Spete pretentii comerciale. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.149
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta- SRL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea civilă de avocați & din P,-, -.3,.3, județul P împotriva sentinței nr.217 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a cererii de aderare la apelul declarat de reclamanta - SRL formulată de pârâta- SRL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în S,-, județul
Cererea de apel este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.250 lei, conform chitanței nr.-/31 iulie 2009, taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.369 lei conform chitanței nr.-/17.11.2009 și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă - SRL, reprezentată de avocat din cadrul Baroului P conform împuternicirii avocațiale aflate la fila 26 dosar și intimata-pârâtă - SRL, reprezentată de avocat, conform împuternicirii avocațiale aflate la fila 13 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelul se află la al doilea termen de judecată, este motivat, timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.250 lei și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, nu s-a completat timbrajul cu suma de 1368,26 lei astfel cum s-a dispus la termenul de judecată anterior, prin intermediul serviciului registratură al instanței intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei cerere, purtând viza nr.18579/20.11.2009 prin care solicită strigarea cauzei după ora 10,00, după care:
Avocat, pentru apelanta-reclamantă - SRL, depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 1368,26 lei, cu chitanța nr.-/17.11.2008 și, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, cu expertiză contabilă și audierea a 2 martori, pentru a aduce detalii cu privire la modalitatea de desfășurare a fiecărui contract.
În legătură cu proba testimonială prin audierea a 2 martori, precizează că dorește să fie audiat șoferul care a preluat bunurile, care este în măsură să precizeze dacă a preluat sau nu bunurile, precum și numitul, care a făcut legătura între cele două părți.
Susține că prin încuviințarea probelor solicitate, dorește să demonstreze faptul că pârâta - SRL nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de livrare nici în ceea ce privește cantitățile pe care s-a angajat să le livreze și nici în ceea ce privește termenele de livrare pe care s-a angajat să le respecte.
Depune la dosarul cauzei obiectivele pe care le consideră necesare a le avea în vedere expertul la efectuarea expertizei contabile, precum și înscrisuri, respectiv un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, efectuat de expertul contabil, facturi fiscale nr.- din 20.11.2007 și nr.-/30.11.2007, contractul nr.58/13.02.2008, contractul nr.37/24.01.2008, contractul nr.5/14.01.2008, contractul comercial din data de 16.10.2007 și contractul comercial din data de 24.09.2007, toate în copie xerox.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă - SRL precizează că se opune încuviințării probelor solicitate de apelanta-reclamantă - SRL, apreciind că obiectivele solicitate de aceasta au fost deja dovedite prin actele depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește data când a avut loc fiecare livrare de ouă în temeiul contractului încheiat între părți, susține că aceasta a fost deja dovedită cu înscrisurile depuse la dosar, iar efectuarea unei expertize contabilă nu poate aduce nimic în plus față de ceea ce deja s-a depus la dosarul cauzei.
Cu privire la proba testimonială, precizează că se opune încuviințării acesteia, față de împrejurarea că nu a fost solicitată nici la instanța de fond.
Totodată, precizează că în situația în care se vor încuviința probele solicitate de către apelanta-reclamantă, va solicita la rândul său încuviințarea de probatorii.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-reclamantă - SRL, precizează că prin încuviințarea probelor solicitate ar putea dovedi modalitatea de desfășurare a contractului, precum și faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă - SRL precizează că potrivit dispozițiilor art.167 Cod procedură civilă, dovezile se pot încuviința numai dacă instanța socotește că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi în primejdie ca ele să se piardă prin întârziere, iar potrivit art.168 Cod procedură civilă, încheierea prin care se încuviințează dovezile va arăta faptele ce vor trebui dovedite, precum și mijloacele de dovadă încuviințate pentru dovedirea lor, însă din probele solicitate nu rezultă ceea ce dorește reclamanta să demonstreze, această dovadă rezultând din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Curtea respinge cererea de încuviințare a probatoriilor cu expertiză contabilă și expertiză testimonială cu ascultarea a 2 martori solicitată de apelanta-reclamantă - SRL, apreciind că acestea nu sunt concludente și utile soluționării cauzei, proba putându-se face prin înscrisuri.
Referitor la înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către apelanta-reclamantă - SRL, Curtea apreciază că acestea nu poartă dată certă, orice înscris trebuie datat, iar expertiza extrajudiciară are aceleași obiective ca și expertiza contabilă solicitată de apelanta-reclamantă, astfel că, pentru identitate de rațiune, nu constituie o probă pertinentă, concludentă și utilă cauzei.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă - SRL solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse astăzi la dosarul cauzei de către apelanta-reclamantă - SRL.
Curtea respinge cererea formulată de intimata-pârâtă, prin apărător, de acordare a unui termen de judecată pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către apelanta-reclamantă, față de împrejurarea că această probă a fost respinsă de către instanță, înscrisurile urmând a nu fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea, și respectiv combaterea apelului.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-reclamantă - SRL, susține oral motivele de apel astfel cum au fost formulate în scris la dosarul cauzei, precizând că între părți s-au încheiat 4 contracte comerciale de vânzare-cumpărare ouă, în baza cărora furnizorul s-a obligat să livreze cantitățile de ouă stabilite în fiecare contract în tranșe săptămânale până cel mai târziu la o anumită dată menționată în clauzele semnate de părți, însă pârâta - SA nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale de livrare nici în ceea ce privește cantitățile pe care s-a angajat să le livreze și nici în ceea ce privește termenele de livrare pe care s-a angajat să le respecte.
Susține apelanta-reclamantă că fiecare livrare s-a efectuat cu o singură mașină, în care încap 174.000 ouă, însă au fost livrate cantități mai mici, respectiv 125.000 de ouă, pârâta luând în derâdere obligațiile contractuale.
De asemenea, apelanta-reclamantă susține că au existat întârzieri în derularea contractului, intimata-pârâtă fiind în culpă, motiv pentru care solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat. Solicită și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu apărător și taxa judiciară de timbru.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă - SRL precizează că la termenul anterior de judecată, respectiv 9 octombrie 2009, a formulat cerere de aderare la apelul formulat de apelanta-reclamantă, solicitând totodată respingerea apelului formulat de către aceasta ca nefondat, întrucât apelanta-reclamantă nu a făcut dovada culpei - SRL și nici legătura de cauzalitate între presupusa faptă culpabilă și un așa zis prejudiciu al reclamantei, din întreg probatoriul administrat în cauză nerezultând o atitudine culpabilă a pârâtei.
Susține apelanta-pârâtă că zilele de livrare a mărfii au fost determinate de reclamantă și nu are relevanță că transportul acesteia s-a făcut cu o singură mașină sau cantitatea de ouă care încape în mașină. Pârâta și-a respectat obligațiile contractuale, însă reclamanta fie că nu s-a prezentat la termenele stabilite să ridice cantitatea de marfă, fie aveau mașinile ocupate.
Probatoriul administrat în cauză a demonstrat culpa reclamantei care dorește să obțină bani de la societatea pârâtă, pârâta nu a refuzat furnizarea de ouă și nici amânarea termenelor de livrare, astfel cum rezultă din actul adițional nr.160/24.06.2008, reclamanta a fost cea care nu s-a prezentat pentru a ridica marfa.
Solicită respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă - SRL și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, precum și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la apelul său, avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă - SRL, critică hotărârea pronunțată de instanța de fond numai în ceea ce privește cheltuielile de judecată, solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei în fond, întrucât aceste cheltuieli au fost dovedite prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei, iar potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru apelanta-reclamantă - SRL, solicită respingerea cererii de aderare la apel formulată de apelanta-pârâtă - SRL, având în vedere că aceasta nu a formulat apel în termenul legal.
Susține faptul că nu au fost respinse cheltuielile de judecată ci în dispozitivul sentinței atacate nu s-au menționat, pârâta având posibilă calea completării hotărârii sau a apelului.
Pârâta nu a formulat apel cu privire la aceste aspecte ci doar cu privire la cheltuielile de judecată, care nu sunt menționate în dispozitiv, motiv pentru care solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de aderare la apel, formulată de apelanta-pârâtă.
De asemenea, solicită să se verifice cantitatea de ouă livrate din înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe, culpa în neîndeplinirea obligațiilor contractuale aparținând pârâtei.
Avocat având cuvântul pentru intimata-pârâtă - SRL, în replică, precizează că nu s-a probat culpa apelantei-pârâte în neexecutarea contractului.
CURTEA
Prinacțiuneaînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SRL solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 205.000 lei reprezentând daune-interese ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că părțile au încheiat 4 contracte comerciale de vânzare-cumpărare ouă, contracte potrivit cărora furnizorul s-a obligat să livreze cantitățile de ouă stabilite în fiecare contract în tranșe săptămânale până cel mai târziu la o anumită dată menționată în clauzele semnate de părți, stipulându-se că în cazul în care furnizorul nu respectă obiectul și termenii contractuali conveniți va plăti cu titlu de daune-interese o sumă de bani determinată și convenită de comun acord de ambele părți.
De asemenea, s-a menționat în acțiune că furnizorul nu a respectat nici obligația de a livra către beneficiar cantitățile de ouă stabilite în tranșe săptămânale și nici pe aceea de a livra întreaga cantitate până la data limită convenită, astfel că, încălcând obligațiile asumate, acesta este obligat la daunele-interese în cuantumul indicat în cele 4 contracte de vânzare-cumpărare.
A mai precizat reclamanta că prin faptul că societatea pârâtă nu și-a executat obligațiile contractuale de livrare a cantităților de ouă în termenele convenite, aceasta a săvârșit o faptă ilicită de natură să angajeze răspunderea sa civilă contractuală, fiind întrunite în cauză toate condițiile angajării răspunderii, iar reclamantei i s-au cauzat importante prejudicii de natură comercială, relațiile sale cu terții contractanți fiind grav afectate.
În temeiul dispozițiilor art. 115 Cod procedură civilă, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând faptul că pe parcursul derulării raporturilor contractuale reclamanta fie a trimis vehicule improprii să transporte cantitățile de ouă contractate, fie șoferii acesteia au refuzat să încarce toată marfa motivând că există riscul spargerii acestora, iar lipsurile urmau să le fie imputate lor, fie nu au trimis deloc vehicule invocând defecțiuni ale acestora sau lipsa lor din parcul auto, fie vehiculele trimise veneau din teritoriu deja încărcate cu alte mărfuri și cantitățile de ouă erau limitate de spațiul rămas disponibil, fie reclamanta nu respecta deloc zilele de livrare și trimitea mașini la depozit atunci când considera că are nevoie. În acest sens, s-a susținut că, prin comportamentul său abuziv, pârâta a generat o depășire a termenelor de livrare și, deci, o pretinsă nerespectare parțială a contractului de către societatea pârâtă.
Tot în întâmpinare s-a precizat că aproape la fiecare contract invocat ca temei al susținerilor sale, reclamanta a ales să achiziționeze cantități suplimentare de ouă, în afara celor care au făcut obiectul contractului, achitându-le în numerar, fapt ce face dovada capacității sale de a-și onora obligațiile contractuale. A mai menționat pârâta că, odată cu introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, reclamanta trebuia să facă dovada existenței unui prejudiciu în patrimoniul său, ca urmare a nerespectării de către pârâtă a termenelor de livrare, precum și existența unei legături de cauzalitate între aceste întârzieri și producerea prejudiciului. Mai mult, s-a arătat că este datorată clauza penală atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri sau, altfel spus, se cere ca neexecutarea să provină din vina exclusivă a debitorului, neexecutarea să-i fie imputabilă, iar dacă debitorul invocă în apărarea sa o cauză străină, acesta va fi exonerat de plata clauzei penale.
