Spete pretentii comerciale. Decizia 147/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 147/2009
Ședința publică de la 22 Octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Radu Dusa
GREFIER: - -
S-a luat în examinare -în vederea pronunțării - apelul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr.380 din 19.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, privind și pe intimații - - SRL, - SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Se constată că la data de 21 octombrie 2009 părțile litigante au depus la dosarul cauzei concluzii scrise și documentele justificative ale cheltuielilor de judecată solicitate.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2009, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.380/C/2008 a Tribunalului Comercial Cluj din dosarul - s-a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâta - - SRL și s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată introdusă de către reclamanta - - prin administrator judiciar împotriva pârâtelor - - SRL și - - SRL obligând reclamanta la plata sumei de 8600 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocațial.
În motivarea hotărârii s-a reținut că raportat la contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la certificatul de urbanism eliberat de Primarul orașului S la lipsa individualizării bunului imobil revendicat precum și la sentința civilă 186/2003 a Judecătoriei Sighișoara, acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel - - solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive arătând că deși respinge excepția autorității de lucru judecat, apreciază că nu poate stabili a doua oară limita dintre cele două proprietăți delimitată prin acțiunea anterioară în grănițuire. De asemenea, se arată că nu sunt specificate motivele de drept pentru care cele două capete de cerere trebuie respinse, astfel că hotărârea nu ar fi motivată conform art.261 pct.5 pr.civ. Mai mult, apelanta susține că anexele actelor autentice nu au rolul de a da naștere la raporturi juridice cu atât mai mult cu cât este ulterior datei contractului autentic și nu este semnat. Totodată, susține apelanta că doar procesul verbal de adjudecare menționează activele înstrăinate identificate în regim de carte funciară. Ca atare, parcarea T 27 a constituit un articol evaluat în mod individual iar anexa 4 face referire la folosirea porții și căii de acces comune așa încât nu s-a urmărit înstrăinarea dreptului de proprietate asupra acesteia, iar documentația tehnică de dezmembrare prevede expres descrierea nr.topo 3364/2/4 care rămâne întabulat în favoarea - - în care este menționată și parcarea T 27. În privința certificatului de urbanism se susține că acesta este un act de informare, iar neclaritatea cererii de chemare în judecată este o susținere eronată pentru că cererea de chemare în judecată menționează expres bunul imobil revendicat.
Se mai susține și faptul că este întemeiat petitul cu privire la plata echivalentului folosirii imobilelor fără titlu în conformitate cu art.998 civ.
- - SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, deoarece sentința a fost pronunțată tocmai luându-se în considerare toate actele ce au incidență asupra raportului juridic dedus judecății și anume contractul 1293/1998 cu cele 6 anexe, contractul autentificat, catalogul de prezentare a activelor supuse licitației, delimitarea activelor și a terenului vândut precum și certificatul de urganism și sentința civilă 186/2003 care au condus la concluzia netemeiniciei acțiunii și a înlăturării raportului de expertiză efectuate de experta.
- - SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat reiterând aspectele menționate de - - SRL și menționând și faptul că oferta a avut la bază catalogul de prezentare a arhivelor supuse licitației, iar întinderea imobilului nu este garantată de cartea funciară cu atât mai mult cu cât cu ocazia vânzării nu s-a menționat întinderea terenului și s-a luat drept bază schița de dezmembrare întocmită de vânzător și linia de demarcație stabilită prin voința părților.
Prin decizia civilă 139/26.06.2008 a Curții de Apel Cluj, s-a admis apelul declarat de reclamanta - - anulându-se sentința civilă 380 din 19.02.2008 fiind trimisă cauza spre judecare jduecătorului-sindic din cadrul Tribunalului Comercial Cluj.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta - - S și pârâtele - - SRL S și - - SRL S, recursuri care au fost admise prin decizia 518 din dosarul - al Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind casată decizia civilă 139/2008 al Curții de Apel Cluj și fiind trimisă cauza instanței de apel spre rejudecarea apelului reclamantei declarat împotriva sentinței comerciale 380/19.02.2008 a Tribunalului Comercial Cluj.
ICCJ a reținut că acțiunea în revendicare excede situațiilor care se regăsesc în cadrul legal instituit de art.11 lit.h din Legea 85/2006, care conferă judecătorului sindic posibilitatea judecării doar a unor acțiuni introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial anterioare deschiderii procedurii.
Asupra apelului, Curtea de Apel va reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a nr.1293 din 30.06.1998 încheiat între - - și - - SRL se specifică vânzarea de către reclamantă a unor imobile respectiv corpul 1/1 din CF 9807 S cu nr.top 3364/2/1/1, corpul 2 din CF 9808 S cu nr.top 3364/2/2, corpul 3 din CF 9809 S cu nr.top 3364/2/3. Aceste imobile apar în lista arhivelor și mijloacelor fixe vândute conform contractului de vânzare-cumpărare în ele fiind cuprinse și anexe ce fac parte din contractul de vânzare-cumpărare anexa 4 menționând cale de acces iar anexa 5 lista activelor și mijloacelor fixe fiind descris la pct.1-5 activul nr.1 spațiu de parcare amplasat pe latura nordică a halei în suprafață betonată de 877,5 mp.
Acest contract de vânzare-cumpărare precum și anexele sale, au fost considerate ca fiind preluate de contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr.2545/8.07.1998 conform art.18 din acest contract. Prin urmare, contractul 1293/1998 care a fixat limitele imobilului vândut respectiv la N - șoseaua națională, iar anexa 5 cuprinzând la pct.XVI drumurile uzinale și parcarea și obligația de la pct.IV art.4 din contractul autentic referitoare la obligația vânzătorului de a obține certificat de urbanism pentru delimitarea celor două proprietăți, sunt opozabile reclamantei apelante.
Certificatul de urbanism și planul de situație specifică faptul că delimitarea celor două proprietăți corespunde cu gardul existent, parcarea și calea de acces fiind inclusă în corpul de teren care apare ca vândut de reclamant către - - SRL.
Astfel a reținut și Judecătoria Sighișoara prin sentința civilă 186 din 22.01.2003 din dosarul 2561/20.07.2001 menționată în motivele respingerii acțiunii în revendicare de către Tribunalul Comercial Cluj.
Motivul de apel referitor la existența unei contradicții între respingerea excepției autorității de lucru judecat cu preluarea în motivele reținute de instanța de fond a acestei sentințe, care îi este opusă reclamantei, nu este fondat deoarece apelanta face o confuzie între existența autorității de lucru judecat care are în principal ca și atribut exclusivitatea și anume, imposibilitatea existenței unei discuții judiciare pe această temă între aceleași părți și obligativitatea efectelor hotărârii judecătorești care se referă la respectarea de către partea care a pierdut a hotărârii judecătorești, situație care face ca și în ipoteza în care nu ar fi întrunite toate condițiile prevăzute de art.1201 civ.o hotărâre existentă între părți să poată fi opusă într-un nou proces existent.
În ce privește interpretarea convențiilor, aceasta urmează a fi făcută în conformitate cu prevederile art.984 civ.și 969 civ. astfel că și contractul sub semnătură privată și anexele acestuia ca și toate celelalte acte care au servit la vânzarea activelor și la delimitarea proprietăților urmează a fi avute în vedere de către instanța deoarece au fost preluate de actul autentic iar părțile au convenit asupra acestora conform celor mai sus specificate.
Ulterior, contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată s-a întocmit o documentație de dezmembrare în care este menționat că în numărul topografic 3364/2/3 se cuprinde parcarea la Nord și calea de acces. Deși există o diferență între tabelul de dezmembrare în care această suprafață este menționată la nr.topografic nr.3364/2/4 și planul de dezmembrare în care parcarea și calea de acces este identificată pe nr.topografic nr.3364/2/3 care a făcut obiectul vânzării, iar în cartea funciară 9658 este menționată la nr.top 3364/2/4 parcarea cu suprafața de 1636 mp și parcarea cu suprafața de 1462 mp ca rămânând proprietatea reclamantei acestea nu pot fi opuse pârâților intimați atât timp cât diferența de suprafață se datorează erorilor de calcul iar părțile cu ocazia vânzării-cumpărării au înțeles să delimiteze parcelele cu nr.top 3364/2/4, 3364/2/1/2, rămase în proprietatea reclamantei de parcelele cu nr.top 3364/2/1/1, 3364/2/2 și 3364/2/3 înstrăinătate la - - SRL, iar imobilul revendicat prin prezenta acțiune face parte din activele înstrăinate cu ocazia contractului de vânzare-cumpărare.
Existența unei diferențe de suprafață, în condițiile în care cartea funciară garantează doar existența proprietății nu și întinderea acesteia, iar prin compararea titlurilor de proprietate ale părților, reclamanta nu a justificat dreptul său de proprietate asupra imobilului revendicat nedeținând dreptul de proprietate asupra sa ca urmare a vânzării prin contractele mai sus specificate nu poate întemeia acțiunea în revendicare prev. de art.480 civ.
Raportul de expertiză întocmit de experta a fost înlăturat ca probă din dosar, în ce privește concluziile acestuia pentru că nu corespundea restului probelor dosarului și în principal actelor care reglementau transferul de proprietate între părți.
Prin urmare, prezumția reglementată de art.30 din Legea 7/1996 nu poate fi opusă părții care invocă și deține un titlu de proprietate care emană chiar de la proprietarul tabular și care la rândul său are un drept de proprietate înscris în cartea funciară, chiar dacă cu altă denumire.
Așa fiind, instanța de fond a apreciat în mod temeinic și legal că se impune respingerea acțiunii formulate și chiar dacă nu a făcut o analiză a elementelor legale care au impus respingerea acțiunii, acestea rezultă din motivarea hotărârii pronunțate.
Astfel, în conformitate cu art.296 pr.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat și va menține în totalitate sentința civilă atacată.
În conformitate cu art.274 pr.civ. va obliga apelanta căzută în pretenții să plătească intimatului - - SRL suma de 6000 lei cheltuieli de judecată în recurs și intimatul - - SRL suma de 14.600 lei cheltuieli de judecată în fond și în apel având în vedere și faptul că aceste cheltuieli nu au fost solicitate cu ocazia fondului ci doar cu ocazia apelului fiind însă justificate prin actele depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de - - cu sediul în S str.- nr.94 jud.M prin administrator-judiciar prin mandatar - actualmente prin administrator-judiciar Societatea de insolvență GENERAL cu sediul în Tg.M-,.1, jud.M, în contradictoriu cu intimata - - SRL cu sediul în S,-, jud.M și - - SRL cu sediul în S, str.- nr.26,.B,.17 jud.M, împotriva sentinței comerciale nr.380/C/2008 pronunțată în dosarul - a Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta - - căzută în pretenții să plătească intimatului - - SRL suma de 6000 lei cheltuieli de judecată în recurs și intimatul - - SRL suma de 14.600 lei cheltuieli de judecată în fond și în apel.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 22 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - -- - -
red./CA
20.11.2009 - 5 ex.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Radu Dusa
