Spete pretentii comerciale. Decizia 184/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.184
Ședința publică de la 14.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Veronica Dănăilă
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTICELOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.12057/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata prin administrator judiciar
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta prin consilier juridic cu delegație aflată la fila 21 și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2009 aflată la fila 29.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că apelanta nu a depus la dosar precizare scrisă, în sensul dacă mențiunea din întâmpinarea formulată în fața instanței de fond, referitoare la faptul că nu este de acord cu suma din expertiză, este doar o apărare sau pur și simplu constituie un subsidiar, iar intimata nu a depus la dosar dovada sediului lichidatorului judiciar.
Apelanta, prin consilier juridic, depune la dosar precizare scrisă referitoare la punctul de vedere asupra criticilor aduse prin întâmpinare, însoțită de înscrisuri reprezentând extras din dosarul de privatizare al societății debitoare, comunicând un exemplar apărătorului intimatei. Învederează faptul că nu a putut preciza exact o valoare a imobilului, datorită faptului că din dosarul de privatizare nu rezultă că acest imobil a fost introdus în capitalul social la momentul privatizării. Față de această împrejurare solicită efectuarea unei expertize contabile. Totodată, în vederea efectuării expertizei contabile solicită, în temeiul art.172 pr.civ. să se pună în vedere intimatei-reclamante să depună la dosar documentele contabile de la momentul privatizării care se află în posesia sa.
Intimata, prin avocat, depune la dosar, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, set de înscrisuri în dovedirea sediului lichidatorului judiciar al societății intimate, comunicând un exemplar consilierului juridic al apelantei. Totodată solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de conținutul precizării scrise care i-a fost comunicată la acest termen de judecată de către consilierul juridic al apelantei. Față de solicitarea apelantei, prin consilier juridic, apreciază că aceasta are caracterul unei cererii reconvenționale și având în vedere faza procesuală în care se află cauza, nu se poate schimba obiectul cauzei, astfel încât din punctul său de vedere nu întrunește caracterele procedurale pentru a fi o precizare așa cum o intitulează partea ci, are caracter reconvențional.
Apelanta, prin consilier juridic, învederează că prin precizarea scrisă depusă la dosar nu a făcut altceva decât să facă trimitere la susținerile din dosarul de fond cu privire la valoarea contabilă din momentul privatizării, astfel încât nu este vorba de o altă precizare care nu poate fi luată în discuție. Totodată, învederează faptul că instanța i-a pus în vedere la termenul anterior să depună la dosar această precizare a valorii contabile.
Curtea, aduce la cunoștința părților faptul că la termenul anterior, raportat la întâmpinarea formulată de apelantă în dosarul de fond prin care aceasta a propus, în subsidiar ca o variantă de sumă, dacă instanța totuși urmează să o oblige la plata unei sume, aceasta să nu reprezinte prețul pieții ci, valoarea din momentul privatizării. Astfel, față de această mențiune, curtea a pus în vedere apelantei să precizeze care ar fi fost în opinia sa această valoare și din această perspectivă va fi luată în considerare precizarea dispusă de instanță și nu de un alt caracter sau o extindere a altor aspecte care să conducă și la interpretări de cerere reconvențională.
Intimata, prin avocat, învederează faptul că nu insistă în cererea de acordare a unui termen având în vedere clarificarea cererii.
Curtea, acordă cuvântul în dezbaterea probatoriului.
Apelanta, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisuri deja depuse la dosar și proba cu expertiză contabilă având ca obiectiv stabilirea valorii contabile a imobilului la momentul privatizării.
Intimata, prin avocat, față de proba cu expertiză contabilă solicitată de către apelantă, consideră că la acest moment nu este utilă și pertinentă soluționării apelului efectuarea unei expertize contabile. În contraprobă, arată că solicită proba cu înscrisuri dacă se va încuviința pentru apelantă proba cu înscrisuri.
Curtea, deliberând, față de probele deja administrate și criticile aduse sentinței fondului, apreciază probele solicitate de către părți ca nefiind utile și concludente soluționării cauzei, urmând a le respinge.
Apelanta, prin consilier juridic, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Intimata, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Apelanta, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în principal, în temeiul art.297 alin.1 pr.civ. desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că Tribunalul Prahova nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității invocată de instituția pe care o reprezintă. În subsidiar, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind prescrisă, întrucât consideră că data nașterii dreptului de la care poate fi introdusă o acțiune în despăgubiri întemeiată pe disp. art.324din nr.OUG88/1997, este data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii de restituire. Menționează că, a invocat în fața instanței de fond, excepția prescripției de 3 luni prevăzută de art.3228nr.OUG88/1999, precum și excepția prescripției de o lună prevăzută de art.39 din Legea nr.137/2002, având în vedere că dreptul pretins de intimata-reclamantă îl reprezintă valorificarea unui drept conferit de legislația privatizării. În ceea ce privește fondul, consideră că în mod greșit instanța de fond a acordat o despăgubire la valoarea de piață și nu a avut în vedere susținerile, în sensul că în cazul în care se impunea obligarea la despăgubiri, acestea trebuiau să fie la valoarea de la momentul privatizării. Totodată, consideră că nu se cuvenea intimatei-reclamante decât o despăgubire în cuantum de 70%, respectiv cota de participație vândută de prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiat de În ceea ce privește susținerile instituției pe care o reprezintă referioare la aplicarea disp. art.30 din Legea nr.137/2002 cu privire la suma de 50% din prețul plătit de cumpărător, consideră că acestea erau aplicabile deoarece dreptul de a introduce cererea de chemare în judecată s-a născut după intrarea în vigoare a acestui act normativ. Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, în principal, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune și respingerea acțiunii ca fiind prescrisă, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea apelului, întrucât în ceea ce privește excepțiile invocate de apelanta-pârâtă, astfel cum rezultă și din actele dosarului, toate aceste excepții au fost soluționate de către instanță. Cu privire la excepția prematurității cererii, solicită să se observe faptul că s-a consemnat în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 22.05.2007 faptul că s-a solicitat de către reclamantă respingerea acestei excepții, fiind indicate expres filele 40, 44 și 47 din dosarul Tribunalului Prahova unde se regăsesc dovezile de convocare la conciliere. Mai mult decât atât, învederează faptul că la termenul de judecată din data de 06.11.2007, reprezentantul apelantei-pârâte, a renunțat la susținerea excepției prematurității și chiar și în aceste condiții tribunalul a prorogat discutarea excepției și s-a pronunțat asupra acesteia prin încheierea de ședință din data de 09.09.2008. În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, învederează că din actele dosarului rezultă faptul că societatea reclamantă a suferit un proces de privatizare integral, fiind depuse la dosar două contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni încheiate de și de către, respectiv contractul de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat la data de 15.06.1995 (fila 112 din dosarul de fond) și contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31.08.1995 (fila 120 din dosarul de fond). Învederează că, în cadrul acestor contracte se consemnează în mod expres la art.6.4 faptul că pentru evicțiune răspunde societatea vânzătoare. Astfel, prezenta acțiune prin care se solicită obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, întemeiată pe legea specială, este o respectare a dreptului de garanție pentru evicțiune, iar această lege specială nu prevede că această despăgubire se va face la valoarea înregistrată în contabilitate. Mai arată că ambele contracte au fost încheiate în anul 1995, iar pierderea proprietății s-a făcut după 11 ani, conform procesului-verbal de predare din data de 17.01.2006 aflat la fila 22 din dosarul de fond. Astfel, în această situație dreptul la acțiune al reclamantei se naște începând cu 17.01.2006, iar dreptul la despăgubiri se prescrie în termenul general și nu în termenul special. Învederează faptul că, a solicitat despăgubiri la valoarea de piață și nu la valoarea contabilă plecând de la principiul de reparare integrală a prejudiciului. Menționează că, prejudiciul suferit de reclamantă nu este cel din valoarea de contabilitate având în vedere dispozițiile din contractele de vânzare-cumpărare de acțiuni stabilite în sarcina cumpărătorului. Solicită respingerea apelului și arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apelanta-pârâtă, prin consilier juridic, în replică, învederează că nu sunt operabile reclamantei clauzele contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni întrucât aceasta nu este parte în acel contract.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra cererii de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta - - P în contradictoriu cu pârâta AVAS B și pârâta AVAS a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 564.927 lei despăgubiri reprezentând echivalentul bănesc al imobilului situat în P,-, județul P și la 4.246 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut în esență că, repararea prejudiciului cauzat societății comerciale privatizate ca urmare a retrocedării către foștii proprietari a imobilelor aflate în patrimoniul lor se asigură de către instituția publică de privatizare precum în speță AVAS B, în condițiile reglementate de art.324din Legea nr.99/1999 de modificare și completare a OUG nr.88/1997, în speță nefiind incidente dispozițiile Legii nr.137/2002 cât timp contractele de vânzare-cumpărare acțiuni s-au încheiat anterior intrării în vigoare a acestei legi.
De asemenea, în privința despăgubirii instanța de fond a avut în vedere și jurisprudența constantă a instanței supreme cât și jurisprudența CEDO precum hotărârea Raicu din septembrie 2006 reținând că, aceasta trebuie să aibă ca obiect valoarea reală, actuală, de piață imobiliară adecvată, la data efectivei plăți stabilită printr-o expertiză de specialitate, expertiză de altfel efectuată în cauză în acest sens.
Împotriva sentinței precitate a formulat apel pârâta AVAS B în contradictoriu cu intimata - - P prin administrator judiciar B solicitând suspendarea executării sentinței până la soluționarea apelului,conform prevederilor art.280 alin.1 Cod procedură civilă.
Recurenta consideră că prin admiterea acțiunii de față se prejudiciază în mod nelegal statul. Altfel potrivit art.86 din OUG nr.51/1998 modificată prin OUG nr.43/2005 recurenta consideră că este scutită de plata cauțiunii prevăzută de art.280 alin.4 Cod procedură civilă.
Pe fond, apelanta solicită în principal, în conformitate cu dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și transmiterea cauzei spre o competentă rejudecare. În subsidiar, recurenta solicită în baza art.296 Cod procedură civilă admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și fie admiterea prescripției dreptului material la acțiune, fie respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Apelanta expune considerentele pentru care consideră hotărârea apelată criticabilă, considerente pe care le vom reda în esență în cele ce urmează.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității cererii invocată de apelantă pe calea întâmpinării. Se susține că nu s-ar fi efectuat procedura concilierii directe conform cu prevederile art.7201Cod procedură civilă.
Data nașterii dreptului societății intimate pentru a pretinde despăgubirile prevăzute de art.324din OUG nr.88/1997 modificată coincide cu momentul rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de restituire.
Potrivit art.3228din OUG nr.88/1999 modificată prin Legea nr.99/1999 termenul de prescripție în speță era de 3 luni de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care au fost restituite în natură imobilele pentru care se solicită despăgubiri. Or, în speță acest termen a fost depășit, dreptul la acțiunea de față fiind prescris.
De altfel dreptul la acțiune, în speță este prescris și în raport de prevederile art.39 din Legea nr.137/2002.
În fine art.324din Legea nr.99/1999 nu prevede că despăgubirile se acordă la nivelul valorii de piață a activelor.
Apelanta referindu-se la unele decizii de speță date de Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că despăgubirea cuvenită în temeiul art.324din Legea nr.99/1999 modificată și completată trebuie să aibă ca punct de plecare valoarea din contabilitate a bunului.
Ca urmare, raportul de expertiză efectuat în cauză nu reflectă realitatea.
În fine despăgubirea trebuie suportată de apelantă în proporție de 70%, echivalentul vânzării de acțiuni ca procent.
Nu există fundament legal pentru obligarea AVAS la despăgubiri mai mari decât valoarea capitalului social deținut de stat la - -
Apelanta consideră aplicabile în speță dispozițiile art.30 din Legea nr.137/2002 pentru că, dreptul intimatei de a solicita despăgubiri de la instituția publică implicată în privatizare s-a născut la data rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire în natură, dată la care era în vigoare Legea nr.32/2002 modificată și completată.
Apelanta susține scutirea de la plata timbrajului în temeiul art.86 din OUG nr.51/1998 modificată prin OUG nr.43/2005.
În drept se invocă art.282, 284, 296, 297 Cod procedură civilă, OUG nr.88/1997 modificată și completată prin Legea nr.99/1999, Legea nr.137/2002 modificată și completată.
Potrivit art.242 alin. ultim Cod procedură civilă apelanta a solicitat judecarea apelului și în lipsa sa.
S-au anexat în copie, decizii ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Intimata a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului arătând în esență că la data de 16.09.2008 s-a discutat și s-a respins excepția prematurității cererii de chemare în judecată.
În speță se aplică termenul general de prescripție de 3 ani întrucât solicitarea de despăgubiri are loc ulterior procesului de privatizare.
Intimata consideră că repararea prejudiciului cauzat trebuie să se facă raportat la valoarea reală de plată a imobilului retrocedat.
Cu privire la situația intimatei s-a depus certificat de grefă din care rezultă că se afla în procedura falimentului. Tot astfel s-au depus precizări privind sediul comunicării actelor de procedură față de intimată.
Prin încheierea de ședință de la 17.03.2009 s-a respins cererea de suspendare ca nefondată pentru considerentele din acea încheiere.
Apelanta față de dispozițiile instanței a depus precizări privind apărările formulate prin întâmpinarea depusă la fond referitoare la valoarea contabilă a bunului imobil în litigiu și anume care este această valoare.
Pentru stabilirea acestei valori apelanta a propus încuviințarea unei expertize iar, intimata în temeiul art.172 Cod procedură civilă să depună documentele aflate în posesia sa pe această chestiune.
S-au anexat înscrisuri constând în extras din dosarul de privatizare întocmit de intimată.
În privința probelor solicitate de apelantă Curtea s-a pronunțat în sensul respingerii pe de o parte pentru că, aceasta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză, nu a solicitat în fața instanței de fond ca expertul să fi calculat și valoarea contabilă a imobilului, respectiv să fi procedat la diminuarea corespunzătoare a procentelor invocate.
Pe de altă parte, Curtea a apreciat că despăgubirea reală este cea stabilită pe calea expertizei efectuate în cauză.
Examinând în ansamblu motivele de apel în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că apelul apare nefondat pentru considerentele de mai jos.
Prin încheierea de ședință de la 22.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost pusă în discuție excepția prematurității formulării acțiunii, fiind respinsă pentru motivele reținute în acea încheiere (vezi fila 10 dosar nr-).
Ca urmare acest motiv de apel apare nefondat și inaplicabile dispozițiile art.297 Cod procedură civilă.
În speță, acțiunea de față este o acțiune postprivatizare supusă regimului de drept comun sub aspectul prescripției și nu o acțiune în valorificarea unui drept născut în procesul de accelerare și finalizare a privatizării pentru a se aplica termenul de 3 luni prevăzut de art.3228din OUG nr.88/1999 modificată și completată prin Legea nr.99/1999.
Față de această împrejurare în situația în care în speță ar fi fost aplicabile prevederile Legii nr.137/2002, nici termenul special de o lună nu ar fi fost operabil.
În concluzie și acest motiv de apel apare nefondat.
În privința restituirii despăgubirilor, art.324din Legea nr.99/1999 nu distinge dacă nivelul valorii este cel al valorii de piață a activelor sau cel al valorii contabile a acestora.
În orice caz imobilul în litigiu făcea parte din capitalul social al reclamantei și aportul în natură la capitalul social îl reprezintă valoarea reală de circulație a bunului aportat.
Ori, în aceste condiții prin diminuarea capitalului cu aportul în natură constând într-un imobil, societatea este prejudiciată cu însăși valoarea de piață a acelui imobil.
Altminteri, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în opinia majoritară este în sensul că despăgubirea trebuie să se facă la valoarea reală, actuală de piață a imobilelor respective, ceea ce cum bine a reținut instanța de fond este în acord și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, așa cum se arată și în hotărârea CEDO privind cauza Raicu din septembrie 2006, despăgubirea trebuie să aibă ca obiect valoarea reală, actuală, de piață imobiliară, la data efectivei plăți stabilită printr-o expertiză de specialitate, lucrare efectuată în cauză și necontestată de apelantă.
În altă ordine de idei critica apelantei cu privire la eventuala despăgubire în procent de 70% adică în echivalentul acțiunilor vândute care reprezintă 70% din capitalul social al - - P vizează o situație de fapt nouă ridicată pentru prima dată în apel ceea ce contravine dispozițiilor art.294 (1) și 295 (1) Cod procedură civilă astfel că instanța de apel nu o va analiza.
În speță cum bine a reținut instanța de fond, prevederile art.30 alin.1 din Legea nr.137/2002 nu pot opera retroactiv dacă în lege nu s-a prevăzut expres acest lucru.
Mai bine spus, sunt aplicabile dispozițiile art.324din OUG nr.88/1997 modificată prin Legea nr.99/1999 existente în vigoare la data încheierii celor două contracte de vânzare-cumpărare acțiuni, respectiv în anul 1995.
Este fără relevanță momentul rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire în natură a imobilului, de referință fiind data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni spre a aprecia cu privire la legea aplicabilă situației de fapt respective.
Cu aceste considerente de fapt și de drept Curtea va confirma soluția instanței de fond și în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.12057/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - - P prin lichidator judiciar cu sediul ales la lichidatorul judiciar situat în B,-, -7,.4, sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.04.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 4.05.2009
Tehnored. - 11.05.2009
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Veronica Dănăilă
