Spete pretentii comerciale. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 160/2008
Ședința publică de la 17 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de către reclamanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 688/2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SA N, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar, în reprezentarea intereselor intimatei SC SA N, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. apelul este declarat în termen, iar la data de 9.09.2008 s-a înregistrat o întâmpinare din partea intimatei.
La solicitarea instanței reprezentantul intimatei invederează că dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, dosar din care s-a disjuns cererea reconvențională prin încheierea ședinței publice din 23.11.2007, a fost suspendat în temeiul art. 244.pr.civ. până la soluționarea prezentului apel.
Reprezentantul intimatei invederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat având în vedere că nu au fost depuse motivele de apel.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, consideră cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 150 pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei solicită instanței respingerea apelului ca nefondat, având în vedere că apelul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 287 alin. 4.pr.civ. fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 688 din 30.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea comercială formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA DOMENIILOR STATULUI împotriva pârâtei
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin acțiunea comercială înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București și ulterior declinată în favoarea Tribunalului Bistrița N, înregistrată sub nr. 1.087/2005, reclamanta Bac hemat în judecată pârâta N, solicitând obligarea sa la plata sumelor de 1.334.044.597 lei, reprezentând redevență neachitată la termenele scadente, de 313.145.140 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 07.02.2003 și de 124.339.048 lei cu titlu de, în baza contractului de concesiune nr. 14 din 18.10.2000.
De asemenea, s-a cerut să se constate rezilierea contractului, conform pactului comisoriu de grad 3 prevăzut în Cap. 5, art. 5.5 din contract. Cuantumul redevenței a fost calculat pe perioada 2001 - 2002, iar pe parcursul judecății cererea a fost precizată, prin majorarea cuantumului penalităților de întârziere la 948.471.166 lei, acestea fiind calculate până la 24.03.2005.
Prin sentința civilă nr. 302 din 30.09.2005 pronunțată în dosarul nr. 1.087/2005, Tribunalul Bistrița Na respins acțiunea precizată, constatând rezilierea forțată a contractului de concesiune nr. 14/2000 și a actului adițional încheiat între părți, având ca obiect terenul agricol în suprafață de 634,72 ha. situat în localitatea, pentru suprafața de 603,26 ha.; s-a constatat valabilitatea contractului de concesiune pentru suprafața de 31,46 ha.
Apelul declarat împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia civilă nr. 44/2006 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, unde a fost înregistrată sub nr. de mai sus.
Instanța de apel a reținut că actul de concesiune stabilește prin Cap. 5, art. 5. 1, plata redevențelor în tranșe trimestriale și sancțiunea plății penalităților de întârziere pentru executarea cu întârziere a obligației de plată a redevenței (art. 5.4 și art. 5.5), precum și rezilierea de drept a contractului. realității că în Capitolul 8 art. 8.1 lit. a - g, părțile au stabilit expres situațiile în care încetează contractul de concesiune, între care și ipoteza diminuării suprafeței, ca urmare a revendicărilor în condițiile Legii nr. 1/2000, când sarcina denunțării unilaterale a contractului revine concedentei-reclamante (lit. f).
Luând act de faptul că pârâta nu a invocat excepția de neexecutare a contractului și nici nu a solicitat reconvențional să se dea eficiență disp. cuprinse în art. 7 pct. 19, art. 11 pct. 1 și art. 12 pct. 2.2 din contract, limitele între care a fost investită prima instanță, privesc doar capetele de cerere din acțiunea introductivă. Or, soluționând cauza și reținând că pârâta-concesionară nu datorează dividende, penalități de întârziere și, și că se impune rezilierea forțată a contractului de concesiune, prima instanță a rezolvat procesul fără să intre în cercetarea fondului, și în afara cadrului procesual cu care a fost investită prin cererea introductivă formulată de concedenta Agenția Domeniilor Statului
În rejudecare, tribunalul a reținut că pârâta a depus un înscris prin intermediul căruia a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată, susținând aceeași poziție procesuală exprimată și în primul ciclu procesual, cerând însă și constatarea și dispunerea rezilierii forțate a contractului de concesiune nr. 14/2000 și a actului adițional, precum și constatarea valabilității contractului de concesiune pentru suprafața de 31,64 ha. teren.
Prima instanță a apreciat că acest script are valențele unei veritabile cereri reconvenționale, iar în condițiile în care ea nu a fost depusă în termenul prev. de art. 119 alin. 3.pr.civ. prin încheierea din data de 23.11.2007 s-a dispus disjungerea acesteia și judecarea sa separată, conform art. 135.pr.civ.
La termenul de astăzi, reprezentantul pârâtei a relevat că judecata cererii disjunse a fost ulterior suspendată, în temeiul prev. art. 244 alin. 1 pct. 1.pr.civ.
învestită cu cererea principală, astfel cum a fost precizată, prima instanță a respins-o, reținând că pretențiile referitoare la redevență, penalități și, nu sunt justificate din perspectiva faptului că pârâta nu a avut posibilitatea de a folosi suprafața scriptică menționată în contract, terenul fiind ocupat în fapt, imediat după Revoluție, de către foștii proprietari, fapt dovedit și recunoscut chiar de către reprezentanții din teritoriu și de către primării.
Mai mult, ulterior au fost emise hotărâri ale Comisiei județene pentru aplicarea legilor fondului funciar B-N, prin intermediul cărora s-a consfințit dreptul de proprietate al foștilor proprietari.
În aceste condiții, s-a dat eficiență prev. art. 4 pct. 3 din contractul de concesiune, reținându-se necesitatea recalculării cuantumului redevenței.
Or, având în vedere faptul că pârâta solicitat în mai multe rânduri să se dea eficiență acestei clauze contractuale, însă reclamanta a stat în pasivitate, iar redevența aferentă suprafeței folosită în fapt, de 31,46 ha. a fost achitată de către societate, cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în interiorul termenului legal, reclamanta B, în declarația de apel menționându-se doar că prima instanță a interpretat greșit probele și starea de fapt, relevându-se că motivele vor fi depuse ulterior la dosar.
Prin întâmpinare, pârâta s-a opus admiterii apelului, arătând că probațiunea existentă la dosar atestă faptul că soluția adoptată este temeinică și legală.
La termenul de astăzi, Curtea a constatat că motivele de apel nu au fost depuse la dosar, motiv pentru care urmează a analiza apelul din perspectiva prev. art. 292 alin. 2.pr.civ. pronunțându-se numai pe baza celor invocate la prima instanță și urmând a respinge apelul ca nefondat, în baza disp. art. 296.pr.civ.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că reclamanta a chemat în judecată pârâta, solicitând obligarea sa la plata sumelor mai sus individualizate, reprezentând redevență neachitată la termenele scadente, penalități de întârziere și.
De asemenea, s-a cerut și constatarea rezilierii contractului de concesiune nr. 14/2000 și a actului adițional în baza pactului comisoriu de grad III prevăzut.
Temeiul juridic al pretențiilor formulate l-au constituit prev. art. 969 cod civil raportate la cele ale contractului de concesiune nr. 14/18.10.2000 și a actului adițional nr. 1/18.12.2000, relevându-se că pârâta nu a achitat redevența datorată pentru perioada 2001 - 2002, asupra căreia au fost calculate penalități și
În fapt, prin contractul de concesiune nr. 14/2000, încheiat în temeiul Legii nr. 219/1998, reclamanta, în calitate de concedent, a permis pârâtei exploatarea terenului agricol în suprafață de 685 ha. situat în perimetrul loc., jud. B-
Prin actul adițional nr. 1/18.12.2000, s-a modificat suprafața concesionată, la 634,72 ha. teren agricol.
s-a obligat la plata redevenței reprezentând echivalentul în lei a 345 kg. STAS 813/68/ha. anual, conform cotației de la Bursa Română de Mărfuri sau a celei aferente bursei londoneze de la momentul plății, iar în condițiile în care reclamanta a relevat că sumele corespunzătoare nu au fost achitate, în perioada mai sus arătată, a procedat la rezilierea contractului prin notificarea nr. 44526/17.09.2000, prevalându-se de pactul comisoriu de grad III stipulat la art. 5 pct. 5 din contract.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamanta, iar prin precizarea depusă la dosar a cerut să se constate valabilitatea contractului de concesiune încheiat.
În susținerea acestei poziții, societatea s-a prevalat de prev. pct. 4.3 din contract, arătând că a solicitat în mai multe rânduri reclamantei recalcularea redevenței conform suprafeței exploatate efectiv, în condițiile în care o mare parte a terenului concesionat a fost revendicat și restituit către foștii proprietari.
Instanța apreciază că susținerile pârâtei sunt reale, în acest sens prima instanță făcând o corectă aplicare a prev. art. 4 pct. 3 din contract, raportat la art. 969 Cod civil, întrucât această clauză prevede că, în cazul în care există cereri de revendicare a terenului agricol care face obiectul concesionării, cuantumul redevenței se va calcula proporțional cu suprafața rămasă în urma revendicării.
Pârâta a solicitat în mai multe rânduri reclamantei punerea în aplicare a acestei clauze contractuale ( 8 - 11 din dosarul nr. 1.087/2005), anexând adrese emise de către primăriile comunelor și, prin intermediul cărora se atestă faptul că suprafețele de 128 ha. Și, respectiv, de 475,64 ha. teren agricol au fost predate de către comisiile de aplicare a legilor fondului funciar foștilor proprietari ( 13, 14, același dosar).
Relevantă este și adresa emisă de către persoana îndreptățită să reprezinte Agenția Domeniilor Statului la nivelul jud. B-N, înregistrată sub nr. 182 din 31.12.2002 ( 17 din același dosar), prin intermediul căreia se atestă că, urmare a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, suprafața exploatată de către conform contractului de concesiune nr. 14/2000 a fost, în anul agricol 2002, de 31,46 ha.
În același sens este de altfel și adresa nr. 11.478 din 26.11.2002 emisă de către reclamantă ( 18), confirmându-se faptul că solicitarea de recalculare a redevenței este fundamentată, fără să existe însă la dosar nici o dovadă pertinentă a faptului că aceasta ar fi înțeles să dea eficiență clauzei contractuale.
Mai mult, reprezentanții în teritoriu ai reclamantei atestă prin adresa depusă la 23 din dosar faptul că, Nae xploatat aceeași suprafață, de 31,46 ha. începând cu data de 01.01.2001, restul suprafeței fiind ocupat de către foștii proprietari ai terenurilor.
Or, în condițiile în care pârâta a făcut dovada faptului că a achitat, pentru anii 2001 - 2002, redevența corespunzătoare suprafeței efectiv exploatate, de 31,46 ha. acțiunea reclamantei apare ca fiind nefondată, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Nu pot fi reținute apărările reclamantei conform cărora nu s-a procedat la recalcularea redevenței, întrucât era necesară parcurgerea procedurilor prev. prin Legea nr. 18/1991 și Legea nr. 1/2000, respectiv predarea-primirea terenurilor restituite urma a se face numai după transmiterea hotărârilor comisiilor județene de reconstituire a dreptului de proprietate și a proceselor-verbale de delimitare, întrucât aceste proceduri nu îi sunt opozabile pârâtei, reclamanta nefăcând altceva decât să-și invoce propria culpă.
În opinia instanței, esențial este faptul că reclamanta s-a obligat prin contract să asigure pârâtei exploatarea utilă a terenului agricol în suprafață de 634,72 ha. iar în condițiile în care s-a dovedit fără dubiu că s-a putut folosi efectiv doar terenul de 31,64 ha. împrejurare recunoscută, de altfel, chiar de către reclamantă, apărările societății sunt pe deplin fondate.
Astfel, chiar dacă pârâta nu a invocat în mod expres excepția de neexecutare a contractului, poziția sa are drept temei culpa contractuală a reclamantei, care a nu și-a executat obligația de a pune la dispoziția pârâtei întregul teren, culpă care este pe deplin dovedită și care este străină de atitudinea concedentei.
Mai mult, instanța apreciază că pentru invocarea excepției de neexecutare nu era necesar să se formuleze o cerere reconvențională, aceasta fiind un simplu mijloc de apărare, de reținut fiind împrejurarea că, întrucât reclamanta nu și-a executat propriile obligații, nu poate solicita obligarea pârâtei la executarea celor asumate de către aceasta din urmă, ele fiind reciproce și interdependente.
, nu este fondată nici solicitarea de reziliere a contractului, pe baza pactului comisoriu de grad trei, întrucât și acesta își găsește aplicare doar în situația în care obligațiile contractuale nu sunt executate în mod culpabil, ceea ce nu este cazul în speță.
Luând în considerare toate aceste aspecte, Curtea constată că pretențiile B sunt lipsite de temei, motiv pentru care, urmare a respingerii apelului, va fi păstrată în întregime sentința tribunalului, luându-se act de faptul că pârâta nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta AGENȚIA DOMENIULUI STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 688 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr- pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./5 ex./19.09.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Mirela Budiu
