Spete pretentii comerciale. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2365/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.173
Ședința publică de la 21.04.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul-pârât și apelanta - intervenientă SC SA, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.10019/17.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-pârât prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că AVAS a depus la dosar precizări.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza disp.art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelantul-pârât prin avocat susține verbal motivele de apel dezvoltate în scris, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată, învederând că intimata AVAS nu avea nici o competență în a stabili sau modifica termenele scadente pentru realizarea lucrărilor necesare respectării obligațiilor de mediu și nici să încheie un act adițional la contractul de vânzare-cumpărare acțiuni prin care să stabilească sau să modifice termenele ori obligațiile de mediu, singura autoritate competentă să se pronunțe cu privire la aceste termene fiind autoritatea de mediu. Mai arată că valoarea investițională a fost acoperită și că termenul scadent pentru îndeplinirea obligațiilor de mediu a fost stabilită data de 31.12.2009.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor de față.
Prin sentința comercială nr. 10019 din 17.09.2007, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis acțiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B în contradictoriu cu pârâtul și a obligat pârâtul la plata sumei de 87.828,51 Euro către reclamantă, cu titlu de penalități contractuale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei totale de 87.828,51 Euro cu titlu de penalități datorate pentru nerespectarea obligației de investiții de mediu la SC SA
La primul termen de judecată a fost depusă o cerere de intervenție accesorie în favoarea pârâtului de către SC SA I, care a fost anulată de către instanță prin încheierea din 10.09.2007, instanța constatând că cererea nu a fost formulată de reprezentantul legal al SC SA.
Instanța de fond a apreciata că OUG nr. 152/2005 privind prevenirea și controlul integrat al poluării reglementează, raporturile dintre deținătorii de surse poluante și stat, iar termenele fixate pentru îndeplinirea obligației de prevenire și combatere a poluării au drept unic scop acordarea posibilității luării măsurilor necesare de către deținătorii de surse de poluare, iar cuprinderea unor obiective ale SC SA I în Anexa 4 ("lista instalațiilor care beneficiază de perioadă de tranziție") a OUG nr. 152/2005 nu are semnificația modificării contractului dintre părți ci aceea că până la termenele fixate în anexă, organele statului nu pot sancționa SC SA I pentru neîndeplinirea obligațiilor de mediu menționate în ordonanța de urgență, dar nu are relevanță asupra obligației civile sau contractuale comerciale asumate de pârât față de
Instanța de fond a considerat că soluționarea cauzei trebuie suportată strict numai la clauzele contractului încheiat între părți, nu și la legislația incidentă. Așa fiind, instanța de fond a apreciat că, față de dispozițiile clauzei nr. 11.7 cu referire la clauzele contractuale 11.3. și 11.5. reiese că pârâtul și-a asumat obligația de a efectua investiții de mediu în sumă totală de 1.483.000 Euro, din care în anul 2003 - 213.000 Euro și anul 2004 - 289.904 euro, scopul acestora fiind realizarea tuturor obligațiilor de mediu stabilite de lege și a prevederilor programelor de conformare stabilite de Prelungirea termenelor din programele de conformare și a termenelor legale pentru efectuarea unor investiții de mediu nu are efectul de a modifica și termenele contractuale pentru efectuarea de investiții, a considerat instanța de fond, pârâtul fiind obligat să investească sumele de bani prevăzute în anexa nr. 6 la contract, cu consecința îndeplinirii măsurilor de protecție a mediului mai devreme decât termenele maxime prevăzute în lege sau în programele de conformare.
Chiar și în situația în care, a apreciat instanța de fond unele obligații de mediu nu ar mai fi prevăzute de lege, pârâtul putea să orienteze fondurile spre îndeplinirea mai devreme a altor obligații de mediu.
Din corespondența transmisă de I, către SC SA I sau către, ar reieși că SC SA mai are de îndeplinit obligația de mediu, unele programe fiind în stadii avansate, altele în stadii incipiente, ceea ce ar denota faptul că pârâtul avea posibilitatea de a redirija fondurile cu privire la care și-a asumat obligațiile de a efectua investiții de mediu.
