Spete pretentii comerciale. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 19
Ședința publică de la 24 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Saftiuc
Grefier - -
La ordine a venit în pronunțare apelul comercial promovat de apelanta - pârâtă SC""SRL împotriva sentinței civile nr. 33 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 17.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului comercial d e față, declarat în termen și legal timbrat, de L SLĂNIC M, împotriva sentinței civile nr. 33/11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, reține următoarele:
Prin sentința de mai sus au fost respinse excepțiile prematurității și a prescripției acțiunii, invocate de pârâta,
Acțiunea în regres formulată de reclamanta A SLĂNIC M, în contradictoriu cu pârâta L SLĂNIC, a fost admisă, aceasta din urmă fiind obligată să-i plătească reclamantei suma de 6.216.227,25 lei.
Capătul de cerere privind sechestrul asigurator, a fost respins.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că lichidatorul judiciar a formulat acțiunea în regres în raport cu atribuțiile date prin Legea nr. 85/2006, situație în care nu sunt incidente dispozițiile art. 7201din Codul d e procedură civilă, astfel că excepția prematurități invocată de pârâtă nu este întemeiată.
În ce privește excepția prescripției, și aceasta este neîntemeiată, curgerea termenului de prescripție începând de la data la care creditoarea, O, a formulat cerere de declarație a creanței în dosarul de faliment, pentru întreaga sumă datorată potrivit sentinței civile nr. 1064/26 mai 2004 și nu de la data dobândirii personalității juridice de către pârâtă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut în esență că sunt îndeplinite condițiile pentru intentarea acțiunii în regres, având la bază îmbogățirea fără justă cauză, considerând că pârâta și-ar fi mărit patrimoniul ca urmare micșorării datoriilor sale.
Totodată a reținut și subrogația legală, considerând că prin înscrierea creditoarei, la masa credală cu o creanță ce include și suma de 6.216.227,25 lei, conform sentinței civile nr. 1064/26 mai 2004, această sumă trebuie plătită de ambele societăți rezultate din divizare, potrivit art. 1108 Cod civil.
Împotriva sentinței a declarat apel L SLĂNIC M, județul B, care a susținut că este nelegală și netemeinică, invocând din nou excepția prematurității acțiunii - art. 7201Cod procedură civilă și excepția prescripției.
Pe fondul cauzei, apelanta a arătat că prima instanță motivează soluția prin referire la două instituții juridice, îmbogățirea fără justă cauză și subrogația legală, deși condițiile de existență ale acestora nu sunt întrunite, atât din punct de vedere material, cât și juridic.
. fără justă cauză trebuie să îndeplinească mai multe condiții, respectiv: mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile în bani, micșorarea unui alt patrimoniu, ca urmare a măririi altuia și existența unei legături între mărirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt.
De asemeni, condițiile juridice presupun absența unei cauze legitime pentru mărirea patrimoniului cât și absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperare.
În speță, apelanta a arătat că s-a constituit în urma divizării societății - intimate, care i-a transmis cu titlu universal o parte din patrimoniul său, conținând în mod proporțional elemente de activ și pasiv, conform proiectului de divizare, publicat în Monitorul Oficial, Partea a IV-a,nr. 337/02 februarie 2004.
Printre elementele de pasiv transmise se află și datoria de 6.216.227,25 lei, față de creditoarea
În urma pronunțării hotărârii, apelanta a arătat că rămâne în continuare obligată față de creditoarea, O, dar devine obligată și față de societatea masă, L SLĂNIC M, județul B, căreia trebuie să-i restituie o parte din activul transmis la constituire, deși este ținută să suporte partea proporțională din pasiv, transmisă cu acest prilej.
În ce privește sentința civilă nr. 1064/26 mai 2004, prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei din prezentul litigiu, nu are nici un corespondent în vreun câștig pe care l-ar realiza, reclamanta trebuind să utilizeze toate mijloacele procesuale adecvate în respectiva cauză.
Referitor la subrogație, în oricare dintre formele sale, aceasta impune plata efectivă a datoriei de către un terț.
Prima instanță, a trans însă o concluzie lipsită de temei legal atunci când a pus semnul egalității, sub aspectul efectelor juridice, între plata ca mod de stingere a obligațiilor și cererea de declarare a creanței în procedura insolvenței.
Plata, semnifică executarea voluntară a obligației, indiferent de obiectul ei și fiind vorba de remiterea unei sume de bani, are ca efect stingerea obligației, în timp ce cererea de admitere a creanței, reprezintă o formalitate impusă de art. 64 - 76 din Legea nr. 85/2006, sub sancțiunea decăderii, tuturor creditorilor care doresc să-și valorifice drepturile împotriva unui debitor aflate în insolvență.
Întrucât în cadrul procedurii falimentului societății reclamante, creanța A, nu a fost plătită, conform art. 123 al. 1 din Legea nr. 85/2006, rezultă că nu există o subrogație a reclamantei, în drepturile creditoarei, deoarece subrogația nu se poate face înaintea plății.
Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și respingerea acțiunii, în principal prin admiterea excepțiilor formulate, iar în subsidiar ca nefondată.
Curtea de apel analizând sentința în raport cu motivele de apel invocate și din oficiu urmează a reține următoarele:
Prima instanță în mod corect a respins excepțiile prematurității și prescripției acțiunii, invocate de către apelantă - pârâtă, determinat de faptul că lichidatorul judiciar a formulat acțiunea în regres în baza atribuțiilor conferite de Legea nr. 85/2006, astfel că nu era necesară realizarea concilierii prevăzută de art. 7201din Codul d e procedură civilă.
În ce privește prescripția, termenul a început să curgă nu de la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 1064/26 mai 2004, așa cum susține apelanta, ci de la data nașterii dreptului la formularea acțiunii de către lichidatorul judiciar, potrivit art. 7 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei este de observat însă că motivele de apel invocate sunt întemeiate.
Într-adevăr, SLĂNIC M, s-a constituit în urma divizării SLĂNIC care, i- transmis cu titlu universal o parte din patrimoniul său, respectiv elementele din activ și pasiv, potrivit proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a nr. 337/02 februarie 2004.
Apelanta recunoaște prin motivele de apel, că printre elementele de pasiv transmise, se află și datoria în sumă de 6.216.227,25 lei, față de O (fila 6).
Această creditoare a chemat-o în judecată pe reclamanta - intimată, unde inițial a fost înregistrat debitul, iar prin sentința civilă nr. 1064/26 mai 2004, a fost obligată la plata sumei de mai sus.
Deși prezent în instanță, reprezentantul SLĂNIC M nu a arătat că debitul a fost transmis în luna februarie 2004, conform proiectului de divizare, apelantei, ci a solicitat termen pentru conciliere, cerere respinsă de către tribunal.
Deși a fost obligată la plata sumei din litigiu, intimata - reclamantă a dat dovadă de pasivitate și nu a uzat de căile legale de atac, astfel că a solicitat potrivit art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, executare ssilită prin înscrierea în de creanțe a societății apelante cu suma de 6.216.227,25 lei.
Având în vedere însă că în cauză nu s-a făcut dovada încasării sumei de către creditoarea, O, în mod greșit prima instanță admis acțiunea în regres împotriva apelantei - pârâte, potrivit art. 1108 din Codul civil.
În această situație apelanta - pârâtă este înregistrată cu două datorii, una către O, conform proiectului de divizare și una către intimată, potrivit sentinței apelate.
În concluzie, atâta timp cât subrogația nu poate opera înaintea plății, iar în speța de față nu s-a făcut dovada că debitul creditoarei a fost achitat de către intimata - apelantă, curtea de apel urmează ca în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă să admită apelul și să schimbe în tot sentința, în sensul respingerii acțiunii formulate ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul comercial promovat de apelanta - pârâtă C L SLĂNIC M cu sediul în-, județul B împotriva sentinței civile nr. 33 din 11.02.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - reclamantăSLĂNIC M,prin lichidator judiciar L cu sediul în str. -, nr. 102, județul
Schimbă în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la24 martie 2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, |
GREFIER, |
Red.
Red. 02 aprilie 2009
Tehnored. 5 ex
15 aprilie 2009
Președinte:Claudia PopescuJudecători:Claudia Popescu, Aurelia Saftiuc
