Spete pretentii comerciale. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 170/COM

Ședința publică de la 27 octombrie 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Revi Moga

JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore

Grefier ---

Pe rol, judecarea apelului comercial d eclarat de apelanta-pârâtăCOMPANIA NAȚIONALĂ DE NAVALE SA- cu sediul în,-, jud.C și cu sediul procesual ales în C,-,.1, jud.C, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, - cu domiciliul în C,-, -S3,.30, jud.C și cu domiciliul procesual ales la av. - C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1077/COM/22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.10.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 20.10.2008 și, respectiv 27.10.2008, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelului comercial d e față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția contencios administrativ, la data de 02.10.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SA, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor interese reprezentând indemnizația de președinte al consiliului de administrație - director general, în intervalul cuprins între 15.08.2007 - 04.04.2009, în cuantum de 132.000 lei.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, potrivit HG 525/1998, SC SA, societate comercială cu capital de stat, este condusă de adunarea generală a acționarilor și este administrată de un consiliu de administrație format din 7 membrii. Președintele consiliului de administrație se numește, cât timp statul este acționar majoritar, prin ordin al Ministrului Transporturilor.

Prin Ordinul 538/14.04.2005 emis de Ministrul Transporturilor, reclamantul a fost numit în funcția de director general și președinte al consiliului de administrație al SC SA. Tot prin ordin al Ministrului Transporturilor reclamantului i s-a fixat salariul de bază la 4.400 lei și sporul de conducere de 1.100 lei, la care se adaugă sporul de vechime de 25% calculat la salariul de bază - respectiv 1.100 lei, în total 6600 lei.

Potrivit Legii 31/1990, raporturile dintre reclamant și societatea pârâtă au fost guvernate de regulile mandatului comercial.

Conform art.153/12 din actul constitutiv al societății și art.20 alin.15 din Statutul societății, durata mandatului administratorilor este stabilită prin actul constitutiv, ea neputând depăși 4 ani.

Art.1371alin.4 Legea 31/1990 arată că administratorii pot fi revocați oricând de către adunarea generală ordinară a acționarilor. În cazul când revocarea survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor daune interese. În cauză, susține reclamantul, nu există o motivare a revocării sale din funcția pe care a ocupat-o până la data de 15.08.2007, când prin Ordinul 742 emis de Ministrul Transporturilor, a fost eliberat din funcția de director general și președinte al consiliului de administrație.

Cum mandatul său ar fi durat până la data de 14.04.2009, când s-ar fi împlinit termenul de 4 ani, reclamantul pretinde despăgubiri pentru revocarea sa fără justă cauză, echivalente cu indemnizație la care ar fi fost îndreptățit până la sfârșitul mandatului.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.1371din Legea 31/1990.art.374, 386, 391.com. art.274 pr.civ.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată.

În motivare, s-a susținut, în esență, că dispozițiile art.1371pr.civ. nu sunt aplicabile speței de față. Potrivit art.20 alin.2 din statutul companiei "În perioada în care statul, prin Ministerul transporturilor, este acționar majoritar, numirea membrilor consiliului de administrație și a președintelui acestuia se face prin ordin al ministrului transportului". Eliberarea din funcția de președinte al consiliului de administrație efectuată prin ordin al ministrului transporturilor nu se confundă cu situația reglementată de art.16 lit.b din Statutul companiei și art.1371alin.4 din Legea 31/1990.

Prin încheierea nr.1029/bis/06.11.2007, Tribunalul Constanța - completul specializat contencios administrativ a constatat natura comercială a cauzei, trimițând dosarul la completele specializate în materie comercială, reținând în considerente că raporturile juridice dintre părți se întemeiază pe Ordinul nr.538/2005, Ordinul 742/2007 emise de Ministerul Transporturilor, în exercitarea atribuțiilor de reprezentant al statului, ca acționar majoritar al agentului economic și pe contractul de performanță nr.9/20.03.2007 al societății pârâte, contract de mandat comercial, care atrage competența instanței comerciale în soluționarea cauzei.

Prin precizările depuse la dosar la data de 11.01.2008 pârâta a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, excepție respinsă prin Încheierea din 15.01.2008.

În cauză, au fost încuviințate și administrate pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu.

Prin sentința civilă nr. 1077/COM/22.04.2008, Tribunalul Constanțaa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta A și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 132.000 lei - despăgubiri civile.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că SA este societate comercială cu capital integral de stat, care a fost înființată prin Hotărârea de Guvern nr.525/1998.

Reclamantul a fost numit în calitate de președinte al consiliului de administrație și director general al SA prin Ordinul nr.538/14.04.2005, iar, în această calitate, a încheiat cu societatea pârâta contractul de performanță nr.9/20.03.2007.

Întrucât pârâta este o societate pe acțiuni, cu acționar unic în persoana statului român, reprezentat de Ministerul Transporturilor - aceasta este guvernată și de reglementările specifice prevăzute în actul de înființare - HG 525/1998.

In atare condiții, sunt incidente disp.art.1371al.4 din Legea nr.31/1990.

Prin Ordinul nr.742/16.08.2007, reclamantul a fost revocat din funcție, fără ca această măsură să se întemeieze pe neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin actul constitutiv, statut și contractul de performanță.

De altfel, însăși pârâta recunoaște că motivele revocării din funcție au fost unele politice, motive care nu duc la înlăturarea răspunderii potrivit art.1371alin.4 din Legea 31/1990.

In temeiul art.1371alin.4 din Legea 31/1990, pârâta a fost obligată la plata despăgubirilor civile în cuantum de 132.000 lei, echivalentul remunerației pe care ar fi primit-o până la sfârșitul mandatului, remunerație stabilită prin Ordinul Ministerului Transporturilor nr.723/03.04.2007.

Impotriva acestei soluții a declarat apel pârâta, susținând că în mod greșit a fost obligată la plata despăgubirilor solicitate de reclamant, fără a se avea în vedere că, în cauză, nu sunt aplicabile disp. art.1371al.4 din Legea nr.31/1990, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada unui prejudiciu care să reflecte suma solicitată, nu s-a contestat ordinul de eliberare și nici nu s-a solicitat reintegrarea în funcția deținută anterior. Din nici unul din actele depuse la dosar nu a rezultat că acesta a fost numit pe o perioadă de 4 ani și nici că acest termen s-ar fi împlinit la 14.04.2009.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport cu criticile aduse, se constată că apelul este întemeiat, din următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că apelanta-pârâtă este o persoană cu capital integral de stat, în care statul are calitatea de acționar unic (HG525/1998).

Conform art.7 pct.2 din HG525/1998, în perioada în care statul, prin Ministerul Transporturilor, este acționar majoritar, numirea membrilor consiliului de administrație și a președintelui acestuia se face prin ordin al ministrului transporturilor.

In speță, intimatul-reclamant a fost numit prin Ordinul nr. 538/14.04.2005 în funcția de director general și președinte al Consiliului de administrație al Companiei Naționale de Navale "", în virtutea dispozițiilor legale sus-menționate.

Ulterior, prin ordinul emis de Ministerul Transporturilor nr.742/16.08.2007, s-a dispus eliberarea din funcție a reclamantului, începând cu data emiterii ordinului.

Ordinul sus-menționat nu a fost contestat de reclamant, în măsura în care ar fi considerat că acesta este nelegal/netemeinic.

Revocarea din funcție a reclamantului s-a dispus de către instituția care l-a numit în funcție în virtutea disp.art.7 din HG525/1998 și nicidecum ale art. 1371al.4 din Legea nr.31/1990

Dispozițiile art.1371al.4 din Legea nr.31/1990 se aplică doar în situația societăților pe acțiuni înființate în temeiul acestei legi.

Conform art.1371din Legea nr.31/1990, administratorii sunt desemnați de către adunarea generală a acționarilor, cu excepția primilor administratori care sunt numiți prin actul constitutiv.

Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că administratorii pot fi revocați oricând de adunarea generală a acționarilor, dar atunci când această măsură survine fără justă cauză, administratorul este îndreptățit la plata unor daune-interese.

In cauză, nu sunt incidente dispozițiile legale sus-menționate, întrucât reclamantul nu a fost numit în funcție de către adunarea generală și nici nu a fost revocat de către aceasta.

Pe de altă parte, pentru a se putea stabili că revocarea s-a dispus fără justă cauză, persoana îndreptățită are la dispoziție acțiunea în anulare împotriva hotărârii AGA.

Ori, în cauză, nefiind o măsură dispusă de AGA (care să poate fi contestată), nu sunt incidente disp.art. 1371al.4 din Legea nr.31/1990.

Chiar în situația în care s-ar considera că sunt aplicabile disp.art. 1371al.4 din Legea nr.31/1990, în măsura în care nu s-a anulat ordinul de revocare, nu se poate considera că înlăturarea din funcție a reclamantului s-a dispus fără justă cauză.

Susținerea reclamantului, reținută și de instanța de fond, potrivit căreia înlăturarea sa din funcție s-a făcut din motive politice, nu poate fi reținută, întrucât ordinul nu a fost anulat.

De asemenea, nu s-a contestat ordinul de revocare nici din prisma neîndeplinirii criteriilor de performanță prevăzute în contractul de performanță încheiat între părți (contract încheiat până în decembrie 2007).

In atare condiții, în lipsa anulării ordinului de revocare, despăgubirile solicitate de reclamant sunt neîntemeiate.

Pentru considerentele sus-expuse, în baza art.296 Cod procedură civilă, instanța va admite apelul, va schimba în tot hotărârea atacată și va respinge acțiunea ca nefondată.

In baza art.274 Cod procedură civilă, va fi obligat intimatul-reclamant către apelanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul comercial d eclarat de apelanta-pârâtăCOMPANIA NAȚIONALĂ DE NAVALE SA- cu sediul în,-, jud.C și cu sediul procesual ales în C,-,.1, jud.C, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, - cu domiciliul în C,-, -S3,.30, jud.C și cu domiciliul procesual ales la av. - C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1077/COM/22.04.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.

Schimbă în tot hotărârea în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.

Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Obligă intimatul către apelantă la 1947,50 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 octombrie 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

---

Jud.fond:

Red.dec.-jud.

27.11.2008

Tehnored.-gref.

4ex./5.12.2008

Președinte:Revi Moga
Judecători:Revi Moga, Ecaterina Grigore

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete pretentii comerciale. Decizia 170/2008. Curtea de Apel Constanta