Instanța de fond a mai arătat că nu pot fi primite susținerile pârâtului conform cărora gripa aviară ar fi determinat efectuarea de investiții la un nivel diminuat, deoarece investițiile nu erau prevăzute a se efectua din fondurile SC SA (clauza 11.5 din contractul privind fonduri proprii ale pârâtului și fonduri atrase), iar pe de altă parte, pârâtul nu a explicat cum i-a afectat gripa aviară posibilitatea de investiții.
Instanța de fond a apreciat că nu pot fi reținute nici susținerile pârâtului referitoare la informațiile cuprinse în confirmările autorității de mediu căci ar însemna ca, idiferent de conținutul confirmării de mediu, să se considere că pârâtul a îndeplinit obligațiile în litigiu, or confirmarea autorității de mediu are menirea de a certifica realitatea în teren a efectuării lucrărilor pentru care au fost afectați banii cu privire la care cenzorii au confirmat că au avut destinația de investiții pentru protecția mediului.
Instanța de fond a apreciat că, față de conținutul confirmărilor provenite de la I, nu poate reține că pârâtul a făcut dovada confirmării realizării obligației prevăzută de clauzele 11.3 și 11.5 din contract, în limita sumelor minime la care s-a obligat prin anexa nr. 6 la contract, astfel că sunt incidente prevederile articolului 12.5 din contract privind plata de penalitate în cuantum solicitat de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri pârâtul și intervenienta SC SA I pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială fiind înregistrat astfel, dosarul nr- din 30.10.2007.
În motivarea apelului său, pârâtul a criticat sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, susține pârâtul apelant, instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat atât prevederile contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 32/31.10.2002, și ale actului adițional nr. 1/16.04.2004 la contract, cât și cele ale OUG nr. 152/2005 privind prevenirea și controlul integrat al poluării, în sensul că nu a ținut seama de faptul că nu este un simplu comerciant, ci reprezintă statul român în contractul de privatizare încheiat în baza legii nr. 137/2002, astfel încât aprecierea instanței de fond în sensul că OUG nr. 152/2005, act normativ adoptat de Guvernul României și care transpune mai multe directive europene din domeniul protecției mediului, nu s-ar aplica în cauză, datorită voinței părților astfel cum a fost exprimată prin clauzele contractului.
Or, prin OUG nr. 152/2005 statul român, având deplină cunoștință de cauză privind situația juridică a mai multor societăți comerciale, a înțeles să acorde acestora o perioadă de tranziție pentru îndeplinirea obligației de mediu, prevăzând mai multe scadențe ale îndeplinirii acestor obligații, începând cu 31.12.2008 până în 31.12.2015.
În cazul SC SA I, termenul scadent pentru îndeplinirea obligației de mediu a fost stabilită la data de 31.12.2009, OUG nr. 152/2005 nefăcând vreo distincție în ceea ce privește procedura de privatizare aflată în curs de derulare, ci enumeră expres societățile beneficiare de perioada de tranziție, indiferent de situația lor juridică sau stadiul privatizării în care se aflau la data emiterii ordonanței.
Ignorând incidența în cauză a OUG nr. 152/2005, instanța de fond a făcut, pe cale de consecință, mai multe erori de apreciere a cauzei și a interpretării dispozițiilor legale.
Astfel, instanța de fond consideră firesc să permită unor părți contractante (subiecte de drept) să încalce prin convenția lor un act normativ, încălcând dispozițiile articolului 5 cod civil care prevăd că nu este posibilă derogarea de la legile ce stabilesc ordinea publică prin convenții particulare, mai ales că una dintre părțile contractante este chiar statul român prin reprezentantul său,
În al rând, susține apelantul pârât, scadența obligației de mediu în privința SC SA Iaf ost stabilită prin Anexa 1.12 la contract care, spre deosebire de Anexa 6 - nu cuprinde altceva decât autorizațiile și avizele de mediu emise de autoritatea de mediu, acestea reprezentând acte administrative unilaterale și nu acorduri sinalagmatice încheiate de cumpărător cu
Prin urmare, atâta timp cât în contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 32/31.10.2002 se face trimitere la o Anexa1.12 (reprezentând acte administrative unilaterale emise de un terț - autoritatea de mediu) la care părțile nu au nici o contribuție și la care nu pot decât să adere, în condițiile în care respectiva Anexă se modifică datorită aplicării noilor dispoziții legale (OUG nr. 152/2002); nu se poate pretinde aplicarea în continuare a măsurilor negociate anterior sau încheierea unui act adițional la contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, întrucât părțile din acest contract nu au avut de la început nici o participare la încheierea Anexei 1.12.
Că este așa, o dovedește și faptul că nu avea și nu are nici o competență în a stabili sau modifica termenele scadente pentru realizarea lucrărilor necesare respectării obligației de mediu.
În același sens, arată apelantul pârât, sunt și dispozițiile articolului 261alineat 2 din OG nr.25/2002 care prevăd expres că "în cazul în care obiectivele de investiții prevăzute în contract,cu excepția investiției de mediu,nu mai corespund cerințelor părții și cumpărătorul fundamentează necesitatea modificării acestora, în condițiile menținerii cuantumului valoric, vânzătorul poate accepta modificarea prin act adițional, cumpărătorul nedatorând penalități (majorări de întârziere").
Așadar, în ceea a ce privește investiția de mediu, singura autoritate competentă să se pronunțe cu privire la modificarea termenelor ori obligațiilor de protecție a mediului este autorizația de mediu, atât AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cât și cumpărătorul, având obligația de a se conforma dispozițiilor impuse de autoritatea de mediu.
Sentința atacată este netemeinică, mai arată apelantul pârât, și din perspectiva interpretării clauzei nr. 11.7 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 32/31.10.2002 modificat prin actele adiționale ulterioare, prin care părțile au convenit ca apelantul pârât să prezinte confirmarea eliberată de autoritatea de mediu competentă privind respectarea prevederilor legale referitoare la protecția mediului și, respectiv, îndeplinirea obligațiilor de protecția mediului cu termene de realizare împlinite până la scadențele prevăzute în contract.
Acest text trebuie coroborat cu articolul 18 alineat 3 din OUG Nr. 152/2005 care prevede în sarcina autorității de mediu obligația de a impune operatorilor, prin autorizația integrată de mediu sau, după caz, prin revizuirea acesteia ori prin actualizarea condițiilor din autorizație, ca exploatarea instalațiilor existente prevăzute în anexa 5 să se realizeze potrivit prevederilor articolelor 3,7, 9.16, 24 alineat 1,2, articolului 25 și articolului 32 alineat 1, nu mai târziu de data indicată în această anexă pentru fiecare instalație.
Reiese că adresele de confirmare emise de autoritatea de mediu care atestă fie îndeplinirea obligației de mediu asumate, fie decalarea sau neincidența - fără culpa pârâtului - a unora dintre aceste obligații sunt legale și aplicabile raportului juridic existent între apelant și intimată.
Or, interpretarea instanței de fond dată clauzei contractuale menționată, duce la concluzia ca apelantul pârât să fie sancționat pentru faptul că autoritatea de mediu înțelege să respecte și să aplice legea și să elibereze confirmările cerute de conform dispozițiilor legale.
Cât privește teza a doua a clauzei 11.7, susține apelantul, termenul de realizare a obligației de mediu convenite în contract au fost stabilite prin două anexe: Anexa 6A care cuprinde obligațiile financiare ale apelantului pârât și care a fost respectată și chiar de pășită și Anexa 1.12 la care părțile contractante nu au avut nici o contribuție, aceasta fiind întocmită de autoritatea de mediu și cuprinde autorizația și avizele de mediu emise de aceasta.
Prin urmare, termenele scadente prevăzute în contratul la care face trimitere clauza 11.7 au fost stabilite de autoritatea de mediu și nu de părți, și au fost modificate tot de autoritatea de mediu ca urmare a modificării legislației în domeniu.
O altă critică adusă sentinței atacate de către apelantul pârât vizează aprecierea instanței de fond în sensul că pârâtul apelant este obligat la plata penalităților prevăzute de articolul 12.5 din contract și pe motiv că acesta nu a efectuat mai devreme decât datele scadente convenite în contract sau prevăzute de lege obligațiile de mediu stabilite de I în Anexa 1.12.
Instanța de fond nu a reținut însă faptul că nu a solicitat penalități pentru neîndeplinirea obligației de mediu de către apelant, ci pentru o pretinsă nedepunere a unor documente, astfel încât instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, deși instanța de fond a fost sesizată, după cum însuși recunoaște cu privire la respectarea obligației prevăzută de clauza 12.4, depășind cadrul procesual cu care a fost învestită,obligă apelantul pârât la plata unor penalități nu ca urmare a nerespectării vreunei obligații contractuale, ci ca urmare a neîndeplinirii de către SC SA I și nu de către apelantul pârât, a unor măsuri de protecție a mediului (unele dintre ele devenite ilegale) înainte de data scadenței unor astfel de obligații.
Or, susține apelantul, obligația sa era de a depune la. adresele autorității de mediu care cuprindeau situația îndeplinirii sau neîndeplinirii de către SC SA și nu de către cumpărător, a obligației de mediu care, potrivit dispozițiilor legale sau adm. ar fi avut termene scadente până la termenele menționate în Anexa 6A la contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni, instanța de fond în mod eronat obligând apelantul - pârât la plata penalităților pentru o pretinsă nerespectare a obligației contractuale.
În drept articolul 282 și urm. Cod procedură civilă.
În dovedirea apelului au fost depus înscrisuri (filele 30-58).
Intimata reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Bad epus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, arătând că susținerile apelantului sunt contrazise de actele dosarului.
Astfel, deși cumpărătorul trebuia să prezinte certificatul cenzorilor SC SA însoțit de confirmarea eliberată de autorizația de mediu competentă, în speță însă apelantul nu a prezentat confirmarea Autorității de mediu, iar din actele depuse, rezultă că punctul de vedere al acestei instituții este acela că nu au fost îndeplinite toate măsurile prevăzute în programele pentru conformare parte integrantă a autorizației de mediu.
Cum scadențele nu au fost modificate prin act adițional, nu poate fi reținută apărarea apelantului în sensul că OUG nr. 152/2005 sau că autoritatea de mediu consideră că o parte din investiții sunt neoportune, iar altele urmează să se efectueze într-o perioadă ulterioară până în anul 2009, dispozițiile articolului 12.4 din contract fiind în sensul că pentru a se considera realizate, investițiile de mediu asumate, cumpărătorul trebuie să prezinte documentele prevăzute de articolul 11.7 (certificatul cenzorilor însoțit de confirmarea autorității de mediu), în caz contrar, conform articolului 12.5 din contract cumpărătorul datorând penalități de întârziere din valoarea tranșei investiționale respective divizate la nivelul celor calculate pentru creanțele bugetare.
Pentru a nu datora penalități, susține intimata, cumpărătorul ar fi trebuit să prezinte, anterior scadențelor, un nou program de conformare cu termene ferme, aprobat de autoritatea de mediu și să solicite încheierea unui act adițional la contract.
Intimata nu a solicitat probe în apel, depunând "Precizări" (punctul de vedere) față de valoarea probatorie a înscrisurilor depuse de către apelantul pârât (filele 61-63).
Curtea analizând actele și lucrările dosarului, constată apelul fondat pentru următoarele considerente:
Intimata reclamantă a solicitat obligarea apelantului pârât la plata penalităților prevăzute de articolul 12.5. din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr.32/31.10.2002 (fila 46 dosar ) "pentru nerespectarea obligației prevăzută la clauza 11.7 din contract, respectiv neprezentarea până la scadențele din 2004 și 2005 a confirmărilor eliberate de autoritatea de mediu competentă privind realizarea în totalitate a măsurilor scadente prevăzute în programele de conformare parte integrantă autorizațiilor de mediu (fila 3 dosar ).
Articolul 11.7 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 32/31.10.2002, astfel cum a fost modificat prin Convenția de menținere în vigoare a contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni încheiat la 16.04.2004 (filele 55-58 dosar ), prevede că "Pentru urmărirea și verificarea realizării obligațiilor investiționale pentru protecția mediuluiconform prevederilor articolelor 11.3 și 11.5, prevăzute în Anexa nr. 1.12 și Anexa nr.6A, cumpărătorul se obligă să transmită anual vânzătorului, în termen de 30 de zile lucrătoare de la fiecare scadență, un certificat emis în acest scop de cenzorii societății sau de o firmă specializată de audit, care să specifice în mod clar că până la împlinirea scadenței - investiția realizată de cumpărător corespunde valorii investiționale asumate prin contract;
-înregistrarea în contabilitate a investițiilor efectuate este realizată în conformitate cu legislația contabilă în vigoare;
-sursele de finanțare corespund prevederilor din contract".
La alineat 2 al articolului 11.7 se prevede că "Certificatul prevăzut la alineat 1 întocmit în conformitate cu prevederile articolului 11 din OG nr. 25/2002 aprobat cu modificările și completările privind Legea nr. 506/2002 cu modificările și completările ulterioare și de Normele Metodologice de aplicare a OG nr.25/2002 aprobate prin HG nr. 489/2003, va fi însoțit obligatoriu de confirmarea eliberată de autoritatea de mediu competentă privind respectarea prevederilor legale referitoare la protecția mediului și, respectiv, îndeplinirea obligațiilor de protecția mediului cu termene de realizare împlinite până la scadențele prevăzute în contract".
Se observă, așadar, că prevederile articolului 11.7 se referă la îndeplinirea a două clauze contractuale, respectiv clauza 11.3 și clauza 11.5 (filele 44 - 45 dosar ).
Din enunțulclauzei 11.3rezultă că apelantul pârât s-a obligat ca, prin folosirea poziției sale de acționar majoritar, să asigure, pe perioada derulării contractului:realizarea de către societatea tuturor obligațiilor de mediu și a prevederilor programelor de conformarestabilite de Inspectoratul de Protecție a Mediului, inclusiv prin avizele de mediu pentru privatizare prevăzute în anexa nr. 1.12 la contract -.
Ne aflăm în prezența unui contract prin care pârâtul s-a obligat față de intimata reclamantă să determine o terță persoană, respectiv societatea privatizată, SC SA I, să îndeplinească un anumit angajament juridic pe care aceasta și l-a asumat anterior față de Autoritatea de Mediu prin "programele de conformare stabilite de Inspectoratul de Protecție a Mediului I".
Este vorba despre o promisiune a faptei altuia, obligația asumată de către apelant fiind aceea de a determina, cum am arătat, pe o terță persoană, SC I SA, să își îndeplinească un anumit angajament privind realizarea programelor de conformare stabilite de autoritatea de mediu.
În acest context, instanța de fond a interpretat și aplicat eronat dispozițiile legale, atunci când a apreciat că OUG nr. 152/2005 prin cuprinderea unor obiectiv ale SC I SA în anexa 4 ("lista instalațiilor care beneficiază de perioadă de tranziție"), nu are semnificația modificării contractului dintre părți, ci doar aceea că SC SA I nu poate fi sancționată pentru neîndeplinirea obligației de mediu menționate în ordonanța de urgență.
Astfel, pe de o parte, potrivit regulilor de interpretare a contractelor, trebuie să se pornească de la împrejurarea că acesta (contractul) poate să aibă, pe lângă efectele arătate de părți, și alte efecte ce țin de natura însăși a contractului. Articolul 970 alineat 2 Cod civil menționează că "ele (contractele) obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligații, după natura sa".
Așadar, potrivit dispozițiilor articolului 970 alineat 2 Cod civil, coroborat cu dispozițiile articolului 5 Cod civil, părțile nu pot prin voința lor să înfrângă norma cu caracter de lege, clauzele care contravin dispozițiilor legale fiind nule.
Pe de altă parte, instanța de fond trebuia să constate că acele "programe de conformare" la care face referire reclamanta intimată nu au fost stabilite ca rezultat al voinței părților contractante ale contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni nr.32/31.10.2002, ci au fost "stabilite de către Inspectoratul de Protecție a Mediului I" pentru SC SA I, în sarcina acestei societăți, anterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni și nu ca efect al încheierii acestuia, apelantul asumându-și prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni doar obligația de a determina pe SC SA I să respecte și să realizeze aceste "programe", respectiv măsurile și investițiile prevăzute în autorizațiile de mediu.
Așa fiind, nu se mai poate susține că un act normativ (lege) care dispune expres cu privire la situația SC I SA în ceea ce privește chiar programele investiționale la care aceasta a fost obligată de către autoritatea de mediu nu are incidență în cauză, putând fi neglijat de către părți, în speță de către
Cum actul normativ incident, OUG nr. 152/2005 aprobat prin Legea nr.84/2006, a modificat în mare parte dispozițiile cuprivinse în "programele de confirmare" stabilite de autoritatea de mediu în sarcina SC I SA, în sensul decalării termenelor pentru realizarea anumitor investiții, înlăturării efectelor anumitor investiții ca nemaifiind de actualitate, sau oportune, față de directivele în domeniul mediului, este firesc și legal ca autoritatea de mediu să adopte programul de conformare sau autorizațiile de mediu în funcție de prevederile legale mai sus menționate, societatea Avicola SA I neputând fi obligată în acest context să mai execute vechile programe existente la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni, 31.10.2002, ci pe cele noi stabilite de către aceeași autoritate de mediu în baza competențelor legale ce-i revin în materie și în conformitate cu dispozițiile legale incidente respectiv cu dispozițiile OUG nr. 152/2005. Este evident că apelantul pârât nu poate fi obligat în acest context să determine SC SA I să realizeze alte obligații de mediu decât cele conforme cu noile programe sau avize de mediu emise de către autoritatea de mediu, chiar dacă acestea nu mai coincid cu cele cuprinse inițial în Anexa 1.12 la contract.
Anexa nr.1.12A la contract nu cuprinde, după cum arătam voința părților în privința obligațiilor ce revin societății Avicola SA de a realiza programul de conformare în privința investiției de mediu, ci cuprind, programele de conformare stabilite de către Inspectoratul de Protecție a Mediului I pentru privatizarea societății, astfel încât, prin modificarea termenelor și condițiilor și chiar a unora dintre măsurile cuprinse în aceste programe, în sensul înlăturării unora dintre măsuri, nu se încalcă voința contractuală a celor două părți, apelantul pârât fiind ținut în continuare de ceea ce s-a obligat prin clauza 11.3 din contract, anume, la a asigurarealizarea de către societatea obligației de mediu și a prevederilor programului de conformare stabilite de autoritatea de mediu.
În caz contrar, s-ar ajunge la situația ilegală ca părțile în cauză, prin voința lor, să înfrângă puterea legii (respectiv a OUG nr. 152/2005 aprobat prin Legea nr.84/2006) astfel cum se materializează în autorizația și avizele emise de autoritatea de mediu competentă în sarcina SC I SA, ceea ce ar determina realizarea unor investiții care, nemaifiind oportune, nu mai sunt nici benefice societății ci, dimpotrivă, putând fi chiar dăunătoare nu mai societății, în calitatea acesteia de "operator" ci și publicului interesat ( a se vedea definiția dată publicului interesat de OUG nr. 152/2005 în articolul 2, litera. K: "public afectat sau posibil a fi afectat ori care au un interes în luarea unei decizii privind emiterea sau reactualizarea unei autorizații ori a condițiilor unor autorizații).
Așa fiind, în mod netemeinic, instanța de fond a ignorat înscrisurile depuse în probatoriu, respectiv certificatele emise de către cenzorii societății privind îndeplinirea obligației de investiții asumate de cumpărător însoțite de confirmările autorității de mediu, privind realizarea investiției de mediu, înlăturând apărările pârâtului apelant și îmbrățișând punctul de vedere al reclamantei intimate, în sensul că, chiar dacă aceste confirmări au fost trimise conform dispozițiilor articolului 11.7 din contract, ele nu sunt de natură a dovedi executarea întocmai de către pârât a obligației asumate la 11.3, pentru că autoritatea de mediu a menționat schimbarea anumitor măsuri, termene, etc. în concordanță cu prevederile OUG nr.152/2005.
În fine, cea de-a doua obligație asumată de către apelantul pârât prin clauza 11.5 din contract, aceea de a efectua în societate din surse proprii sau atrase în numele său, prin aport la capitalul social, pe o perioadă de 4 ani, începând cu data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, o investiție de mediu destinată realizării obligației de mediu cuprinse în programele pentru conformare, în valoare de 1.483.000 euro conform Anexei nr.6A, însăși intimata reclamantă a recunoscut că"obligația pentru virarea sumelor reprezentând valoarea investițiilor pentru protecția mediului aferente anilor II și III investiționali a fost respectată"(filele 3; 84 dosar ).
Aceasta reprezenta obligația proprie asumată de către apelantul pârât și a fost realizată, fiind certificată potrivit dispozițiilor legale și contractuale de către cenzorii societății.
Nu rezultă nici din dispozițiile legale, nici din dispozițiile contractuale faptul reținut de către instanța de fond în sensul că pârâtul apelant "era obligat să investească sumele de bani prevăzute în Anexa nr.6A la contract, cu consecința îndeplinirii măsurilor de protecție a mediului mai devreme decât termenele maxime prevăzute de lege sau în programele de conformare" (Fila 223 dosar ).
Instanța de fond a stabilit (peste dispozițiile contractuale și legale) obligația în sarcina pârâtului apelant de a "redirija" fondurile cu privire la care și-a asumat obligația de a efectua investiții de mediu (?!).
Or, nu pârâtului apelant îi revenea obligația de a efectua în mod concret, faptic, lucrările impuse prin programul de conformare de către autoritatea de mediu ci, potrivit clauzelor contractuale, societatea Avicola I SA, pârâtul apelant efectuându-și, după cum a specificat chiar reclamanta-intimată, obligația sa proprie de a vira sumele reprezentând valoarea investițiilor, sume ce urmau a fi utilizate de către societate pentru realizarea faptică a investițiilor (lucrărilor) pentru protecția mediului în conformitate cu programul de conformare și autorizațiile integrate de mediu însoțite de planuri de acțiune stabilite de către autoritatea de mediu cu termene scadente la data de 31.12.2009, urmare a intervenirii OUG nr. 152/2005.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, pârâtul apelant îndeplinindu-și obligațiile asumate potrivit clauzelor contractuale 11.3, 11.5, 11.7, 12.4 (reiau parțial dispozițiile articolului 11.7 alineat 2), astfel încât în mod total neîntemeiat instanța de fond l-a obligat la plata penalităților către reclamanta intimată pentru nedepunerea documentelor convenite prin clauzele contractuale menționate.
În ceea ce privește apelul declarat de către intervenienta SC SA I, deși acesta nu a fost motivat, Curtea l-a analizat prin prisma dispozițiilor articolului 292 alineat 2 Cod procedură civilă, constatând că acest apel este nefondat, prin încheierea de ședință din 10.09.2007 (filelel 221 dosar ) instanța de fond reținând în mod corect faptul că împuternicirea avocațială atașată cererii de intervenție (în copie xerox - fila 73) nu conține toate elementele necesare identificării calității persoanei care l-a împuternicit pe dl. avocat și nici obiectul împuternicirii, fiind precizat doar dreptul de "reprezentare", nu și de redactare și de exercitare a dreptului la acțiune. Cum cererea de intervenție accesorie a fost semnată de către dl. avocat cu obligația de "reprezentare" a intervenientei, nefiind însușită de către intervenită, în mod corect instanța de fond nu a primit-o, față de dispozițiile articolului 161 alineat 1,2 Cod procedură civilă, cererea fiind nulă.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 292 alineat 2 Cod procedură civilă, articolelor 294-296 Cod procedură civilă admite apelul declarat de către pârât.
Schimbă în tot sentința comercială nr. 10019/17.09.2007 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Respinge apelul declarat de intervenientă ca nefondat.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, obligă intimata reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către apelantul pârât în sumă de 3.138 lei taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelantul-pârât, domiciliat în, Șos. --Tunari, nr. 41, Județ I, împotriva sentinței comerciale nr.10019/17.09.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința comercială atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - intervenientă SC SA, cu sediul în I, Șos. I - -., nr. Km 10, Județ
Obligă intimata reclamantă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B, cu sediul în B,--11 sector 1, la plata cheltuielilor de judecată către apelantul pârât în sumă de 3.138 lei taxă de timbru și timbru judiciar.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 21.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
