Spete pretentii comerciale. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.18
Ședința publică din data de 24 februarie 2010
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâta,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 103-105, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 706 din 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SUC.,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în com.,-, Cod poștal -, Județ
Cererea de apel fiind timbrată cu 4.270 lei taxă judiciară de timbru potrivit ordinului de platănr.11 din 06.01.2010 și timbru judiciar de 5,00 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns au răspuns apelanta debitoare - - reprezentată de avocat, din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr. -/12.01.2010, intimata creditoare - - - Sucursala reprezentată de avocat, din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale din 13.01.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Avocat pentru apelanta debitoare - - depune la dosar xerocopia ordinului de plată nr. 11/06.01.2010 în sumă de 4.270,00 lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru.
Totodată având cuvântul declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Avocat având cuvântul pentru intimata creditoare - - - Sucursala declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea ia act de declarațiile părților prin reprezentanții lor, că nu mai au alte cereri de formulat și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat având cuvântul pentru apelanta debitoare - - în susținerea apelului dezvoltă oral motivele aflate în scris la dosar arătând în esență că, în speță s-a încheiat contractul de lucrări în anul 2003, la acesta a fost încheiat un act adițional nr.2/2006, iar în raport de dispozițiile Legii nr.554/2004 este calificat ca act respectiv contract administrativ, competența de
soluționare revenind Tribunalului Dâmbovița, invocă excepția prematurității acțiunii prev. de art. 7 alin. 6 din Legea nr.554/2004.
În ceea ce privește procedura concilierii susține că nu au fost respectate dispozițiile art. 720 ind.1 pr.civ. întrucât la data de 11.09.2008 prin adresa nr.1388 societatea intimată reclamantă a inițiat această procedură pentru data de 17.09.2008, ocazie cu care s-a încheiat procesul verbal nr. 7263.
Sub acest aspect precizează că data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile. Mai mult arată că deși reprezentantul apelantei s-a prezentat la conciliere procedura concilierii prealabile nu a fost respectată, în raport de data convocării 11.09.2008 și data încheierii procesului verbal de consiliere - 17.09.2008, motiv pentru care apreciază că acțiunea este prematur formulată având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 7 din Legea nr.554/2004.
Pe fond arată că obiectul dedus judecății reprezintă o sumă de bani rezultată în urma încheierii contractului nr.1170/1620/26.09.2003, o pretinsă neexecutare, motivat de faptul că nu a fost notificată intimata de schimbarea furnizorului.
Sub acest aspect susține că instanța de fond creează o confuzie între noțiunea de furnizor și cea de subcontractant.
În aceste condiții nu există obligația notificării noilor furnizori ci doar a noilor subcontractanți prin prisma dispozițiilor convenționale prevăzute expres în art. 20 din contract, iar în art. 27 din același contract se prevede modul de comunicare între părți.
În ceea ce privește actul de control intern efectuat la societatea reclamantă susține că nu îi este opozabil apelantei pârâte obligația care se pretinde fiind o obligație de a face.
Precizează că societatea apelantă a comunicat intimatei reclamante schimbarea de furnizor situația ce rezultă din înscrisul aflat la fila 121 - coloana 11 și 22 din tabel.
Consideră că în speță nu sunt îndeplinite condițiile 1079 Cod civil, mai mult nu sunt dovedite prevederile art. 969-970, 1069, 1073 Cod civil, obligația desdăunării fiind obligația de a face, trebuia să fie pusă în întârziere, în speță neexistând notificare.
Pe cale de consecință, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei, în cauză neexistând debit pentru desdăunări.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata creditoare - - - Sucursala învederează că Tribunalul Dâmbovițaa fost competent să soluționeze cauza, fiind legal investit cu cererea dedusă judecății soluționând-
Apreciază că dacă ar fi fost investit tribunalul cu cerere formulată potrivit Legii nr.554/2004 excepția de prematuritate invocată nu este deloc susținută, părțile au fost convocate la conciliere, i-a fost comunicată factura apelantei, aceasta din urmă fiind prezentă la procedura concilierii. Faptul că părțile nu s-au întâlnit după 15 zile de la data convocării la conciliere consideră că nu are relevanță atâta timp cât reprezentantul apelantei a fost prezent la negocieri.
Pe fondul cauzei susține că din raportul de expertiză tehnic contabil dispus în cauză rezultă cu certitudine că între părți s-a derulat un contract de lucrări ce s-a derulat pe mai mulți ani, expertul remarcând că devizele purtau denumirea unor alți furnizori, iar apelanta necomunicând schimbarea furnizorului de produse, creându-i acesteia prejudiciul solicitat prin acțiunea formulată.
În consecință, solicită respingerea apelului formulat de debitoarea - - B, menținerea sentinței nr. 706/03.11.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică.
Cu cheltuieli de judecată. În sensul susținerilor depune la dosar extrasul de cont din 23.02.2010.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova la data de 4.11.2008, reclamanta - - - Sucursala, a chemat în judecată pe pârâta - -, solicitând obligarea acesteia la plata sumei totale de 442.955,26 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr.-/24.06.2008, precum și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta precizează că între cele două părți s-a încheiat contractul de lucrări înregistrat sub nr.11070/1620/26.09.2003 având ca obiect executarea unui depozit de zgură și în termen de 76,2 luni de la data predării amplasamentului.
Mai precizează reclamanta că potrivit dispozițiilor contractuale în cap. VII pct.7.2 pârâta s-a obligat să actualizeze prețul contractului folosind formula de actualizare cu indicii statistici conform legislației în vigoare, ulterior părțile convenind prin actul adițional nr.2/2006 la contract, să actualizeze prețul contractului începând cu 1.06.2006 prin folosirea formulei de calcul prevăzută la pct.F 3.2 modelul 2 din Ordinul Comun MF nr-, astfel cum rezultă din mențiunile existente la art.2 din Actul adițional susmenționat, adică actualizarea să se facă în funcție de cursul leu- euro.
Urmare a unui control intern s-a constatat că pârâta nu a întocmit situațiile de lucrări potrivit celor convenite, actualizând greșit valoarea acestora și în consecință au fost facturate și încasate sume de bani nelegale, iar după finalizarea controlului, procedând la recalcularea valorii lucrărilor efectuate de pârâtă a rezultat un debit de 442.955,26 lei calculat nelegal, pe care reclamanta l-a refacturat pârâtei.
În termenul prevăzut de art.115 Cod procedură civilă, pârâta a formulat o întâmpinare susținând, pe cale de excepție anularea cererii reclamantei ca insuficient timbrată, excepție respinsă ca neîntemeiată întrucât cererea a fost legal timbrată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că formula de actualizare a prețurilor în raport de cursul leu-euro a fost corect aplicată la momentul întocmirii calculelor privind lucrările efectuate.
La cererea părților, instanța a admis efectuarea unei expertize tehnice contabile având ca obiectiv verificarea plăților efectuate de reclamantă în baza contractului de lucrări încheiate între cele două părți și a actului adițional nr.2 la contract privind modul de calcul al sumelor datorate, în raport de cursul de referință
dintre leu-euro, potrivit modelului 2 din Ordinul Comun al MF nr-.
Prin sentința nr. 706 din 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - - Sucursala, în contradictoriu cu pârâta - și a obligat pârâta -debitoare la plata sumei de 442.955,26 lei, debit restant și la cheltuieli de judecată în sumă de 9.377 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, din raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul contabil, rezultă că prin aplicarea incorectă a coeficientului de actualizare calculat potrivit ordinului susmenționat, a rezultat o diferență facturată în plus de pârâtă, în valoarea totală de 442.955,26 lei, cu TVA, că pârâta, în calitate de prestator a efectuat calculele de actualizare a situațiilor de lucrări și a aplicat incorect coeficientul de actualizare prin luarea în considerare a unor documente de achiziție de la furnizori care nu se regăsesc în oferta inițială.
Se reține prin sentință că în raport de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, instanța a apreciat că cererea reclamantei este justificată, motiv pentru care în baza disp. art. 969-970 și art. 1073 cod civil a admis acțiunea și a obligat pârâta- debitoare la plata sumei pretinse de reclamanta- creditoare, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză contabilă și a cheltuielilor de judecată de 9377 lei.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel debitoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța de fond validează raportul de expertiză efectuat în cauză, atâta timp cât acesta nu răspunde obiecțiunilor formulate, astfel că nu sunt repectate dispozițiile unei încheieri interlocutorii date de instanță, expertul face diferența într-o manieră personală și lipsită de temei convențional dar și legal, între furnizor și subcontractant stabilind că mărfurile livrate de către furnizorii care nu au fost notificați nu reprezintă baza de recalculare a prețului, motivare nefondată, dat fiindcă părțile au statuat prin actul adițional nr. 2/2006, ca prețul contractului să se actualizeze începând cu data de 1.06.2006, după formula de calcul prev. la pct. 3.2.
Arată apelanta că problema de drept ce trebuie cenzurată de instanța de apel este, în ce măsura noțiunea de furnizor este asimilată noțiunii de subcontractant, întrucât voința părților la încheierea contractului a fost ca fiecare subcontractant să fie notificat achizitorului, prin subcontractant înțelegându-se persoana juridică care execută total sau parțial obiectul contractului, iar prin furnizor se înțelege acea persoană care fără a fi subcontractant, furnizează orice bunuri necesare realizării obiectului de activitate și în aceste condiții nu există obligația notificării noilor furnizorii ci doar a noilor subcontractanți, prin prisma dispozițiilor convenționale prevăzute la art. 20 din contract.
Mai arată apelanta că dacă se acceptă punctul de vedere al intimatei reclamante și al raportului de expertiză efectuat în cauză, ar rezulta să legitimăm îmbogățirea fără justă cauză și în situația în care subzistă notificarea furnizorilor această obligație a fost executată.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Intimata reclamantă - - - Sucursala, cu actul înreg. sub nr. 1343/28.01.2010, a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, deoarece între părți s-a încheiat un contract de lucrări înregistrat sub nr 1170/1620/26.09.2003 având ca obiect execuția depozitului de zgură și nr. 6 și potrivit contractului la cap. 7 pct. 7.2, apelanta s-a obligat să actualizeze prețul contractului folosind formula de actualizare cu indici statistici potrivit legislației la acel moment și ulterior părțile au convenit prin actul aditional nr. 2/2006, să actualizeze prețul contractului după formula de calcul prevăzută la pct. 3.2.adică actualizarea să se facă în funcție de cursul leu-euro și urmare unui control intern s-a constatat că apelanta a întocmit situații de lucrări a căror valoare a fost actualizată greșit, rezultând un debit de 442.955,26 lei, debit constatat și în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză.
Arată intimata că, expertul contabil a răspuns la obiecțiunile formulate de apelantă prin raportul suplimentar de expertiză contabilă, toate aceste verificări și constatări ale expertului înserate în raportul de expertiză fiind concludente, astfel că solicită respingerea apelului ca nefondat.
Cu actul înregistrat sub nr. 1670/3.02.2010, apelanta a invocat excepția de prematuritate a acțiunii, arătând că la data de 11.09.2008, intimata inițiat procedura concilierii prealabile prev. de art. 720/1 pr.civ. pentru data de 17.09.2008, nefiind respectate disp. art. 720/1 alin. 3 pr.civ. în sensul că procedura de conciliere a fost viciată, deoarece data convocării pentru conciliere, potrivit acestor dispoziții, nu poate fi mai devreme de 15 zile de la data convocării pentru conciliere, adresa de conciliere fiind din 11.09.2008, iar data stabilită pentru conciliere fiind 17.09.2008, astfel încât acțiunea este prematur formulată.
Totodată apelanta a mai invocat că în raport de dispozițiile Legii 554/2004 contractul de lucrări încheiat între părți, este un contract administrativ și competența de soluționare revine Tribunalului Dâmbovița.
Curtea, examinând sentința, prin prisma criticilor din apel în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Cu privire la excepția de prematuritate a acțiunii invocată de către apelantă, Curtea constată că excepția este nefondată.
Potrivit disp. art. 720/1 alin. 1 pr.civ. se prevede că în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, în acest scop, alin. 2 arată că reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretențiile sale și temeiul lor legal, precum și actele doveditoare pe care se sprijină acestea, iar alin. 3 prevede că data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
In speță, intimata reclamantă a respectat procedura concilierii directe cu apelanta pârâtă, dovada în acest sens fiind procesul verbal din 17.09.2008 privind concilierea directă a litigiului cu privire la refuzul la plata facturii nr. 7-/24.06.2008, în valoare de 442.955,26 lei, sumă aflată în litigiu și pentru care intimata a formulat acțiunea cu care a fost investită prima instanță.
Susținerea apelantei că nu au fost respectate disp. art. 720/1 alin. 3 pr.civ. în sensul că, data convocării pentru conciliere este mai devreme de 15 zile, față de data stabilită pentru convocare prin adresa din 11.09.2008, este nefondată, termenul de 15 zile prevăzut pentru conciliere este un termen de recomandare, nerespectarea acestuia nu poate să ducă la nulitatea concilierii directe, în speță, s-a făcut dovada concilierii directe între reprezentanții ambelor părți din litigiu, potrivit procesului verbal din 17.09.2008.
Critica adusă sentinței de către apelantă că, contractul încheiat de părți este un contract administrativ și că îi sunt aplicabile disp. Legii 554/2004, nu este fondat.
Contractul nr. 1170/1620/26.09.2003, încheiat între părți este un contract comercial având ca obiect executarea de lucrări constând în depozit zgură și și nu un contract administrativ, în sensul Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ, deoarece contractul nu este încheiat cu o autoritate publică locală sau centrală, așa cum este definit de disp. art. 2 alin. 2, lit. din Legea 554/2004, cele două părți contractante sunt două societăți comerciale, astfel că nu sunt aplicabile disp. Legii 554/2004 ci ale codului comercial coroborat cu dispozițiile din codul d e procedură civilă.
Criticile aduse sentinței pe fondul litigiului, sunt nefondate.
Intre părți s-a încheiat contractul nr. 1170/1620/26.09.2003, având ca obiect execuția depozitului de zgură și nr. 6 și la punctul 7.2. din cap. 7 din contract, părțile au stabilit că prețul contractului se actualizează folosindu-se formula de actualizare cu indici statistici conform legislației în vigoare și ulterior prin actul adițional nr. 2/2006 s-a prevăzut că prețul contractului se va actualiza începând cu data de 1.06.2006, folosind formula de calcul prevăzută la pct. 3.2. modelul 2 din Ordinul comun nr-, adică actualizarea să se facă în funcție de cursul leu-euro și prin procesul verbal de control financiar de gestiune din 28.03.2008 s-a constatat că apelanta pârâtă a întocmit situații de lucrări a cărei valoare a fost actulizată greșit, rezultând un debit de 442.955,26 lei pentru care intimata a formulat acțiunea cu care a fost investită prima instanță.
Și prin raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert, lucrare aflată la filele 82-91 dosar fond, rezultă că apelanta pârâtă a actualizat greșit situațiile de lucrări, rezultând o diferență facturată în plus de către aceasta în valoare de 442.955,26 lei, exact suma din procesul verbal de control intern.
Criticile apelantei că expertul contabil nu a răspuns la obiecțiunile formulate de apelantă la raportul de expertiză, sunt nefondate, expertul răspunzând la obiecțiunile apelantei, prin raportul de expertiză suplimentar aflat la filele 112-181, expertul menținându-și punctul de vedere din raportul de expertiză contabilă, arătând modul cum au fost decontate și actualizate prețurile materialelor procurate de apelantă de la terți furnizori și nicidecum de la subcontractanți cum greșit susține aceasta.
Susținerea apelantei că nu ar fi avut obligația notificării prealabile a intimatei în situația schimbării furnizorului de produse, ci numai obligația notificării obligației subcontractanților nu este fondată, această obligație rezultă din actele normative aplicabile în materie.
Pentru toate aceste considerente, apelul formulat se privește ca nefondat și în temeiul disp. art. 296 civ. va fi respins ca atare.
Ca o consecință, a respingerii apelului, apelanta va fi obligată în temeiul disp. art. 274 civ. la plata sumei de 6.554 lei, cheltuieli de judecată în apel, către intimată, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 103-105, Cod poștal -, împotriva sentinței nr. 706 din 03 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SUC.,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în com.,-, Cod poștal -, Județ
Obligă apelanta la plata sumei de 6.554 lei cheltuieli de judecată în apel, către intimata reclamantă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 februarie 2010.
Președinte, Judecător,
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. EC
Dact. DD
nr- Tribunalul Dâmbovița
4 ex/25.02.2010
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
