Spete pretentii comerciale. Decizia 18/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 18/
Ședința publică din data de 02 februarie 2009
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta - SRL împotriva sentinței civile nr. 249/PI/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL T, având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care, se constată ca mersul dezbaterilor si concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26.01.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea soluției fiind amânată pentru termenul de azi, când,
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 249/PI/06.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - SRL, având ca obiect pretenții și a obligat pârâta față de reclamantă la plata sumei de 144.964 RON cu titlu de preț și la 5.646,98 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta - SRL solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 144.964 lei cu titlu de preț, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, între părți s-a încheiat contractul de antrepriză nr. 25/18.08.2005 prin care reclamanta în calitate de antreprenor se obliga să execute pârâtei beneficiare clădiri cu destinația de pensiune agroturistică și instalații sanitare la locația din - -28 jud. T, proiectul fiind completat și modificat în câteva rânduri la solicitarea beneficiarului, iar la data de 24.08.2006 comisia de recepție nu a constatat deficiențe de execuție, fiind întocmit procesul verbal de recepție, însușit de pârâtă prin semnătură și ștampilă; că pârâta a onorat plata facturilor emise de antreprenor cu excepția ultimei, emisă după terminarea lucrărilor pe care a refuzat-o invocând diverse pretexte.
Pârâta, deși legal citată nu se prezintă la dezbateri și nu propune probe în apărare, astfel că instanța urmează a da eficiență dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei este întemeiată, reținând că între părți s-au derulat raporturi comerciale având la bază contractul de antrepriză nr. 25/18.08.2005 prin care au convenit ca, reclamanta în calitate de antreprenor să execute lucrările asupra cărora părțile au convenit iar pârâta beneficiară să plătească contravaloarea acestora pe stadii fizice, respectiv să onoreze facturile fiscale emise de reclamantă în baza situațiilor de lucrări semnate de reprezentantul beneficiarului. Deși procesul verbal de recepție a fost însușit de pârâtă, aceasta a refuzat să achite ultima factură, urmare a încheierii de către părți la data de 12.11.2006 a situației finale a lucrărilor și a valorii acestora din care rezultă diferența solicitată prin cererea ce formează obiectul prezentei cauze.
Văzând și dispozițiile art. 969, 970 cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună-credință, Tribunalul Timișa mai reținut că în speță, creditorul are dreptul de a solicita îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare, a admis cererea ca întemeiată, pârâta fiind obligată față de reclamantă la plata sumei de 144.964 lei cu titlu de preț neachitat, reținând totodată în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, culpa procesuală a pârâtei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta - SRL, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea apelului, în principal casarea cu trimitere spre rejudecare, conform art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței atacate ca netemeinica si nelegala, iar pe fond, rejudecând cauza, solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea apelului se arată că prima instanța a soluționat cauza pe fond la primul termen de judecata, fără sa observe lipsa de procedura cu societatea apelantă, care nu a fost legal citată, deoarece în clădirea unde au sediul exista mai multe apartamente, or apelanta nu a primit nici acțiunea reclamantei, nici citația, neputând astfel sa se prezinte într-un proces despre a cărui existenta nu avea cunoștința. Arată că a fost privată astfel de un grad de jurisdicție si de posibilitatea de a propune probe in apărare si de a formula cerere reconvenționala, întrucât în realitate reclamanta este cea care îi datorează băni. Consideră că instanță de fond trebuia să sesizeze lipsa de procedura, citația nefiind nici semnata, nici stampilata de apelantă si sa dispună repetarea procedurii de citare. În condițiile în care nu a fost investita cu o cerere de ordonanța președințiala care sa se judece in camera de consiliu fără citarea părților, ci cu o acțiune de drept comun, având ca obiect pretenții de peste 1 miliard de lei ROL, consideră că instanța nu a manifestat rol activ, nu a efectuat cercetarea judecătoreasca si a soluționat cauza la primul termen, făcând o greșita aplicare a dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă. Mai mult, așa cum rezulta din preambulul sentinței atacate, cauza a fost soluționata particular si nu in ședința publica, ("la apelul nominal în ședința publica au lipsit părțile"), cauza fiind reluata după dezbateri numai in prezenta avocatului reclamantei, încălcarea principiului publicității si contradictorialității.
Apelanta arată că reclamanta a mai chemat-o anterior în judecata pentru somație de plata, cerere care i-a fost respinsa de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, întrucât în acel dosar s-a respectat procedura de citare si a fost in măsură să-și facă toate apărările. Arată că întrucât în acest dosar nu s-a respectat procedura de citare cu această parte, iar cauza s-a judecat în lipsa apelantei, aceasta consideră că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
Pârâta apelantă - SRL invocă excepția de neexecutare o contractului în sarcina reclamantei, respectiv depășirea termenului de execuție, nefinalizarea lucrărilor prevăzute și deficiențe calitative și cantitative. Se mai invocă faptul că suma pretinsa este nedatorata, că nu ne aflăm în prezența unei creanțe certe așa cum este ea definita de art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, conform căruia: "Creanța certa este aceea a cărei existenta rezulta din însuși actul de creanța sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul." Or, factura de care se prevalează reclamanta, nu emana de la societatea apelantă, nu este recunoscută si nici acceptată la plată. Susține că factura nu este semnata si stampilata de societatea apelantă si a fost restituita reclamantei prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire ca fiind nedatorata; că factura nu îndeplinește condițiile legale de instrument de plata. Menționează că prin adresa nr. 1/16.01.2007, prin care i s-a restituit factura nr. -/28.12.2006, aceasta a fost întocmita cu nerespectarea condițiilor legale (nu are anexat conform legislației devizul de lucrări executate si facturate, lista de materiale consumate, semnătura dirigintelui de șantier pentru recepția lucrărilor facturate, procesul verbal de predare pe etape a lucrărilor facturate, semnătura de avizare a beneficiarului); că societatea apelantă nu datorează suma de 144.964 RON pretinsa, cată vreme pentru lucrările executate a plătit mai mult decât s-a prevăzut in contractul pârtilor.
Conform art. 3.1 si 3.3 din contractul de antrepriza, părțile au stabilit de comun acord in temeiul art. 969 Cod civil ca valoarea contractului, cu toate lucrările aferente este de 740.504 RON, iar prețul contractului este ferm (fix) pe toata durata de derulare a contractului. Potrivit art. 11.4 orice modificare, a clauzelor contractului se putea face numai prin act adițional, ceea ce nu s-a întâmplat. Ca atare reclamanta avea obligația de respecta prețul fix convenit și nu putea factura în plus sume nedatorate.
Se susține că societatea apelantă a plătit efectiv suma de 1.004.287,17 RON, or prețul fix al contractului este de 740.504 RON; că în realitate reclamanta este cea care îi datorează bani și trebuie sa o despăgubească pentru toate lucrările care nu corespund calitativ si pe care nu Ie-a remediat pe propria cheltuială conform art. 5.1 lit. c din contract, aceste deficiențe fiind expres identificate in corespondenta părților. De asemenea, arată că reclamanta îi datorează penalități în cuantumul maxim de 10 % din valoarea lucrărilor, așa cum prevede art. 8.1 din contract, pentru nerespectarea termenului de finalizare a lucrărilor prevăzut la art. 4.1, respectiv 30.03.2006. Se mai arată că deși nu are relevantă în ce privește valoarea lucrărilor, din Procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 20/24.08.2007, rezulta ca finalizarea lucrărilor a fost întârziata cu peste 5 luni, iar listele de lucrări care nu corespund calitativ si întârzierea foarte mare in finalizarea lucrărilor, care trebuiau finalizate la 30.03.2006, dovedesc ca reclamanta nu și-a respectat obligațiilor contractuale, ceea ce duce la admisibilitatea excepției de neexecutare a contractului invocata de apelantă.
Reclamanta intimată - SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de - SRL, respingerea cererii debitoarei de a suspenda executarea hotărârii apelate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, deoarece efectele ei s-ar produce pe perioadă nedefinită, ceea ce ar fi inadmisibil, menționând că debitoarea nu a arătat și motivat, nici măcar formal, că prin respingerea cererii de suspendare i s-ar produce o pagubă iminentă, care nu s-ar mai putea repara. Ar fi inacceptabil ca puterea executorie a sentinței civile nr. 249/P1/06.05.2008 a Tribunalului Timiș, să poată fi înlăturată de o simplă cerere a debitoarei, fără să existe motive riguros întemeiate și dovezi ale prejudiciului ce s-ar putea produce. Consideră că simpla depunere a cauțiunii, nu este în măsură să facă admisibilă o astfel de cerere, iar nici începerea executării silite, prin ea însăși, nu justifică suspendarea, fiind o procedură prevăzută de lege.
