Spete pretentii comerciale. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA NR.140

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Chirica Elena

JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta - INTERNAȚIONAL cu sediul în B, sect. 2, A, nr. 28, -BIS,. A,. 8, Cod poștal - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - cu sediul în B, com. SECTOR 1, B- -, nr. 29,. 2, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 584 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA B, cu sediul în B, LT..., nr. 2, Cod poștal -, Județ

Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 11 noiembrie 2009 când a dat următoarea decizie:

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Buzău la data de 24 martie 2006 și înregistrată sub nr-, reclamanta - SRL B, a chemat în judecată pârâta - SA solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3.337.783.000 lei( ROL), plus penalități de întârziere, reprezentând contravaloarea investițiilor și a îmbunătățirilor efectuate în spațiul închiriat,situat în municipiul B,Șoseaua nr.3-5, județul B, dar și lipsa de folosință și penalitățile de întârziere aferente, precum și cheltuielile de judecată ocazionate de proces.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în fapt, între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.994 din 9 aprilie 1999, prin care pârâta i-a închiriat o suprafață de 2 146. teren, cu o hală și un vestiar-anexă, în scopul de a dezvolta o capacitate de producție în domeniul sticlăriei.

A mai învederat reclamanta că, având acordul pârâtei locator - SA, fiind constructor de bună credință, a efectuat o serie de îmbunătățiri și investiții constând în: construcția unui cuptor de topit sticlă; a unui cuptor de recoacere, cu două compartimente și a unui cuptor de preîncălzit; ateliere în suprafață de 120.; îmbunătățiri la anexa-vestiar,împrejmuire spațiu; utilități, pentru a putea folosi spațiul potrivit destinației pentru care a fost închiriat, contravaloarea acestor lucrări fiind de 3.337.783.000 lei ( ROL), potrivit documentelor contabile ale societății,respectiv bilanțul la 31 decembrie 2003.

S-a susținut că pe parcursul derulării contractului de închiriere, acționar majoritar la - SA a devenit numitul,care era acționar,împreună cu soția și la - SRL, societate cu același obiect de activitate ca și - SRL, iar acesta a intrat în spațiul deja închiriat de - SA, înainte de expirarea contractului,respectiv în luna mai 2005, investiția efectuată și toate îmbunătățirile menționate rămânând în patrimoniul pârâtei - SA.

Reclamanta a arătat că diferența dintre chiria ce ar fi putut fi încasată în lipsa acestor îmbunătățiri și chiria efectiv încasată duce la sporirea activului patrimonial al pârâtei fără just temei,motiv pentru care s-a considerat îndreptățită să solicite și contravaloarea lipsei de folosință a acestor bunuri, începând cu data de 6 februarie 2004 și până în prezent.

Reclamanta nu a precizat temeiul de drept al acțiunii sale și nici nu a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar la valoarea pretențiilor sale.

La termenul de judecată din 15 mai 2006 s-a prezentat,în calitate de reprezentant legal al reclamantei,-, cu sediul în municipiul B,Bulevardul nr.29,.2,sector 1,care a precizat că are calitatea de lichidator judiciar al reclamantei,potrivit Sentinței comerciale nr. 2610 din 14 decembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VII-a Comercială în dosarul nr-,că își însușește acțiunea reclamantei,astfel că aceasta nu trebuie timbrată,întrucât acțiunile introduse de lichidator sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.

Pârâta - SA a formulat întâmpinare,în cuprinsul căreia a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată,invocând următoarele argumente:

Între părți s-a încheiat Contractul de locațiune nr.994 din 9 aprilie 1999,în temeiul căreia a închiriat reclamantei bunurile menționate de aceasta în acțiunea introductivă,pentru o perioadă de 5 ani,începând cu data de 9 aprilie 1999, iar la expirarea perioadei de închiriere și nu înainte, așa cum a pretins reclamanta, a reintrat în posesia bunurilor,deși ar fi putut rezilia contractul cu mult înainte de termen,întrucât reclamanta acumulase datorii din chiria neachitată în cuantum de peste 700 000 000 lei ROL, împotriva pârâtei fiind deschisă procedura insolvenței conform art.38 alin.(5) din Legea nr.64/1995,prin Sentința comercială nr.652 din 6 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul București.

Conform contractului,reclamanta și-a luat obligația de a efectua lucrări de investiții, necesare realizării obiectului său de activitate, cu acordul pârâtei, pe o perioadă de maximum 4 luni, între 15 aprilie 1999 și 15 august 1999, perioadă în care, în schimbul acestor investiții,a fost scutită de la plata chiriei. Reclamanta nu precizat când a edificat investițiile pretinse, iar cea mai mare parte a lor nu a sunt nici utile, nici necesare pârâtei, parte din ele putând fi ridicate de către reclamantă, cum ar fi de exemplu, cele trei cuptoare sunt construite pe schelet și picioare din metal.

A concluzionat pârâta că suma pretinsă de reclamantă este nejustificat de mare față de valoarea reală a bunurilor pretinse, aceasta urmând să fie stabilită în funcție de valoarea reală de piață, mai ales că potrivit contractului încheiat între părți, reclamanta nu putea aduce nici o modificare constructivă bunurilor închiriate fără acordul scris al pârâtei.

În subsidiar, pârâta s-a declarat de acord să preia investițiile reclamantei executate cu acordul său, care nu pot fi ridicate de pe teren, în baza unei juste evaluări, potrivit valorii de circulație a acestora, urmând ca bunurile care nu pot fi ridicate sau pentru care reclamanta nu a avut acordul scris al pârâtei, să fie ridicare de reclamantă, pe cheltuiala sa.

La termenul de judecată în ședință publică din 4 decembrie 2006 (fila 51 din dosar),pârâta - SA a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe,prevăzută de art.720 indice 1 din Codul d e procedură civilă,solicitând respingerea acțiunii ca prematur introdusă.

Excepția a fost pusă în discuția părților,reclamanta,prin lichidator, solicitând respingerea acesteia,având în vedere întregul material probator.

După administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiză constructor, prin sentința nr. 584 din 15.05.2009 Tribunalul Buzăua admis excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta - Sa B și a respins acțiunea reclamantei, însușită de lichidatorul judiciar, ca prematur introdusă.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță constatat că trebuie respectate dispozițiile art.137 alin.(1) din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în total sau în parte,cercetarea în fond a pricinii.

Tribunalul a stabilit că reclamanta - SRL nu a anexat cererii de chemare în judecată înscrisul doveditor al îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe,obligație prevăzută de art.720 indice 1 din Codul d e procedură civilă.

S-a reținut că potrivit acestui text de lege, în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, așa cum este cazul și în speță, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, text de lege în deplin acord cu dispozițiile art.109 alin.(2) din Codul d e procedură civilă, care stabilește că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile,în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile urmând a se anexa la cererea de chemare în judecată.

Prima instanță a constatat că în speță, acțiunea formulată de reclamanta - SRL și însușită de lichidatorul judiciar -,a fost depusă la Tribunalul Buzău la data de 24 martie 2006, fără îndeplinirea procedurii prealabile obligatorii prevăzută de art.720 indice 1 din Codul d e procedură civilă,dispoziții legale a căror încălcare a fost invocată de către pârâta - SA, deși acțiunea formulată de către reclamantă este o acțiune în pretenții, evaluabilă în bani, aflată sub incidența prevederilor art.720 indice 1 din Codul d e procedură civilă.

Constatând că reclamanta nu a respectat această cerință imperativă, tribunalul a admis excepția prematurității acțiunii,invocată de pârâta - SA și a respins ca prematur introdusă acțiunea în pretenții formulată de reclamanta - SRL, societate în faliment, însușită de lichidatorul judiciar - Insolvency,în contradictoriu cu pârâta - SA.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - Internațional SRL B,prin lichidator judiciar - B, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:

Excepția prematurității acțiunii pe baza căreia prima instanță a soluționat cauza, nu a fost pusă în discuția părților, fiind invocată de pârâtă la data de 4.12.2006, sub forma excepției inadmisibilității acțiunii, așa după cum rezultă din încheierea de ședință de la această dată, de la fila 51 dosar fond.

A susținut recurenta că excepția prematurității este excepție de fond, peremptorie, absolută, care se ridică prin întâmpinare și nu o excepție de ordine publică, ce poate fi invocată în orice moment al procesului, pârâta depunând întâmpinare la data de 15 mai 2006 și invocând excepția tardiv, în raport cu susținerile anterioare, respectiv la data de 4.12.2006, când era decăzută din dreptul de a mai invoca excepții.

Deși este vorba de o excepție dirimantă și peremptorie, instanța nu a pus-o în discuția părților, a administrat probatorii,inclusiv cu expertiză constructor,expertul răspunzând și la obiecțiuni, a dat cuvântul părților pe fondul cauzei la termenul de soluționare a acesteia din data de 8 mai 2009, amânat pronunțarea și a dat soluția în baza acestei excepții, nediscutată în contradictoriu, invocată cu aproape trei ani de zile înainte.

S-a învederat de către apelantă că practica a statuat că dreptul trebuie să îndeplinească condițiile de admisibilitate la momentul sesizării instanței de judecată, iar dacă până la invocarea excepției termenul sau condiția s-a împlinit, excepția nu mai poate fi admisă, întrucât ar fi excesiv de formal ca acțiunea să fie respinsă într-un moment în care dreptul devenise actual, numai pentru că la data sesizării instanței această cerință fusese eludată.

S-a arătat că în cazul unei excepții peremptorii, care conducea la respingerea acțiunii, nu se putea intra în cercetarea fondului cauzei, dar din moment ce instanța a omis să se pronunțe asupra acestei excepții, dispunând administrarea de probe și dând cuvântul părților pe fond, este nelegală soluționarea cauzei pe excepție, mai ales că la dosar existau actele care probau îndeplinirea obligației concilierii directe, de către apelanta reclamantă.

Apelanta a susținut că a avut mai multe întâlniri cu reprezentantul intimatei pârâte în care a discutat despre investițiile efectuate, inclusiv la data de 24.03.2006, când s-au inventariat bunurile debitoarei, potrivit procedurii insolvenței, dar și la data de 09.01.2007, când părțile s-au întâlnit ca urmare a convocării lichidatorului pentru această dată, întocmindu-se un înscris cu punctele lor de vedere în legătură cu datoria intimatei.

S-a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru soluționarea fondului.

Curtea, examinând sentința, prin prisma criticilor din apel în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:

Intimata pârâta - SA B, a ridicat excepția inadmisibității acțiunii comerciale în pretenții formulată de apelanta reclamantă - SRL B, prin lichidator, la termenul de judecată din 4.12.2006, după cum rezultă din încheierea de ședință de la această dată,de la fila 51 dosar fond, deși depusese întâmpinare la termenul de judecată din 19.06.2006 (filele 17-19 dosar fond) iar instanța, deși a rămas în pronunțare asupra acestei excepții a amânat pronunțarea, după care a repus cauza pe rol la 11.12.2006, prorogând soluționarea excepției de prematuritate, după efectuarea expertizei contabile dispuse în cauză.

La termenul de judecată din 8 mai 2009, după administrarea tuturor probatoriilor, părțile prin reprezentanții lor legali au pus concluzii pe fondul cauzei, după cum rezultă din încheierea de ședință de la această dată-fila 210 dosar fond, precum și din concluziile scrise depuse de părți la 15.05.2009,filele 227-234, dată pentru care a fost amânată pronunțarea,pârâta nemaifăcând nici un fel de referire la excepția invocată cu aproape trei ani în urmă,respectiv la termenul de judecată din 4-12-2006.

Tribunalul Buzăua admis excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâta - SA B și a respins acțiunea ca prematur introdusă prin sentința nr. 584/15.05.2009, atacată cu prezentul apel, deși nu fost pusă în discuția părților această excepție, încălcându-se astfel principiul contradictorialității, care garantează un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Apelanta reclamantă, la rândul său avea de invocat excepții, în legătură cu excepția ridicată de aproape 3 ani de către intimata pârâtă, în apel arătând că respectiva excepție a fost tardiv invocată, întrucât intimata pârâtă a depus întâmpinare la termenul din 19.06.2009 - filel 17,18 dosar fond, iar excepția inadmisibilității acțiunii, recalificată de instanță ca excepție de prematuritate a introducerii acțiunii, a fost ridicată la termenul de judecată din 11.12.2006, după aproape 6 luni de la depunerea întâmpinării.

În plus,intimata pârâtă a invocat excepția inadmisibilității acțiunii introduse de apelanta reclamantă-fila 51 dosar fond,iar instanța a admis,prin sentința atacată,excepția prematurității acțiunii,încălcând prevederile art.129(6)pr.civ.

Prin decizia nr.2392 /2006 ÎCCJ-secția comercială s-a pronunțat în sensul că sancțiunea nerespectării prevederilor art.7201pr.civ.este inadmisibilitatea și nicidecum prematuritatea,o acțiune fiind prematură numai când dreptul sau interesul invocat nu este actual,dar atunci când nu s-a îndeplinit o condiție prevăzută de lege ca obligatorie pentru sesizarea instanței,în speță art.7201pr.civ,raportat la art.109,alin.2 din același cod-acțiunea este inadmisibilă,practica instanței supreme fiind constantă în această privință.

Chiar dacă apelul este o cale devolutivă de atac, soluționarea pentru prima dată a acestor excepții în apel, ar încălca dreptul părților la dublul grad de jurisdicție consacrat prin prevederile codului d e procedură civilă, astfel că în temeiul art. 297 pr.civ, Curtea va admite apelul reclamantei, va desființa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Buzău, pentru soluționarea excepțiilor invocate de părți, cu respectarea principiului contradictorialității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de reclamanta - INTERNAȚIONAL cu sediul în B, sect. 2, A, nr. 28, -BIS,. A,. 8, Cod poștal - - PRIN LICHIDATOR JUDICIAR - cu sediul în B, com. SECTOR 1, B- -, nr. 29,. 2, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 584 din 15 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA cu sediul în B, LT..., nr. 2, Cod poștal -, Județ B și în consecință:

Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Buzău.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședinta publică azi, 11 noiembrie 2009.

Președinte, Judecător,

Grefier,

- -

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Red. /DD

6 ex./13.11.2009

f- Tribunalul Buzău

Președinte:Chirica Elena
Judecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 140/2009. Curtea de Apel Ploiesti