Spete pretentii comerciale. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 19
Ședința publică din 17 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare apelul formulat de către chematul în garanție MUNICIPIUL T prin PRIMAR, împotriva Sentinței comerciale nr. 4490 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - GAZ ROMÂNIA SA și cu pârâta intimată REGIA AUTONOMĂ DE TERMOFICARE CANAL ȘI FOND LOCATIV - T, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul chematului în garanție apelant Municipiul T prin Primar, consilier juridic cu delegație la dosar, reprezentantul reclamantei intimate - Gaz România Sucursala C, consilier juridic - cu delegație la dosar și reprezentantul pârâtei intimate Regia Autonomă de Termoficare Canal și Fond Locativ - T, avocat de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul se află la al doilea termen de judecată în rejudecare, precum și că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 3 februarie 2010 s-a înregistrat la dosar un înscris din partea pârâtei intimate Regia Autonomă de Termoficare Canal și Fond Locativ - T, însoțit de un act în probațiune, respectiv de tabelul definitiv al creditorilor acestei părți, despre care arată că a fost încuviințat în dosarul nr- și pe care solicită instanței a-l avea în vedere la soluționarea apelului și totodată aplicarea art. 35 din Legea nr. 85/2006.
Instanța constată că din acest tabel rezultă faptul că - Gaz România a fost înscrisă în tabelul creditorilor cu suma de 1.471.943,16 lei.
Reprezentantul pârâtei intimate Regia Autonomă de Termoficare Canal și Fond Locativ - T depune la dosar extrase din doctrină la care va face referire raportat la cererea de chemare în garanție.
Nefiind alte cereri, excepții sau probe Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul chematului în garanție apelant Municipiul T prin Primar solicită instanței admiterea apelului așa cum a fost formulat și motivat în scris, în baza expertizei încuviințate datoria fiind în cuantumul arătat, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentantul pârâtei intimate Regia Autonomă de Termoficare Canal și Fond Locativ - T arată că, din punctul de vedere al intimatei, Curtea este investită cu soluționarea apelului formulat de Municipiul T, că datorită efectului devolutiv se repune în discuție cauza în întregime, făcând trimitere la decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006 a insolvenței. Raportat la efectul devolutiv și o dată investită cu cererea de apel se impune suspendarea, suspendare cu privire la care trebuie avut în vedere că această sumă este solicitată în întregime și totodată cuantumul penalităților, iar reclamanta este înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor.
În ceea ce privește apelul formulat de Municipiu acesta trebuie judecat și soluționat, iar cererea de chemare în garanție este o pretenție împotriva unei terțe persoane. Dacă nu s-ar permite judecarea apelului s-ar încălca dreptul Municipiului T de a ataca o hotărâre pe care o consideră nedreaptă, de unde rezultă obligativitatea judecării apelului. În procedura insolvenței nu poate fi - protejat, ci el trebuie să vină la masa credală. Face trimitere la Tratatul lui și pr.civ. cu privire la accesorietatea cererii de chemare în garanție arătând că cererea de chemare în garanție se bucură de o autonomie față de cererea de chemare în judecată. Acțiunea formulată de reclamant se suspendă, cu consecința posibilității înscrierii la masa credală definitiv, motiv pentru care trebuie judecat apelul și pronunțată o hotărâre pe cererea de chemare în garanție. În plus, din punctul de vedere al părții pe care o reprezintă soluția instanței de fond cuprinde o gravă eroare judiciară sub aspectul faptului că instanța fondului a obligat în solidar, soluția corectă fiind a Curții de APEL CLUJ. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate - Gaz România Sucursala C arată că tocmai în instanța de fond a făcut cererea de chemare în garanție care a fost admisă. Solicită suspendarea deciziei conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Susține că în funcție de sumele obținute se vor retrage de la masa credală și că reclamanta nu pretinde decât ce trebuie să i se dea. În concluzie solicită aplicarea art. 36 privind suspendarea apelului și totodată casarea deciziei.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.4490 din 13 noiembrie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantei SC E - GAZ ROMANIA SUCURSALA C împotriva pârâtei T și în consecință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.451.952,21 lei contravaloarea gazelor naturale și penalități și suma de 17.706,32 lei cheltuieli de judecată.
S-a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei împotriva MUNICIPIULUI T, reprezentată de primar, și în consecință, chematul în garanție a fost obligat la plata sumei de 1.451.952,21 lei contravaloare gaze și penalități și 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 24 aprilie 2007, reclamanta - GAZ ROMANIA TÂRGU a chemat-o în judecată pe pârâta REGIA AUTONOMĂ DE TERMOFICARE CANAL ȘI FOND LOCATIV, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 1.451.952,21 lei reprezentând 1.060.236,85 lei contravaloarea gazelor naturale facturate și consumate în perioada XII/2004, I,II,III/2005 pentru cantitățile de gaze naturale care i-au fost livrate; 24.464,07 lei reprezentând penalități contractuale calculate pentru plata cu întârziere a contravalorii consumului de gaze pentru termenul scadent în perioada IX,X,XI,XII/2004; 367.251,29 lei reprezentând penalități contractuale calculate pentru neplata facturilor de gaze naturale în perioada XII/2005, I,II,III/2005, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției sale procesuale, reclamanta a arătat că pârâta este beneficiarul contractului de furnizare gaze naturale pentru consumatorii captivi noncasnici încheiat sub nr-7 din 15.01.2001. reclamanta în calitate de furnizor de gaze naturale avea principala obligație contractuală de a livra către pârâtă gaze naturale, iar aceasta avea obligația de a face plata contravalorii gazelor naturale facturate și consumate, la termenele stipulate în contract, iar în cazul neachitării plății sau achitării tardive a plății avea obligația de a plăti daune interese în vederea reparării prejudiciului cauzat.
În cadrul acestor relații economice desfășurate între părți, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale la care s-a obligat față de societatea reclamantă în sensul neachitării contravalorii gazelor consumate, facturate precum și a penalităților de întârziere ce decurg din conținutul contractului.
Reclamanta a mai învederat că a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă, conform art. 720.pr.civ. această procedură de soluționare directă a avut loc la 31.01.2007 când pârâta este notificată pentru data de 26.02.2007 de a participa la conciliere directă. Aceasta a confirmat primirea convocării cuprinzând pretențiile noastre dar nu s-a dat curs invitației, necunoscându-se motivul.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii reclamantei ca netemeinică și nelegală, motivat pe faptul că nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției sale procesuale, pârâta a arătat, în esență că, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile contractului de furnizare a gazelor naturale pentru consumatori comercial nr-7 din 15.05.2001 care pe parcursul timpului a fost modificat prin mai multe acte adiționale. Astfel, reclamanta omite să menționeze multe aspecte prin care faptul că acest contract de furnizare a gazelor naturale precum și actele adiționale la acest contract au fost încheiate cu obiecțiuni din partea pârâtei, că pârâta nu este orice fel de consumator comercial ci este furnizor de energie termică pentru populație, iar sumele pretinse de reclamantă cu titlu de preț al gazelor naturale livrate și facturate sunt în realitate contravaloarea subvențiilor acordate de stat populației ca și diferență dintre prețul local al gigacaloriei și prețul național de referință al gigacaloriei precum și contravaloarea ajutoarelor bănești acordate de stat pentru categoriile defavorizate ale populației.
Pârâta a formulat și o cerere de chemare în garanție a pârâtului MUNICIPIUL T, solicitând instanței, ca în cazul în care ar cădea în pretenții față de reclamantă, să se dispună obligarea chematului în garanție la plata către reclamantă a sumelor de bani la care pârâta a fost obligată cu titlu de preț al gazelor naturale furnizate, cu obligarea chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecată, reiterând în susținerea poziției sale procesuale, motivele invocate prin întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată reclamanta - GAZ ROMANIA TÂRGU a solicitat instanței să fie obligată pârâta la plata sumei de 1.451.952,21 lei reprezentând 1.060.236,85 lei contravaloarea gazelor naturale facturate și consumate în perioada XII/2004, I,II,III/2005 pentru cantitățile de gaze naturale care i-au fost livrate; 24.464,07 lei reprezentând penalități contractuale calculate pentru plata cu întârziere a contravalorii consumului de gaze pentru termenul scadent în perioada IX,X,XI,XII/2004; 367.251,29 lei reprezentând penalități contractuale calculate pentru neplata facturilor de gaze naturale în perioada XII/2005, I,II,III/2005, cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că pârâta este beneficiarul contractului de furnizare gaze naturale pentru consumatorii captivi noncasnici încheiat sub nr-7 din 15.01.2001. reclamanta în calitate de furnizor de gaze naturale avea principala obligație contractuală de a livra către pârâtă gaze naturale, iar aceasta avea obligația de a face plata contravalorii gazelor naturale facturate și consumate, la termenele stipulate în contract, iar în cazul neachitării plății sau achitării tardive a plății avea obligația de a plăti daune interese în vederea reparării prejudiciului cauzat.
În cadrul acestor relații economice desfășurate între părți, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale la care s-a obligat față de societatea reclamantă în sensul neachitării contravalorii gazelor consumate, facturate precum și a penalităților de întârziere ce decurg din conținutul contractului.
Atât pârâta prin întâmpinare, cât și chemata în garanție a arătat că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile contractului de furnizare a gazelor naturale pentru consumatori comercial nr-7 din 15.05.2001 care pe parcursul timpului a fost modificat prin mai multe acte adiționale. Astfel, reclamanta omite să menționeze multe aspecte prin care faptul că acest contract de furnizare a gazelor naturale precum și actele adiționale la acest contract au fost încheiate cu obiecțiuni din partea pârâtei, că pârâta nu este orice fel de consumator comercial ci este furnizor de energie termică pentru populație, iar sumele pretinse de reclamantă cu titlu de preț al gazelor naturale livrate și facturate sunt în realitate contravaloarea subvențiilor acordate de stat populației ca și diferență dintre prețul local al gigacaloriei și prețul național de referință al gigacaloriei precum și contravaloarea ajutoarelor bănești acordate de stat pentru categoriile defavorizate ale populației.
Reclamanta a chemat în judecată pe pârâtă solicitând 1.451.952,21 RON reprezentând prețul gazelor naturale pentru perioada decembrie 2004- martie 2005 cât și penalități de întârziere.
În motivare reclamanta își întemeiază acțiunea pe prev. contractului nr-7/1 din 15.05.2001 care pe parcursul timpului a fost modificat prin mai multe acte adiționale.
Având în vedere că pârâta nu a achitat sumele pretinse, reclamanta a pus în executare contractul de furnizare de gaze nr-4/1 din 15.05.2001 așa cum a fost modificat prin obiecțiunile nr. 2383/14.02.2003 la actul adițional nr. 3/201.01.2003.
Prin OUG nr. 162/28.10.1999 privind instituirea prețului național de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, precum și acordarea de ajutoare bănești pentru categoriile defavorizate ale populației s-au stabilit următoarele principii: pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, în scopul încălzirii locuințelor și preparării apei calde, populația va plăti prețul local, ce include prețul producătorului și tariful de distribuție, stabilite și ajustate cu avizul Oficiului Concurenței, dar nu mai mult decât prețul național de referință conform prevederilor ordonanțe de urgență.
Diferența stabilită între prețul local mai mare al gigacaloriei și prețul național de referință va fi subvenționat astfel: din bugetul de stat în limita sumelor aprobate prin legea bugetară, defalcată cu această destinație și din bugetele locale pe seama veniturilor proprii ale acestora, pentru partea rămasă neacoperită.
Art. 5 din același act normativ prevede că În vederea sprijinirii familiilor cu venituri relativ reduse, ale căror locuințe sunt racordate la sisteme centralizate de furnizare a energiei termice, pentru suportarea cheltuielilor suplimentare, determinate de creșterea consumului de energie termica în sezonul, delimitat la perioada 1 noiembrie anul curent-30 martie anul următor, și de majorarea prețului național de referinta, autoritățile administrației publice locale acorda acestora un ajutor banesc lunar.
Furnizorii de energie termica vor primi de la primăriile în a căror raza teritorială își au domiciliul beneficiarii de ajutoare sumele consemnate, care se acoperă de către bugetele locale pentru protecția socială a populației.
Raportat la cele de mai sus instanța a constatat că sumele pretinse de reclamantă de la pârâtă, prin cererea ce face obiectul prezentului litigiul, sunt sume ce trebuia să le achite Primăria mun. T cu titlu de ajutoare bănești și subvenții la populație.
Așa cum rezultă din evidențele contabile ale pârâtei, chemata în garanție este datoare cu această sume cu titlu de ajutoare bănești, această sumă depășind cuantumul datoriei pretinse de reclamanta GAZ.
Chematul în garanție MUNICIPIUL T prin decizia economică din cadrul Primăria mun. Tar ecunoscut că la 30.12.2004 exista în sold un debit către T în cuantum de 16.359.106.578 lei, potrivit adresei nr. 8596/2005.
Datorită neplății de către municipiul Tao bligațiilor către regie, s-a născut și situația litigioasă care face obiectul dosarului, prin care un furnizor de gaze naturale solicită obligarea la plata unor gaze naturale consumate, dar pentru contravaloarea cărora nu le-a fost permisă se încaseze de la populație, urmând ca în baza dispozițiilor legale acea diferență să fie achitată de la bugetul loc, însă acest lucru nu s-a întâmplat, această practică fiind notorie la nivel național.
Prin decizia civlă nr.224 din 21.11.2008 a Curții de APEL CLUJ, s-a admis apelul declarat de chematul în garanție Municipiul T, schimbându-se în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost obligat chematul în garanție Municipiul T să plătească pârâtei LT6 99.427 lei contravaloarea gaz metan folosit pentru producerea agentului termic furnizat populației în perioada decembrie 2004-martie 2005 și penalități aferente în sumă de 242.343 lei, plus penalități în valoare de 24.464,067 lei aferent unor plăți cu întârzierea pentru septembrie-decembrie 2004.
S-u menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Pârâtul Laf ost obligat să plătească apelantului Municipiul T 10.064,60 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.451.952,21 lei din care 1.060.236,85 lei contravaloarea gaze naturale și 24.464,07 lei penalități, reclamanta fiind beneficiarul contractului de furnizare gaze naturale către consumatorii noncasnici încheiat sub nr-7 din 15.01.2001.
Într-adevăr apelanta nu este parte în contractul susmenționat însă obligația sa de a suporta sumele pretinse de reclamantă derivă din lege, ele constituindu-se de fapt în contravaloarea subvențiilor acordate de stat populației ca și diferența dintre prețul local al gigacaloriei și prețul național de referință al gigacaloriei, precum și contravaloarea ajutoarelor bănești acordate de stat pentru categoriile defavorizate ale populației.
Astfel, prin OUG nr.162/28 octombrie 1999 privind instituirea prețului național de referință pentru energia termică furnizată populației prin sisteme centralizate, precum și pentru acordarea de ajutoare bănești pentru categoriile defavorizate ale populației s-a stabilit la art.4 că diferența stabilită între prețul local mai mare al gigacaloriei și prețul național de referință va fi subvenționată din bugetul de stat, iar la alin.2 de la același articol se stabilește că sumele din subvenții se acordă de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale.
Ca atare, raportat la prevederile legale susmenționate soluția de admitere cererii de chemare în garanție în principiu este legală, schimbarea acesteia vizând doar cuantumul sumelor datorate.
Potrivit raportului de expertiză efectuat cu prilejul soluționării în apel a cauzei (34-40) contravaloarea gazului furnizat de către GAZ România și neachitat de către T în perioada decembrie 2004 - martie 2005 este de 1.060.236,85 lei iar penalitățile de plată sunt de 391.715,36 lei.
Potrivit aceluiași raport de expertiză (40) din datoria de gaz în sumă de 1.060.236,85 lei consumată și neachitată de T către GAZ România, suma de 699.427 lei reprezintă contravaloarea gazului consumat de T pentru producerea agentului termic, iar valoarea penalităților aferente sunt de 242.343 lei.
Prin decizia civilă nr.2758 din 5 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamanta - Gaz România SA - Sucursala C, împotriva deciziei nr.224 din 21 noiembrie 2008, pronunțată de Gutea de Apel - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
S-a admis recursul declarat de chematul în garanție Municipiul T prin Primar, împotriva aceleiași decizii.
S-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe, pentru aplicarea art.36 din Legea nr.85/2006.
Curtea a constatat că prin încheierea comercială nr.3650 din 11 noiembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr.2131/2008 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată împotriva debitoarei Regia Autonomă de Termoficare Canal și Fond Locativ
Deși această încheiere, pronunțată anterior soluționării apelului prin decizia din 21 noiembrie 2008, nu a fost depusă la dosar iar părțile nu au comunicat instanței de apel deschiderea procedurii prevăzute de Legea nr.8S/2006 față de pârâtă, în speță, dispozițiile art.36 din lege și-au produs deja efectele de la data deschiderii procedurii.
Concluzia rezultă din prevederile art.36 din Legea nr.8S/2006 în conformitate cu care "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale".
Prin urmare, față de caracterul imperativ al dispozițiilor legale anterior citate, reiese că suspendarea judecății operează de drept de la data deschiderii procedurii, cu consecința că instanța nu mai poate pronunța într-o atare ipoteză o hotărâre legală.
În mod evident, în speță, instanța de apel nefiind informată cu privire la existența unei hotărâri de deschidere a procedurii prevăzută de Legea nr.85/2006, față de pârâtă, a fost în imposibilitate de a aplica dispozițiile art.36 din lege, ceea ce nu este însă de natură a înlătura incidența acestui articol.
Rejudecând în apel, după casarea cu trimitere, Curtea reține faptul că prin încheierea comercială nr. 3650/C/11.11.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj, s-a admis cererea pârâtei și s-a dispus deschiderea procedurii falimentului în formă simplificată împotriva pârâtei.
Prin acțiunea formulată de către reclamanta Gaz România s-a solicitat obligarea T la plata unei creante, în cuantum de 1.451.952,21 lei.
Conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii insolvenței, se suspendă de drept toate acțiunile împotriva debitorului având ca obiect realizarea unei creanțe asupra debitorului aflat în stare de insolvență sau asupra bunurilor sale, cu excepția căilor de atac exercitate de către debitoare.
Conform textului legal, ulterior deschiderii procedurii nu mai pot fi admise acțiuni prin care un creditor să fie plătit cu preferință față de ceilalți creditori.
De altfel, demersul juridic al creditoarei SC GAZ ROMANIA SA în prezentul dosar, se suprapune existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile, constatate de către lichidatorul judiciar la momentul analizării declarațiilor de creanță, creanță cu care reclamanta este de altfel înscrisă în tabelul definitiv al creditorilor T în dosar nr-.
În ceea ce privește apelul chematului în garanție, obiectul fiind o creanță a părții aflate în insolvență împotriva chematului în garanție, este real faptul că, stricto sensu, nu intră sub incidența dispozițiilor art. 36 din 85/2006 dar trebuie avute în vedere, în acest caz, pe de-o parte, îndrumările date de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 2758/5.11.2009, îndrumări care raportat la art. 315 alin 1 Cod proced. civilă sunt obligatorii pentru instanțele de fond iar pe de altă parte, specificitățile acțiunii reglementate de art. 60-63 Cod proced. civilă.
Astfel, cererea de chemare în garanție este o cerere incidentală, de competența instanței care a fost investită cu judecarea cererii principale.
Raportat la art. 63 alin1 Cod proced. civilă, cererea de chemare în garanție se judecă o dată cu cererea principala.
Totuși, dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de chemare în garanție, instanța, în baza art. 63 alin 2 Cod proced. civilă, poate dispune disjungerea și judecarea separată a celor două cereri, în acest caz, pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii, suspendându-se, în baza art. 244 ind. 1 Cod proced. civilă, soluționarea cererii de chemare în garanție până la soluționarea irevocabilă a cererii principale.
De asemenea, apelul exercitat numai de chematul în garanție ( cum este cazul în speță ) repune în discuție și soluția dată cererii principale, chiar dacă chemarea în garanție s-a făcut de pârât iar acesta nu a exercitat calea de atac.
Toate aceste caracteristici ale cererii de chemare în garanție conduc la concluzia că, în condițiile în care nu există o hotărâre asupra fondului, nu se poate obține nici o hotărâre judecătorească asupra cererii incidentale.
Cu alte cuvinte, acceptând ideea că, în speță, acțiunea principala trebuie suspendată în baza art. 36 din 85/2006, nu se poate solicita ( și cu atât mai puțin obține ) o judecată pe fond asupra cererii de chemare în garanție.
Văzând îndrumările date de către instanța de recurs, Curtea apreciază că se impune punerea în discuția părților a incidenței art. 36 din 85/2006 în ceea ce privește cererea principală dar această analiză trebuie făcută în fața primei instanțe, reluarea judecății, după închiderea procedurii insolvenței, trebuind să aibă loc în fața acesteia.
De asemenea, așa cum s-a arătat anterior, cu privire la chemarea în garanție este discutabilă incidența art. 36 din 85/2006 dar, pentru a se evita pronunțarea unor hotărâri contradictorii, Curtea apreciază că Tribunalul trebuie să analizeze o eventuală aplicare a art. 244 ind. 1 Cod proced. civilă.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 și urm. Cod proced. civilă, va fi admis apelul declarat de chematul în garanție MUNICIPIUL T prin PRIMAR împotriva Sentinței civile nr. 4490 din 13.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o va anula și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Admite apelul declarat de chematul în garanție MUNICIPIUL T prin PRIMAR împotriva Sentinței civile nr. 4490 din 13.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o anulează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru aplicarea art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - ---
RED.MH/MB
18.02.2010/6 ex.
jud.fond:
jud.apel:
jud.rec.:
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș
