Spete pretentii comerciale. Decizia 153/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 153
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Nela Ochea
JUDECĂTOR 2: Lotus Gherghină
GREFIER - - -
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâta SC SA RM.V și reclamanta CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C împotriva sentinței nr.4156 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- - nr.format vechi 5234/COM/2006.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 8 mai 2008, susținerile orale ale părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea a amânat pronunțarea la data de 15 mai 2008 și, respectiv, 22 mai 2008 și, în aceeași compunere,
CURTEA
Asupra apelurilor de față constată următoarele:
Prin sentința nr.4156 din 16 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj -Secția Comercială a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C, a obligat pârâta SC SA RM.V să plătească reclamantei suma de 403.600,92 lei, reprezentând penalități de întârziere, respins cererea privind actualizarea acestei sumei în funcție de rata inflației și a obligat pârâta la 7227,53 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Dolj -Secția Comercială a reținut, în ceea ce privește excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.68 al.1 din Regulamentul de Transport pe Ferate aprobat prin OG 7/2005, întrucât termenul de prescripție prevăzut de acest text de lege are în vedere dreptul la acțiune împotriva operatorului de transport feroviar decurgând din contractul de transport și nu se aplică altor situații.
În consecință, instanța de fond a apreciat că pretențiilor reclamantei le este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul-Lege nr.167/1958.
În ce privește cazul de forță majoră, invocat de către pârâtă, instanța de fond a reținut din certificatele nr.858/07.06.2005 și nr.18/4 01.2006 eliberate de Camera de Comerț și Industrie V, că pe perioadele 01.06.2005 - 01.11.2005 și 15 dec.2005- 30 dec.2005, societatea pârâtă SC SA RM.V s-a aflat în caz de forță majoră față de SA Tg.J și față de ceilalți parteneri contractuali, ca urmare a precipitațiilor abundente care au dus la instabilitatea terasamentului căii ferate Popești - prin intermediul căreia se face aprovizionarea cu cărbune.
Potrivit art. 11.2 din contractul nr. C- și art. 10.1 din contractul nr-, partea care invocă forța majoră este obligată să aducă la cunoștința celeilalte părți, în termen de 72 ore de la producerea acesteia în scris și în mod complet, producerea acesteia și să ia măsurile care îi stau la dispoziție în vederea limitării consecințelor respectivului eveniment, iar potrivit art. 10.1 și art. 11.1 din contractele încheiate între părți, în cazul în care părțile nu au prevăzut altfel în mod expres, nici una dintre ele nu va fi răspunzătoare pentru neexecutarea în termen si/sau în mod corespunzător a obligațiilor contractuale,dacă neexecutarea respectivă a fost cauzată de un eveniment imprevizibil la data încheierii contractului și ale cărei cărui consecințe sunt de neînlăturat de către partea care îl invocă.
Cu toate acestea, din corespondența purtată între părți (fila 168 - 169 dosar fond), instanța de fond a apreciat că rezultă acordul pârâtei privind efectuarea transportului de cărbune pe ruta - în baza contractului C -, la tarifele indicate de reclamantă, în perioada în care pârâta s-a aflat în caz de forță majoră și, ca atare, pârâta nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile contractuale privind forța majoră întrucât a acceptat efectuarea transportului de către reclamant, în condițiile arătate de aceasta.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că în contractele cu executare succesivă, în situația în care forța majoră acționează doar temporar, ea are ca efect suspendarea executării contractului,însă debitorul nu poate fi exonerat în situația în care a fost pus în întârziere înainte de producerea evenimentului.
S-a constatat astfel că penalitățile solicitate de reclamantă se datorează pentru executarea cu întârziere de către pârâtă a obligațiilor contractuale asumate, obligații ce datează în mare parte dinainte de ivirea cazului de forță majoră și că în conformitate cu dispoz.art.10.5 din contractul C - și art.9.2. din contractul C -, pârâta se află de drept în întârziere de la data la care obligațiile au devenit exigibile,datorând penalități pentru obligațiile contractuale asumate și achitate cu întârziere.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că în desfășurarea relațiilor contractuale reclamanta a emis o serie de facturi ce au fost achitate cu întârziere de către pârâtă, aceasta datorând majorări penalități de întârziere în conformitate cu art.10.2 și art.10.3 din contractul nr. - și art.9.2. art.9.3. și 9.4. din contractul nr.C -.
Pentru facturile pentru majorările de întârziere la plată s-a stabilit termen scadent la plata de 10 zile calendaristice, calculate de la data primirii facturii în original prin poștă.
Întrucât în contractele încheiate părțile au stabilit atât termenul de majorări cât și cel de penalitate, instanța de fond a apreciat că acestea s-au folosit de către părți cu aceeași finalitate juridică -asigurarea reparării prejudiciului cauzat prin executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale, în cuantumul și condițiile prevăzute în cele două contracte.
S-a mai constatat că reclamanta a emis în executarea celor două contracte și astfel cum au stipulat în art. 9.3. respectiv 10.3, o serie de facturi, care au fost transmise pârâtei prin prioripost cu confirmare de primire (conform notelor de inventar aflate la dosarul cauzei pe care este aplicată ștampila unității pârâte și numărul și data înregistrării) și care nu au fost contestate de aceasta la termenul contractual (10 zile calendaristice de la data primirii ei prin poștă) astfel încât se apreciază că pretențiile reclamantei sunt pe deplin dovedite.
Referitor la cererea privind actualizarea sumei în funcție de rata inflației, instanța de fond a apreciat că nu este admisibilă dat fiind că nu se pot aplica două sancțiuni pentru neexecutarea aceleiași obligații,prejudiciul produs reclamantei fiind reparat integral prin aplicarea penalităților prevăzute contractual.
Împotriva acestei sentințe au formulat cereri de apel, în termenul legal, atât pârâta SC SA RM.V, cât și reclamanta CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
De asemenea, apelanta pârâtă SC SA RM.V a solicitat și suspendarea executării sentinței apelate până la judecarea apelului, în baza art.284 alin.5 din Codul d e procedură civilă.
În motivele de apel, apelanta pârâtă SC SA RM.V a invocat că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere apărarea sa, dovedită cu înscrisuri, referitoare la producerea evenimentului imprevizibil, respectiv a calamităților naturale care au afectat mai mult de 6 luni din anul 2005 activitatea societății, iar aceste condiții au condus la o întârziere a executării obligației principale, care, deși în condiții de forță majoră, a fost totuși achitată, astfel încât erau incidente dispozițiile art.1083 Cod civil, fiind exonerată de plata daunelor-interese.
O altă critică invocată de apelanta pârâtă SC SA RM.V se referă la nulitatea absolută a clauzei penale, conținută de art.10.2 din contractul nr.C-, întrucât sunt încălcate dispozițiile art.948 Cod civil, lipsind obiectul acesteia, câtă vreme valoarea clauzei penale nu a fost precizată și nici nu s-a făcut trimitere la un act normativ, în care să fie precizată, act care să întrunească toate condițiile de publicitate, conform Constituției României și dispozițiilor art.11 din Legea nr.24/2000, simpla referire la, neîndeplinind aceste condiții, acesta fiind un act intern, care nu producea efecte juridice față de terți. În aceste condiții, a susținut apelanta pârâtă, potrivit dispozițiilor art.983 civ. în lipsa unei asemenea clauze în contract, nu mai subzistă nici obligația la plata penalităților de întârziere, mai ales că în alte contracte încheiate cu intimata reclamantă CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C ( exemplu contractul nr.C-) cuantumul penalităților de întârziere este stabilit fără echivoc de 0,1 % pe zi de întârziere.
De asemenea, a mai susținut apelanta pârâtă SC SA RM.V că la data de 04.03.2005, a fost emisă o factură conținând calculul penalităților de întârziere pentru factura nr.- din 17.01.2005, calculate conform contractului nr.C-, în condițiile în care acesta își încetase existența (31.12.2004), iar noul contract nr. C- a fost încheiat abia la data de 21.01.2005. La fel factura nr.- din 30.12.2005, conținând calculul penalităților de întârziere aferente facturii nr.-/16.11.2005, nr.-/23.11.2005, nr.-/30.11.2005, nr.-/07.12.2005 și nr.-/14.12.2005, a fost emisă, în condițiile în care contractul nr.C-, fusese reziliat chiar de către intimata reclamantă CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C începând cu data de 12.10.2005, prin notificarea nr.C2.6/223/30.09.2005.
Mai mult chiar, prin adresa nr.C1/238 din 16.12.2005, apelanta pârâtă a fost înștiințată că în perioada 01.11.2005 - 31.01.2006 nu vor fi calculate majorări de întârziere, întrucât datoria a fost eșalonată pentru această perioadă, schimbându-se astfel și scadența.
