Spete pretentii comerciale. Decizia 1725/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1725/2008
Ședința publică din 08 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul promovat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 705 din 26.03.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, cauza privind și intimatul, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru intimat, avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 206 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 1,2 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul intimatului a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
Din oficiu, curtea a pus în discuție, ca motiv de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3.pr.civ. excepția necompetenței primei instanțe în soluționarea cauzei.
Reprezentantul intimatului a învederat instanței că, și în opinia sa cauza are natură civilă, având în vedere faptul că, se invocă o răspundere delictuală, față de clientul său, lăsând la aprecierea instanței modul de soluționare a aspectului pus în discuție.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
deliberând, reține că,
Prin sentința comercială nr. 705, pronunțată la data de 26 martie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluja fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta C-N în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect, în urma disjungerii dispuse prin sentința comercială nr. 170/23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 3660,44 lei reprezentând c/val unei uși secționale pentru garajul de la locuința pârâtului, pretins plătită din fondurile reclamantei și a sumei de 1098 lei cu titlu de penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pârâtului având ca obiect obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de pârât.
Pentru a pronunța această hotărâre, în baza materialului probator aflat la dosar, instanța de fond a reținut, că pârâtul a avut calitatea de asociat și calitatea de administrator al societății comerciale reclamante, astfel cum rezultă din coroborarea contractului de cesiune de părți sociale ale - cu lista de control a reclamantei.
În ceea ce privește data la care pârâtul și-a pierdut aceste calități, instanța a constatat că aceasta nu reiese cu precizie din actele depuse la dosar, dar nu poate fi ulterioară datei de 16 august 2007, data la care s-a eliberat copia contractului din arhiva de pe lângă Tribunalul Comercial Cluj.
Prin clauzele cuprinse în aliniatele al doilea și al patrulea ale secțiunii II, pct. 1 din contractul de cesiune de părți sociale ale - din data de 4 mai 2007, instanța a reținut că părțile au arătat expres faptul că actualul administrator al reclamantei, dl. a declarat că în urma situației financiar-contabile a - nu are nici o obiecție cu privire la actele și faptele de administrare efectuate în numele și pe seama societății - de (fostul) asociat și administrator, fiind în interesul societății, totodată, dl. s-a obligat să nu aibă nici o asemenea obiecție sau pretenție pe viitor. Părțile au mai stabilit să nu existe nici un fel de pretenții sau obiecții în legătură cu activitatea asociatului și administratorului desfășurată în cadrul societății, nici din partea societății, nici din partea oricărui alt posibil viitor asociat al societății.
Totodată, instanța de fond a reținut că din factura fiscală seria -, nr. -/02 din 6 ianuarie 2006 rezultat, conform art. 46.com. că reclamanta, în calitate de cumpărătoare, ar fi încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu, în calitate de vânzătoare, având ca obiect o ușă secțională, un motor RO 1000, o telecomandă și un obiect TT 20/1B contra prețului total de 3660,44 lei și deși extrasul de cont emis de o bancă neprecizată, nesemnat nu face dovada achitării acestui preț de către reclamantă, nefiind indicată banca emitentă și nefiind semnat de funcționarul bancar care l-a emis, face totuși plauzibilă această ipoteză.
S-a mai constatat că din adresele emise de rezultă că această ușă ar fi fost montată la imobilul situat pe- C, imobil care face obiectul coproprietății pârâtului și d-nei, conform contractul de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 194 lit. b din Legea nr. 31/1990, adunarea generală a asociaților are, ca obligație principală, descărcarea de activitate a administratorului la momentul semnării contractului de cesiune de părți sociale ale -, adunarea viitorilor asociați ai -, formată din d-nii și au acordat administratorului societății la momentul respectiv, pârâtului, descărcarea în ceea ce privește activitatea sa de administrator al societății până la acel moment, însușindu-și, în numele societății, toate actele de administrare efectuate de pârâtul până la momentul respectiv, deci și contractul de vânzare-cumpărare consemnat în formă simplificată în factura fiscală seria -, nr. -/02 din 6 ianuarie 2006, anterior cesiunii, indiferent de caracterul beneficial sau dăunător al acestui act juridic pentru societatea reclamantă, reclamanta fiind ținută de hotărârea luată de adunarea generală a asociaților săi, conform art. 969 alin. 1.civ. coroborat cu art. 194 lit. b din Legea nr. 31/1990. De altfel, a apreciat instanța de fond, aceeași soluție se desprinde și din aplicarea dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990 referitoare la aplicabilitatea regulilor mandatului în ceea ce privește răspunderea administratorului, coroborate cu cele ale art. 1546 alin. 2.civ. referitoare la ratificarea expresă a actelor mandatarului, interpretateper a contrario. În consecință, instanța de fond a apreciat că, însușindu-și toate actele de administrare efectuate în numele și pe seama sa de către pârât, reclamanta nu se mai poate îndrepta împotriva acestuia pentru eventuale despăgubiri, deoarece, pentru actele efectuate de fostul său administrator anterioare contractului de cesiune de părți sociale, reclamanta cumulează atât calitatea de creditoare a unei eventuale obligații de despăgubire cât și cea de debitoare a aceleiași obligații, obligația fiind astfel stinsă prin confuziune, conform art. 1154.civ.
În ceea ce privește temeiurile de drept invocate de reclamantă din Legea nr. 31/1990, art. 272 și din Legea nr. 82/1991, instanța de fond le-a apreciat ca fiind inaplicabile în prezenta cauză comercială, putând fi valorificate însă în cadrul unor alte raporturi juridice, de drept penal sau de drept administrativ.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța, în temeiul art. 1169.civ. a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect, în urma disjungerii dispuse prin sentința comercială nr. 170/23 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 3660,44 lei reprezentând c/val unei uși secționale pentru garajul de la locuința pârâtului, pretins plătită din fondurile reclamantei și a sumei de 1098 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Având în vedere faptul că pârâtul nu a făcut dovada efectuării vreunor cheltuieli de judecată în prezentul litigiu, nedepunând nici un înscris în acest sens, cererea sa de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată pretins efectuate a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta C-N, solicitând admiterea recursului.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că rin p. acțiunea introductivă a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 3660,44 lei și a penalităților de întârziere de 1 % pe zi/sumă notificate pârâtului, calculate până la data înregistrării prezentei acțiuni, pentru folosirea fondurilor societății în interes personal.
Totodată reclamanta a apreciat că instanța de fond a dat interpretare eronată contractului de cesiune de părți sociale din data de 04.05.2007, adăugând la lege, fiind inoculate aspecte exterioare, străine convenției și intenției părților, respingând nejustificat acțiunea sa.
În acest sens reclamanta a invocat dispozițiile art. IV din contractul de cesiune prin care se prevede că "edentul își asumă responsabilitatea pentru întocmirea conform legii a documentelor financiar-contabile până la data prezentei cesiuni",principiu de care instanța de fond nu a ținut seama.
De asemenea, reclamanta a arătat că prezentei spețe îi sunt aplicabile disp. Legii nr. 31/1990 republicată care la art. 80 prevede că asociatul care fără consimțământul scris al celorlalți asociați, întrebuințează capitalul, bunurile sau creditul societății în folosul său sau în acela al unei alte persoane, este obligat să restituie societății beneficiileceau rezultat ori să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.
În continuarea motivării recursului, relcamanta a solicitat reîntregirea actiunii sale, constatarea că disjungerea pronuntată în cauză prin sentința comercială nr.170 din 23 ianuarie 2008 dată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- a fost apelată și judecată la Curtea de APEL CLUJ, aceasta conducând la solutia de respingere a apelului reclamantei, situatie în care dosarul trebuia să se întoarcă la Tribunalul Comercial Cluj unde să se judece petitul disjuns, ceea ce nu s-a întâmplat.
De asemenea, s-a subliniat faptul că nu au fost corect reprezentate interesele statului, păgubit la rândul său prin faptele pârâtului, în acest sens fiind nota de constatare din data de 04.04.2008 încheiată de Garda Financiară
În ședința publică de azi, Curtea din oficiu, întemeiat pe dispozițiile art.306 alin.2 pr.civ. raportat la art.2 lit.1 și art.1 pr.civ. a invocat ca motiv de recurs de ordine publică excepția necompetenței materiale a instanței de fond.
Analizând recursul declarat de către reclamanta C-N din perspectiva excepției de ordine publică invocată, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.2 pct.1 lit.a pr.civ. tribunalul judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste un miliard lei -.
În speță se constată că demersul judiciar al reclamantei C-N vizează recuperarea de la pârâtul a sumei de 3660,44 RON reprezentând contravaloarea unor bunuri aferente imobilului pârâtului și achitate din fondurile societății comerciale.
Se poate observa, așadar, că ne aflăm în prezența unei cereri în materie comercială al cărei obiect are o valoare sub limita minimă stabilită de legiuitor prin art.2 alin.1 lit.a pr.civ. competența materială în soluționarea acesteia revenind judecătoriei potrivit art.1 pct.1 pr.civ.
În speță nu se poate reține incidența art.181pr.civ. care reglementează prorogarea de competență. Astfel, conform normei legale amintite anterior,prorogareaintervine iar instanța investită conform dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă,ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveștecuantumul valorii aceluiași obiect.
În speță, însă, instanța de fond a fost investită încă de la început cu o cerere al cărui obiect are o valoare de 3660,44 RON, valoare ce nu a fost modificată ulterior învestirii; împrejurarea că s-a procedat la disjungerea celor două capete de cerere din acțiunea reclamantei nu face ca ipoteza normei legale instituită prin art.181pr.civ. să fie întrunită.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul declarat de către reclamanta C-N și constatând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu nesocotirea art.304 pct.3 pr.civ. în temeiul art.312 alin.3 pr.civ. va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Cluj -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta C- împotriva sentinței comerciale nr. 705 din 26 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o casează și trimite cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, Judecătoriei Cluj -
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red./dact./MS
Dact./3 ex./24.09.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
