Spete pretentii comerciale. Decizia 163/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 163/COM
Ședința publică de la 15 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta - - - S PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR, cu sediul în T,-, -.D,.3,.13, împotriva Sentinței civile nr. 1294/com/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - - SRL, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata pârâtă în baza delegației depusă la dosar și av. R în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2008 depusă la dosar, lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Curtea pune în discuție calificarea căii de atac în raport de valoarea pretențiilor.
Pentru intimata pârâtă arată că este vorba de un litigiu comercial, iar calea de atac este recursul conform art. 3 alin.3 Cod procedură civilă.
Avocat R consideră că ne aflăm în calea de atac a recursului și nu a apelului. Prin încheierea de ședință din 13.05.2008 reclamanta și-a precizat valoarea pretențiilor la suma de 811.082 lei. În raport de valoarea pretențiilor calea de atac este recursul.
Solicită să se constate că recursul este formulat peste termenul prevăzut de lege, hotărârea a fost comunicată la data de 19.06.2008 iar recursul a fost înregistrat la data de 16.07.2008. Cum recursul este declarat peste termenul prevăzut de lege solicită respingerea acestuia ca fiind tardiv, mai mult arată că nici nu este motivat.
Curtea deliberând, față de valoarea pretențiilor solicitată inițial, califică calea de atac ca fiind apel, neprezentând relevanță faptul că reclamanta și-a restrâns, pe parcursul judecății, cuantumul pretențiilor la suma rezultată din expertiză.
Pentru intimata av. R solicită să se constate că apelul formulat de reclamantă este tardiv și să fie respins ca atare. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr-, reclamanta societate în insolvență, prin administrator judiciar -, a chemat în judecată pe pârâta solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata următoarelor sume:
- 49.812,78 lei reprezentând preț neachitat conform contratului de vânzare cumpărare nr.616/09.06.2003 și facturii fiscale nr.-/15.07.2003;
- penalități de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere calculate la suma neachitată, conform prevederilor art.14 din contract;
- contravaloarea dobânzilor legale datorate conform OG 9/2000, calculate la suma neachitată de la scadența obligației de plată și până la achitarea integrală a acesteia.
În motivarea acțiunii reclamanta a invocat raporturile contractuale intervenite între părți în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr.616/2003 în baza căruia reclamanta a vândut pârâtei 90.610 kg. caise și 52.418 kg. piersică. Pentru încasarea prețului, reclamanta a emis facturi fiscale care au fost acceptate la plată de către pârâtă. Nu a fost onorată la plată factura nr.-/15.07.2003 în valoare de 528.438.540 lei din care a rămas un rest de achitat de 498.127.729 lei.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art.1361, 1066 Cod civil, art.14 din contract, OG9/2000.
Prin Sentința civilă nr.2283/29.11.2006 Judecătoria Medgidiaa admis, în parte, acțiunea reclamantei în sensul că a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 49.812,78 lei reprezentând preț și la plata penalităților de întârziere de 0,2 % pe zi de întârziere, calculate până la data de 16.05.2006 și a respins, ca nefondată, cererea de obligare la plata dobânzii legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta.
Tribunalul Constanța, prin Decizia civilă nr.196/com/16.05.2007, pronunțată în dosarul nr- a admis recursul, a casat hotărârea recurată și a reținut cauza spre soluționare în primă instanță, apreciind că este competent potrivit art.2 pct.1 lit.a pr.civ. reținând că suma solicitată este de 184.873,42 lei, conform precizărilor din data de 31.10.2006.
Cauza a fost înregistrată sub nr-. Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că prin plățile executate și compensări convenționale a fost stinsă creanța pretinsă de reclamantă.
S-a susținut faptul că o parte din plăți au fost efectuate de pârâtă, iar alte plăți au fost efectuate de - către având în vedere datoria pe care L o are față de pârâtă și pârâta către reclamantă.
Relativ la obligația de plată a penalităților de întârziere, pârâta a susținut că părțile au convenit asupra renunțării la clauza penală inserată în contractul de vânzare cumpărare, renunțare manifestată prin radierea acestora din convenție. Totodată, pârâta a arătat că prin stingere obligației de plată a creanței principale, pârâta nu datorează dobânda legală și penalități de întârziere.
În apărare, pârâta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile.
Cu privire la apărările invocate de pârâtă, reclamanta a arătat că toate plățile executate au fost evidențiate în contabilitatea reclamantei. Deoarece pârâta nu a consemnat pe documentele de plată emise ce datorie înțelege să, creanța pretinsă a fost cuantificată ca diferență între valoarea facturilor acceptate la plată și suma totală a plăților efectuate,soldul rezultat fiind de 49.812,78 lei.
Asupra cererii de obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, reclamanta a solicitat respingerea acestora cu motivarea că atât timp cât clauza penală nu fost barată sub semnătura ambelor părți contractante, aceasta este valabilă și își produce efectele juridice specifice.
Prin Sentința civilă nr.1294/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta prin administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâta
A obligat pârâtă să plătească reclamantei suma de 811,82 lei reprezentând preț și penalități de întârziere de 0,2% pe zi, calculate asupra creanței principale, de la data 18.10.2003 și până la executarea plății prețului.
A respins cererea de obligare a pârâtei la plata dobânzilor legale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că raporturile contractuale au fost stabilite între părți în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr.616/2003. Pârâta și-a asumat obligația de a plăti prețul, în condițiile stipulate în capitolul VII art.9, respectiv în termen de cincizeci de zile de la întocmirii facturii fiscale.
Pârâta nu a contestat îndeplinirea obligațiilor contractuale de către reclamantă. În ceea ce privește îndeplinirea propriilor obligații, susținerile pârâtei relative la stingerea obligației de plată au fost apreciate întemeiate în parte. Astfel, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, în vederea executării obligației de plată al cărei izvor îl constituie contractul de vânzare cumpărare nr. 616/2003, au fost efectuate plăți de către pârâtă și de către terțe persoane, ce aveau calitatea de debitor al pârâtei. Deoarece debitoarea nu a procedat la imputația plății, aceasta s-a făcut în condițiile codului civil.
Ca urmare, obligația de plată ce incumbă pârâtei și reprezintă preț este în cuantum de 811,82 lei. Faptul că această sumă este consemnată în factura fiscală nr.-/31.07.2003, iar reclamanta a indicat în cererea de chemare în judecată factura fiscală nr.-/15.07.2003 nu are relevanță atâta timp cât izvorul obligației îl constituie contractul de vânzare cumpărare menționat, ambele facturi fiind emise în temeiul acestuia.
Obligația de plată decurge atât din prevederile legale aplicabile contractului de vânzare cumpărare,respectiv dispozițiile art. 1361 cod civil potrivit cu care principala obligație a cumpărătorului este de a plăti prețul convenit,cât și din obligațiile contractuale ce constituie legea părților. În temeiul dispozițiilor art.969, 1361 cod civil coroborate cu dispozițiile art.9 și 10 din contract, instanța a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 811,82 lei reprezentând preț.
În ceea ce privește cererea de obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere, instanța a reținut că pârâta nu a făcut dovada modificării contractului în sensul renunțării la clauza penală stipulată. Fiind un contract sinalagmatic, modificarea acestuia are loc în aceleași condițiile în care contractul se încheie, respectiv prin manifestarea de voință a ambelor părți contractante.
În temeiul dispozițiilor art.1066 cod civil coroborate cu dispozițiile art.14 din contract pârâta a fost obligată la plata penalităților de întârziere contractuale în cuantum procentual de 0,2 % pe zi, calculate asupra creanței principale, de la data de 18.10.2003 și până la executarea plății prețului.
A mai reținut tribunalul că prin reglementarea clauzei penale în convenția încheiată părțile au înțeles să convină asupra despăgubirilor ce urmează să fie plătite în caz de neexecutare. Prin această înțelegere asupra cuantumului despăgubirilor părțile au avut în vedere toate daunele și au limitat, prin cordul lor de voință, cuantumul cestora astfel încât nu există nici o rațiune pentru a se acorda și altele sub forma dobânzii legale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta - - prin administratorul judiciar, fără însă a arăta motivele de fapt și de drept pentru care a criticat hotărârea instanței de fond.
În ședința publică din 15.10.2008, instanța a calificat calea de atac ca fiind apelul, conform art.282 și art.282 indice 1.pr.civ.
De intimata pârâtă prin apărător s-a invocat excepția tardivității apelului declarat de reclamantă.
În temeiul dispozițiilor art.137 alin.1 pr.civ. Curtea va analiza cu prioritate excepția invocată, asupra căreia reține următoarele:
Potrivit art. 284(1) Cod procedură civilă, termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost comunicată reclamantei la data de 19.06.2008 conform dovezii de comunicare de la fila 79 din dosarul de fond, iar apelul declarat de aceasta a fost depus la poștă la data de 11.07.2008, conform plicului de la fila 7.
Rezultă că apelul a fost exercitat peste termenul legal de 15 zile prevăzut de lege, astfel că urmează a fi admisă excepția tardivității invocată de intimată cu consecința respingerii apelului ca tardiv formulat.
În temeiul art.274 pr.civ. raportat la dispozițiile art.1169 civ. cererea intimatei de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat urmează a fi respinsă ca nefondată. Conform împuternicirii depusă la dosar, fila 19, asistența a fost asigurată în temeiul contractului nr.50/30.09.2008 iar la dosar a fost depus contractul nr.21/13.05.2007 și extras de cont în care apare consemnat același număr de contract. Este adevărat că în contractul nr.21/2007 este prevăzut că asistența se acordă pentru toate fazele procesuale însă intimata a solicitat obligarea la plata întregii sume de 3000 lei în condițiile în care la fond ea a fost cea care a căzut în pretenții, astfel că nu se poate determina cuantumul onorariului perceput pentru faza procesuală a apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul comercial dclarat de reclamanta - - - S PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR, cu sediul în T,-, -.D,.3,.13, împotrivaSentinței civile nr. 1294/com/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă - - SRL, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V,ca tardiv formulat.
Respinge cererea intimatei pentru plata cheltuielilor de judecată ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședințăpublicăastăzi, 15 Octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -
4 ex./13.11.2008
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