Tribunalul Prahovaa încuviințat și administrat probele solicitate, cu excepția probei testimonială și a celei cu expertiză contabilă care au fost apreciate ca fiind neconcludente cauzei.
Prin sentința nr.217 din data de 22 iunie 2009, Tribunalul Prahova a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, reținând că între pârâtă, în calitate de furnizor și reclamantă, în calitate de beneficiar, s-au încheiat 4 contracte de vânzare-cumpărare ouă, prin care s-au stabilit cantitatea de ouă livrate, prețul și termenele de livrare, fiind inserată totodată în contractele părților și o clauză penală în care se stabilește cu anticipație o sumă de bani cu titlu de prejudicii cauzate beneficiarului legate de contractele acestuia cu terții, în cazul în care furnizorul nu va respecta obiectul și termenii contractului.
A reținut tribunalul că fiind vorba de contracte de vânzare-cumpărare, marfa era pusă la dispoziția beneficiarului la sediul furnizorului, aspect pe care reclamanta nu l-a contestat, aceasta fiind obligată conform înțelegerii părților să trimită în zilele menționate în contracte vehicule pentru ridicarea cantităților de ouă contractate.
Din verificarea facturilor emise de pârâtă în baza acestor contracte, tribunalul a reținut că marfa aferentă celor 4 contracte de vânzare-cumpărare a fost integral furnizată reclamantei, însă cu o întârziere relativă de la contract la contract ori, în condițiile în care ridicarea produselor era în sarcina reclamantei, aceasta era obligată să facă dovada, pentru a evidenția culpa furnizorului, că s-a prezentat la sediul acestuia la termenele stabilite cu mijloace de transport și că s-a refuzat furnizarea produselor conform contractului.
A conchis tribunalul că, acceptând un alt punct de vedere, ar însemna a acorda posibilitatea creditorului obligației să-și creeze un beneficiu pecuniar prin propria sa manifestare de voință.
Pe de altă parte, reține tribunalul, reclamanta care avea sarcina probei, nu a dovedit nici existența prejudiciului material în patrimoniul său și nici legătura de cauzalitate între fapta culpabilă a pârâtei și prejudiciu.
Întrucât din probele dosarului nu a rezultat decât că prețul contractului a fost achitat anticipat, iar furnizarea produselor s-a efectuat cu întârzieri repetate, iar această împrejurare nu poate constitui o prezumție de culpă în sarcina debitorului obligației de livrare a mărfii, în condițiile arătate, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite în cauză elementele pentru operarea clauzei penale inserată de părți în contracte.
Referitor la solicitarea pârâtei de a fi obligată reclamanta la suportarea cheltuielilor de judecată, tribunalul a reținut că aceasta urmează a fi respinsă întrucât cuantumul cheltuielilor de judecată nu a fost dovedit.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - SRL, iar în temeiul dispozițiilor art.293 alin.1 Cod procedură civilă, pârâta - SRL a formulat cerere de aderare la apelul declarat în cauză de reclamanta - SRL.
În apelul său, apelanta-reclamantă - SRL a criticat hotărârea instanței de fond pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând că hotărârea este greșită întrucât prima instanță a confundat regulile aplicabile răspunderii contractuale cu regulile aplicabile răspunderii delictuale și a ignorat principiul interdependenței obligațiilor în contractele sinalagmatice. Răspunderea pârâtei este contractuală, culpa debitorului fiind prezumată, conform art. 1082 Cod civil.
Apelanta-reclamantă a dovedit existența contractelor și neexecutarea obligațiilor de către pârâtă, astfel că, sarcina probei fiind răsturnată în temeiul dispozițiilor art. 1082 Cod civil, pârâta este cea care trebuie să dovedească inexistența culpei sale în executarea obligațiilor.
Susține apelanta-reclamantă că în mod eronat a reținut instanța de fond că - SRL nu a făcut proba prejudiciului și a raportului de cauzalitate, refuzând în mod nepermis să dea efect principiului interdependenței obligațiilor în contractul sinalagmatic, fiind evident că există un raport de cauzalitate direct și explicit între încălcarea de către debitoarea - SRL a obligațiilor contractuale și păgubirea - SRL care plătise toate ouăle integral în avans și care trebuia să primească executarea obligației conform contractului.
Precizează apelanta-pârâtă că instanța de fond a refuzat să dea eficiență evaluării convenționale a prejudiciului făcută de părți prin clauza penală inserată în art.3 alin.2 din fiecare din cele 4 contracte, prin care părțile au fost de acord ca în caz de încălcare a obligațiilor contractuale de către - SRL, - SRL suferă un prejudiciu, pe care totodată l-au evaluat anticipat, astfel: pentru contractul din 24.09.2007, clauza penală agreată de părți este pentru un prejudiciu stabilit anticipat la suma de 30.000 lei, în cazul contractului din 16.10.2007 pentru un prejudiciu stabilit anticipat la suma de 50.000 lei, în cazul contractului din 14.01.2008 pentru un prejudiciu stabilit anticipat la suma de 50.000 lei, iar în cazul contractului din 24.01.2008, clauza penală agreată de părți este pentru prejudiciul stabilit anticipat la suma de 75.000 lei.
Arată apelanta-reclamantă și faptul că instanța de fond a ignorat în mod nepermis prevederile art.1087 Cod civil, care stipulează în mod imperativ că în cazul în care convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare nici mai mică.
Solicită apelanta-reclamantă a se admite apelul astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii introductive de instanță și obligării intimatei-pârâte - SRL la plata sumei de 205.000 lei reprezentând daune interese ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către intimată.
La data de 7 octombrie 2009, în temeiul dispozițiilor art.293 alin.1 Cod procedură civilă intimata-pârâtă - SAa formulat cerere de aderare la apelul declarat de apelanta-reclamantă - SRL,solicitând admiterea acesteia și, în consecință, admiterea apelului său și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cauzei în fond, întrucât aceste cheltuieli au fost dovedite.
În temeiul dispozițiilor art.289 alin.2 Cod procedură civilă, apelanta-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare la motivele de apel formulate de apelanta-reclamantă - SRL, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Între intimata-pârâtă - SA, în calitate de furnizor, și apelanta-reclamantă - SRL, în calitate de beneficiar, s-au încheiat 4 contracte de vânzare-cumpărare ouă, în datele de 24.09.2007, 16.10.2007, 14.01.2008 și 24.01.2008, prin care intimata s-a obligat să livreze apelantei cantitățile de ouă stipulate în contracte, la termenele convenite.
În cazul nerespectării obligațiilor de către intimata-pârâtă, părțile au stipulat în contractele menționate o clauză penală prin care au evaluat anticipat, pentru fiecare contract în parte, prejudiciul cauzat apelantei-reclamante.
Din probele administrate, Curtea reține faptul că livrarea produselor s-a realizat la depozitul intimatei din S-, județul S, obligația de a asigura transportul acestora revenind apelantei.
Din actele depuse la dosar rezultă faptul că intimata a livrat apelantei cantitățile de ouă convenite, dar la alte termene decât cele stipulate în contractele încheiate.
Pentru a fi angajată răspunderea contractuală a intimatei-pârâte, apelanta-reclamantă avea obligația de a dovedi existența unei fapte ilicite, constând în nerespectarea unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăția celui ce a săvârșit fapta ilicită.
