Spete pretentii comerciale. Decizia 169/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.169/COM.
Ședința publică din 23 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Eufrosina Chirica
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea apelului comercial formulat de către apelanta reclamantă - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul în B, sect.1,--11, împotriva sentinței civile nr.235/COM/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - ASOCIAȚIA - cu sediul în,-, - jud.C și cu sediul ales la adm. - din, șos.-, - parter, jud.C, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 16 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 23 octombrie 2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția comercială și înregistrată sub nr.371/118/14.07.2006 (nr.format vechi 4482/COM/2006) reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Asociația, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâta la repararea prejudiciului, estimat provizoriu, la suma de 1.099.051,77 lei cu titlu de daune interese, ce urmează a fi precizat în urma efectuării raportului de expertiză, care are în vedere cuantificarea sa în conformitate cu prevederile art.21 al.3 din OG nr.25/2002 cu modificările și completările ulterioare, datorate ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.CT 13/04.03.1999.
Motivând acțiunea reclamanta învederează în esență că, între părți a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.CT 13/04.03.1999, prin care au fost vândute 33.676 acțiuni, reprezentând 69,843% din capitalul social al SC SA
Părțile au stabilit ca prețul contractual să fie achitat în rate, astfel: prima în sumă de 767.790.000 lei ROL reprezentând 20% din preț - a fost achitată cu OP nr.55/04.03.1999; diferența să fie achitată de cumpărător pentru a doua, în sumă de 115.171.920 lei ROL și a treia, în sumă de 652.618.080 lei ROL, până la data de 03.05.1999, iar diferența de 80% din preț să fie achitată de cumpărător în 5 rate eșalonate în perioada 2000 - 2004 (Cap.5 din contract "Condiții de plată").
Se arată că, prin contract părțile au stabilit ca, în cazul în care cumpărătorul nu va achita la scadență 2 rate succesive, contractul se va desființa fără nici o somație, conform art.5.1 lit.b alin.2.
Având în vedere că pârâta nu s-a conformat dispozițiilor contractuale, în sensul că nu a achitat ratele 2-5, s-a făcut pactului comisoriu de gradul IV, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni fiind, astfel, desființat de plin drept, aspect cu privire la care pârâta a fost notificată.
Susține reclamanta că, în situația rezoluțiunii contractului, partea care și-a executat obligațiile este îndreptățită a obține despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor suferite, prejudicii constituite din daune interese ce urmează a fi stabilite prin raportul de expertiză în conformitate cu art.21 alin.3 din nr.OG25/2002. Suma de 1.099.051,77 lei reprezintă prejudiciul estimat provizoriu și compus din dobânzile aferente ratelor 2-5 (54.516,36 lei) și penalitățile aferente ratelor 2-5 (1.044.535,41 lei) conform clauzei 5.1 lit.b alin.3, respectiv 5.3.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la termenele de judecată.
La termenul de judecată din 13.12.2007, instanța constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare asupra acțiunii și pentru a oferi părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, amână pronunțarea pentru data de 20.12.2007.
Prin concluzii scrise depuse la dosar la data de 20.12.2007, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicită instanței a admite acțiunea, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.099.051,77 lei RON cu titlu de prejudiciu provenind din dobânzi și penalități contractuale; la plata sumei de 166.872 lei reprezentând prejudiciu cauzat ca urmare a deprecierii pachetului de acțiuni prin diminuarea patrimoniului societății, precum și la plata sumei de 513.177 lei reprezentând diminuarea valorii de piață a acțiunilor deținute de AVAS între data privatizării și data rezoluțiunii contractului de privatizare; cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 20.12.2007 instanța în temeiul art.151 Cod pr.civilă dispune repunerea cauzei pe rol, pentru a pune în discuția părților natura daunelor interese solicitate și excepția prescrierii dreptului la acțiune.
Reclamanta, prin precizările depuse la dosar la data de 23.01.2008, referitor la natura daunelor interese, înțelege a arăta instanței că, acestea au avut ca temei de drept dispozițiile art.21 din OG nr.25/2002 cu modificările și completările ulterioare, iar obligarea pârâtei la plata daunelor interese trebuie privită din perspectiva compunerii acestora din dobânzi și penalități calculate la ratele scadente și neachitate.
În ceea ce privește excepția prescrierii dreptului la acțiune se solicită respingerea acesteia, întrucât momentul începerii curgerii termenului de prescripție îl constituie pronunțarea sentinței nr.8070/26.10.2004 prin care s-a dispus reînscrierea în registrul acționarilor ca acționar cu un număr de 33.676 acțiuni, moment de la care notificarea de rezoluțiune a contractului și-a produs efectele juridice în drept.
Prin entința civilă nr.235/COM/29.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Constanța - Secția comercială admite, în parte, excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru ratele nr.2, 3 și 4, admițând în parte, acțiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA, în sensul obligării pârâtei către reclamantă la plata următoarelor sume: 86.936,55 lei reprezentând prejudiciu cu titlu de penalități și dobânzi la rata nr.5; 166.872 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei ca urmare a deprecierii pachetului de acțiuni prin diminuarea patrimoniului societății; 513.177 lei reprezentând diminuarea valorii de piață a acțiunilor deținute de reclamantă.
Prin aceeași hotărâre, se dispune respingerea capătului de cerere formulat de reclamanta privind obligarea pârâtei la plata sumei de 1.012.115,22 lei, ca prescris, pârâta fiind obligată către reclamantă la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a aprecia de această manieră, instanța reține, în esență că, se află în situația de a se pronunța cu prioritate asupra excepției invocate, în temeiul art.137 Cod proc. Civilă.
Astfel, obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea prejudiciului creat ca urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, fiind deci o acțiune personală decurgând dintr-un drept de creanță al reclamantei.
Față de acest raport juridic obligațional sunt aplicabile disp. art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958: "termenul prescripției este de 3 ani".
acestui termen general de prescripție nu este contestată de reclamantă, ci doar momentul de la care termenul de 3 ani începe să curgă.
Potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă: "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Contractul de vânzare-cumpărare nr.CT 13/04.03.1999 este afectat de modalități în sensul că transmiterea proprietății asupra acțiunilor se transmite de la vânzător la cumpărător în momentul îndeplinirii condiției suspensive de plată a prețului convenit de părți (art.3 și 4 din contract). Pe de altă parte, părțile au stabilit ca plata prețului să se facă în 5 rate eșalonate având ca termen de scadență: 30.01.2000, 30.01.200, 30.01.2002, 30.01.2003 și 30.01.2004.
Potrivit art.7 alin.3 din Decretul nr.167/1958, dacă termenul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul.
Daunele interese în sumă de 1.099.051,77 lei solicitate de reclamantă sunt constituite din sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului astfel încât, în această situație este aplicabil principiul prevăzut de art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958, "odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii".
În consecință, dreptul de a solicita plata de daune interese constând în drepturile accesorii ratelor scadente și neachitate se prescrie în 3 ani calculați de la data expirării termenului de plată pentru fiecare.
Se arată că, instanța nu poate reține apărarea reclamantei referitoare la curgerea termenului de prescripție - momentul de la care începe să curgă- ce l-ar constitui pronunțarea sentinței civile nr.8070/26.10.2004 a Tribunalului Constanța, întrucât aceasta vizează unul din efectele desființării de drept a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni - reînscrierea ca acționar a reclamantei și nu produce consecințe și asupra altor efecte ale acestei desființări.
Pe de altă parte, părțile au prevăzut un pact comisoriu de gradul IV conform căruia neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale asumate conduce la desființarea acestuia, fără punerea în întârziere și fără nici o altă formalitate. Astfel, chiar dacă s-ar avea în vedere ca moment de început al termenului de prescripție data desființării contractului, aceasta ar fi data de 15.05.2002, data aplicării pactului comisoriu prevăzut de art.5.1 din contract și notificat pârâtei prin notificarea nr. 1489/24.04.2002 (fila 45), iar nu data pronunțării sentinței nr.8070/26.10.2004.
Față de aceste considerente, instanța constată că termenul de prescripție a început să curgă la termenul scadent pentru fiecare astfel: 30.01.2000 (împlinit la 30.01.2003), 30.01.2001 (împlinit la 30.01.2004), 30.01.2002 (împlinit la 30.01.2005), 30.01.2003 (împlinit la 30.01.2006), 30.01.2004 (împlinit la 30.01.2007). De altfel, chiar reclamanta a calculat dobânzile și penalitățile solicitate de la aceste termene scadente pentru ratele 2-5 neachitate de pârâtă.
Având în vedere că acțiunea de chemare în judecată a fost trimisă la instanță la data de 12.07.2006 (data poștei aplicată pe plicul aflat la fila 21) și că nu s-a făcut dovada existenței vreunui caz de întrerupere sau suspendare din cele prevăzute de art.12-17 din Decretul nr.167/1958, acțiunea având ca obiect reînregistrarea ca acționar a vizând alte aspecte decât cele ce fac obiectul prezentei cauze, se constată că termenul de prescripție a fost împlinit pentru ratele 2, 3 și 4 înainte de formularea acțiunii (30.01.2004, 30.01.2005 și 30.01.2006), dar nu și pentru rata nr.5 (la care termenul se împlinea la 30.01.2007). Chiar dacă termenul de prescripție pentru aceste rate s-ar calcula de la data de 15.05.2003, termenul de prescripție tot ar fi fost împlinit la data formulării acțiunii.
Având în vedere că, efectul împlinirii termenului de prescripție constă în stingerea dreptului la acțiunea astfel încât creditorul nu mai are dreptul la a-și recupera sumele datorate de pârât decât eventual, prin plata de bunăvoie a acestora, instanța dispune admiterea excepției prescripției - în parte - numai cu privire la ratele 2, 3 și 4.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține în esență că, prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.CT 13 din 04.03.1999, a vândut Asociației un număr de 33.676 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei vechi fiecare, în sumă totală de 841.900 mii lei vechi, reprezentând 69,843% din valoarea capitalului social al SC SA.
Prețul convenit de părți a fost de 114.000 lei vechi pentru fiecare acțiune vândută, în total 3.839.064.000 lei vechi ce urma să fie achitată astfel: suma de 767.790.000 lei reprezentând 20% s-a plătit prin nr.55/04.03.1999 (115.171.920 lei vechi), iar restul se va achita până la 03.05.1999; suma de 2.071.274.000 lei reprezentând restul de 80% din prețul contractului se va plăti în 5 rate până la 30.01.2000, 30.01.2001, 30.01.2002, 30.01.2003 și 30.01.2004.
La art.5.1 lit.b alin.2 părțile au prevăzut că, în cazul în care cumpărătorul nu plătește la scadență două rate succesive, acest contract va fi desființat de drept, fără nici o somație (pact comisoriu de gradul IV).
La data de 24.04.2002, reclamanta trimite pârâtei notificarea nr. /1489/2002 prin care se arată că, dacă până la 15.05.2002 nu se achită ratele, dobânzile și penalitățile, se va proceda la aplicarea pactului comisoriu din contract și a disp. at.41 din Legea nr.137/2002, respectiv contractul va fi desființat (fila 45).
Prin urmare, manifestarea de voință în sensul aplicării pactului comisoriu a rezultat din această notificare, astfel încât la data de 15.05.2002 a avut loc, în lipsa dovedirii achitării ratelor restante, desființarea de drept a contractului.
Potrivit art.21 alin.1 din nr.OG25/2002 aprobată prin Legea nr.506/2002, în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, Autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu până la desființarea acestuia.
Față de dispozițiile art.21 alin.1 din nr.OG25/2002 modificată, instanța reține că, în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din:
a)- sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale;
b)- sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;
c)- sumele prevăzute de nr.HG1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanților de către în cadrul.
Urmare întocmirii raportului de expertiză contabilă judiciară de către expert, instanța arată că:
- în perioada 1999-2006 nu au fost repartizate dividende;
- veniturile din vânzarea de mijloace fixe, cu preponderență în anul 2004
sunt de 152.438 lei;
- începând cu anul 2001 societatea a raportat pierderi menționate în
tabelele întocmite de expert.
Reține instanța că, prin răspunsul la obiecțiunile încuviințate, expertul a arătat că valoarea ce urma să-i revină din vânzări de mijloace fixe este de 152.438 lei din care 106.467 pentru pachetul de acțiuni vândute și 45.971 lei pentru pachetul de acțiuni deținute; depunerea totală a pachetului de acțiuni este de 238.925 lei care includ atât pachetul de acțiuni de 33.676 vândute pârâtei cât și cele deținute de în cadrul contractului de vânzare-cumpărare nr.CT 13/04.03.1999, dar în opinia expertului depunerea pachetului de acțiuni vândut este de 166.872 lei; pierderea suferită de pentru pachetul de acțiuni vândut este de 443.688 lei prin metoda actualizării conform indicelui de inflație sau de 513.177 lei prin metoda valorii banilor în timp.
Față de concluziile acestui raport de expertiză, împreună cu răspunsul la obiecțiuni, instanța reține că, reclamanta a făcut precizări cu privire la cuantumul prejudiciului solicitat a fi reparat: 1.099.051,77 lei provenind din dobânzi și penalități contractuale; 166.872 ca urmare a depunerii pachetului de acțiuni prin diminuarea patrimoniului societății; 513.177 lei reprezentând diminuarea valorii de piață a acțiunilor deținute de între data privatizării și data rezoluțiunii contractului de privatizare, astfel că, în temeiul art.21 alin.1 lit.a din nr.OG25/2002 raportat la disp. art.5.1 lit.b alin.2 și art.5.3 din contractul părților fiind îndeplinite condițiile răspunderii contractuale.
Se concluzionează asupra împrejurării că, reclamanta are dreptul la dobânzile și penalitățile calculate doar în raport de rata nr.5 față de admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru ratele nr. 2, 3 și 4 astfel: 3.352,74 lei dobândă și 83.583,81 lei penalități, în total 86.936,55 lei, precum și la plata sumei de 166.872 lei reprezentând prejudiciu cauzat reclamantei ca urmare a depunerii pachetului de acțiuni vândut prin diminuarea patrimoniului societății, precum și la plata sumei de 513.177 lei reprezentând diminuarea valorii de piață a acțiunilor deținute de reclamantă, în temeiul art.21 alin.3 din nr.OG25/2002
Se dispune de către instanță respingerea capătului de cerere privind obligarea reclamantei la plata sumei de 1.012.115,22 lei ca prescris, având în vedere admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune pentru ratele 2, 3 și 4.
Totodată, în conformitate cu disp. art.274 Cod proc. civilă instanța dispune obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată dovedite a fi efectuate de reclamantă în sumă de 350 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen formulează apel reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivație, în esență:
- hotărârea este pronunțată cu încălcarea legii, prin aplicarea în mod greșit de către instanță a dispozițiilor cuprinse în Decretul nr.167/1958 privitoare la prescripția extinctivă, odată ce dreptul apelantei își are temeiul în OG nr.25/2002 modificată și completată, respectiv prevederile HG nr.489/2003;
- greșit instanța nu a ținut seama de prevederile OG nr.25/2002 modificată și completată, pentru a reține că termenul de prescripție curge de la ultima scadentă din contract, cum de altfel nu a ținut seamă nici de efectele produse de starea litigioasă izvorâtă ca urmare a refuzului societății privatizate de a da curs cererii AVAS cu privire la reînscrierea ca acționar a societății;
- obligațiile asumate de părți la încheierea contractului sunt interdependente și corelative, astfel că, potrivit simetriei încheierii/desființării actelor juridice, făceau ca instanța să examineze dreptul AVAS izvorât din desființarea contractului;
- greșit instanța de fond nu a reținut că, situația litigioasă dintre AVAS și SC SA și Asociația NV a operat ca o veritabilă condiție suspensivă cu privire la dreptul AVAS de a pretinde daune interese;
- nelegal instanța a interpretat întreruperea cursului prescripției ce se regăsește în conținutul dispozițiilor art.17 din Decretul nr.167/1958, atât timp cât, daunele interese reprezentate de dobânzile și penalitățile aferente ratelor 2-4 sunt privite ca un accesoriu al acestor rate.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins, în baza art.296 Cod pr.civilă, apreciază Curtea, pentru următoarele considerente, în esență:
La data de 04.03.1999 S vinde Asociației un număr de 33.676 acțiuni cu o valoare nominală de 25.000 lei vechi fiecare - suma totală de 841.900 mii lei vechi, reprezentând 69,843% din valoarea capitalului social al SC SA, părțile perfectând contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.CT 13/1999.
Cu ocazia încheierii sus-menționatului contract, la Cap.4 intitulat "Prețul" în art.4.1 părțile stipulează: " Prețul convenit între părți este de 114.000 lei (ROL) pentru fiecare acțiune vândută, în total 3.839.064.000 lei", ce urma a fi achitat conform celor stabilite în Cap.5 denumit "Modalitatea de plată" art.5.1 lit."a" și "b", respectiv:
a) "suma de 767.790.000 lei reprezentând 20% din prețul contractului se plătește de cumpărător astfel:
- 15.171.920 lei reprezentând garanție achitată de cumpărător cu OP 55/04.03.1999 la BCR SA - Agenția;
- 652.618.080 lei reprezentând diferență de avans se plătește de cumpărător până la data de 03.05.1999 (60 zile calendaristice de la data semnării contractului).
Pentru nerespectarea acestui termen de plată cumpărătorul va plăti vânzătorului o penalitate de 0,3% pentru fiecare zi întârziere din suma de 652.618.080 lei.
Prezentul contract se desființează de drept, fără nici o somație, dacă cumpărătorul nu plătește integral suma prevăzută la punctul 5.1 lit."a" până la data de 18.05.1999 (scadentă plus 15 zile calendaristice cu penalități).
În acest caz, cumpărătorul pierde de drept garanția depusă în contul prezentului contract.
b) suma de 3.071.274.000 lei reprezentând restul de 80% din prețul contractului cumpărătorul se obligă să o plătească în 5 rate eșalonate, astfel:
- rata 1 - 684.000.000 lei - 30.01.2000;
- rata 2 - 684.000.000 lei - 30.01.2001;
- rata 3 - 684.000.000 lei - 30.01.2002;
- rata 4 - 684.000.000 lei - 30.01.2003;
- rata 5 - 335.274.000 lei - 30.01.2004.
Prezentul contract va fi desființat de drept, fără nici o somație în cazul în care cumpărătorul nu plătește la scadență 2 rate succesive".
Deoarece, apelanta reclamantă a constatat că, intimata înregistrează restanțe urmare neplății efective a ratelor la termenele stipulate în contract, comunică notificarea înregistrată sub nr./1489/2002 prin care aduce la cunoștință datornicei împrejurarea că, "dacă până la 15.05.2002 nu se achită ratele, dobânzile și penalitățile datorate până la plata efectivă a ratelor, se va proceda laaplicarea pactului comisoriudin contract și a disp. art.41 din Legea nr.137/2002, respectivcontractul va fi desființat, cu consecințele prevăzute de art.21 din OG nr.25/2002" (fila 45).
În atare situație, Curtea reține că, manifestarea de voință în sensul aplicării pactului comisoriu, în ceea ce o privește pe apelantă, a rezultat din această notificare, astfel încât, așa după cum legal și temeinic a reținut și instanța de fond, la data de 15.05.2002 urma a avea loc, în lipsa dovedirii achitării ratelor restante, desființarea de drept a contractului.
Așa după cum rezultă din art.21 pct.1- 4 din G nr.25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea postprivatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, modificată și completată, în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, Autoritatea va reține de la cumpărătortoate sumeleachitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu, până la desființarea acestuia.
Prin aceeași dispoziție legală, reține Curtea că, legiuitorul a înțeles a statua în al.1 (1) "În cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din:
a)- sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale;
b)- sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului;
c)- sumele prevăzute de nr.HG1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultanților de către în cadrul L".
În contextul dispozițiilor legale sus-citate, precum și a probatoriului administrat în cauză, în mod legal și temeinic, instanța de fond, având în vedere dispozițiile cuprinse în OG nr.25/2002, cu referire la art.969 cod civil conform cu care, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, admite împrejurarea că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale.
Critica apelantei referitoare la aplicarea în mod greșit de către instanță a dispozițiilor cuprinse în Decretul 167/1958 referitoare la prescripția extinctivă, nu poate fi primită de C deoarece, prin prescripție, astfel cum prevăd dispozițiile art.1 al.1 din decret, se stinge dreptul la acțiune, de unde rezultă că, rezolvarea naturii juridice a acestei instituții depinde de concepția pe care o adoptăm referitoare la raportul dintre drept și acțiune.
În aceste condiții, se desprinde, concluzia că prescripția, prin toate implicațiile sale, este o instituție procesuală, iar locul ei nu poate fi în cadrul ramurii dreptului civil material, ci în acela al dreptului procesual civil, în sensul acestei concluzii un argument în plus fiind și unitatea dreptului la acțiune și cea a dreptului de a cere executarea silită.
Este de netăgăduit caracterul al normei legale care reglementează prescripția, acesta rezultând din însuși rolul și funcțiile de larg interes pe care această instituție le are și pe care chiar însăși legiuitorul a ținut a le preciza expres în conținutul art.18 din Decretul nr.167/1958, când a stipulat: "Instanța judecătorească și organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executare silită este prescris".
În atare condiții, având în vedere că, obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei la plata unei sume de bani reprezentând contravaloarea prejudiciului creat ca urmare a desființării contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni intervenit între părți - acțiune personală decurgând dintr-un drept de creanță al apelantei - legal și temeinic instanța de fond a statuat asupra faptului că, față de acest raport juridic obligațional sunt aplicabile dispozițiile art.3 al.1 din decret, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
În ceea ce privește momentul de la care termenul de 3 ani începe să curgă, în condițiile în care textului de lege sus-menționat nu a fost contestată de apelantă, Curtea reține că, în mod legal și temeinic instanța de fond a avut în vedere prevederile art.7 al.1 din Decretul nr.167/1958, respectiv: "Prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită".
este și textul din decret prevăzut de art.12, ce se referă la situația debitorului obligat la prestații succesive, statuând: "Dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestațiuni se stinge printr-o prescripție deosebită".
Așa fiind, este cert că, aplicabil în speță esteprincipiulcuprins în art.1 al.2 din Decretul nr.167/1958 potrivit căruia "odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii", și în consecință, dreptul apelantei de a solicita plata de daune interese constând în drepturile accesorii ratelor scadente - rezultate din conținutul dispozițiilor art.21 pct.1 (1) din G nr.25/2002 - și neachitate seprescriu în 3 ani calculați de la data expirării termenului de plată pentru fiecare.
Legal instanța de fond reține că, apărarea apelantei referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție nu poate fi pronunțarea Sentinței civile nr.8070/26.10.2004 a Tribunalului Constanța, întrucât acesta vizează unul din efectele desființării de drept a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni - reînscrierea ca acționar a reclamantei AVAS, fără a produce consecințe și asupra altor efecte ale acestei desființări.
Pe de altă parte, părțile au prevăzut un pact comisoriu de gradul IV conform căruia neexecutarea culpabilă a obligațiilor contractuale asumate conduce la desființarea acestuia, fără punerea în întârziere și fără nici o altă formalitate.
Astfel, chiar dacă s-ar avea în vedere ca moment de început al termenului de prescripție data desființării contractului, aceasta ar fi data de 15.05.2002, data aplicării pactului comisoriu prevăzut de art.5.1 din contract și notificat pârâtei prin notificarea nr. 1489/24.04.2002 (fila 45), iar nu data pronunțării sentinței nr.8070/26.10.2004.
Pentru sus-menționatele rețineri, în mod legal instanța de fond a constatat că,termenul de prescripție a început să curgă la termenul scadent pentru fiecareastfel: 30.01.2000 (împlinit la 30.01.2003), 30.01.2001 (împlinit la 30.01.2004), 30.01.2002 (împlinit la 30.01.2005), 30.01.2003 (împlinit la 30.01.2006), 30.01.2004 (împlinit la 30.01.2007), situație de fapt care, coroborată cudata de înaintare a acțiunii deduse judecății de12.07.2006(data poștei aplicată pe plicul aflat la fila 21 dos.fond), și deoarece, nu s-a făcut dovadaexistenței vreunui caz de întrerupere sau suspendare a prescripției -în sensul dispozițiilor cuprinse în art.13 cu referire la art.17 din decret - precum și funcție deobiectul prezentei cauze, determină concluzia că, într-adevăr,termenul de prescripție a fost împlinit pentru ratele 2, 3 și 4 înainte de formularea acțiunii, respectiv la datele de: 30.01.2004; 30.01.2005 și 30.01.2006.
Cu alte cuvinte, Curtea reține că, susținerile apelantei legate de împlinirea termenului de prescripție pentru ratele 2, 3 și 4, prevăzute în contractul de vânzare-cumpărare intervenit între părți, nu pot fi primite, instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor cuprinse în art.1 cu referire la art.3 al.1, cu aplicarea art.7 al.1 și al.3, în raport de dispozițiile cuprinse în art.13 cu referire la art.17, din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Nici susținerea referitoare la întreruperea cursului prescripției față de situația litigioasă dintre părți ce ar fi operat ca o veritabilă "condiție suspensivă" cu privire la dreptul AVAS de a pretinde daune interese, nu poate fi primită de instanță deoarece, potrivit art.17 din decret "Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o".
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii apelate, văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, Curtea respinge apelul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat apelului comercial formulat de către apelanta reclamantă - AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul în B, sect.1,--11, împotriva sentinței civile nr.235/COM/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - ASOCIAȚIA - cu sediul în,-, - jud.C și cu sediul ales la adm. - din, șos.-, - parter, jud.
Definitivă.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
Jud.fond:
Red.dec.jud./06.11.2008
Dact.Sz - 4 ex/06.11.2008
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Eufrosina Chirica
