Spete pretentii comerciale. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr- Operator nr.2928
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 165
Ședința publică din 2 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta - SRL A și pârâții - SRL și împotriva sentinței comerciale nr.888/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
Apelul reclamantei - SRL A este legal timbrat cu 5202 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Apelul formulat de pârâții - SRL și este legal timbrat cu 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Dezbaterea în fond a apelurilor și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 26.10.2009, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.888/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și acțiunea principală formulată de - SRL A în contradictoriu cu - SRL, având ca obiect pretenții. De asemenea, s-a respins acțiunea reconvențională formulată de - SRL având ca obiect constatarea nulității absolută a clauzei din art. 8 contractului nr. -/18.11.2006 încheiat cu - SRL.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 15.11.2007 reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SRL și pe pârâtul la plata sumei de 98.500 euro sau echivalent în lei la data plății efective, reprezentând contravaloarea contractului nr. 100.0159/26.05.2007 și la obligarea acelorași pârâți la plata sumei de 110.000 euro sau echivalentul în lei la dat plății efective reprezentând prejudiciul nerealizat.
În motivare s-a arătat că - SRL a încheiat la 16.12.2007 un contract de agent cu în nume propriu și ca reprezentant al - SRL, prin care pârâții se obligă să promoveze prezentarea produselor și serviciilor reclamantului. Prin punctul 8 din contract pârâții au obligația de a nu desfășura activități concurente cu reclamantul pe perioada contractului și 3 ani după încetarea acestuia, obligație încălcată de pârât.
S-a mai arătat că la 26.05.2007 reclamantul a încheiat un contract de vânzare și prestări servicii cu - Business SRL, având ca obiect livrarea produselor și efectuarea manoperei necesare pentru montarea unui sistem de susținerea unei plantații de de vie pe o suprafață de 10 ha, prețul total al contractului fiind de 98.500 euro iar prețul individual pe hectar fiind de 9850 euro. Ulterior încheierii acestui contract a trimis către - Business SRL o ofertă cu prețuri mai avantajoase din parte - SRL, societate pe care o reprezenta în mod legal. Urmare a ofertei, anterior începerii derulării contractului, - Business SRL a anunțat reclamantul că va renunța unilateral contractul încheiat, astfel încât reclamantul a fost prejudiciat cu suma de 98.500 euro.
De asemenea, s-a mai arătat că, prin - SRL, a efectuat în țară lucrări viticole la cheie în localitatea T, jud. G pe o suprafață de 7 hectare și la Domeniile pe o suprafață de 4 hectare, fapt ce rezultă din publicația " Agricol" nr. 44/31.10.2007. Arată că o lucrare la cheie se face la prețul pieții de 13.000 euro/hectar și apreciază prejudiciul produs reclamantului la 10.000euro /hectar deoarece acesta ar fi fost prețul oferit de reclamant. Deci pentru întreaga suprafață beneficiul nerealizat de reclamant este de 110.000 euro.
Pârâții - SRL și prin întâmpinare au solicitat respingerea acțiunii cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că acțiunea a fost prematur formulată nefiind îndeplinită procedura prev. de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă.
În ce privește suma de 98.500 euro au arătat că contractul dintre - " " SRL și - Business SRL a fost încheiat doar în scopul de a fi folosit în prezentul litigiu, - Business SRL fiind posibil să nu dețină suprafața de tern, în contract nefiind indicată locația lucrărilor. De asemenea oferta de prețuri trimisă de - SRL nu conține prețul pentru manoperă, prin includerea acestuia rezultând un preț mai mare decât cel din contractul amintit. Face și alte observații în scopul de a arăta că acel contract a fost fictiv.
În ce privește suma de 110.000 euro a recunoscut implicit că a efectuat servicii de montat sistem de protecție antigrindină și anti ploaie la T, lucrări care nu intră sub intră sub incidența contractului semnat cu reclamantul. Arată că art. 8 din contract nu instituie sancțiuni cu privire la încălcarea acestuia. În ce privește sumele solicitate arată că acestea nu se justifică neputând fi vorba de un astfel de profit.
Prin cererea reconvențională - SRL a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a clauzei din art. 8 contractului nr. -/18.11.2006 încheiat cu pârâta reconvențională - SRL, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că această clauză constituie un pact de neconcurență reprezentând o practică anti concurențială interzisă de art. 6 din Legea nr. 21/1996 privind concurența neloială, prin acesta reclamanta pârâta reconvențională încercând să împiedice pârâții să își desfășoare activitate să își folosească concurența în domeniu.
- SRL a solicitat respingerea cererii reconvenționale arătând că nici una dintre părți nu a fost constrânsă la semnarea contractului dintre ele, - SRL fiind cea care a beneficiat ca urmare a contractului. Consideră că în speță nu sunt aplicabile disp. Legii 21/1996 deoarece conform art. 2 pct. 4 lit. a din lege prevederile acesteia nu se aplică pieței muncii și relațiilor de muncă. Precizează că apreciază contravaloarea lucrărilor de la și T ca fiind beneficiul nerealizat.
Prin înscrisul de la fila 61dosar fond, pârâtul a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive excepție pe care instanța de fond, prin încheierea din 14.04.2008 a unit-o cu fondul.
Având în vedere lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Raportat la excepția prematurității acțiunii, prin încheierea din ședința publică din 27.02.20008 a respins excepția prematurității acțiunii.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive excepție pe care instanța de fond, prin încheierea din 14.04.2008 a unit-o cu fondul s-a reținut că din formularea aliniatelor 2 și 3 din contractul nr. -/18.11.2006 rezultă că acordarea dreptului de promovare a produselor - SRL a fost făcută lui ținând însă seama de calitatea sa de reprezentant legal al - SRL. În consecință instanța de fond a considerat că pârâtul are calitate procesuală pasivă dreptul amintit fiindu-i acordat personal însă în considerarea calității sale de reprezentant al societății pârâte. Prin urmare instanța de fond a respins excepția. În cuprinsul contractului se vorbește atât de "agent" cât și de "agenție" ceea ce arată că părți în contract sunt atât cât și - SRL.
Raportat la fondul dreptului dedus judecății prin acțiunea principală, s-a reținut că între - SRL și pârâtul în calitate de reprezentant al - SRL s-a încheiat contractul nr. -/18.11.2006 prin care pârâtul se obliga să prezinte produsele reprezentate de reclamant și vândute în sectorul de viticultură la sediul clienților utilizatori finali, prezentați în anexa La punctul 8 din contract se prevede că "se stabilește în sarcina agentului pact de neconcurență directă și/sau indirectă pentru durata prezentului mandat și pe perioada de 3 ani de la data încheierii acestui mandat cu privire la același tip de serviciu".
Cu privire la obligarea pârâților la plata sumei de 98.500 euro s-a reținut că prin contractul de vânzare și prestări servicii nr. 100.1059/26.05.2007 dintre - SRL și - Business SRL primul se obliga să livreze materiale și să realizeze lucrările necesare pentru montarea unui sistem de susținere a unei plantații de de vie pe o suprafață de 10 hectare la prețul de 9.850 euro/hectar + TVA.
La o dată ulterioară, prin înscrisul nr. 000/04/xx din 18.06.2007 a comunicat o ofertă în același domeniu către - Business SRL, fapt recunoscut de către pârât. Urmare a acestei oferte - Business SRL nu mai solicită societății - SRL să efectueze lucrările la care s-a obligat prin contract și nici nu mai plătește prețul acestora.
Instanța de fond a apreciat că după încheierea contractului dintre - SRL și - Business SRL, oferta reclamantului fiind evident acceptată, este aplicabilă, pentru părțile acestuia, instituția răspunderii pentru neexecutarea contractului. Prin urmare nu s-a putut reține că pârâții au putut influența derularea acestui contract, oferta făcută de pârât fiind tardivă. Deci nu sunt îndeplinite condițiile unei concurențe făcute de pârâți la promovarea deoarece produselor reclamantului deoarece acestea au fost deja promovate și acceptate. În consecință instanța de fond a respins acest capăt de cerere.
Cu privire la obligarea pârâților la plata sumei de 110.000 euro s-a reținut conform unui articol din publicația " Agricol" nr. 44/31.10.2007, prin - SRL, a efectuat în țară lucrări viticole la cheie în localitatea T, jud. G pe o suprafață de 7 hectare și la Domeniile pe o suprafață de 4 hectare, fapt în privința căruia pârâții au făcut o recunoaștere calificată în sensul că era vorba doar de montarea de sisteme antigrindină și antiploaie. acestor sisteme nu a făcut obiectul contractului dintre reclamantă și pârâți.
Instanța de fond a considerat că afirmația din publicația amintită poate constitui cel mult un început de dovadă care în condițiile necoroborării cu alte probe nu este suficientă pentru admiterea acțiunii.
Mai mult reclamantul a afirmat că o lucrare la cheie se face la prețul pieții cu 13.000 euro/hectar și a apreciat prejudiciul produs reclamantului la 10.000euro /hectar deoarece acesta ar fi fost prețul oferit de reclamant. Deci pentru întreaga suprafață beneficiul nerealizat de reclamant ar fi de 110.000 euro.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că manopera și materialele necesare pentru înființarea unui hectar de vie costă 16200 euro. Deci chiar dacă pârâții ar fi executat lucrările conform articolului din ziar, fapt neconfirmat, tot nu s-ar fi produs un prejudiciu reclamantului deoarece la pretinsa sa oferă de 10.000 euro pe hectar nu ar fi existat beneficiu nerealizat ci o pierdere de 6200 euro pe hectar concluzie valabilă corespunzător și pentru pretenția de 98500 euro.
Instanța de fond a constatat că partea finală a raportului suplimentar de expertiză, depus la dosarul de fond la fila 208, inclusiv cele inserate ca și concluzii, nu reprezintă decât cifre rezultate din reducerea cu un anumit procent a valorilor stabilite de expert, procent rezultat din condiția ipotetică în care costul cu manopera și materialele necesare pentru înființarea unui hectar de vie ar fi de 1000 euro, cât susține reclamanta că ar fi ofertat.
Urmare a celor reținute instanța de fond a respins și acest capăt de cerere.
Raportat la acțiunea reconvențională s-a reținut, conform art. 6 din Legea 21/1996, invocat de reclamantul reconvențional, că este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante deținute de către unul sau mai mulți agenți economici pe piața românească ori pe o parte substanțială a acesteia, prin recurgerea la fapte anticoncurențiale, care au ca obiect sau pot avea ca efect afectarea activității economice ori prejudicierea consumatorilor.
Instanța de fond a reținut că textul amintit nu este aplicabil în cauză deoarece nici una din părți nu deține poziție dominantă pe piața românească sau pe o parte substanțială a acestuia.
Mai mult articolul al cărui anulare se cere reglementează raporturile dintre părțile contractului interzicând uneia din părți de a face concurență celelalte la produsele primei părți pe care cea de-a doua le promovează pe piață, deci nu vizează prejudicierea consumatorului sau afectarea unei anume activități economice. Pentru aceste motive instanța de fond a respins cererea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta - SRL A solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii principale și menținerea în rest a celorlalte dispoziții, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată atât în fața primei instanțe cât și în apel.
În motivarea apelului, reclamanta arată că sentința apelată este nelegală întrucât instanța de fond în mod greșit a făcut referire la raportul juridic dintre reclamantă și - Business SRL atunci când trebuia să stabilească în mod obiectiv dacă fapta săvârșită de către pârât personal ori prin persoane interpuse conține elemente de concurență neloială. Fapta pârâtului reprezintă o încălcare a clauzelor contractuale (art.8 din contractul de agent), clauză care nu condiționa săvârșirea faptei de concurență de vreun anumit moment dat.
Se mai arată de către reclamantă că faptul, că pe de o parte, există o răspundere contractuală a beneficiarului - Business SRL față de reclamantă, nu reprezintă un motiv de exonerare de răspundere contractuală a pârâtului și nici de înlăturare a culpei acestuia.
Totodată reclamanta susține că oferta de prețuri mai avantajoase făcută de pârât clientului său este prin ea însăși o încălcare a contractului și o dovadă clară a unui act de concurență neloială venită din partea acestuia, în condițiile în care pârâtul avea acces la toată baza de informații privind clientela sa, fiindu-i ușor să contacteze clienții săi și să le facă oferte mai avantajoase.
Prin urmare, în ceea ce privește capătul 1 din cerere, reclamanta apreciază că se impune obligarea pârâtei la plata beneficiului nerealizat de către societatea sa ca urmare a neexecutării contractului nr.-/26.05.2007.
În ce privește obligarea pârâților la plata sumei de 110.000 euro, reclamanta susține că instanța de fond s-a raportat la alte argumente decât cele necesare stabilirii culpei pârâtului, ignorând astfel probele administrate în cauză.
Se mai susține de către reclamantă că prejudiciul său invocat prin cererea de chemare în judecată a fost confirmat prin raportul de expertiză depus la dosar, iar un alt element care vine în sprijinul susținerilor sale privind răspunderea pârâtului pentru neexecutarea contactului este și probațiunea administrată cu privire la raporturile cu - Italia.
Împotriva aceleiași sentințe au formulat apel și pârâții apelanți și - SRL solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale așa cum a fost formulată, admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și respingerii cererii principale ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, pârâții arată că solicită admiterea cererii reconvenționale așa cum a fost formulată și precizată, instanța de fond nu a analizat dispozițiile legale invocate, respectiv nu s-a pronunțat asupra incidenței dispozițiilor art.3 alin.4 din Legea nr.509/2002.
Se mai arată că, în speță, clauza de neconcurență din contractul în litigiu nu are nicio valoare juridică și nu produce nici un fel de efecte întrucât nu respectă dispozițiile legale arătate.
De asemenea, pârâții arată că între părți nu a existat nicio înțelegere prin care să se arate, în mod explicit, la ce se referă clauza de neconcurență.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, se arată că instanța de fond a stabilit în mod greșit că acesta are calitate procesuală pasivă stabilind că a fost parte la contractul încheiat cu reclamanta, atât în nume propriu cât și ca reprezentant al - SRL.
Pârâții susține că din contractul în litigiu rezultă că acesta s-a încheiat între - SRL și - SRL, prin reprezentanți rezultând, astfel, că pârâtul a încheiat contractul în calitate de reprezentant al - SRL, nu în nume propriu, motiv pentru care se impune admiterea excepției invocate.
Cu privire la cheltuielile de judecată, pârâții arată că instanța de fond, în baza art.274, trebuia să le acorde, în condițiile în care a respins acțiunea reclamantei.
Se arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art.276 deoarece compensarea cheltuielilor poate fi dispusă doar atunci când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, ori reclamantei i s-a respins în totalitate acțiunea.
Examinând apelurile declarate de reclamantă și de pârâți prin prisma motivelor invocate de părți și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea va constata că acestea sunt nefondate, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele administrate în cauză.
Astfel, în ceea ce privește apelul declarat de reclamantă, Curtea reține că în mod corect prima instanță a reținut că între reclamanta - SRL și pârâtul în calitate de reprezentant al - SRL s-a încheiat contractul nr. -/18.11.2006 prin care pârâtul se obliga să prezinte produsele reprezentate de reclamant și vândute în sectorul de viticultură la sediul clienților utilizatori finali, prezentați în anexa La punctul 8 din contract se prevede că "se stabilește în sarcina agentului pact de neconcurență directă și/sau indirectă pentru durata prezentului mandat și pe perioada de 3 ani de la data încheierii acestui mandat cu privire la același tip de serviciu".
Cu privire la obligarea pârâților la plata sumei de 98.500 euro s-a reținut corect de instanța de fond că prin contractul de vânzare și prestări servicii nr. 100.1059/26.05.2007 încheiat între - SRL și - Business SRL prima se obliga să livreze materiale și să realizeze lucrările necesare pentru montarea unui sistem de susținere a unei plantații de de vie pe o suprafață de 10 hectare la prețul de 9.850 euro/hectar + TVA.
La o dată ulterioară, a comunicat o ofertă în același domeniu către - Business SRL, fapt recunoscut de către pârât. Urmare a acestei oferte - Business SRL nu a mai solicitat societății reclamantei să efectueze lucrările la care s-a obligat prin contract și nici nu a mai plătit prețul acestora.
Având în vedere faptul că, deși pârâtul a făcut o ofertă - Business SRL pentru montarea unui sistem de susținere a unei plantații de de vie în condiții mai favorabile decât reclamanta, acest lucru s-a realizat numai după încheierea contractului dintre reclamantă și - Business SRL, astfel încât nu poate fi vorba despre concurență neloială în această situație.
Prin urmare nu se poate reține că pârâții au putut influența derularea acestui contract, oferta făcută de pârât fiind tardivă. Deci nu sunt îndeplinite condițiile unei concurențe neloiale făcute de pârâți la promovarea produselor reclamantei deoarece acestea au fost deja promovate și acceptate.
Cu privire la obligarea pârâților la plata sumei de 110.000 euro s-a reținut în mod corect de prima instanță că numai dintr-un articol publicat în " Agricol" nr. 44/31.10.2007 ar rezulta că pârâtul, prin - SRL, a efectuat în țară lucrări viticole la cheie în localitatea T, jud. G pe o suprafață de 7 hectare și la Domeniile pe o suprafață de 4 hectare. Din probele administrate în cauză, respectiv din interogatoriul pârâților a rezultat că lucrările efectuate au vizat numai montarea de sisteme antigrindină și antiploaie, iar montarea acestor sisteme nu a făcut obiectul contractului dintre reclamantă și pârâți, astfel că nici sub acest aspect nu se poate vorbi despre concurență neloială, aceasta nefiind dovedită.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâții - SRL și, Curtea reține că în mod corect prima instanță a constatat că art. 6 din Legea 21/1996, invocat de pârâți în cererea reconvențională nu este aplicabil în cauză, deoarece nici una din părți nu deține poziție dominantă pe piața românească sau pe o parte substanțială a acestuia, iar acest text legal reglementează raporturile dintre părțile contractului interzicând uneia din părți de a face concurență celelalte la produsele primei părți pe care cea de-a doua le promovează pe piață, deci nu vizează prejudicierea consumatorului sau afectarea unei anume activități economice.
Susținerea pârâților că instanța de fond nu a analizat dispozițiile legale invocate de pârâți, respectiv nu s-a pronunțat asupra incidenței dispozițiilor art.3 alin.4 din Legea nr.509/2002 este nefondată, în condițiile în care pârâții nu și-au precizat acțiunea în acest sens, iar invocarea unui alt text legal pentru susținerea cererii reconvenționale s-a realizat numai la 03.10.2008, prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei de pârâți.
De asemenea, Curtea consideră că în mod corect prima instanță a constatat calitatea procesuală pasivă a pârâtului, având în vedere că din contractul nr. -/18.11.2006 rezultă că acordarea dreptului de promovare a produselor - SRL a fost făcută lui, ținând însă seama și de calitatea sa de reprezentant legal al - SRL
În ceea ce privește modul în care prima instanță s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată, Curtea constată că, având în vedere că atât acțiunea reclamantei, cât și cererea reconvențională a pârâților au fost respinse, nici una dintre părți nu este îndreptățită la acordarea acestor cheltuieli, acesta fiind motivul pentru care și instanța de apel nu va acorda cheltuieli de judecată, având în vedere respingerea apelurilor formulate atât de reclamantă, cât și de pârâți în cauză.
Așa fiind, întrucât nu există în cauză motive de schimbare sau desființare a sentinței apelate, în baza art. 296. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanta - SRL A și pârâții - SRL și.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamanta - SRL A și pârâții - SRL și împotriva sentinței comerciale nr.888/11.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red./23.11.2009
tehn./5 ex./25.11.2009
Primă instanță Tribunalul Arad:,
judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