Dispozițiile art. 1082 cod civil instituie o prezumție de vină în sarcina debitorului, acesta fiind obligat la plata de despăgubiri cât timp nu dovedește faptul că nerespectarea obligației se datorează cazului fortuit, forței majore ori culpei creditorului.
Analizând clauzele contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de părți, Curtea constată faptul că locul predării obiectului contractelor nu este stipulat. De asemenea, părțile nu au stipulat în contracte nici reguli speciale privind cheltuielile de ridicare a obiectului contractului. Într-o atare situație, în lipsă de stipulație contrară, se aplică regulile generale în materie, predarea realizându-se la domiciliul debitorului (art. 1104 Cod civil), respectiv, cheltuielile de ridicare a produselor (inclusiv de transport) sunt în sarcina cumpărătorului (art.1317 Cod civil).
În cazul executării cu întârziere a obligației de predare a bunurilor, cumpărătorul este îndreptățit la daune interese, condiționat de probarea faptului că s-a prezentat la locul și termenul convenite, iar vânzătorul nu i-a predat bunul.
Din ansamblul probelor administrate, Curtea reține faptul că livrarea produselor s-a realizat de la un depozit al intimatei-pârâte, apelanta fiind cea care asigura transportul produselor cu mijloace de transport proprii.
Creditoarea nu a depus la dosar nici un înscris care să dovedească faptul că, deși s-a prezentat la depozitul intimatei la datele stipulate în contracte, aceasta nu și-a executat obligația de a-i pune la dispoziție cantitățile de ouă menționate în contracte. Faptul că facturile emise constată întârzieri în livrarea produselor nu este de natură a dovedi culpa intimatei-pârâte în executarea obligației de predare, în condițiile în care obligația de a asigura transportul produselor incumba creditoarei. De asemenea, apelanta-reclamantă, căreia îi revine sarcina probei, nu a făcut nicio dovadă cu privire la purtarea, pe parcursul derulării celor 4 contracte, a unei corespondențe cu intimata, din cuprinsul căreia să rezulte nemulțumirea sa cu privire la modul de executare a contractelor.
De altfel, este de reținut faptul că, deși nemulțumită de modul de derulare a contractului inițial, apelanta-reclamantă a încheiat alte 3 contracte succesive cu intimata, nici în cazul acestora nefiind depuse înscrisuri care să dovedească executarea cu întârziere a obligației de predare, imputabilă intimatei.
Pe de altă parte, Curtea constată faptul că facturile depuse de apelanta-reclamantă în dovedirea pretențiilor sale fac mențiune despre alte cantități de ouă livrate de către intimată decât cele cuprinse în centralizatorul de la filele 148-151 dosar fond.
În consecință, Curtea constată că prezumția de culpă a debitoarei - SA este înlăturată de faptul ridicării produselor, de către apelanta-reclamantă fără a formula obiecțiuni cu privire la termenele și cantitățile predate. Neformularea unor asemenea obiecțiuni, în condițiile în care nerespectarea termenelor stipulate în contract a condus la efectuarea unor cheltuieli de transport suplimentare de către creditoare, conturează și ideea unei culpe a acesteia în executarea obligației contractuale de ridicare a produselor.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză la situația de fapt dedusă din probele administrate, și, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
În ceea ce privește cererea de aderare la apelul declarat de reclamanta - SRL, formulată de intimata - SRL, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile art.293 Cod procedură civilă, în sensul că nu se tinde la schimbarea hotărârii primei instanțe, ci la completarea acesteia cu privire la cheltuielile de judecată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.293 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca inadmisibil apelul incident.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul principal, formulat de reclamanta- SRL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea civilă de avocați & din P,-, -.3,.3, județul P împotriva sentinței nr.217 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta- SRL,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în S,-, județul
Respinge, ca inadmisibil, apelul incident formulat de pârâta- SRLîmpotriva sentinței nr.217 din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.VG/CC
4 ex/14.12.2009
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe
