Spete pretentii comerciale. Decizia 1623/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1623
Ședința publică din 8 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Raluca Suciu
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER: -
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1070 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Regia - Administrația Protocolului de Stat - Sucursala de Reprezentare și Protocol.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru reclamanta recurentă și consilier juridic, pentru pârâta intimată.
Procedura este completă.
Recursul este legal timbrat cu suma de 10 lei, taxă judiciară de timbru și 0,5 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la 2 decembrie 2009, pârâta intimată Administrația Protocolului de Stat - Sucursala de Reprezentare și Protocol a depus prin registratura instanței întâmpinare la recursul reclamantei.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul reclamantei recurente, care arată că nu solicită termen pentru studiul acesteia.
Nemaifiind formulate alte cereri se acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului casarea hotărârii recurate și respingerea cererii pentru declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, considerând că Tribunalul C-S este competent să soluționeze prezenta cauză, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele detaliate în scris.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, considerând că potrivit art. 5 Cod procedură civilă, instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul Vâlcea, cu cheltuieli de judecată potrivit notei de cheltuieli pe care o depune la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1070 din 19 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C-S și a declinat competența de soluționare a acțiunii pentru pretenții formulată de reclamanta împotriva pârâtei Regia - Administrația Protocolului de Stat - Sucursala de Reprezentare și Protocol în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în acțiunile privitoare la obligații comerciale art.10 pct.4 din Codul d e procedură civilă stabilește o competență alternativă, reclamantul putând alege între instanța locului unde obligația a luat naștere și aceea a locului plății, pe lângă instanța sediului principal al debitorului, toate instanțele fiind deopotrivă competente.
Excepția lipsei competenței teritoriale a Tribunalului C-S invocată de reprezentantul pârâtului este fondată deoarece în contractul încheiat între părți nu e precizat expres locul unde obligația a luat naștere și locul plății.
S-a reținut că sunt aplicabile normele de competență prevăzute de art. 5 și art.7 alin.2 Cod procedură civilă iar instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului C-S și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta.
Prin recursul formulat reclamanta a solicitat casarea sentinței civile nr. 1070 din 19 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul C-S, în dosarul nr-, prin care s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului Râmnicu Vâlcea și respingerea excepției de necompetență teritorială.
Recurenta a susținut că declinarea competenței nu este conformă cu normele de procedură civilă, aplicabile în cauză.
S-a menționat că în cazul obligațiilor comerciale, potrivit art. 10 pct. 4 Cod procedură civilă, în afară de instanța de la sediul pârâtei, cererea mai poate fi introdusă, deopotrivă, la instanța unde obligația a luat naștere sau la instanța locului plății, iar potrivit art. 12 Cod procedură civilă, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
S-a arătat că obligația comercială a fost perfectată, în speță, la sediul societății comerciale reclamante și reclamanta a ales Tribunalul C-S pentru soluționarea litigiului, una din instanțele competente, dreptul de alegere fiind conferit prin art. 12 Cod procedură civilă.
De fapt, cu ocazia judecării unei cereri de ordonanță președințială, legată de același litigiu, a fost reținută competența de soluționare a Tribunalului C-S, conform prevederilor art. 581 alin. 2 Cod procedură civilă.
În raport de considerentele enunțate, în cauză fiind o competentă alternativă potrivit prevederilor art. 10 pct. 4 Cod procedură civilă, iar alegerea între mai multe instanțe competente revine reclamantului, potrivit precizărilor făcute prin art. 12 Cod procedură civilă, reclamanta recurentă consideră că în mod greșit instanța a declinat competența în favoarea Tribunalului Râmnicu E. și astfel s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea excepției de necompetență materială.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 304 pct. 9, 158 alin. 3, art. 10 pct. 4 și 12 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată pârâta intimată Regia - Administrația Protocolului de Stat - Sucursala de Reprezentare și Protocol a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii Tribunalului C-S privind declinarea competenței ca fiind temeinică și legală.
Pârâta intimată a considerat că motivele invocate de reclamanta recurentă sânt neîntemeiate având în vedere prevederile art. 5 Cod procedură civilă, care nu stabilesc o competență teritorială alternativă, astfel că reclamanta este obligată să sesizeze instanța de la domiciliul pârâtului.
Numai în situația în care nu este cunoscut domiciliul pârâtului s-a susținut că reclamantul poate sesiza instanța de la domiciliul său.
Susținerea recurentei în sensul că Tribunalul C-S a reținut spre soluționare cererea de ordonanță președințială și astfel și cererea în pretenții trebuie soluționată tot de instanța respectivă ca instanță de fond, s-a apreciat că este de asemenea, neîntemeiată deoarece ordonanță președințială a fost soluționată de instanța în cauză datorită caracterului ei urgent.
S-au solicitat de pârâta intimată cheltuieli de judecată.
Examinând recursul declarat de reclamanta prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304, 3041Cod procedură civilă, cât și din oficiu în baza art.306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține că acesta este întemeiat, urmând să fie admis, pentru următoarele considerente:
În cazul obligațiilor comerciale potrivit art. 10 pct. 4 Cod procedură civilă, în afară de instanța de la sediul pârâtului, cererea poate fi introdusă deopotrivă la instanța unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății, iar potrivit art. 12 Cod procedură civilă, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 2 Cod comercial "În lipsă de o clauză expresă, contractul trebuie să fie executat în locul unde cel ce s-a obligat își avea stabilimentul său comercial sau cel puțin domiciliul ori reședința la formarea contractului."
Așa cum a reținut și prima instanță, în contractul de prestării servicii încheiat între părți nu e precizat expres locul unde obligația a luat naștere și nici locul plății.
În aceste condiții sânt aplicabile normele de competență prevăzute de art. 10 pct. 4 și 12 Cod procedură civilă cât și dispozițiile art. 59 alin. 2 Cod comercial.
Față de cele reținute în baza dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 312 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1070 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1070 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Casează în tot hotărârea recurată.
Respinge excepția de necompetență materială a Tribunalului C-
Trimite cauza aceleiași instanțe, Tribunalul C-S - Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal pentru continuarea judecății cauzei în primă instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 8 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /13.01.2010
Dact. /18.01.2010 -2 ex.
Primă instanță - Tribunalul C-
Judecător -
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Raluca Suciu, Maria