În ceea ce privește procedura de citare la judecarea cauzei în primă instanță, intimata arată că aceasta a fost legal îndeplinită, că debitoarea a fost legal citată la sediul pe care ea însăși îl recunoaște și-l declară în cererea de apel ca fiind situat în -, neprezentând relevanță faptul că aceasta nu s-a prezentat la termenul de judecată. Arată că pentru ca principiul contradictorialității să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este necesar ca ea să fi fost în măsură să o facă, așa încât prima instanță nu a încălcat acest principiu atunci când a soluționat cauza în lipsa debitoarei, având în vedere că aceasta, deși procedura de comunicare a fost legal îndeplinită prin afișare, conform art. 92 Cod procedură civilă, nu s-a prezentat și nici nu a formulat vreo cerere de amânare a cauzei. Cu privire la susținerile debitoarei în sensul că judecarea cauzei nu s-a făcut în ședință publică, arată că acestea sunt superflue.
Pe fond, intimata solicită ca verificând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, să se aprecieze ca nefondat apelul, având în vedere că prima instanță a reținut in mod corect aplicarea principiului de drept al libertății contractuale, iar intervenția unui terț, fie el chiar și o instanță de judecată, pentru a stabili ori clarifica obligațiile părților, expres prevăzute de acestea printr-o serie de înscrisuri succesive, toate însușite prin semnătură și ștampilă, ar constitui o încălcare a acestui principiu. De altfel, arată că cele câteva argumente contradictorii, prezentate de debitoare, în sensul că suma pretinsă a fi nedatorată, pe motiv că factura nu ar fi semnată și ștampilată, că lucrările suplimentare nu ar fi făcut obiectul unui act adițional și nu ar fi fost executate complet, nu pot fi primite. Nu poate fi primită nici solicitarea apelantei de a fi admisă excepția de neexecutare contractului, pentru că aceasta este o simplă apărare, nu o excepție de procedură sau de fond.
Intimata invocă faptul că a executat lucrări, în favoarea debitoarei, în cuantum total de 1.149.390 lei, așa cum rezultă din situațiile de lucrări conform ofertei, notele de comandă suplimentare și situația centralizatoare finală, că toate aceste înscrisuri, numeroase și extrem de detaliate, sunt însușite de ambele părți, prin semnătură și ștampilă. Menționează că din această sumă debitoarea a achitat, așa cum recunoaște, 1.004.287 lei, astfel că practic, cu excepția ultimei facturi, a cărei plată a refuzat-o, debitoarea a plătit întotdeauna prețul lucrărilor, inclusiv a celor suplimentare. Arată că notele de comandă suplimentare, emanând de la debitoare, purtând ștampila și semnătura reprezentantului acesteia, conținând individualizarea exactă a fiecărui articol, cantitatea UM, valoarea materialului, valoarea manoperei, valoarea devizului, iau forma unor acte adiționale, valabile între părți, conform art. 969 - 970 Cod civil și completează drepturile și obligațiile izvorând din contractul intervenit între părți. Pe toată perioada derulării lucrărilor, inclusiv a celor suplimentare, prețurile pentru fiecare tip de lucrare în parte, au fost, într-adevăr, ferme, stabile, la valoarea din deviz.
Se susține că debitoarea se află în eroare când susține că prețul contractului și al lucrărilor aferente era fix, și anume de 740.504 lei, ceea ce se contrazice, recunoscând că a plătit deja suma de 1.004.287 lei, deci și-a însușit obligația de plată a lucrărilor suplimentare, fiind limpede că altfel nu le-ar fi plătit, chiar parțial. Or, intimata precizează că lucrările suplimentare au fost riguros reglementate prin înscrisuri însușite de părți, în baza comenzilor care precizau valoarea manoperei și a materialului, comenzi lansate chiar de debitoare și acceptate de creditoare, astfel că nu se poate susține că înțelegerea ar fi fost ca lucrările suplimentare să se realizeze gratuit.
În ceea ce privește excepția de neexecutare a contractului, intimata precizează că procesul-verbal de recepție finală, întocmit de o comisie formată din reprezentanți ai beneficiarului, ai și ai primăriei, atestă executarea integrală și în condiții calitative a lucrărilor solicitate, debitoarea neformulând vreo obiecțiune, astfel că eventualele deficiențe despre care vorbește debitoarea, pe lângă faptul că sunt simple susțineri, chiar și dacă ar exista, ar fi putut rezulta pe parcurs, datorită unei proaste exploatări și întrețineri a lucrărilor executate, din vina exclusivă a debitoarei.
Examinând apelul declarat de pârâtă prin prisma primului motiv de apel invocat de aceasta, respectiv nelegala citare la soluționarea cauzei în primă instanță, Curtea va constata că acesta este întemeiat, prima instanță judecând cauza în lipsa pârâtei, care nu a fost legal citată în cursul procesului.
Astfel, în cauză pârâta a fost citată de prima instanță la adresa din T,-, deși, așa cum rezultă din certificatul constatator eliberat de ORC de pe lângă Tribunalul Timiș și aflat la fila 13 - 16 din dosarul instanței de apel, sediul acesteia este în T,-,. 2. 8. În condițiile în care cauza a fost soluționată de prima instanță la primul termen de judecată, iar clădirea în care se află sediul pârâtei are mai multe etaje și apartamente, Curtea constată că pârâta a fost nelegal citată la judecarea cauzei în primă instanță.
Potrivit art. 85. pr. civ. "judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel", iar citarea se realizează, conform art. 87 al. 1 pct. 2. pr. civ. pentru persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanții lor, la sediul principal
Așa cum prevede art. 90 al. 1. pr. civ. "înmânarea citației și a tuturor actelor de procedură se face la domiciliul sau reședința celui citat", iar potrivit art. 92/1 pr. civ. "comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor sau societăților care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora".
De asemenea, potrivit art. 100 "procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură trebuie să cuprindă:
1. anul, luna și ziua când a fost încheiat;
2. numele celui care l-a încheiat;
3. funcțiunea acestuia;
4. numele, prenumele și domiciliul celui căruia i s-a făcut comunicarea, cu arătarea numărului, etajului, apartamentului sau camerei, dacă cel căruia i s-a făcut comunicarea locuiește într-o clădire cu mai multe etaje sau apartamente sau în hotel și dacă actul de procedură a fost înmânat la locuința sa, ori a fost afișat pe ușa acestei locuințe.
5. arătarea instanței de la care pornește actul de procedură și identificarea lui, iar pentru citații și a termenului de înfățișare;
6. arătarea înscrisurilor comunicate;
7. numele și calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea sau locul unde s-a făcut afișarea;
8. semnătura celui care a încheiat procesul-verbal.
Dacă cei care urmează să semneze dovada de primire sau procesul-verbal refuză sau nu pot s-o facă, se va face vorbire despre aceasta în cuprinsul procesului-verbal. de la punctele 1, 2, 4, 5, 7 și 8 sunt prevăzute sub pedeapsa nulității".
În dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâta de la fila 59 din dosarul primei instanțe, agentul procedural a consemnat la pct. 2 că a afișat actul pe ușa principală a locuinței destinatarului, deși, cum rezultă de mai sus, această locuință nu a fost identificată prin numărul apartamentului, fiind subliniate mențiunile de la pct. b, c și d, deși în mod evident aceste mențiuni se exclud, astfel încât și sub acest aspect citarea pârâtei este nelegală, procesul-verbal întocmit de agentul procedural fiind lovit de nulitate.
Faptul că în alte procese pârâta a fost citată la o adresă incompletă, respectiv cea indicată de reclamantă în cuprinsul acțiunii, sau că în cererea de apel pârâta a indicat inițial tot o adresă incompletă nu are nici o relevanță asupra citării pârâtei la judecarea cauzei în primă instanță, citare care trebuia să se realizeze, conform dispozițiilor legale, la sediul său, așa cum acesta figurează înscris în registrul comerțului.
Așa fiind, Curtea constată că în cauză sunt incidente prevederile art. 297 pr. civ. conform cărora "în cazul în care se constată că judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe", urmând astfel să fie admis apelul declarat de pârâtă, să fie desființată sentința apelată și să fie trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta - SRL T, cu sediul în T,-. 8, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 249/06.05.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - SRL, cu sediul în T,-. 21, jud.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red./10.02.2009
Dact./11.02.2009/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător-sindic:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu
