Spete pretentii comerciale. Decizia 154/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 154
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Teodor Nițu
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanteleOrașulprin Primar, Consiliul Local și Primăria Orașului, toate cu sediul în, jud. P, împotriva sentinței nr. 186 din data de 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în, Dealul - lui, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 19 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului intimatei-pârâte să depună concluzii scrise, conform dispozițiilor art. 156 alin. 2 Cod proc. civ. a amânat pronunțarea cauzei la 26 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții Orașul, Consiliul Local și Primăria Orașului au chemat în judecată pârâta SC SA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea acesteia la restituirea sumei de 223.065,48 lei, ce reprezentat finanțarea obiectivului " ecologica", precum și a sumelor de 33.233,25 lei, reprezentând dividende aferente anului 2004 și a sumei de 10.725 lei, penalități de întârziere calculate la această sumă.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, în baza contractului de asociere nr. 6612/6.10.2000, reclamanții au participat la finanțarea obiectivului de investiții "Amenajare rampa ecologică zonală",care nu a fost realizat si pentru care s-au făcut plăți, în sumă de 223.065,48 lei. S-a susținut că suma investită a fost solicitată, în nenumărate rânduri, de la societatea pârâtă, fiind redactat chiar un contract de rambursare a investiției, pe care aceasta a refuzat însă să îl semneze. De asemenea, s-a arătat că nu au fost achitate nici dividendele aferente anului 2004, în valoare de 33.233,25 lei, calculate proporțional cu cota de participare la capitalul social.
În dovedirea acțiunii, s-au depus la dosar înscrisuri.
Deși a fost legal citată, cu mențiunea de a formula întâmpinare, pârâta nu
s-a prezentat în instanță pentru a-și susține eventualele apărări.
Prin sentința nr.186 din 15 iunie 2009, Tribunalul Prahovaa admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți, obligând pârâta să plătească reclamanților suma de 33.233,25 lei, reprezentând dividende aferente anului financiar 2004 și 5749 lei, cheltuieli de judecată. În rest, acțiunea a fost respinsă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că părțile au încheiat contractul de asociere nr. 6612/6.10.2000 (filele 10-13), în vederea realizării obiectivului "Amenajare rampa ecologică zonală". Din examinarea clauzelor acestui contract, depus la dosar, nu rezultă că reclamanții ar fi finanțat acest obiectiv și nici sumele care au fost virate cu acest titlu. Ulterior, prin două adrese emise în anul 2006 (filele 5-6), s-a solicitat societății pârâte rambursarea investiției, adrese la care pârâta a răspuns la data de 12.10.2006 (fila 4), comunicându-i pârâtei Primăria Orașului că rambursarea acesteia s-a aprobat in sedinta AGA din data de 12.06.2006.
Deși a fost elaborat un contract de rambursare (fila 7), acesta nu a fost semnat de societatea pârâtă, astfel că, în condițiile în care, din nicio probă a dosarului nu rezultă suma ce a fost efectiv investită, iar aceasta nu a fost recunoscută de pârâtă printr-un act unilateral de voință, instanța fondului a constatat că această solicitare este neîntemeiată.
Totodată, prima instanță a reținut că, prin hotărârea AGA SC SA nr. 19/28.04.2005, au fost aprobate situațiile financiare aferente anului 2004, stabilindu-se că, din profitul nerepartizat, aferent anilor 2002 și 2004, se va acoperi pierderea aferentă anului 2003, iar din suma rămasă nerepartizată, un procent de 5% va reprezenta rezerva, iar diferența se va repartiza ca dividende. Ulterior, prin nota cu nr. 265/26.10.2005, s-a stabilit că reclamantei Consiliul local îi revine, cu titlu de dividende, suma de 332.332.582 lei vechi.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 67 din Lg. 31/1990, cu completările și modificările ulterioare, instanța de fond a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la plata dividendelor aferente anului financiar 2004, în cuantumul solicitat. În ce privește, însă, penalitățile de întârziere, calculate la această sumă, solicitarea a fost respinsă, deoarece, alin. 2 al aceluiași text de lege stabilește că, pentru perioada de întârziere, societatea datorează daune interese, la nivelul dobânzii legale
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
n susținerea apelului, reclamanta arată că sentința este netemeinică, deoarece nu a avut în vedere înscrisul prin care pârâta a recunoscut rambursarea investiției. În situația în care erau necesare administrarea altor probatorii, cum ar fi efectuarea unei expertize, aceasta trebuia efectuată, din oficiu, de către instanță.
Mai susține apelanta că instanța de fond nu a avut rol activ în ceea ce priveste soluționarea cauzei, ceea ce a permis că pârâta să nu se prezinte în instanță, situație ce a favorizat-o pe aceasta.
In ceea ce privește capătul de cerere privind penalitățile de întârziere,aferente
neplății în termen a dividendelor cuvenite și care i s-au acordat, apelanta invocă tot lipsă de rol activ al instantei,in sensul ca avea obligatia de a recalifica aceasta cerere, ca avand obiect plata de dobanzi si de a dispune, din oficiu, efectuarea unei expertize, pentru a le calcula.
Mai arată apelanta că, desi a solicitat ca toate sumele cerute prin acțiune să fie actualizate în raport cu indicele de inflație până la data plății, instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Curtea, analizând sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma criticilor formulate de apelantă, având în vedere actele dosarului și dispozițiile legale în materie, constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente.
Referitor la netemeinicia sentinței apelate, critică este nefondată, deoarece instanța de fond a avut în vedere înscrisul prin care reclamanta apelantă tinde să dovedească că pârâta a recunoscut pretențiile sale și că datorează suma de restituit.
Acest înscris depus la dosar și intitulat contract de rambursare,în mod corect nu a fost avut în vedere de cître instanța de fond la soluționarea favorabilă a cauzei, deoarece, așa cum s-a și retinut, nu îi este opozabil pârâtei și, ca atare, nu are forță probantă, întrucât nu este semnat de aceasta.
Lipsa rolului activ al instanței, o altă critică invocată de apelantă, în ceea ce privește efectuarea din oficiu a unei expertize, nu poate fi avută în vedere, întrucât instanța nu se poate substitui părților din proces, pentru a administra pobe în lipsă acestora.
Potrivit art 129 pr.civ, -părțile au îndatorirea că, în condițiile legii, să urmarească desfășurarea și finalizarea procesului,iar, potrivit art 1169 civ, -cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Instanța poate să ordone probe din oficiu numai atunci când apreciază că nu sunt administrate suficiente dovezi, în raport de care să-si formeze convingerea.Dacă, față de probatoriul administrat, se constată că cererea unei părti nu este întemeiată, că susținerile nu sunt confirmate de dovezi, nu are obligația să impună administrarea de probe până în momentul în care pretențiile sunt dovedite.
Administrarea de probe, din oficiu, când nu exista minimum de dovezi față de pretențiile ce se solicită, poate favoriza partea căreia îi profită proba
In cauză, reclamanta nu și-a dovedit pretențiile atunci când a solicitat rambursarea investiției, deoarece, așa cum s-a arătat la analiza primului motiv de apel, contractul de rambursare pe care l-a indicat ca probă a pretențiilor sale la acest capăt de cerere, nu face dovada plății sumei ce solicită a-i fi restituită,nefiind semnat,însușit de pârâtă.
Proba cu expertiză se putea administra la solicitarea apelantei reclamante, care, dealtfel, a solicitat-o, așa cum rezultă din încheierea din data de 18.05.2009, discuție ce a fost prorogată, dar asupra careia nu s-a mai insistat.
În această situație, când reclamanta nu a mai stăruit în administrarea probei cu expertiză, nu poate fi invocată lipsă de rol activ al judecatorului în ceea ce privește soluționarea cauzei.
Nici ultima critică nu este întemeiată.
Prin acțiunea cu care a investit instanța de fond, reclamanta a solicitat ca pârâta sa fie obligată și la plata de dividende, aferente anului 2004 și a sumei de 10725 lei, cu titlu de penalități, calculate pe perioada 01.01.2006-24.03.2009, toate actualizate cu indicele de inflație, până la data plății.
Dar instanța de fond,corect, a stabilit că, pentru plata cu întârziere a dividendelor, potrivit art 67 alin 2 din Legea 31/1990, se datorează daune interese la nivelul dobânzii legale.
Or, critica apelantei că instanța avea obligația de a dispune, din oficiu, efectuarea unei expertize, pentru calcularea dobanzilor, este nefondată,întrucât reclamanta nu a solicitat, prin acțiune, dobânzi, ci penalități, care au alt statut jurirdic, motiv pentru care, cererea sa a fost respinsă.
instanței, în recalificarea cererii din penalități în dobânzi, ar fi dus la încălcarea principiului disponibilității,în sensul că instanța este obligată să judece numai cererile cu care a fost investita,neputand initia cereri pe seama partilor din proces.
Prin respingerea cererii referitoare la obligarea pârâtei la plata de penalități, instanța de fond s-a pronunțat, implicit, și asupra cererii de actualizare a sumelor în raport cu indicele de inflație.
Față de toate considerentele reținute prin prezenta decizie, Curtea, în raport cu dispozițiile art 296 pr.civ, va respinge apelul declarat de reclamantă, ca nefondat.
Cererea intimatei, prin care s-a solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, urmeaza a fi respinsă, deoarece nu s-au depus dovezi în susținerea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanteleOrașulprin Primar, Consiliul Local și Primăria Orașului, toate cu sediul în, jud. P, împotriva sentinței nr. 186 din data de 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta SC SA, cu sediul în, Dealul - lui, județul P, ca nefondat.
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
red AU
tehnored MC/AU
5 ex/ 11.12.2009
f- Trib.
Operator de date cu caracter personal /Nr. notificare 3120/2006
Președinte:Teodor NițuJudecători:Teodor Nițu, Alexandrina Urlețeanu