O altă critică invocată de apelanta pârâtă SC SA RM.V se referă la faptul că instanța de fond a încălcat dispozițiile art.132 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă întrucât a permis reclamantei să-și majoreze pretențiile după închiderea dezbaterilor.
O ultimă critică invocată de apelanta pârâtă SC SA RM.V se referă la faptul că în cauză nu au fost respectate prevederile obligațiilor impuse de art.109 pct.2 coroborat cu art.7201alin. 1 și 2 civ.Cod Penal referitoare la concilierea directă, întrucât creditorul obligației de plată și titularul acțiunii în justiție este potrivit contractului CFR MARFĂ SA B și nu CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C, aceasta neavând calitate procesuală activă.
În ceea ce privește apelul formulat de apelanta reclamantă CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C, aceasta a criticat soluția instanței de fond numai în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată apelanta pârâtă SC SA RM.V, ce a căzut în pretenții, conform art.274 civ.Cod Penal întrucât, deși dovedite prin OP nr.2518/17.10.2006, nr.1086/29.05.2007 și nr.1807/28.08.2007, nu a fost acordat onorariul de expert în cuantum de 3.900 lei.
Prin încheierea nr.12 pronunțată în camera de consiliu la data de 13 martie 2008, Curtea de Apel Craiovaa respins cererea de suspendare a executării hotărârii apelate, reținând că petenta SC SA RM.V nu a satisfăcut obligația legală de a achita cauțiunea fixată, în cuantum de 40.360 lei.
În apărare, la data de 10 aprilie 2005, apelanta reclamantă CFR MARFĂ SA - SUCURSALA Cad epus întâmpinare, solicitând respingerea apelului pârâtei ca nefondat, invocând faptul că așa cum rezultă din probatoriul administrat la fond reclamanta a fost pusă în întârziere înainte de producerea evenimentului ce a reprezentat cazul de forță majoră, astfel încât nu poate fi exonerată de răspundere, iar majorările de întârziere percepute se datorează executării cu întârziere a obligațiilor contractuale, anterioare ivirii cazului de forță majoră. A mai invocat faptul că valoarea majorărilor de întârziere, de 1% pentru fiecare zi de întârziere la plată, a fost stabilită de părți conform Intern de Mărfuri al CFR Marfă, care este public și se regăsește la toate stațiile de cale ferată deschise traficului de mărfuri, că facturile de prestații la care face referire apelanta pârâtă au fost emise pentru prestații anterioare rezilierii contractului nr.C- și că invitația la conciliere directă a fost formulată de CFR MARFĂ SA prin SUCURSALA C și nu de sucursală în nume propriu, conform principiului delegării de competență.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul Dolj prin prisma motivelor invocate în apeluri și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul pârâtei SC SA RM.V este nefondat, iar al reclamantei CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C este fondat pentru următoarele considerente:
În anul 2004 și 2005, părțile au încheiat contractele nr.C2.3/273 și respectiv nr.C5.4/107, prin care au fost stabilite obligațiile fiecărui cocontractant, ale apelantei reclamante CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C de a presta servicii de transport, derulate pe rețeaua CFR, în trafic intern și corelativ cele ale apelantei pârâte SC SA RM.V de a efectua plata centralizată a tarifelor de transport și a tarifelor accesorii cu acordarea de reduceri tarifare pentru transportul local. Potrivit clauzelor contractuale - capitolul III din C- art.3 și capitolul IV din C- art.4.1, acestea sunt supuse dispozițiilor Intern de Mărfuri, Regulamentul de Transport pe Ferate din România, Normelor pentru aplicarea Regulamentului de transport pe Ferate, precum și instrucțiunile, ordinele și dispozițiile care reglementează modul de efectuare a transportului pe căile ferate, iar în capitolul VIII, în ambele contracte, sunt prevăzute modalitățile de plată și termenele scadente. De asemenea, este prevăzută și sancțiunea, în cazul îndeplinirii cu întârziere a obligației de plată a serviciului de transport, în art.9.2 din C- și art.10.2 din C-, și anume, plata penalităților de întârziere de 0,1 % pe zi și respectiv, conform, la 0,1% pe zi.
În cauză, Curtea constată că apelanta pârâtă SC SA RM.V nu contestă plata cu întârziere a serviciului de transport efectuat de apelanta reclamantă CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C ci, invocă forța majoră care a condus la o întârziere a executării obligației principale, precum și nulitatea absolută a clauzei penale prevăzute în art.10.12 din C-.
În ceea ce privește forța majoră, constând în calamitățile naturale, care a afectat mai mult de 6 luni activitatea apelantei pârâte SC SA RM.V în anul 2005, astfel cum invocă aceasta, Curtea constată că sunt nefondate criticile formulate în acest sens, dispozițiile art.1083 civ. nefiind incidente în cauză.
Astfel, conform art.11.2 din C- și art.10.1 din C-, partea care invocă forța majoră este obligată să aducă la cunoștința celeilalte părți în termen de 72 de ore de la producerea acesteia în scris și în mod complet producerea acesteia și să ia măsuri care îi stau la dispoziție în vederea limitării consecințelor respectivului eveniment.
De asemenea, potrivit art.10.1 și art.11.1 din aceleași contracte, în cazul în care părțile nu au prevăzut altfel, în mod expres, nici una din ele nu va fi responsabilă pentru neexecutarea în termen și/sau în mod necorespunzător a obligațiilor contractuale, dacă neexecutarea respectivă a fost cauzată de un eveniment imprevizibil la data încheierii contractului și ale cărui consecințe sunt de neînlăturat de către partea care îl invocă.
Or, în speță, Curtea constată că apelanta pârâtă SC SA RM.V nu numai că nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile contractuale privind forța majoră, ci dimpotrivă a fost de acord cu efectuarea transportului de cărbune pe ruta -, astfel cum rezultă din adresa nr.35/03.06.2005 (fila 169 din dosarul nr.5234/COM/2006 al Tribunalului Dolj ) și cu tariful comunicat de apelanta reclamantă CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C prin înscrisul C- (stat la fila 171 din dosarul nr.5234/COM/2006 al Tribunalului Dolj ), referitor la care apelanta pârâtă SC SA RM.V nu a formulat nici un răspuns, ceea ce conduce la concluzia că a acceptat oferta apelantei reclamante CFR MARFĂ SA - SUCURSALA
Mai mult, penalitățile de întârziere sunt datorate executării cu întârziere a unor obligații contractuale ce erau scadente, în cea mai mare parte (perioada martie 2005-iunie 2005 și 01.11.2005-15.12.2005) anterior ivirii cauzei de forță majoră, respectiv perioadele de 01.06.2005-01.11.2005 și 15.12.2005-30.12.2005) astfel cum reiese din certificatele nr.858/07.06.2005 și nr.18.01.2005 emise de Camera de Comerț și Industrie În plus, prin procesul-verbal de punctaj nr.26351 încheiat între părți la data de 04.11.2005, apelanta pârâtă SC SA RM.V recunoaște existența unor penalități de întârziere de 235.125,87, la data de 31.10.2005, înscrise în evidența contabilă a societății (pag.273).
De asemenea, Curtea constată că nu este fondată nici critica privind nulitatea absolută a clauzelor penale conținută în art.10.2 din C-, prin lipsa obiectului, câtă vreme în capitolul III din ambele contracte este prevăzut că: "prezentul contract este supus dispozițiilor Intern de Mărfuri (), Regulamentului de Transport pe Ferate din România (RT), Normelor pentru aplicarea Regulamentului de Transport pe Ferate Române (), precum și instrucțiilor, ordinelor și dispozițiilor care reglementează modul de efectuare a transporturilor pe calea ferată".
Prin urmare, nu poate fi vorba de lipsa obiectului acestei clauze, câtă vreme prevederea contractului face trimitere la de Mărfuri al CFR, ale cărui prevederi îi erau cunoscute și cu care apelanta pârâtă SC SA RM.V a fost de acord, prin semnarea contractului de transport C-.
Nici o dispoziție legală nu interzice stabilirea de către părți a termenilor acestei sancțiuni, cu respectarea într-adevăr a normelor și ordinii publice, și nici nu impune opozabilitatea erga omnes a acestora, fiind suficient ca ele să fie cunoscute de părți, iar acestea să fie de acord.
În ceea ce privește critica referitoare la emiterea unor facturi, ce cuprind calculul penalităților de întârziere, după ce contractul C- își încetase existența, iar noul contract nu fusese încă încheiat, Curtea constată că nici aceasta nu este fondată, întrucât penalitățile au fost calculate pentru întârzierea în executarea obligațiilor contractuale, ce datează anterior încetării contractului C- și respectiv rezilierea contractului C-.
Pe de altă parte, apelanta pârâtă SC SA RM.V este în eroare, întrucât facturile invocate de aceasta ( pagina 25, paragraful 3.3) nici nu se regăsesc în cele solicitate ( pretinse) de apelanta reclamantă prin acțiune ( fila 22 din dosarul nr.5234/COM/2006 al Tribunalului Dolj ), apărările apelantei reclamante formulate în acest sens fiind astfel întemeiate.
Referitor la criticile invocate de apelanta pârâtă SC SA RM.V privind lipsa concilierii și a calității procesuale active a apelantei reclamante CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C, Curtea constată că și aceste critici sunt nefondate, întrucât au fost respectate dispozițiile art.7201civ.Cod Penal, convocarea la conciliere existând, astfel cum reiese din adresa nr.A/- ( fila 10 din dosarul nr-) și i-a fost transmisă apelantei pârâte SC SA RM.V, potrivit confirmării de primire din data de 13.02.2006, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.
De asemenea, directorul CFR Marfă-Sucursala C avea calitatea de a reprezenta CFR MARFĂ SA B atât în faza de conciliere prevăzută de art.7201Cod procedură civilă, cât și în instanță, prin promovarea acțiunii și oricărei căi de atac, în temeiul art.42 Cod procedură civilă, a art.19 alin.2 din Statutul CFR MARFĂ SA și a Regulamentului de organizare și funcționare a CFR MARFĂ SA, capitolul VI pct.3, precum și a procurilor judiciare autentice nr.1826/13.05.2006 și nr.773/24.04.2007. Din coroborarea textelor de lege menționate, rezultă că directorul apelantei reclamante CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C are drept de reprezentare legală în baza principiului delegării de competențe, astfel încât concilierea și acțiunea au fost promovate de o persoană juridică ce are calitate procesuală activă.
În ceea ce privește ultima critică a apelantei reclamante privind încălcarea dispozițiilor art.132 alin.2 pct.2 Cod procedură civilă, Curtea constată că nici aceasta nu este fondată întrucât precizarea la acțiune, depusă de apelanta reclamantă CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C, la data de 07.09.2007, după încheierea dezbaterilor, însă înainte de închiderea ședinței de judecată, astfel cum reiese din consemnările efectuate în practicaua încheierii de ședință din 07.09.2007, a fost comunicată apelantei pârâte SC SA RM.V, cauza fiind repusă pe rolul instanței, tocmai pentru acest motiv, astfel încât nu i-a produs apelantei pârâte SC SA RM.V nici o vătămare. Nu au fost încălcate nici dispozițiile legale invocate, întrucât prin această cerere apelanta reclamantă CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C la data de 07.09.2007 nu și-a modificat acțiunea principală, ci numai și-a mărit câtimea obiectului cererii, iar prima instanță a respectat dispozițiile procedurale, acordând termen pentru a-i da posibilitatea apelantei pârâte de a se apăra, conform alin.3 din art.132 Cod procedură civilă.
Referitor la criticile formulate de apelanta reclamantă CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C privind cuantumul cheltuielilor de judecată, Curtea că aceste sunt fondate întrucât, în cauză apelanta pârâtă SC SA RM.V a "căzut în pretenții", iar conform prevederilor art.274 alin.1 Cod procedură civilă, va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată, incluzând în acestea categorie taxa judiciară de timbru, onorariul de avocat, onorariul de expert, cheltuielile de deplasare, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de acest proces. Prin urmare, apelanta reclamantă era îndrituită să primească și sumele reprezentând onorariu de expert, dovedite prin OP nr.378/13.02.2007 și nr.1086/29.05.2007.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SA RM.V și va admite apelul declarat de reclamanta CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C, schimbând în parte sentința atacată, în sensul obligării pârâtei către reclamantă la plata sumei de 11.127,53 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu experți și taxă timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SA RM.V,-, V împotriva sentinței nr.4156 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- - nr.format vechi 5234/COM/2006.
Admite apelul declarat de reclamanta CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C,--7, D împotriva sentinței nr.4156 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- - nr.format vechi 5234/COM/2006.
Schimbă sentința nr.4156 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, în parte, în sensul că obligă pârâta la plata sumei de 11.127,53 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu experți și taxă timbru - către reclamantă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red.jud.NO
Tehnored.GC/5ex.
Jud.fond
22 Mai 2008
Președinte:Nela OcheaJudecători:Nela Ochea, Lotus Gherghină
