temeiul art. 297 alin. 2.pr.civ. în baza motivului de ordine publică al competenței, invocat din oficiu de către instanță în apel, se va anula hotărârea atacată și se va trimite cauza spre competentă soluționare unui judecător sindic din cadrul Tribunalului Comercial Cluj.
Competența de soluționare a fost stabilită în favoarea Tribunalului Comercial Cluj în cadrul cererii de strămutare, astfel încât îi revine acestei instanțe competența de a desemna un judecător sindic pentru soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 380 din 19 februarie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o anulează și trimite cauza spre judecare judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Comercial Cluj.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./7 ex./08.07.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Lucia BreharJudecători:Lucia Brehar, Delia Marusciac
