Spete pretentii comerciale. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 17
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta - SA (fostă -. SA) cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 384 din data de 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata reclamantă -. SA cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ
Cererea de apel a fost timbrată cu 3563,87 lei, potrivit Ordinului de plată nr.-/29.01.2010 aflat la fila 10 dosar, timbre judiciare de 0,3 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta pârâtă - SA (fostă - SA) reprezentată de avocat, potrivit împuternicirii nr. 356/02.02.2010 și intimata reclamantă - Română SA P reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 37/29.01.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosar s-a depus prin intermediul compartimentului registratură de intimata reclamantă - Română SA o întâmpinare, fiind vizată și înregistrată la instanță sub nr. 2553/17.02.2010.
S-a înmânat copie de pe întâmpinare apelantei pârâte - SA prin apărătorul său, avocat.
Avocat având cuvântul pentru apelanta pârâtă - SA, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă - Română SA P declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarațiile părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat având cuvântul pentru apelanta pârâtă - SA dezvoltă oral motivele de apel aflate în scris la dosar, criticând hotărârea pronunțată de prima instanță ca fiind nelegală și netemeinică, susținând în esență faptul că în mod greșit a respins excepția inadmisibilității acțiunii în îmbogățire fără justă cauză.
Arată că în cauză nu sunt îndeplinite cele două condiții a îmbogățirii fără justă cauză ( actio de in rem verso) respectiv;
- creșterea patrimoniului apelantei a avut un temei juridic, a avut loc ca urmare a executării silite efectuate împotriva reclamantei, în baza unei hotărâri judecătorești ce a constituit titlu executoriu:
- absența oricărei acțiuni de mărire a sumei, reclamanta avea la dispoziție o acțiune în justiție special prevăzută de lege pentru ipoteza desființării unui act de executare, respectiv întoarcerea executării.
Consideră că atât timp cât există acțiune de întoarcere a executării silite formulată de reclamantă, ce a făcut obiectul dosarului nr- soluționat în fond de Judecătoria Ploiești și în recurs de Tribunalul Prahova prin decizia nr. 569/26.06.2008,aceasta nu mai poate să intenteze actio de in rem verso, fiind inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, critică hotărârea apelantă prin aceea că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că aceleași pretenții ale reclamantei au fost deja deduse judecății în dosarul nr- pe calea întoarcerii executării solicitate, acțiunea reclamantei fiind respinsă în mod irevocabil ca neîntemeiată.
Mai arată că atâta timp cât pretențiile reclamantei au fost deja deduse judecății în cadrul dosarului nr-, fiind respinse irevocabil de instanță prin decizia nr. 569/26.06.2008, prin sentința apelată a fost încălcată puterea de lucru judecat izvorâtă din decizia nr.569/2008.
În consecință, solicită potrivit motivelor aflate în scris la dosar și susținerilor orale, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă - Română SA P solicită respingerea apelului ca nefundat, menținerea sentinței pronunțată de prima instanță ca legală și temeinică, potrivit argumentelor expuse pe larg în întâmpinare.
În continuare susține că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică criticile invocate de apelantă sunt nefondate.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, arată că în mod corect instanța de fond a respins-o, în raport de probatoriile administrate apreciază că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile, atât cele materiale cât și cele juridice de admitere a acțiunii privind îmbogățirea fără justă cauză.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, solicită respingerea acesteia ca nefondată, în cauză nefiind incidente dispozițiile art.1201 cod civil și ale art. 166 Cod procedură civilă, nefiind întrunite cumulativ cele trei condiții cerute de norma juridică, nefiind vorba de o identitate de obiect și nici de cauză.
Susține că apelanta cu rea credință ignoră faptul că sentința civilă nr.9600/04.12.2006, completată prin încheierea de ședință din 16.05.2007 a desființat actul de executare întreprins abuziv, respectiv poprirea sumei de 8.340.246.406 ROL în loc de 415.798,84 RON, diferența de actualizare obținută prin dobânda la dobândă reprezentând tocmai îmbogățirea fără justă cauză.
Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului formulat de apelanta pârâtă - SA, menținerea sentinței nr. 384 din data de 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, ca legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- la Tribunalul Prahova, reclamanta SA, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța pârâta - SA B, să fie obligată să-i plătească suma de 394.121,90 lei, ca urmare a aplicării instituției îmbogățirii fără justă cauză, precum și cheltuieli de judecată ocazinate de proces.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că între părțile din proces au existat raporturi juridice contractuale, care au generat un litigiu soluționat irevocabil prin decizia nr. 6076/21.10.2002 a Curții Supreme de Justiție, în baza căreia reclamanta din prezentul proces a fost obligată să plătească SNP SA B (în prezent SA) suma de 2.253.035.971 lei penalități contractuale, precum și 6.000.000 lei cheltuieli de judecată, în faza de executare silită, și procedând la reactualizarea greșită a debitului, potrivit expertizei extrajudiciare, prin două modalități, respectiv atât potrivit indicelui de inflație, rezultând suma de 2.316.128.000 lei, dar și potrivit OG 9/2000, rezultând 3.536.043.435 lei, ceea ce reprezintă un anatocism, pârâta încasând prin poprire din contul reclamantei debitoare suma de 8.099.207.406 ROL, precum și cheltuielile de executare silită.
A mai învederat reclamanta, că prin sentința nr. 9600/4.12.2006 s-a admis contestația la executare formulată de ea și s-a dispus anularea raportului de expertiză extrajudiciară, prin încheierea din 16.05.2007, dispunându-se completarea dispozitivului acestei sentințe, în sensul că reclamanta debitoare - Română SA, datorează intimatei creditoare SNP SA B, suma de 415.798,84 lei, ca urmare a refacerii raportului de expertiză contabilă, de către expert tehnic, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă.
Petiționara, a susținut că în raport de dispozitivul completat al acestei hotărâri, pârâta urmează să-i restituie suma de 394.12,90 RON reprezentând diferența dintre suma încasată prin poprire și cea efectiv datorată de reclamantă, care s-a considerat îndreptățită să promoveze acțiunea îmbogățirii fără justă cauză, fiind îndeplinite condițiile legale pentru admiterea acesteia.
In temeiul art. 115 pr.civ. pârâta - SA a depus la dosar întâmpinare filele 40-47 dosar fond,prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, față de disp. art. 992 civil, deoarece pârâta - SA nu a primit niciodată din eroare sau cu știință o sumă de bani care nu îi este debit, ci dimpotrivă, din hotărârile judecătorești depuse la dosar, rezultă că este creditoarea reclamantei.
A mai susținut pârâta, că executarea silită începută de ea, în baza deciziei irevocabile a ICCJ nr. 6076/2002 a fost contestată de reclamanta debitoare, începând din anul 2004, până în anul 2008, fiind respinsă contestația la executare formulată de - ROMÂNA SA, prin sentința nr. 2953/2005 a Judecătoriei Ploiești, iar prin decizia nr.569/26.06.2008 a Tribunalului Prahovas -a respins irevocabil cererea debitoarea de întoarcerea executării, astfel încât pârâta consideră că în speță există autoritate de lucru judecat, pretențiile reclamantei fiind și prescrise, în raport cu art. 1 din. 157/1958.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, prinsentința nr. 384/26.10.2009, Tribunalul Prahova, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii, autorității de lucru judecat și a prescripției, invocate de pârâtă, ca neîntemeiate, iar pe fond a admis acțiunea reclamantei, obligând pârâta - SA B, să plătească acesteia, suma de 394.121,90 lei îmbogățire fără justă cauză și 37.157,74 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în baza titlului executoriu, reprezentat de decizia nr. 6076/2002 a ICCJ, - Română SA P, a rămas obligată să plătească - SA, suma de 2.253.035.971 lei, penalități contractuale și 6.000.000 lei cheltuieli de judecată, creanță actualizată în faza de executare la valoarea de 8.099.207.406 ROL, în baza unui raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expert, care a fost anulat prin sentința nr. 9600/4.12.2006 a Judecătoriei Ploiești, ca urmare a admiterii contestației la executare formulată de debitoarea - Română SA, ulterior constatându-se că debitoarea datorează creditoarei - SA, numai suma de 415.798,84 lei, ca urmare a refacerii expertizei greșit întocmite în prima fază a executării silite, pronunțându-se în acest sens prin încheierea din 16.05.2007, prin care s-a completat dispozitivul sentinței nr. 9600/2006 a Judecătoriei Ploiești.
Tribunalul Prahova, a considerat că este nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, în temeiul art. 992 civ. apreciind că acest text nu este aplicabil în speță, întrucât privește numai situațiile în care între părți s-au desfășurat relații contractuale, ori în speță, chiar pârâta a recunoscut prin întâmpinarea formulată că reclamanta nu a avut niciodată un titlu executoriu împotriva sa, că - SA în calitate de creditor are de primit sume de bani de la debitoarea - Română SA, debitul fiind încasat pe calea executării silite, în baza deciziei nr. 548/2008 a Tribunalului Prahova prin care s-a respins irevocabil contestația la executare silită formulată de debitoare.
Instanța a respins și excepția autorității de lucru judecat,apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1201 civ.contestațiile la executare formulate de debitoarea - SA privind contestația la titlu soluționată prin decizia 548/2008 a Tribunalului Prahova și întoarcerea executării silite, soluționată prin sentința nr. 11878/2007 a Judecătoriei Ploiești, rămasă irevocabilă prin decizia 569/2008 având un alt obict și o altă cauză (temei juridic), decât acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, ce formează obiectul acestui litigiu.
Tribunalul Prahovaa constatat că această acțiune nu este prescrisă, deoarece potrivit art. 8 alin. 2 din. 168/1958 termenul general de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data la care petiționara a cunoscut sau trebuia să cunoască faptul măririi patrimoniului unei alte persoane, în detrimentul propriului său patrimoniu, împrejurare care s-a produs la data pronunțării încheierii din 16.05.2007, prin care s-a completat dispozitivul sentinței nr. 9600/2006 a Judecătoriei Ploiești, în sensul că reclamanta debitoare - ROMÂNĂ SA datorează creditoarei - SA numai suma de 415.798,84 lei, astfel încât acțiunea de restituire a diferenței s-a promovat în termenul legal de prescriptie, respectiv la 11.08.2008
Pe fondul cauzei, s-a constatat că urmare a derulării unor raporturi contractuale corelative, reclamanta - Română SA a fost obligată să plătească pârâtei - SA, suma de 2.253.035.971 ROL, penalități și 6.000.000 ROL, cheltuieli de judecată în baza deciziei nr. 6076/2002 a Curții Supreme de Justiție, în timpul executării silite ce a format obiectul dosarului nr. 2742/2004 a BEJ și fiind poprită din contul debitoarei suma de 8.340.246.406 lei, compusă din 8.099.207.406 ROL sumă actualizată prin expertiză contabilă, în cursul executării silite, iar diferența reprezentând cheltuieli de executare.
S-a mai stabilit că prin încheierea din 16.05.2007 prin care s-a completat dispozitivul sentinței nr. 9006/2006 a Judecătoriei, s-a constatat că reclamanta debitoare datorează suma de 415.798,84 lei, ca urmare a refacerii raportului de expertiză contabilă inițial, de către expert, astfel că reclamanta a formulat prezenta acțiune solicitând obligarea pârâtei la plata sumei 394.191,90 lei, reprezentând îmbogățire fără justă cauză.
Tribunalul, a apreciat că sunt îndeplinite condițiile materiale pentru admiterea acestei acțiuni, deoarece patrimoniul pârâtei creditoare s-a mărit pe seama celui aparținând reclamantei debitoare, care s-a micșorat cu suma achitată, existând legătură între sporirea patrimoniul creditoarei și diminuarea patrimoniului debitoarei, fără a exista însă o cauză legitimă a acestei operațiuni și orice alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite de către debitoare, așa încât în mod legal aceasta din urmă a solicitat repararea dezechilibrului patrimonial creat, invocând prevederile art. 998 cod civil, și obligând pârâta să plătească cheltuieli de judecată conform art. 274 pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - SA (fosta - SA) care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență următoarele:
În mod greșit prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de ea, deoarece nu erau îndeplinite condițiile de exercitare a acțiunii de îmbogățire fără justă cauză, întrucât creșterea patrimoniului său s-a produs ca urmare a executării silite, efectuate împotriva intimatei, în baza unui titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar intimata reclamantă avea la dispoziție, calea întoarcerii executării reglementată de art. 404/1 - 404/3 pr.civ. pentru recuperarea sumei pretins necuvenit încasate, pe care de altfel a și urmat-o, pretențiile sale fiind irevocabil respinse prin decizia nr. 548/2005 a Tribunalului Prahova, astfel că admiterea acțiunii în îmbogățire fără justă cauză, nu ar reprezenta altceva decât o eludare a dispozițiilor legale din materia executării silite.
Apelanta a arătat că pretențiile reclamantei au fost deja deduse judecății în dosarul nr- pe calea întoarcerii executării silite, acțiunea reclamantei fiind irevocabil respinsă prin decizia nr 569/2008 a Tribunalului Prahova,
acțiunea reclamantei din acea cauză având o motivare identică celei din prezentul dosar, așa încât intimata nu poate fi obligată la plata vreunei sume de bani, întrucât nu s-a desființat titlul executoriu, nu s-a desființat executarea silită și nici actul de executarea silită a popririi prin care aceasta s-a realizat.
Apelanta a susținut că sentința nr. 9600/2006 completată prin încheierea din 16.05.2007 a Judecătoriei Ploiești nu poate avea ca efect întoarcerea executării, deoarece nu s-au desființat titlurile executorii sau executarea însăși, așa cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat prin decizia nr. 569/2008 a Tribunalului Prahova, astfel încât o nouă contestație la executare, care pune în discuție aceeași situație juridică, asupra căreia instanțele deja sau pronunțat, este inadmisibilă, puterea lucrului judecat reprezentând o expresie a dreptului la un proces echitabil, consacrat în art. 6 alin. 1 CEDO și prin jurisprudența Curții de Strasbourg.
Apelanta a învederat că cheltuielile de judecată pe care a fost obligată să le plătească la instanța de fond sunt nejustificat de mari, în raport cu valoarea și complexitatea pricinii și cu munca îndeplinită de avocat, solicitând cenzurarea acestora, conform art. 274 al. 3 pr.civ.
În temeiul art. 289 pr.civ. intimata reclamantă - ROMÂNĂ SA a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat (filele 25-34).
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea, reține următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de apleanta pârâtă SA, vizează de fapt pretinsa neîndeplinire a condițiilor de promovare a acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauza, fiind în realitate o excepție de fond, deoarece vizează exercițiul dreptului la intentarea acestei acțiuni.
Prima instanță a stabilit corect cadrul procesual și a reținut în mod judicios și amplu motivat situația de fapt care a generat acest litigiu, respectiv împrejurarea că în baza deciziei irevocabile 6076/21.10.2002 a Curții Supreme de Justiție (filele 26-29 dosar fond), intimata reclamantă - Română SA P, a fost obligată să plătească apelantei pârâte SA (fostă - SA B), suma de 2.253.035.971 ROL, penalități contractuale, precum și 6.000.000 ROL cheltuieli de judecată.
Pe parcursul executării silite debitul a fost reactualizat printr-un raport de expertiza extrajudiciară întocmit de expert la valoarea de 8.099.207.400 ROL, în dosarul de executare nr.2742/2004 BEJ asociat și, iar suma reactualizată astfel a fost poprită din conturile debitoarei - Română SA P, împreună cu cheltuielile de executare, totalizând 8.340.246.406 ROL.
Constatând că debitul a fost greșit actualizat de două ori, atât cu indicele de inflație, dar și prin aplicarea dobânzii legale, în baza OG 9/2000, prin sentința nr 9600/4.12.2006 Judecătoria Ploiești, a admis contestația la executare formulată de debitoarea contestatoare - Română SA P și a dispus anularea raportului de expertiză contabilă din dosarul de executare 2742/2004 (fielle 9,10 dosar fond), iar prin încheierea pronunțată la 16.05.2007 s-a completat dispozitivul acestei sentințe, în sensul că debitoarea datorează intimatei
creditoare SNP SA B, suma de 415.798,84 lei,rezultată în urma refacerii raportului de expertiză contabilă, de către expert tehnic, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă.
Reclamanta din prezentul proces a promovat o contestație la executare, respinsă prin sentința nr. 2953/31.03.2005 a Judecătoriei Ploiești, devenită irevocabilă prin decizia nr. 548/27.06.2005 a Tribunalului Prahova (filele 135-138) și o altă contestație la executare, ce viza întoarcerea executării efectuate în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 1045/2000 a Curții de APEL PLOIEȘTI, menținută în parte prin decizia 6076/2002 a Curții Supreme de Justiție,cerea de întoarcere a executării fiind respinsă prin sentința nr. 11879/17.12.2007 a Judecătoriei Ploiești, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia 569/26.06.2008 a Tribunalului Prahova.
Ambele instanțe, au apreciat că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 404 alin. 1 pr.civ. pentru ca reclamanta - Română SA P să solicite de la creditoarea sa SA B, suma încasată în plus pe parcursul executării silite, deoarece nu s-a desființat titlul executoriu sau executarea însăși, pentru a fi dispusă întoarcerea acestei, în baza textului de lege indicat anterior.
Intimata reclamantă este la rândul său posesoarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, sentința nr 9600/2006 a Judecătoriei Ploiești, completată prin încheierea din 16.05.2007, prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că datoria acesteia față de SNP SA, rezultată în urma actualizării creanței constatată prin decizia 6076/2002 a Curții Supreme de Justiție, este de 415.798,84 RON, deși pe parcursul executării silite din dosarul de executare nr.2742/2004 și, reclamantei debitoare i-a fost poprită suma de 8.340.246.406 ROL, compusă din 8.099.207.406 ROL debit actualizat, la care s-au adăugat cheltuielile de executare.
Apelanta pârâtă nu a contestat niciodată că a executat o sumă mult mai mare decât cea cuvenită, însă atât în cadrul acțiunii întemeiată pe întoarcerea executării, dar și în cadrul prezentei acțiuni întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, a invocat excepții procedurale și a contestat temeiul legal în baza căruia intimata reclamantă a încercat să-și recupereze diferența de bani necuvenit încasată pe parcursul executării silite.
In mod greșit, susține apelanta pârâtă că nu sunt îndeplinite condițiile admiterii acțiunii întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, pentru restituirea sumei încasată în plus de la intimata reclamantă, deoarece există o mărire a patrimoniului apelantei, prin încasarea unei creanțe mai mari decât cea datorată, efectuată ca urmare a micșorării patrimoniului intimatei debitoare cu aceeași valoare, fiind evidentă legătura de cauzalitate între aceste operațiuni, care au produs un dezechilibru patrimonial, întrucât nu există o cauză legitimă care să justifice reținerea sumei executate în plus de către apelantă.
În prezent, nu există nici un alt mijloc juridic pentru ca intimata reclamantă să-și recupereze suma la care este îndreptățită, deoarece acțiunea în întoarcerea executării întemeiată pe disp. art. 404/1 - 404/2 pr.civ. a fost irevocabil respinsă, prin decizia nr. 569/26.06.2008 a Tribunalului Prahova, instanța de recurs apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de acest text de lege, pentru admiterea acțiunii.
In concluzie, în mod corect prima instanță a respins excepția inadmisibilității acțiunii, criticile apelantei fiind nefondate sub acest aspect.
In mod judicios s-a stabilit că nu există autoritate de lucru judecat, deoarece litigiile anterioare dintre părți, au avut un alt obiect și o altă cauză juridică
decât prezenta acțiune, întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, respectiv o contestație la titlu,întemeiată pe prevederile art.400(2) pr.civ, respinsă irevocabil prin decizia nr 548/2008 a Tribunalului Prahova și o acțiune de întoarcere a executării, întemeiată pe disp. art. 404/1 - 404/2 pr.civ. respinsă prin sentința nr. 11879/2007 a Judecătoriei Ploiești, devenită irevocabilă prin decizia 569/2008 a Tribunalului Prahova.
Chiar dacă, în acele litigii s-a antamat situația de fapt dedusă judecății, respectiv a încasării necuvenite de către apelantă, pe parcursul executării silite a unei sume mai mari cu 394.191,90 RON, de la intimata pârâtă, nu se poate susține că există autoritate de lucru judecat, decât în privința celor stabilite în cadrul procesual existent în fiecare dintre aceste litigii, respectiv că, nu putea fi anulată încheierea de încuviințare a executării silite,în cadrul contestației la executare promovată de debitoarea - Română SA,cerere respinsă irevocabilă prin decizia 548/2005 a Tribunalului Prahova, (filele 65.68 dosar fond), sau că intimata reclamantă în mod greșit a utilizat calea întoarcerii executării, pentru recuperarea sumei încasate în plus de către apelanta creditoare - SA, în prezent SA, așa cum s-a statuat prin sentința 11879/2007 a Judecătoriei Ploiești și decizia nr 569/2008 a Tribunalului Prahova.
Excepția autorității lucrului judecat a fost în mod corect respinsă de prima instanță, întrucât nu exista tripla identitate de părți,în aceeași calitate,de obiect și cauză juridică, în procesele soluționate prin deciziile 569/2008 și 548/2008 ale Tribunalului Prahova, față de prezentul litigiu, întemeiat pe îmbogățire fără justă cauză, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1201 civil, coroborat cu art. 167 pr.civ. pentru admiterea acestei excepții și sub acest aspect criticile apelantei fiind nefondate.
Cu privire la onorariul de avocat, acordat reclamantei la instanța de fond, prin sentința atacată, Curtea reține, pe de o parte, că acest onorariu s-a stabilit printr-un contract de asistență juridică încheiat între reclamantă și apărătorul ales, care nu poate fi cenzurat, iar pe de altă parte, aplicarea disp. art. 274/3 pr.civ. invocat de apelantă, nu poate conduce la micșorarea acestui onorariu în raport cu valoarea pretențiilor ce formează obiectul dosarului și munca îndeplinită de avocat,Curtea apreciind că față de aceste criterii onorariul apărătorului intimatei reclamante nu este exagerat.
Constatând că sentința atacată este temeinică și legală, în baza disp. art. 296 pr.civ. va respinge apelul pârâtei ca nefondat, iar în temeiul art. 274 pr.civ. urmează a obliga apelanta să plătească intimatei 10.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta - SA (fostă -. SA) cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, Cod poștal - împotriva sentinței nr. 384 din data de 26.10.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata reclamantă -. SA cu sediul în P,-, Cod poștal -, Județ
Obligă apelanta la plata sumei de 10.000 lei cheltueili de judecată în apel către intimată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red.
Dact. DD
4 ex/01.03.2010
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
