Spete pretentii comerciale. Decizia 143/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.143
Ședința Publică de la 17.03.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Țilimpea
JUDECĂTOR 2: Cristina Scheaua
GREFIER - - -
Pe rol fiind, pronunțarea cererilor de apel, formulate de apelanta reclamantă - R SRL și apelanta pârâtă - T & - SRL, împotriva sentinței comerciale nr.8946 din 28.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 10.03.2008, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, ce constituie parte integrantă din prezenta decizie când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.03.2008.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr.6070/2005, pe rolul Tribunalului București reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta - & - SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâta la plata contravalorii lucrărilor executate și nedecontate și a penalităților aferente, în sumă de 507 095, 62 RON, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că între părți a intervenit contractul de antrepriză nr. 288/01.10.2002, prin care reclamanta în calitate de antreprenor general s-a obligat la executarea lucrărilor de construcții în beneficiul pârâtei, la data încheierii convenției lucrările fiind executate parțial; s-a arătat că, deși s-a efectuat recepția finală a lucrărilor, fără obiecțiuni din partea pârâtei, contravaloarea acestora nu a fost achitată.
Prin întâmpinarea formulată la 20.01.2006, pârâta a solicitat respingerea cererii, susținând că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, în conformitate cu termenii contractului; procesul verbal de recepție nu a fost întocmit în condiții legale, la recepția lucrărilor nu au participat un număr de 5 membri, reprezentantul pârâtei neavând împuternicire specială, în acest scop.
A fost contestată modalitatea de calcul a penalităților de întârziere, cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 469/2002, potrivit cărora, dacă prin contract nu s-a stipulat contrariul, penalitățile nu pot depăși cuantumul debitului pretins.
S-a mai arătat că reclamanta este aceea care nu și-a îndeplinit propriile obligații contractuale, înregistrând o datorie în sumă de 339.634, 39 USD contravaloare lucrări neexecutate, 55.043,45 USD contravaloare remediere lucrări efectuate necorespunzător.
Pe rolul Tribunalului Bucureștia fost înregistrată, sub nr.22622/-, cererea formulată de reclamanta - &- SRL împotriva pârâtei - SRL prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 297.235 Ron contravaloare remedieri neefectuate la lucrările de construcții și a penalităților aferente, cu cheltuieli de judecată.
S-a învederat că pârâta nu a respectat clauzele contractului de antrepriză nr. 288/01.10.2002 în sensul că a depășit termenul stabilit pentru finalizarea lucrărilor; nu a respectat termenul limită pentru remedierea deficiențelor constate, așa cum au fost reținute în procesul verbal de recepție încheiat la data de 30.04.2003.
Prin încheierea de la 09.11.2006 instanța a dispus în temeiul art.164 civ. conexarea dosarului la dosar -, reținând că între pricini există o strânsă legătură.
Prin sentința comercială nr. 8946/28. 06.2007, Tribunalul Bucureștia admis în parte cererea principală formulată de reclamanta pârâtă - SRL; a obligat pârâta reclamantă la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 159 531, 13 RON contravaloare lucrări și 159 531, 13 RON penalități de întârziere; a admis în parte cererea conexă precizată, a obligat reclamanta pârâtă la plata sumei de 136 336,1 RON contravaloare remedieri și 136 336, 1 RON penalități de întârziere pentru neefectuarea la timp a remedierilor; a compensat creanțele reciproce și a obligat pârâta reclamantă la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 46. 390. 06 RON, a compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâta reclamantă la plata sumei de 4.064 RON.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că nerespectarea clauzelor contractuale de către părți, concluziile raportului de expertiză administrat în temeiul art. 235 civ. a cărei administrare s-a constatat prin încheierea de la 05. 04. 2004 Judecătoriei Câmpina, în dosar nr. 1069/2004, raport prin care s-a constatat existența unor deficiențe la lucrările efectuate de către antreprenor; de asemenea au fost reținute concluziile raportului de expertiză administrat în cauză, prin care s-a consemnat existența unor deficiențe în execuția lucrărilor de construcții. Au fost reținute și cele consemnate în adresa nr. 239/28.05.2003 emisă de pârâta reclamantă prin care s-a confirmat realizarea lucrărilor de remediere a deficiențelor constatate în proporție de 98%.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel părțile.
Prin apelul formulat, - SRL a invocat motive de nelegalitate și netemeinicie.
S-a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune privind pretențiile având drept obiect contravaloare lucrări de remediere a deficiențelor, cu penalitățile aferente, susținându-se că potrivit clauzelor contractului antreprenorul era ținut a răspunde pentru lucrările efectuate, exclusiv în termenul de garanție de 24 de luni, pentru vicii ascunse termen calculat de la data terminării acestora, predarea lucrări s-a suprapus datei recepției preliminare, 30.04.2003, astfel că la data recepției finale 10.05.2005, termenul era împlinit.
S-a susținut că data întocmirii procesului verbal de recepție preliminară 30.04.2003 reprezintă momentul constatării deficiențelor, acestea au fost remediate, fapt constatat prin procesul verbal de stingere remedieri nr. 239/28.05.2003, nefiind relevant faptul că aceste acte nu au valoarea unei recepții legale; s-a mai arătat că data încheierii procesului verbal de recepție finală se situează in afara termenului de garanție contractuală.
De asemenea, s-a învederat că în mod greșit instanța a considerat întrunite cerințele art. 164 civ. dispunând conexarea cererilor, fapt ce a determinat soluționarea cauzei cu nerespectarea dispozițiilor privind soluționare cu celeritate a cauzei comerciale.
Pe fondul litigiului s-a susținut că în mod nejustificat instanța a înlăturat apărările privind îndeplinirea obligației de remediere a deficiențelor, așa cum a fost constatată prin procesul verbal întocmit la 23. 05.2003, reținând că acesta nu a fost semnat, di partea beneficiarului de către o persoană cu drept de reprezentare câtă vreme persoana care a participat la recepția lucrărilor a fost dirigintele de șantier desemnat de beneficiar, beneficiarului îi revenea obligația de a asigura recepția lucrărilor.
În apelul său, - &- SRL a criticat soluția instanței de fond cu privire la acordare penalităților de întârziere în cuantum de 159.531. 13 RON și cu privire la modalitatea de compensare a cheltuielilor de judecată.
S-a susținut că raportat la apărarea formulată, întemeiată pe excepția de neexecutare a contractului penalitățile nu sunt datorate, suma datorată de către beneficiar nu a fost refuzată la plată cu rea credință, ci a fost determinată de neîndeplinirea obligațiilor corelative asumate de antreprenor.
În subsidiar, s-a solicitat calcularea penalităților de întârziere raportat la debitul în sumă de 106. 449, 9 RON excluzând suma de 53.081, 18 RON, reprezentând garanție de bună execuție, pentru care în temeiul contractului avea un drept de retenție.
Cu privire la compensarea cheltuielilor de judecată, s-a susținut că în mod greșit instanța de fond nu a dispus compensare integrală a cheltuielilor, cu atât mai mult cu cât acțiunea beneficiarului a fost admisă în totalitate.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Între părți a intervenit contractul de antrepriză nr. 288/01.10.2002, prin care - - SRL, în calitate de antreprenor s-a obligat să execute pentru - &- SRL lucrări de construcții la obiectivul " FABRICA DE PRODUSE CHIMICE - - DE "; durata de execuție a lucrărilor fiind de trei luni de la data începerii acestora; s-au convenit penalități pentru întârzierea în îndeplinirea obligațiilor contractule; s-a convenit cu privire la recepția contractului, pentru fiecare obiectiv în parte; recepția finală la sfârșitul perioadei de garanție.
În conformitate cu dispozițiile art.8 din HG 273/1994, beneficiarul a organizat recepția la terminarea lucrărilor, încheindu-se procesul verbal de recepție preliminară la 30.04.2003, comisia, în urma constatărilor făcute, propunând realizarea remedierilor la lucrările de execuție; realizarea lucrărilor neexecutate, în mod eșalonat de către firmele agreate de către învestitor; s-a precizat în procesul verbal că lucrările se impun a fi efectuate până la obținerea autorizației de funcționare, remedierile trebuind să asigure siguranța în exploatare,termenul limită stabilit fiind 12.05.2003.
La data de 23.05.2003, s-a încheiat procesul verbal stingere remedieri, prin care s-a reținut că în urma verificărilor s-a constatat efectuarea remedierilor cuprinse în lista de obiecțiuni, prevederile proiectului fiind în integralitate îndeplinite.
Comisia a fost alcătuită din dirigintele de șantier, pentru beneficiar și administratorul antreprenorului, cu încălcarea dispozițiilor art.7 din HG 273/1994 care impun numirea comisiei, care nu poate fi alcătuită din mai puțin de 5 membrii, de către beneficiar.
În consecință, în mod corect cele constate prin acest înscris nu au fost reținute de instanță, fiind apreciate ca irelevante.
La data de 10.05.2005, cu respectarea prevederilor art.32 din HG 273/1994, raportat la perioada de garanție prevăzută în contract de 24 de luni de la data terminării lucrărilor, 15.05.2003 a fost întocmit procesul verbal de recepție finală nr.1, prin care s-a recomandat admiterea recepției cu obiecțiuni, conform art. 37 din același act normativ.
Comisia de recepție finală a motivat propunerea sa susținând că remedierea lucrărilor de construcții este obligatorie pentru siguranța exploatării instalațiilor și a clădirilor.
Din probatoriul administrat a rezultat că la data de 28.06.2004, data efectuării expertizei având ca obiect constatarea stării precare a construcțiilor ca urmare a deficiențelor grave în execuție, în conformitate cu dispozițiile art. 235 - 241 civ.; la data întocmirii procesului verbal de recepție finală 10.05.2005, precum și la data efectuării expertizei judiciare ordonată în cursul procesului s-au constatat grave deficiențe în executare lucrărilor de construcții, deficiențe ce nu au fost remediate de către antreprenor.
Lucrările ce necesită remedieri sau înlocuiri sunt enumerate în raportul de expertiză administrat în primă instanță fila 249, cu precizările formulate de expert în răspunsul la obiecțiuni, filele 343-346 și privesc tencuielile exterioare;glafurile, tâmplăria din metal; montarea ferestrelor; demontarea ușilor; refacerea pardoselilor și a tavanului; repararea fisurilor din pereții despărțitori; s-a constatat de asemenea o eroare gravă de execuție, în stabilirea cotelor de nivel ale construcției constând în instalarea inelului cu rețeaua de incendiu imediat sub nivelul solului, cu 18 cm. mai jos decât în proiect, ceea ce face improprie rezerva de incendiu a instalației chimice.
Cu privire la apelul - SRL, urmează a înlătura excepția prescrierii dreptului material la acțiune întemeiat pe dispozițiile art.5 din Decretul 167/1958.
Potrivit art.11 alin 3 din Decretul 167/1998 se recunoaște dreptul părților de a deroga de la dispozițiile de drept comun privind termenele de garanție, care marchează momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, și în temeiul acestor prevederi părțile au stabilit un termen de garanție de 24 de luni.
În cauză însă nu sunt incidente dispozițiile art. 11 alin 3 din Decretul nr. 167/1958, ci dispozițiile speciale ale art.8 și 29 din Legea nr.10/1995 potrivit cărora termenul de garanție pentru viciile ascunse ale construcției este de 10 ani, și pe toată durata construcției pentru viciile structurii de rezistență ca urmare a nerespectării normelor cuprinse în proiect.
Potrivit art. 969 civ. numai convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea nu pot deroga prin clauzele convenite de la dispozițiile speciale, prevăzute prin norme imperative.
Momentul obiectiv al descoperirii viciilor, înlăuntrul termenului de garanție, îl reprezintă data încheierii procesului verbal privind recepția finală 10.05.2005, termenul de prescripție fiind cel prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958, de 3 ani pentru construcții, dispozițiile art. 5 invocate de apelant nu sunt incidente întrucât privesc prescripția pentru viciile ascunse ale lucrului sau lucrărilor, altele decât lucrările de construcții.
În consecință, acțiunea a fost formulată în termenul de prescripție.
Vor fi înlăturate, de asemenea apărările privind netemeinicia cererii, reținând că din probatoriul administrat a rezultat că antreprenorul nu și-a respectat obligațiile asumate, cu rea credință nu a remediat deficiențele constatate atât la recepția preliminară cât și la cea finală, deși acestea erau obligatorii pentru siguranța exploatării instalațiilor și clădirilor.
În ceea ce privește cuantumul penalităților acordate, s-a susținut că acestea nu a fost probat.
Prin contract părțile au stipulat penalități de întârziere pentru neexecutarea remedierilor stabilite de comisia de recepție, în cuantum de 0,25% pe zi din valoarea lucrărilor de remediere, dar nu ai mult decât valoarea acestora.
În raport cu aceste prevederi contractuale și având în vedere și dispozițiile art.4 din Legea nr.469/2002, constatând doar în parte întemeiate pretențiile beneficiarului s-au acordat penalități egale cu debitul.
În ceea ce privește apelul formulat de către - & - SRL, urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Pentru a beneficia de suspendarea propriilor obligații în temeiul excepției de neexecutare, trebuie ca obligațiile cocontractanților să fie reciproce și interdependente.
În cauză, a rezultat că părțile au convenit termene succesive de executare a lucrărilor de remediere a deficiențelor, ceea ce presupune că acestea au renunțat la simultaneitatea de executare, astfel că temeiul pentru invocarea excepției de neexecutare a propriilor obligații privind plata prețului lucrărilor nu mai subzistă.
În consecință, în mod corect instanța a constatat neexecutarea culpabilă a obligației de plată a prețului lucrărilor în condițiile convenite prin contract, situație în care sunt incidente clauzele contractului privind penalitățile de întârziere în cuantum de 0,25% din valoarea facturii.
De asemenea, cu privire la deducerea sumei reținute cu titlul de garanție, potrivit termenilor contractului, aceasta urma a fi restituită la terminarea perioadei de garanție și semnarea procesului de recepție finală, 10.05.2005.
Perioada de garanție de 24 de luni, la care se face referire, nu privește situații juridice reglementate prin norme imperative, astfel că, în această situație, este opozabilă părților; de asemenea, semnarea procesului verbal de recepție finală cu obiecțiuni, este irelevantă, întrucât părțile nu au exceptat această situație.
În ceea ce privește compensare cheltuielilor de judecată, constată că aceasta a fost dispusă de către prima instanță cu respectarea art. 276 civ.
Apreciind legală și temeinică sentința atacată, în conformitate cu dispozițiile art.296 civ. va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelanta reclamantă - R SRL cu sediul în P,-, - Județ P și apelanta pârâtă - T & - SRL, cu sediul în com.Sat, de, Județul P, împotriva sentinței comerciale nr.8946 din 28.06.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la17.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
GREFIER,
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Georgeta ȚilimpeaJudecători:Georgeta Țilimpea, Cristina Scheaua
