Spete pretentii comerciale. Decizia 161/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.161
Ședința publică din data de 12 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe G
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâta- SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr.29 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, str.- -, 3, -amelia,.41, județul
Cererea de apel este timbrată cu 643 lei taxă judiciară de timbru, conform ordinului de plată nr.1/22.04.2008 și timbre judiciare în cuantum de 3 lei, conform dovezilor atașate și anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-pârâtă - SRL, prin avocat - din Baroul Buzău, lipsă fiind intimata - reclamantă - SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că intimata-reclamantă - SRL nu a depus la dosarul cauzei originalul contractului de închiriere din 5 martie 2007, astfel cum i s-a pus în vedere la termenul anterior.
De asemenea, s-a învederat că prin intermediul serviciului registratură al instanței, avocat, apărătorul ales al intimatei reclamante - SRL, a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, purtând viza nr.10387/11.09.2008, după care:
Avocat - având cuvântul pentru apelanta-pârâtă - SRL arată că întrucât intimata-reclamantă nu a depus la dosarul cauzei originalul contractului de închiriere din data de 5 martie 2007 sunt incidente în cauză dispozițiile art.174 Cod procedură civilă.
Precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului în susținerea apelului.
Curtea ia act că în cauză nu mai sunt alte cereri de formulat și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente în susținerea apelului.
Avocat - având cuvântul pentru apelanta-pârâtă - SRL solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii introductive și admiterii în parte a cererii reconvenționale numai în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea rezilierii contractului de închiriere ca efect al pactului comisoriu inserat în art.4 din acesta.
Arată că raportul juridic de locațiune s-a născut între părțile litigante ca efect al încheierii contractului de închiriere, contractul are dată certă, potrivit dispozițiilor art.1182 Cod civil, data certă fiind conferită de B, ceea ce îi acordă o eficiență probatorie superioară înscrisului semnat de un neîmputernicit al apelantei.
Înscrisul sub semnătură privată semnat de o persoană fără calitate de reprezentant legal nu poate reprezenta o recunoaștere extrajudiciară a pretențiilor intimatei, neputând fundamenta soluția de admitere a cererii principale.
Pe fond cererea principală este neîntemeiată, întrucât rezilierea contractului s-a produs ca urmare a conduitei culpabile a intimatei-reclamante concretizată în neplata la scadență a ultimei rate a avansului.
Cererea de restituire a chiriei plătită de intimata-reclamantă este neîntemeiată, în virtutea efectelor specifice rezilierii care fac să înceteze contractul numai pentru viitor, lăsând neatinse prestațiile anterioare rezilierii.
La solicitarea instanței precizează că pactul comisoriu inserat în art.4 din contractul de închiriere este de grad 3.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii introductive și admiterii în parte a cererii reconvenționale numai în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea rezilierii contractului de închiriere din culpa intimatei, ca efect al pactului comisoriu inserat în art.4 din acesta.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr.4623/200/12.06.2007 reclamanta - SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SRL pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de 7.000 lei plătită cu titlu de avans la chirie pentru un spațiu comercial din-.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părți a intervenit un contract de închiriere a unui spațiu comercial situat la adresa mai sus indicată, care își începe valabilitatea cu data de 15.04.2007,când pârâta trebuia să pună la dispoziția reclamantei spațiu într-o stare de întreținere adecvată în vederea comercializării de produse farmaceutice,obligația locatorului fiind aceea de a aduce bunul în stare de folosință pentru prestarea activității în discuție până la data de 15.04.2007,când trebuia predat;în plus,locatorul a solicitat plata unor chirii în avans în sumă de 9000 lei din care pârâta a plătit 7000 lei,însă observând că la scadența celei de a treia rate locatorul nu făcuse nimic din lucrările promise, reclamanta a refuzat plata până când va fi finalizată măcar o parte din lucrări.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosarul cauzei în copie xerox:contract de închiriere nr.1/05.03.2007,anexa I la acesta,înscris sub semnătură
privată intitulat înțelegere,notificare nr.120/28.05.2007,adresa nr.11/09.05.2007 emisă de Cabinet Avocat,dovada comunicării acesteia.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională în condițiile art.115-119.pr.civ.prin care a solicitat respingerea acțiunii principale,constatarea rezilierii contractului dintre părți pe cale convențională conform pactului comisoriu de gradul IV convenit de părți,obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de 10099,68 lei reprezentând contravaloare prejudiciu creat ca urmare a atitudinii culpabile a acesteia,motivat în esență de faptul că,contractul dintre părți a fost reziliat convențional ca urmare a neexecutării culpabile a acestuia de către reclamanta pârâtă la data de 10.04.2007,anterior datei la care contractul începea să-și producă efectele în ceea ce privește predarea efectivă a posesiei spațiului(15.04.2007).A mai arătat că suma de 8699,68 lei reprezintă investițiile făcute pentru amenajarea ca punct farmaceutic a celor cinci încăperi a spațiului în litigiu,suma de 1400 lei reprezintă prejudiciul rezultat ca urmare a neînchirierii spațiului din camera cu nr.2 pe perioada ianuarie-februarie.
Prin sentința nr.5655 din 16.10.2007 a Judecătoriei Buzăua fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței invocată din oficiu și pe cale de consecință a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comercială;motivat de faptul că natura litigiului dintre părți este comercială,iar potrivit dispozițiilor art.2 alin. 1 lit. a Cod procedură civilă tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială a căror valoare este de peste 1 miliar lei,precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău - Secția Comercială sub nr-.
Prin sentința nr.29 din data de 15 ianuarie 2008, Tribunalul Buzăua admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7000 lei reprezentând avans chirie, a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă - SRL în contradictoriu cu reclamanta pârâtă - SRL și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1213 lei cheltuieli de judecată din care 513 lei reprezintă taxa judiciară de timbru și 700 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 05.03.3007, între reclamantă și pârâtă a fost perfectat contractul de închiriere nr.1/2007 având ca obiect închirierea de către pârâtă a spațiului comercial în suprafață de 53 mp situat în B,strada - nr.78,reclamantei pentru o perioadă de 5 ani,începând cu data de 15.04.2007 pentru care aceasta avea obligația să plătească lunar chiria de 3000 lei. Pentru primele trei luni,reclamanta avea obligația să plătească chiria anticipat,după cum urmează:07.03.2007-5500 RON;15.03.2007-1500 RON;30.03.2007-2000 RON.
În Anexa 1 contractului de închiriere este prezentat spațiul comercial și bunurile ce urmau a fi preluate pe bază de inventar de reclamantă,urmare predării de către pârâtă.
Reclamanta a plătit în avans plata primelor rate în cuantum de 7000 RON,fapt recunoscut de pârâtă.
Așa cum reiese din înscrisul intitulat "Înțelegere" încheiată între --reprezentant al - SRL B,în calitate de împuternicit și,administrator al - SRL B,care au perfectat și contractul de închiriere nr.1/05.03.2007,având în vedere că nu a fost respectat termenul de punere la dispoziție a spațiului situat în-, pentru care s-a achitat un avans în valoare de 7000 RON, ultima nefiind achitată; contractul își pierde valabilitatea, urmând ca pârâta să restituie suma achitată în avans de reclamantă, astfel: 20.05.2007 - 1750 RON; 20.06.2007 - 1750 RON; 20.07.2007 - 1750 RON; 20.08.2007 - 1750 RON.
Până la data înregistrării prezentei cereri de chemare în judecată pârâta nu a restituit reclamantei suma de 7000 RON, deși recunoaște că a primit-o și nu și-a respectat obligația de predare a spațiului închiriat.
Susținerea pârâtei în sensul că a suferit un prejudiciu în cuantum de 10099,68 lei,din care 8699,68 lei reprezintă investițiile făcute pentru amenajarea ca punct farmaceutic a celor cinci încăperi a spațiului din litigiu, iar 1400 lei reprezintă prejudiciul rezultat ca urmare a neînchirierii spațiului, a fost înlăturată având în vedere că nu s-au produs dovezi în acest sens, deși instanța a solicitat să depună facturile fiscale sau alte documente în dovedirea pretențiilor sale.
Instanța a respins și susținerea pârâtei în sensul că "Înțelegerea" intervenită între părți nu este valabilă deoarece nu ar fi fost semnată de către reprezentantul societății, deoarece atât contractul de închiriere cât și înscrisul intitulat "Înțelegere" a fost semnat din partea - SRL de către aceiași persoană - -, în calitate de director-împuternicit.
Față de considerentele care preced, văzând și dispozițiile art. 969 Cod civil, urmează a fi admisă acțiunea reclamantei și prin consecință pârâta va fi obligată să-i plătească suma de 7000 lei reprezentând avans chirie și a fi respinsă cererea reconvențională.
Ca parte căzută în pretenții, potrivit art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la 1213 lei cheltuieli de judecată din care 513 lei reprezintă taxă judiciară de timbru și 700 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat în termen legal apel pentru următoarele motive:
1. Prima instanță a pronunțat sentința atacată în baza unui înscris denumit
" Înțelegere", înscris care era semnat de o persoană care nu avea calitatea de reprezentant al societății apelante și care nu a fost însușit de aceasta prin aplicarea ștampilei, fiind lipsit de eficiență probatorie;
2. Termenul suspensiv inserat la art. 3 din contract privea exclusiv obligația de predare în timpe ce pactul comisoriu prevăzut la art. 4 al. 2 din contract privea obligația de plată a chiriei care nu era afectată de termenul suspensiv;
3. Având în vedere că rezilierea produce efecte numai pentru viitor, cererea de restituire a prestației de către reclamantă nu era justificată cu atât mai mult cu cât rezilierea a intervenit ca efect al atitudinii culpabile a acesteia;
4. Prima instanță nu a motivat în drept și în fapt soluția de respingere a capătului de cerere având ca obiect constatarea rezilierii contractului de închiriere și s-a limitat la respingerea cererii reconvenționale, deși identificarea părții aflate în culpă contractuală era fundamentată pentru soluționarea în mod just a cauzei.
Prin concluziile orale formulate, reprezentantul pârâtei a solicitat admiterea în parte a cererii reconvenționale numai în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect constatarea rezilierii contractului de închiriere ca efect al pactului comisoriu.
Reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat învederând că pârâta nu și-a respectat obligația de predare a spațiului în stare de folosință normală, iar prin înscrisul sub semnătură privată depus la dosar contractul a fost desființat, iar pârâta și-a recunoscut debitul fără însă a-l achita până în prezent.
Cu privire la pactul comisoriu, reclamanta învederează că contractul nu și-a produs niciodată efectele, iar prejudiciile pretinse de pârâtă nu sunt reale fiind doar pretexte și încercări de a-și justifica atitudinea culpabilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei,curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de închiriere nr.1/ 5 martie 2007, înregistrat la data de 23 aprilie 2007 la. B, pârâta a închiriat reclamantei imobilul situat în B-, județul B pe o perioadă de cinci ani, începând cu data de 15 aprilie 2007.
Prin acest contract s-a stipulat obligația reclamantei de a achita o chirie lunară de 3.000 lei, urmând ca pentru primele trei luni din contract plata chiriei să se facă anticipat după cum urmează:
1. suma de 5.500 lei la data de 7 martie 2007;
2. suma de 1.500 lei la data de 15 martie 2007;
3. suma de 2.000 lei la data de 30 martie 2007.
În același contract s-a mai stipulat că, în situația în care chiriașul depășește termenul de plată cu 10 zile, contractul se consideră nul, fără a mai avea nevoie de mediere juridică, sau de altă natură, situație în care reclamanta se obligă să elibereze spațiul în termen de 48 de ore.
Curtea reține că prin aceste clauze contractuale, părțile au înțeles să deroge de la regula simultaneității executării obligațiilor reciproce consacrată implicit de dispozițiile art. 1020 Cod civil, astfel încât reclamanta nu poate opune excepția neexecutării contractului și nici nu poate solicita restituirea chiriei.
Obligația de predare a imobilului închiriat trebuia executată de către pârâtă la data de 15 aprilie 2007, conform art. III al. 1 din contract, în timp ce reclamanta avea obligația de plată anticipată a chiriei în trei rate, ultima fiind exigibilă la data de 30 martie 2007, în conformitate cu dispozițiile art. IV. al. 3 din contract.
Cu privire la clauza stipulată la art. IV al. 2 din contract, curtea reține că natura juridică a acesteia este a unui pact comisoriu expres de grad IV, stipulat în favoarea pârâtei - locator în contractul de închiriere.
În jurisprudență și doctrină s-a decis în mod constant că pactul comisoriu de grad IV este acea clauză contractuală în care părțile prevăd că, în cazul neexecutării obligațiilor contractul se desființează de plin drept fără intervenția instanței și fără punerea în întârziere al debitorului.
Împrejurarea că nu este necesară punerea în întârziere a debitorului rezultă, pe de o parte, din lipsa unei stipulații în acest sens, iar pe de altă parte din caracterul comercial al contractului de închiriere încheiat între două societăți comerciale cu privire la un spațiu comercial, având în vedere că punerea în întârziere a debitorului nu este necesară în contractele comerciale.
Deși în contract se face referire la nulitatea și nu la desființarea de drept a contractului de închiriere în cazul depășirii termenului de plată al chiriei cu zece zile, curtea reține că dispozițiile art. IV al. 2 din contract reprezintă un pact comisoriu expres de gradul IV, având în vedere și dispozițiile art. 977 Cod civil, în conformitate cu care interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.
Reclamanta nu a făcut dovada achitării anticipate a chiriei la data de 30 martie 2007, astfel cum s-a prevăzut prin dispozițiile art. IV al. 3 din contractul de închiriere.
În consecință, curtea reține că reclamanta nu și-a respectat obligația de plată a chiriei la data de 30 martie 2007, astfel încât contractul de închiriere s-a reziliat de drept la data de 10 aprilie 2007.
În condițiile în care contractul a fost reziliat de drept din vina exclusivă a reclamantei, aceasta nu mai are dreptul la restituirea sumelor plătite ca avans la chirie anterior rezilierii deoarece rezilierea are ca efect desființarea contractului sinalagmatic numai pentru viitor, prestațiile executate în trecut fiind ireversibile.
Cu privire la actul sub semnătură privată intitulat " Înțelegere " (filele 7-8 dosar primă instanță), curtea reține că acest înscris este semnat de numitul -, fără aplicarea ștampilei societății pârâte, astfel încât nu este de natură a fi opozabil acesteia și nici nu poate fi considerat ca aducând modificări contractului de închiriere.
Deși reclamanta a depus la dosarul primei instanțe o copie xerox de pe contractul de închiriere ( filele 4 - 5) semnat de același -, curtea reține că această persoană nu are calitatea de reprezentant al societății pârâte, astfel cum rezultă din încheierea nr. 20262/23 februarie 2007 pronunțată de judecătorul delegat de pe lângă B, (fila 37 dosar apel), administrator fiind.
Pârâta a depus în apel o copie xerox de pe contractul de închiriere, vizată de B, din care rezultă că acest contract a fost încheiat de administratorul și nu de numitul -, astfel cum a susținut reclamanta și a reținut prima instanță în considerentele sentinței atacate.
Față de cele reținute, în baza art. 296 Cod procedură civilă, curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea introductivă ca neîntemeiată și va admite în parte cererea reconvențională, constatând reziliat de drept, la data de 10 aprilie 2007, contractului de închiriere nr. 1/5 martie 2007 încheiat de părți.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței atacate cu privire la respingerea capătului de cerere reconvențională având ca obiect obligarea reclamantei la plata sumei de 10.099,68 lei.
În baza art. 274 al. 1 Cod procedură civilă curtea va obliga intimata la plata către apelantă a sumei de 1241 lei, cheltuieli de judecată în apel, constând în taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta - SRL, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr.29 din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- SRL, prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B, str. - -, 3, -amelia,.41, județul B și în consecință:
Schimbă în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea introductivă ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea reconvențională și constată reziliat de drept contractul de închiriere nr.1/05.03.2007, încheiat de părți la data de 10.04.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata la plata către apelantă, a sumei de 1241 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.09.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
4 ex./10.10.2008
f- - Tribunalul Buzău.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120.
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe
