Spete pretentii comerciale. Decizia 165/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2192/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.165
Ședința publică de la 30.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul MUNICIPIUL B, în contradictoriu cu intimata SC SRL, împotriva sentinței comerciale nr.10731/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul prin consilier juridic cu delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelantul prin consilier juridic solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond, admiterea acțiunii.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față.
Prin sentința civilă nr. 10731/16.10.2008 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul MUNICIPIUL B, prin PRIMAR GENERAL, în contradictoriu cu pârâta SC SRL.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cererea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile legale privind răspunderea civilă delictuală, ceea ce presupune dovedirea de către reclamantă a îndeplinirii condițiilor cumulative pentru antrenarea acestei răspunderi; fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În speță, a mai reținut instanța de fond, fapta ilicită indicată de reclamantă în precizările acțiunii depuse la dosar constă doar în ocuparea spațiului fără nici un titlu, cu încălcarea dispozițiilor hotărârii judecătorești anterioare, iar evaluarea prejudiciului s-a realizat prin raportare la chiria ce ar fi fost percepută pentru acest spațiu și majorările de întârziere aferente.
Cu toate acestea, a arătat instanța de fond, înscrisurile depuse la dosar nu dovedesc ocuparea spațiului de către pârâtă în perioada indicată în acțiune, înscrisurile respective fiind hotărâri judecătorești anterioare pronunțate între aceleași părți, sau acte emise de organismele subordonate reclamantei, în mare parte cu privire la o altă perioadă anterioară primei sentințe.
Lipsa unui proces verbal de predare a cheilor spațiului nu are nici o relevanță în acest cadru, a apreciat instanța de fond, deoarece nu există o asemenea obligație din partea pârâtei pentru a marca părăsirea spațiului.
Mai mult, instanța de fond a blamat conduita reclamantei care în toată această perioadă a beneficiat de un titlu executoriu pe care nu a încercat însă să îl pună în executare silită.
Față de cele reținute, instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor articolelor 998 - 999 Cod civil, astfel încât nu pot fi acordate sumele solicitate cu titlu de despăgubiri pentru a acoperi prejudiciul efectiv și beneficiul nerealizat constând în contravaloarea lipsei de folosință și majorări aferente.
În privința majorărilor calculate potrivit Codurilor fiscale la debitul cuprins în sentința comercială nr. 7279/2007, instanța de fond a considerat că argumentele instanței care a pronunțat sentința comercială nr.7279/2007 prin care a fost respinsă cererea reclamantei de acordare a majorărilor aferente debitului principal cu același temei, se impun reclamantei cu putere de lucru judecat, aceasta neputând solicita sume cu același titlu nici pentru altă perioadă.
Astfel, arată instanța de fond, motivarea instanței efectuată în cadrul sentinței comerciale nr.7279/2007, potrivit căreia sumele reprezentând debit principal nu constituie creanțe fiscale și nu se pot calcula majorările prevăzute de Codul fiscal, subzistă și în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul MUNICIPIUL B, prin Primar General, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr- din 25.11.2008.
În motivarea apelului, întemeiat în drept pe dispozițiile articolelor 282-298 Cod procedură civilă, reclamanta Municipiul Baa rătat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.
Astfel, a arătat apelantul, debitul reprezentând contravaloare lipsă de folosință spațiu aferent perioadei de 1.01.2007 - 31.10.2007 este de 59.940 USD, intimata neînțelegând nici în prezent să părăsească spațiul și să-l predea municipalității, conform adresei nr. 6706/15.02.2008.
Apelantul a mai arătat că față de adresa intimatei, consideră că acesta înțelege să plătească tot debitul cu care figurează, respectiv contravaloarea lipsei de folosință, majorări la această contravaloare și majorări de întârziere la debitul câștigat prin sentința comercială nr. 7279/2007.
În ceea ce privește încercarea de executare a sentinței anterioare la care instanța de fond face referire, apelantul consideră că motivarea instanței de fond nu poate fi primită, aceasta fiind bazată pe o interpretare greșită a legii, deoarece punerea în executare a unui titlu executoriu obținut este un drept al creditorului și nu o obligația a sa, legea instituind obligația de executare în sarcina debitorului.
Apelantul a mai susținut că și majorările de întârziere la contravaloarea lipsei de folosință sunt datorate de către intimată, față de caracterul de creanțe bugetare a sumelor solicitate cu titlu de contravaloare lipsă de folosință spațiu, în baza OG nr.61/2002, HG 1513/18.12.2002 și HG nr. 784/14.07.2005 emise în aplicarea Codului d e procedură fiscală.
În fine, majorările de întârziere solicitate la debitul constatat prin sentința definitivă și irevocabilă nr. 7279/2007 sunt întemeiate a susținut apelantul, deoarece reprezintă o evaluare a pagubelor și totodată o sancțiune pentru neexecutarea obligațiilor și au caracter reparator pentru partea apelantă prejudiciată.
Apelantul a depus în probatoriu adresa înregistrată sub nr. 6706/15.02.2008 transmisă de către intimată.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale incidente, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Apelanta reclamantă săvârșește o confuzie vădită între noțiunile de contravaloare utilizare spațiu (ceea ce înseamnă plata unei sume pentru locațiune, pentru deținerea spațiului comercial respectiv în baza unui titlu de locațiune) și contravaloare lipsă de folosință a spațiului (ceea ce înseamnă că intimata folosește spațiul comercial fără titlu).
Astfel, apelanta reclamantă susține că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, atunci când a apreciat că înscrisurile depuse în probațiune de către reclamantă nu dovedesc ocuparea spațiului comercial d e către pârâtă în perioada indicată.
În realitate, nu instanța de fond este cea care a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, ci însăși apelanta reclamantă este cea care face, după cum am arătat, o vădită confuzie între noțiunile juridice de "contravaloare folosință spațiu" și "contravaloare lipsă folosință spațiu", punând semnul egalității și identității juridice între cele două națiuni de fapt și de drept.
Mai mult, deși la adresa din--37, sector 1 B, sunt, în realitate, două spații comerciale ocupate de către intimata pârâtă, respectiv apartamentele nr. 13.7 și parte (fila 34), prin petitul acțiunii, apelanta reclamantă solicită contravaloarea lipsei de folosință pentru spațiul din--37 sector 1 B, în suprafața de 924,60. pe care intimata pârâtă l-a deținut în baza fișei de calcul nr. 1213/31.10.2003 încheiată urmare a Dispoziției Primarului General nr. 888/2002 și anulată prin Nota de anulare nr. 199/21.02.2005 (suspendată până la 11.09.2005) (filele 30,36,38),fără a distinge între cele două spații.
Prin cererea precizatoare depusă la judecata în fond, (filele 46-48), apelanta reclamantă și-a precizat temeiul de drept al acțiunii ca fiind dispozițiile articolelor 998 - 999 Cod civil, răspunderea civilă delictuală, pe care a și dezvoltat-o în fapt.
"Astfel, apelanta - reclamantă a susținut căfapta ilicităconstă în nepredarea spațiului (a chiriilor spațiului) pe bază de proces verbal, precum și utilizarea acestuia în lipsa unui titlu valabil".
În ceea ce privește "nepredarea spațiului", instanța de fond a reținut în mod întemeiat că nu rezultă din nici unul dintre înscrisurile depuse de către reclamant că ar exista o astfel de obligație care să incumbe pârâtei, cu atât mai mult cu cât eliberarea spațiului se solicită ca urmare a evacuării dispuse prin sentința comercială nr. 7279/2007 și nu ca asumare a vreunei obligații contractuale, astfel încât în mod corect instanța de fond a apreciat că reclamanta trebuia să pună în executare silită titlul executoriu și să o evacueze pe pârâtă prin intermediul executorului judecătoresc.
Deși susținerea apelantei, în sensul că punerea în executare a unui titlu executoriu este un drept și nu o obligație a sa, este corectă, la fel de corect este și faptul că legea sancționează pe creditorul care stă în pasivitate și nu înțelege să își valorifice titlul executoriu obținut, "așteptând" ca debitorul să își execute de bună voie obligația (sic!).
Pe de altă parte, potrivit relațiilor furnizate de către la data de25.08.2008(filele 54-55) rezultă că intimata pârâtă SC SRL are sediul în-.37,.7,.13, sector 1 B, fapt ce rezultă din actul constitutiv al societății, reactualizat la data de12.02.2008și înregistrat prin mențiunea nr. 54816/12.02.2008. Potrivit acestei mențiuni, rezultă că intimata își are sediu în spațiul comercial reclamat de către apelantă, în bazacontractului de comodat nr.2/31.01.2005, care expiră la data de 31.01.2015.
Mai rezultă din adresa că intimata funcționează cu punct de lucru (sediu secundar) în str. - (parter și subsol) nr.35-37, sector 1 B, deținut prin contractul de închiriere nr. 63/1.07.2000, valabil pe o perioadă de 5 ani.
Așa fiind, față de faptul că reclamanta nu a contestat cele comunicate de către, concluzia instanței de fond în sensul că reclamanta apelantă nu a probat dacă pârâta intimată mai ocupă spațiul comercial în cauză, și cu ce titlu, am preciza față de înscrisul menționat, este întemeiată, apelanta dovedind că nu cunoaște situația de fapt și de drept, motiv pentru care afirmațiile sale sunt lipsite de suport legal și nu sunt susținute nici de probatorii, motiv pentru care instanța de fond nu a putut să constate vreo legătură de cauzalitate între fapta ilicită săvârșită din "neglijență", anume, "neglijența pârâtei de a nu preda spațiul către reclamantă după data anulării fișei de calcul", situație în care "neglijența" intimatei pârâte s-ar putea justifica prin existența contractului de comodat care expiră în 2015(!?).
Toate celelalte considerente ale instanței de fond referitoare la existența puterii lucrului judecat cu privire la netemeinicia solicitării apelantei reclamante de obligare a intimatei pârâte la plata majorărilor de întârziere calculate la suma pretinsă cu titlu de contravaloare lipsă folosință (sau contravaloare folosință spațiu?!), precum și netemeinicia solicitării apelantei reclamante de obligare a intimatei pârâte la plata majorărilor de întârziere pentru neachitarea sumei stabilite prin hotărâre judecătorească sunt legale și temeinice. Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că o altă instanță de judecată s-a pronunțat prin hotărâre definitivă și irevocabilă asupra netemeiniciei cererii reclamantei apelante de solicitare a plății majorărilor de întârziere la daune pretinse în temeiul răspunderii delictuale civile, astfel încât o altă cerere prin care se tinde la înființarea hotărârii irevocabile este inadmisibilă față de autoritatea lucrului judecat, iar obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere pentru debitul neachitat contestat prin hotărâre judecătorească irevocabilă este, de asemenea, neîntemeiată în absența unor raporturi contractuale între părți, în baza răspunderii civile delictuale neputând curge majorările (sau penalitățile) de întârziere, în absența unei clauze penale care, potrivit articolului 1066 Cod civil, reprezintă o convenție a părților prin care acestea stabilesc (evaluează) anticipat prejudiciul ce creditorul urmează a-l suporta în situația neexecutării obligației principale de către debitor.
Încă o dată, față de temeiurile de drept ale cererii sale (articolul 969 Cod civil, articolele 998 - 999 Cod civil, articolul 1073 și urm. Cod procedură civilă, articolul 1066 și urm. Cod civil, dispozițiile Legii nr. 215/2001, Legea nr.146/1997, Legea nr.189/1998, Cod procedură fiscală, 1431-1432, 1438 cod civil - fila 66), se vădește confuzia apelantei reclamantei în ceea ce privește natura obligației pretinse (contractuală sau delictuală) și a consecințelor ce decurg de aici, neputându-se, în cadrul aceluiași raport juridic, să fie pretinse daune contractuale și, totodată și delictuale ("electa una ").
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolelor 294-296 Cod procedură civilă, respinge apelul declarat împotriva sentinței comerciale nr. 10731/16.10.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul MUNICIPIUL, cu sediul în B,- sector 5, în contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul în B,---37,. 7,. 13 sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.10731/16.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 30.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu