Spete pretentii comerciale. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
Operator date: 2928
DECIZIA CIVILĂ NR. 140/
Ședința publică din 05 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta - SRL împotriva sentinței civile nr. 1089/PI/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - GRUP -, având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată ca mersul dezbaterilor si concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.03.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru termenul de azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1089/PI/11.11.2008 s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta - GRUP -, în contradictoriu cu pârâta - SRL, fiind obligată pârâta față de reclamantă la plata sumei de 94.462,25 lei cu titlu de preț și la 3142 lei, cheltuieli de judecată și s-a respins cererea privind obligarea pârâtei la penalități de întârziere cât și cea privind rezoluțiunea parțială a contractului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Timiș sub nr.3721/30/06.05.2008 reclamanta - - a chemat în judecată pârâta - SRL solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 94.462,25 lei reprezentând sumă achitată în plus pârâtei cât și la penalități de întârziere în cuantum de 34.646,38 lei calculate conform pct. 8.1. din contractul de vânzare-cumpărare nr.1550/20.10.2006, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamanta a precizat acțiunea solicitând și rezoluțiunea parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.1550/21.10.2006 pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor de livrare a echipamentului și proiectului, corespunzătoare celei de-a doua etapă prevăzută în contract cu termen la data de 31.01.2007.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, între părți s-au derulat relații comerciale concretizate prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.1550/21.10.2006 având ca obiect livrarea de către pârâtă în calitate de furnizor către reclamanta beneficiară a 2 silozuri pentru depozitare cereale, dotate cu sisteme de încărcare-descărcare și linie de transport cereale precum și a proiectului pentru cuplarea respectivelor utilaje conform schițelor tehnologice și a ofertei de preț. Potrivit art. 2.3. din contract, furnizorul avea obligația de a livra echipamentul prevăzut în obiectul contractului, în două etape respectiv, prima până la data de 15.12.2006 iar a doua până la data de 31.01.2007, pentru care reclamanta beneficiară a achitat în avans suma de 218.725 cu 2003/26.10.2006 conform nr. - și cu 2274/12.12.2006 conform - a achitat suma de 169.932 lei. Întrucât pârâta nu și-a executat a doua parte a obligației de livrare, reclamanta a achitat acesteia în plus suma de 94.642,25 lei pe care o solicită prin acțiunea pendinte și raportat la care a calculat penalități de întârziere în cuantum de 34.646,38 lei.
Precizarea acțiunii în sensul rezoluțiunii parțiale a contractului de vânzare-cumpărare nr.1550/21.10.2006 nu a fost motivată în fapt și în drept de către reclamantă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii, iar în subsidiar obligarea la plată a chematei în garanție Cereals care se face vinovată de neexecutarea obligației contractuale față de reclamanta beneficiară, pentru a doua etapă a contractului ( ulterior pârâta a renunțat la cererea de chemare în garanție). Totodată, a invocat excepția de neexecutare a contractului, motivat de faptul că, potrivit art.2.2 din contract, reclamanta avea obligația de a efectua transportul de la depozit la locul montării utilajelor și să suporte costurile acestui transport, prima etapă a livrării echipamentului fiind făcută de către pârâtă, datorită refuzului reclamantei de a efectua transportul de la la
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată sub aspectul plății în avans a sumei de 94.642,25 lei fără ca pârâta să fi executat a doua etapă a livrării echipamentelor, neputându-se reține excepția de neexecutare a contractului din partea beneficiarului, față de susținerile contradictorii ale pârâtei furnizoare care, într-o primă fază a considerat că reclamanta este vinovată de neridicarea mărfii ca apoi, să afirme că nu a fost în măsură să livreze reclamantei respectivele echipamente deoarece la rândul său, furnizorul acestor echipamente nu și-a respectat obligația de livrare a mărfii față de pârâtă ( Cereals ), fiind nevoită să se deplaseze în Italia pentru a căuta alți furnizori de silozuri.
Instanța de fond a constatat că cererea privind obligarea pârâtei la penalități de întârziere nu este întemeiată, nefiind înserată nici o clauză contractuală prin care părțile să fi convenit asupra aplicării de penalități în situația în care se efectuează o plată nedatorată.
De asemenea, instanța de fond a constatat că cererea de rezoluțiune parțială a contractului nu este motivată în fapt și în drept și nici probată în înțelesul art.1169 civil, obligarea pârâtei la avansul plătit de către reclamantă în plus, nefiind temei suficient pentru rezoluțiunea contractului.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, a declarat apel pârâta - SRL, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii apelate în sensul respingerii în întregime a acțiunii introduse de reclamanta - -, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, pârâta susține că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, invocând, totodată, și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei arătând că prin sentință, a fost admisă acțiunea unei reclamante având denumirea - -, pentru pretenții derivând din executarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1550 din 21.10.2006.
Pârâta susține că acest contract de vânzare-cumpărare nr.1550 din 21.10.2006 s-a încheiat între - SRL, în calitate de vânzător și cumpărătoarea - -, cu sediul în-, jud. B, înregistrată la ORC sub nr..J- și având cod unic de înregistrare -. Ori, - Grup - are același sediu, dar alte date de identificare a persoanei juridice și anume:este înregistrată la ORC sub nr. J- și are codul unic de înregistrare -, așa cum rezultă din înscrisurile anexate.
Pârâta susține că datele de identificare ale societății cu care a contractat sunt, așadar, diferite de acelea ale reclamantei, iar, mai mult decât atât, în prezent societatea cu care a contractat are denumirea de - -, așa cum rezultă din site-ul Ministerului Finanțelor.
Față de această situație, pârâta apreciază că acțiunea a fost introdusă de o persoană juridică cu care nu a avut relații contractuale, astfel încât această persoană nu are calitate procesuală activă, motiv pentru care acțiunea ei trebuie respinsă.
Referitor la fondul cauzei, pârâta arată că a contractat cu reclamanta vânzarea unor utilaje pentru 2 silozuri de depozitare cereale și, în parte, a executat acest contract, livrând primul, precum și proiectul la care s-a obligat, bunurile contractate cumpărându-le, la rândul său, de la un furnizor din Italia.
Reclamanta a plătit conform contractului inclusiv avansul pentru cea de-a doua etapă a livrărilor, însă aceasta nu a mai avut loc din culpa exclusivă a reclamantei, care a cumpărat bunurile direct de la furnizorul nostru din Italia. Ca urmare, că furnizorul din Italia a refuzat să mai livreze pârâtei bunurile contractate, deși i-a plătit integral prețul lor, procedând la livrarea directă către reclamantă.
Pârâta, constatând că furnizorul său din Italia refuză să-i livreze bunurile, deși le plătise integral, așa cum solicitase, a oferit reclamantei să-i livreze utilaje identice, dar produse de o altă firmă, iar reclamanta nu i-a comunicat acceptul său.
Pârâta susține că din toate probele de la dosar rezultă cu prisosință faptul că reclamanta a primit și al doilea, dar nu rezultă cine l-a furnizat.
De asemenea, pârâta susține că a fost obligată în mod greșit să plătească suma de 94.462,25 lei cu titlu de preț, singura obligație care a fost disputată în cadrul litigiului fiind aceea de restituire a unui avans din prețul unor bunuri, iar temeiul de drept al uneia sau alteia din obligații este, în mod evident, diferit.
Restituirea prețului constituie o obligație numai atunci și numai dacă o parte
încasat prețul și nu a executat, în mod culpabil, contraprestația la care s-a obligat.
Plata prețului are ca temei, dimpotrivă, livrarea bunurilor, prețul fiind contraprestația cumpărătorului. În final, pârâta arată că Tribunalul Timiș, în sentința apelată, nu a arătat temeiul de drept al obligării sale la plata sumei menționate, deși avea obligația să arate motivele de fapt și de drept ale hotărârii sale (art.261 alin.1 pct.5 proc.civ.).
În probațiune, pârâta apelantă a depus la dosar datele de identificare ale - - și - Grup -, preluate de pe site-ul Ministerului Finanțelor, copia adreselor nr.099/27.04.2007 și nr.127/09.05.2007.
Reclamanta intimată - Grup - a formulat întâmpinare în cauză, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În motivare, reclamanta intimată arată că în data de 20.10.2006 între părți a fost încheiat contractul de vânzare cumpărare având nr.1550/21.10.2006, obiectul acestui contract constând în livrarea de către - SRL, în calitate de furnizor, către - GrupSA, în calitate de beneficiar, a echipamentului și a proiectului în doua etape: prima etapă până la data de 15.12.2006 și a doua etapa pana la data de 31.01.2007.
Reclamanta intimată susține că și-a îndeplinit obligația de achitare a avansului din data de 26.10.206 cu ordinul de plata nr.2003 în sumă de - lei, conform facturii având nr.- și cu ordinul de plată nr.2274/12.12.2006, conform facturii nr. - în sumă de 169.932 lei, iar pârâta - SRL nu a livrat în totalitate echipamentul ce a făcut obiectul celei de a doua etape.
În asemenea condiții, reclamanta intimată consideră că este îndreptățită să solicite suma de 94642,25 lei, achitată în plus și datorată în astfel de condiții de către societatea pârâtă - SRL, precum și penalități de întârziere în cuantum de 34646,38 lei.
Analizând apelul declarat de pârâtă, în limitele motivelor cuprinse în cererea de apel, conform art. 295 Cpc. Curtea constată că acesta este nefundat.
Din cuprinsul documentelor depuse la dosar de părți, rezultă că între acestea s-au derulat relații comerciale concretizate prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.1550/21.10.2006 având ca obiect livrarea de către pârâtă în calitate de furnizor către reclamanta beneficiară a 2 silozuri pentru depozitare cereale, dotate cu sisteme de încărcare-descărcare și linie de transport cereale precum și a proiectului pentru cuplarea respectivelor utilaje conform schițelor tehnologice și a ofertei de preț.
Potrivit art. 2.3. din contract, furnizorul avea obligația de a livra echipamentul prevăzut în obiectul contractului, în două etape respectiv, prima până la data de 15.12.2006 iar a doua până la data de 31.01.2007,
Pentru aceasta reclamanta beneficiară a achitat în avans suma de 218.725 lei cu 2003/26.10.2006 conform nr. - și cu 2274/12.12.2006 conform - a achitat suma de 169.932 lei.
Însă pârâta nu și-a executat a doua parte a obligației de livrare, rezultând astfel că reclamanta a achitat acesteia în plus suma de 94.642,25 lei pe care o solicită prin acțiunea pendinte și raportat la care a calculat penalități de întârziere în cuantum de 34.646,38 lei.
Atât susținerea reclamantei cât și motivarea instanței de fond se bazează, în esență, pe dispozițiile contractuale și pe forța obligatorie a contractului.
În situația dată, conform înscrisurilor de la dosar sunt dovedite, conform art. 1169. civ. afirmațiile reclamantei care astfel a probat plata prețului stipulat în contract.
Cu toate că se opune admiterii acțiunii și, respectiv, susține admiterea apelului pentru neexecutarea obligației proprii, din culpa exclusivă a reclamantei, pârâta apelantă nu a produs nicio probă. Din contra, singurele probe administrate sunt de către reclamantă.
În apel, apărările pârâtei - SRL s-au bazat în exclusivitate pe solicitările adresate, prin intermediul instanței, ca reclamanta să depună și alte înscrisuri la dosar, solicitări întemeiate pe disp. art. 172 Cpc. S-a arătat că documentele solicitate sunt în posesia reclamantei.
Cum, însă, pârâta nu a putut dovedi că aceste documente privesc în mod direct relația contractuală supusă prezentei analize, ci, din contră, un contract încheiat de reclamantă cu o altă societate, nefiind evidențiată relevanța și utilitatea în prezenta cauză, după o înfățișare parțială a documentelor solicitate, Curtea nu a mai putut obliga - GRUP - să producă, în continuare, dovezi în sprijinul susținerilor pârâtei.
Ca urmare, nu sunt dovedite afirmațiile pârâtei prin nici un mijloc de probă, iar reclamantei nu îi incumba obligația de a suplimenta probatoriul deja administrat în cauză.
De asemenea, nici susținerile aceleiași părți că obligația nu s-a îndeplinit din parte-i, din culpa exclusivă a reclamantei care a contractat, în fapt, cu o altă societate, ducând la fraudarea intereselor sale și la imposibilitatea livrării bunurilor contractate. Nu a fost dovedită, deși sarcina probei îi revenea în exclusivitate.
În concluzie, în speță, s-a dovedit doar faptul că reclamanta și-a executat întrutotul obligația plății prețului, dar pârâta nu și-a executat decât prima parte a obligației corelative.
Față de aceste aspecte, raportat la disp. art. 2.3, 4.1 din contractul încheiat de părți, reținând aplicabilitatea principiului forței obligatorii a contractului și obligația ca fiecare parte să își îndeplinească obligațiile contractuale cu bună credință, Curtea constată că apelul este nefondat.
Cum și corespondența dintre părți, anterior declanșării prezentului litigiu, s-a purtat între - Grup - și - SRL, nu se poate reține nici temeinicia excepției invocate de către pârâtă că ar fi contractat cu o altă persoană juridică rezultând din actele dosarului că, în fapt, reclamanta este aceeași societate și că pârâta a răspuns adreselor și concilierii comunicate de către reclamanta din prezentul proces (filele 7 și urm. dosar de fond, 26, 28, 33, 57 din același dosar).
În fine, față de critica nemotivării hotărârii de către instanța de fond a tuturor aspectelor incidente, Curtea apreciază că motivarea s-a făcut global și că nu sunt invocate, în prezenta fază procesuală, critici care să ducă la schimbarea, anularea sau desființarea sentinței.
Cum reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată, și raportat la considerentele mai sus expuse, Curtea va respinge apelul declarat de - SRL declarat împotriva nr. 1089/2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dos. nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta - SRL, cu sediul în T,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 1089/ 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamanta intimată - GRUP -, cu sediul procedural ales în B,-, sector 6.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05.10. 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Red. /07.10.2009
Tehnored. /2 ex./07.10.2009
Instanță fond: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu
