Spete pretentii comerciale. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 191/2009
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 2: Monica Diaconescu
GREFIER - -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta PRIN SUCURSALA M, împotriva sentinșei civile nr. 1601/2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții SECȚIA DE DRUMURI NAȚIONALE Z, TRANS, - DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C, având ca obiect pretenții despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimatei chemate în garanție - Trans SRL, avocat, cu delegație la dosar și reprezentanta intimatei - DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI C, consilier juridic, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzeide către grefier care învederează faptul că apelul este legal timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 10.11.2009, intimata - DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI Cad epus la dosar întâmpinare, din care un exemplar se comunică cu reprezentantul intimatei - Trans SRL.
Acesta din urmă depune la dosar un exemplar original de pe întâmpinare, raportat la faptul că aceasta a fost comunicată prin fax, la data de 02.11.2009, un exemplar comunicându-se cu reprezentanat CNADNR.
Curtea pune în discuția părților prezente probațiunea solicitată de către apelantă, prin memoriul de apel, referitoare la efectuarea unei adrese către, în vederea comunicării condițiilor meteorologice din data de 18.01.2008 pentru tronsonul de drum în cauză, precum și audierea, în calitate de martoră, a numitei, proprietara imobilului avariat.
Raportat la acest aspect, reprezentanta intimatei CNADNR arată că se opune, apreciind probațiunea solicitată ca nefind concludentă.
Reprezentantul intimatei - Trans SRL arată că se opune la probele solicitate, pentru aceleași considerente.
Curtea, după deliberare, urmează a respinge cererile în probațiune formulate de către apelantă în cadrul memoriului de apel, apreciindu-le ca nefiind concludente, în raport de aspectele reținute de către prima instanță.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimatei CNADNR solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - Trans SRL solicită respingerea apelului cu consecința menținerii hotărârii atacate și respingerii cererii de chemare în garanție.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față,
Reține că prin sentința civilă nr. 1601/26.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- s-a respins acțiunea promovată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta CNADNR-Direcția Regională de Drumuri și Poduri C, precum și cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă împotriva - Trans SRL IP.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că în dimineața zilei de 18 ianuarie 2007, circulând în localitatea din județul S, autotractorul marca Scania, proprietatea - -2000 SRL, a derapat la coborârea unei pante, a intrat într-un imobil pe care l-a avariat. Pentru acest autovehicul proprietara a încheiat o poliță de asigurare CASCO la - -, asigurătorul achitând integral valoarea prejudiciului. Prezente la fața locului, la momentul producerii accidentului, organele de poliție au încheiat procese verbale de contravenție atât împotriva numitului -, care a condus autotractorul, cât și împotriva Secției de Drumuri Naționale În procesul verbal încheiat împotriva Secției de Drumuri Naționale Z se menționează textual: "Nu a acționat cu material antiderapant pe timp de iarnă, potrivit reglementărilor în vigoare, pe DN 16 la km. 41+300, din localitatea, drumul fiind acoperit cu polei, fapt pentru care a avut loc un eveniment rutier soldat cu avarierea unui autovehicul și a unui imobil. La rubrica "mențiuni" agentul constatator face însă precizarea că în imediata vecinătate a locului în care s-a produs impactul se găseau pe traseu autovehicule care împrăștiau material antiderapant. Procesul verbal nu a fost atacat cu plângere. Probele coroborate conduc însă la concluzia că pârâta, respectiv chemata în garanție, s-au achitat de obligațiile legale vizând prevenirea și combaterea înzăpezirii drumurilor.
Tribunalul a reținut că între CNADNR --Direcția Regională de Drumuri și Poduri C și chemata în garanție - Trans SRL Ip s-a încheiat un contract de prestări servicii având ca obiect, în termeni generici, asigurarea serviciilor de prevenire și combatere a înzăpezirii, pentru Districtul. Procesele verbale încheiate de șeful districtului al Z, vizate de Postul de Poliție atestă montarea indicatoarelor rutiere de iarnă, inclusiv pe tronsonul pe care s-a produs accidentul. Procesul verbal a fost încheiat la data de 31.10.2007, astfel că susținerea martorului (șoferul autotractorului) cum că aceste indicatoare nu erau montate nu se confirmă. Apoi, după cum rezultă din jurnalul de activitate pe timp de iarnă în dimineața zilei de 18.01.2009 pe sectorul de drum 1G, unde a avut loc accidentul, a acționat auto -. Împrejurarea că poleiul nu fusese efectiv îndepărtat nu constituie, în sine, un argument suficient pentru antrenarea răspunderii civile în sarcina pârâtei, respectiv a chematei în garanție, raportat la buletinul meteo rutier, care atestă pentru ziua accidentului o temperatură pozitivă. Martorii și (acesta din urmă șeful districtului) confirmă că vehiculul care împrăștia materiale antiderapante a sosit la fața locului în 10-15 minute, rulând cu o viteză de 20 km/, ceea ce atestă că graficul prestabilit cu acest scop a fost respectat.
Față de probele dosarului, constatând că elementele răspunderii civile delictuale nu sunt întrunite cumulativ, acțiunea a fost respinsă, instanța de fond reținând că asigurătorul trebuie să suporte integral producerea riscului pentru care a încasat prima de asigurare. Ca efect al respingerii acțiunii principale, a fost respinsă și cerea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta, solicitând schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului a arătat reclamanta că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată încălcarea flagrantă a legii și prin necoroborarea tuturor documentelor existente la dosar.
Astfel, starea de fapt nu a fost corect stabilită, aspect ce reiese din argumentarea soluției care se întemeiază exclusiv pe depozițiile trunchiate a doi martori, omițându-se a se lua în considerare mărturia celui de-al treilea martor precum și a celor consemnate de agentul constatator în procesul verbal de contravenție întocmit cu ocazia constatării contravenției săvârșite de pârâta CNADNR prin Secția de Drumuri Instanța de fond nu face nici o referire la cel de-al treilea martor audiat, numitul, conducătorul autospecialei care arunca material antiderapant, care recunoaște în mod expres faptul că deplasarea sa la locul accidentului s-a produs ca urmare a unui telefon pe care șefii săi l-au primit cum că acolo ar fi avut loc un accident. Depoziția martorului este evident subiectivă și tendențioasă, dată fiind calitatea acestuia de angajat al pârâtei CNADNR.
Invocarea buletinului meteo rutier în argumentarea soluției pronunțate nu se coroborează cu celelalte probe din dosar, de îndată ce atât martorii audiați cât și agentul constatator care a întocmit cele 2 procese verbale de constatare a contravențiilor rețin existența poleiului pe respectivul tronson de drum la momentul producerii accidentului, aspect necontestat de părți, astfel încât orice argumentare a poziției instanței de judecată conform acestui raport este nefondată și neavenită. Mai mult decât atât, acest buletin meteo rutier este întocmit de pârâta CNADNR, neexistând la dosar o poziție oficială a Institutului Național de Metrologie și care să certifice dacă în locul și momentul producerii accidentului temperaturile la suprafața solului erau pozitive sau negative și nici dacă tronsonul respectiv de drum era sau nu acoperit de polei, astfel încât instanța de fond nu și-a exercitat rolul activ reglementat de dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă. O astfel de probă a fost solicitată de către apelantă la ultimul termen de judecată, însă a fost înlăturată în mod nejustificat de către instanța de fond.
Dispozițiile art. 5 și 105 din OUG nr. 195/2002, precum și prevederile art. 22 și 40 din OG nr. 43/1997 prevăd în sarcina administratorului drumului public obligația de a verifica viabilitatea părții carosabile de pe zona de competență și să ia nu numai măsuri de semnalizare corespunzătoare ci, de îndată, trebuie să ia toate măsurile necesare pentru înlăturarea obstacolelor respective. Referitor la existența celor 4 condiții esențiale ale răspunderii civile delictuale este fără de tăgadă că acestea sunt întrunite în cauză, fiind dovedită atât fapta ilicită a administratorului drumului, care constă într-o omisiune, inacțiune ilicită, prin neluarea tuturor măsurilor necesare în vederea semnalizării pericolului de polei și a întreținerii drumului public pe timpul iernii în condiții de desfășurare a circulației în siguranță pentru toți participanții la trafic cât și pentru terți, astfel cum prevăd dispozițiile OUG nr. 195/2002 și OG nr. 43/1997, prejudiciul cert în cuantum de 121.475,50 lei produs asiguratului facultativ conform poliței CASCO C - în vigoare la data accidentului, raportul de cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamantă, prin subrogare, și fapta ilicită a administratorului drumului, precum și culpa administratorului, constând în neglijența și indiferența față de starea drumurilor naționale, nesemnalizarea corespunzătoare a sectoarelor de drum cu risc de polei, zăpadă sau gheață, neefectuarea în timp util a lucrărilor de întreținere a viabilității drumurilor. în acest caz este depoziția martorului care nu confirmă în nici un caz afirmația pârâtei care precizează faptul că: așa cum reiese din de activitate pe timp de iarnă în data de 18.01.2008 utilajul prestatorului se afla chiar pe drumul național 1G unde împrăștia material antiderapant. Un alt aspect important din depoziția acestui martor este acela referitor la faptul că, la nevoie, ambele mașini care asigură deszăpezirea merg în același loc, ceea ce s-a întâmplat și în cazul de față, ulterior și a II-a mașină venind la locul accidentului. Această afirmație se coroborează cu cea anterioară, prin care se menționează că deținea în bena autoutilitarei pe care o conducea o soluție antiderapantă mai puțin consistentă decât cea din celălalt autovehicul ajuns la locul accidentului și că cel de-al doilea utilaj de deszăpezire iese pe teren doar în situația în care stratul de zăpadă sau polei este foarte consistent iar primul utilaj nu face față condițiilor de lucru. În condițiile în care pârâta nu a atacat procesul verbal de contravenție încheiat pe numele ei, consideră apelanta că actul administrativ a intrat în deplina legalitate și temeinicie și, prin urmare, face dovada absolută a constatărilor personale și directe ale agentului însărcinat cu constatarea faptelor contravenționale la regimul legislației rutiere. Această vinovăție se subscrie culpei celei mai ușoare, astfel încât indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului este integrală.
Temeiul juridic al susținerilor sale îl reprezintă, pe de o parte, atât prevederile art. 1000 alin. 1 Cod civil, care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri în general și care se subscrie răspunderii directe a administratorului drumului în calitate de paznic juridic al lucrului (OG nr. 43/1997), cât și prevederile art. 999 cod civil care reglementează răspunderea pentru fapta proprie și care prevăd răspunderea celui din a cărui imprudență sau neglijență a ocazionat prejudiciul.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282-298 Cod procedură civilă, Legea nr. 136/1995.
Intimata pârâtă CNADNR - prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului formulat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În motivarea întâmpinării, a arătat pârâta că din întreg materialul probator administrat în cauză reiese fără putință de tăgadă, faptul că a luat toate măsurile necesare și a acționat în consecință pentru semnalizarea drumului național și întreținerea acestuia pe timp de iarnă, în conformitate cu dispozițiile legale și cu instrucțiunile -ului. Astfel, pentru asigurarea serviciilor de prevenire și combatere a înzăpezirii pe timp de iarnă (iarna 2007-2008) a fost organizată licitație deschisă, iar pentru Z-District, contractul a fost atribuit societății - Trans SRL, contractul de prestări servicii nr. 6148/12.11.2007. În conformitate cu buletinele meteo-rutiere din data de 18.01.2008, pe zona unde a avut loc evenimentul rutier (districtul ), la ora 05,00, era o temperatură de 1 grad Celsius, carosabil umed, iar la ora 08,00 din aceiași zi, temperatura era de 1 grad Celsius, carosabil umed. Chiar dacă la bază erau temperaturi pozitive de 1 grad Celsius, este posibil ca, izolat pe traseu, în zonele unde drumul este din beton, să apară temperaturi negative și imp+licit polei. fiind de 1 grad Celsius la ora 05,00, administratorul drumului a acționat în consecință și a fost trimis un autovehicul, - condus de numitul, încărcat cu material antiderapant, pentru a interveni în vederea prevenirii producerii poleiului, polei care putea să apară pe suprafețe și puncte izolate și într-un interval de câteva minute. În aceste condiții nu este posibil ca toate punctele unui sector să fie acoperite în permanență, în același timp. S-a acționat pe un anumit sector al drumului național, în cazul de față pe DN 1G de la km. 30 până la km. 44 și înapoi la km. 30. Din probatoriul administrat în cauză reiese că angajatul - Trans fost trimis să acționeze cu material antiderapant pe drumul național DN 1G, aspect care reiese și din jurnalul de activitate pe timp de iarnă, unde figurează clar faptul că autovehiculul cu nr. de înmatriculare - a acționat pe DN 1F și DN 1G între orele 06,00-09,00. Din același înscris, precum și din declarația martorului reiese faptul că în zonă a fost trimisă încă o mașină, care a acționat în intervalul de timp 7,30-9,00.
Conform 525/2000 - "clasificarea drumurilor pe niveluri de intervenție (NI) după nivelurile de viabilitate în timpul iernii" și Buletinului tehnic rutier, cap. III - Prevenirea și combaterea poleiului și înzăpezirii drumurilor și apărarea acestora împotriva degradării pe timp de dezgheț", drumul național pe care a avut loc evenimentul rutier este încadrat în nivelul II, intervalul de timp maxim necesar pentru intervenția pe acest drum fiind de 5 ore. Or, este evident faptul că acest interval de timp a fost respectat de către administratorul drumului, neputându-se reține în sarcina acestuia omisiunea de a acționa la timp.
Mai arată intimata că potrivit OUG nr. 195/2002 nu numai în sarcina administratorului drumului sunt reținute anumite obligații, ci și în sarcina participanților la trafic. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 din OUG nr. 195/2002, participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să asigure fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private, iar potrivit dispozițiilor art. 48 din același act normativ conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Consideră intimata că responsabil de producerea evenimentului rutier este doar conducătorul autovehiculului implicat în accident, care se grăbea și nu a adaptat viteza la condițiile de drum.
Din declarația martorului reiese faptul că pe traseul pe care a acționat a mai întâlnit și alte vehicule, dar acestea erau trase pe dreapta, or, conducătorul vehiculului implicat în accident nu a oprit, nici pentru a aștepta mașina care împrăștia antiderapante și nici pentru a-și monta lanțurile de iarnă, dacă a simțit că drumul este alunecos. Nu a observat nici semnalizarea rutieră din zonă, declarând că nu era montat nici un fel de indicator rutier pentru atenționarea participanților la trafic asupra faptului că în zonă se produce frecvent polei și lanțurile sunt obligatorii. Or, din procesul verbal încheiat la data de 31.10.2007 cu ocazia montării indicatoarelor rutiere de iarnă, proces verbal semnat atât de reprezentanții Z-District, cât și de cei ai Inspectoratului de Poliție Județean -Postul de Poliție, reiese în mod clar că DN!G era semnalizat corespunzător cu indicatoare care să atenționeze participanții la trafic asupra condițiilor de drum. Astfel, la km. 40+150 dreapta și km. 41+500 stânga erau montate indicatoarele cu figura, care conform STAS-ului reprezintă: -lanțuri pentru zăpadă și se amplasează la capetele sectoarelor de drum cu declivități pronunțate sau curbe strânse, pe care este necesar ca atunci când partea acoperită este acoperită cu zăpadă sau gheață, vehiculele să fie echipate cu lanțuri antiderapante pe cel puțin 2 roți motoare și este însoțit de adiționalul -polei, gheață, zăpadă. Or, conducătorul auto nu a observat aceste indicatoare și a continuat să conducă, neoprind vehiculul pe acostamentul drumului și a simțit că acesta opune rezistență, drept urmare chiar dacă avea probleme, acolo, în zona acostamentului, putea să oprească. la locul producerii accidentului, chiar și șeful districtului a declarat reprezentanților Poliției Rutiere că autovehiculele se găseau pe traseu, în imediata apropiere a locului accidentului, împrăștiind material antiderapant. Or, având în vedere că evenimentul rutier a avut loc în jurul orei 07,00, iar de la baza de unde pornesc aceste vehicule și până la locul accidentului sunt în jur de 30 km, și este nevoie de aproximativ o oră pentru a parcurge această distanță, este evident faptul că acest vehicul pornit pe traseu anterior producerii evenimentului rutier și acționa chiar pe, în zona respectivă. Astfel, este evident că administratorul drumului și-a îndeplinit obligația de întreținere a drumului național și nu se poate reține și proba nici o faptă culpabilă care să aibă legătură cauzală cu prejudiciul produs.
În subsidiar, în cazul în care apelul va fi admis, intimata pârâtă solicită admiterea cererii de chemare în garanție, astfel încât despăgubirile solicitate de către reclamantă prin acțiunea introductivă să cadă în sarcina chematei în garanție.
Astfel, conform clauzelor contractului nr. 6148/12.11.2007 încheiat cu chemata în garanție - Trans SRL, prestatorul se obligă să efectueze prestațiile asumate și/sau care îi revin potrivit legii, contractului, " pentru prevenirea și combaterea înzăpezirii drumurilor publice" indicativ nr. 525/2005 și/sau în caietul de sarcini, în condiții calitative și cantitative prevăzute în acestea; să asigure prestațiile contractate cu operativitate, în mod complet, utilizând utilajele la parametri normali; să răspundă de siguranța tuturor operațiunilor și metodelor de prestare utilizate, cât și de calificarea personalului folosit pe durata efectuării serviciilor. Art. 7 alin. 1 lit. s din contract prevede expres faptul că prestatorul poartă răspunderea pentru modul în care își desfășoară activitatea pe toată durata contractului, inclusiv pentru prejudiciile ce decurg din modul de prestare a serviciilor sau pentru eventualele accidente produse ca urmare a nerespectării contractului.
La data de 18.01.2008 când a avut loc evenimentul rutier, activitatea de deszăpezire a drumului național, conform contractului, era în sarcina chematei în garanție. Conform procesului verbal la intrarea în bază a autoutilajelor pentru iarna 2007-2008, autovehiculul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare - care efectua lucrările de deszăpezire pe DN 1G a intrat în baza districtului în data de 14.11.2007, ora 09,00 și a primit ordin de ieșire din bază în data de 25.02.2008, ora 18,30, iar în acest interval a acționat în raza districtului, efectuând acțiuni de combatere și prevenire a înzăpezirii.
Intimata chemată în garanție - Trans SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului cu consecința menținerii sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, iar în subsidiar, în cazul admiterii apelului declarat, respingerea cererii de chemare în garanție, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat chemata în garanție că nu poate fi răspunzătoare de prejudiciul invocat de apelanta reclamantă deoarece, dacă acesta ar exista, nu s-ar datora culpei sale. Astfel, și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractul de prestări servicii nr. 6148/12.11.2007, chiar intimata pârâtă recunoscând, atât în cadrul cererii de chemare în garanție cât și prin depoziția martorului audiat în cauză, că utilajele sale au acționat în zona respectivă în momentul producerii accidentului care a avut ca urmare producerea pagubelor materiale pretinse de apelanta reclamantă și că numărul utilajelor, aflate la dispoziția reprezentantului intimatei pârâte, șef de district, pregătite pentru a acționa, era asigurat. Cu toate acestea, intimata pârâtă a invocat tendențios anumite clauze contractuale în cadrul cererii de chemare în garanție, care instituie o serie de obligații în sarcina sa. Totuși, intimata pârâtă a omis să invoce clauza care constituie cheia problemei și anume aceea conținută la art. 8 lit. e din contract, conform căruia pârâta are obligația coordonării, supravegherii tehnice, controlului verificării și recepției prestațiilor, răspunzând pentru măsurile dispuse. Toate activitățile sale au fost întreprinse numai sub coordonarea intimatei pârâte, iar aceasta nu face referire la nici o situație concretă în care să nu fi întreprins corespunzător una sau mai multe acțiuni dispuse. Desfășurarea activităților specifice pe timp de iarnă conform nr. 525/2005 era o obligație contractuală ce-i incumba intimatei pârâte, ea neavând posibilitatea de a acționa în conformitate cu cadrul legal al actului normativ mai sus indicat decât la comanda pârâtei. Astfel, șeful districtului, angajat al intimatei pârâte, era cel care dispunea ieșirea utilajelor din bază, în funcție de Buletinele meteo care i se comunicau. Intimata pârâtă avea și obligația supravegherii și verificării activităților prestate de ea, ocazie cu care ar fi avut posibilitatea sesizării la acel moment a unor așa zise carențe ale activității. Intimata pârâtă nu face nici o trimitere la o astfel de probă iar la dosar nu există nici o probă în acest sens, ceea ce denotă faptul că, dacă exista o culpă în ceea ce privește strict starea carosabilului în momentul producerii accidentului, aceasta îi revine în totalitate intimatei-pârâte, dar și atunci, doar dacă s-ar omite normativele tehnice depuse la dosar conform cărora pe categoria de drum precum cel în cauză, intervalul de timp prescris pentru acționare ar fi de 5 ore de la apariția împrejurărilor care o impun.
În ceea ce privește culpa privind producerea accidentului, consideră chemata în garanție că trebuie avut în vedere faptul că șoferul autocamionului implicat în accident nu a contestat procesul verbal de contravenție, amenda contravențională aplicată fiind achitată fără rezerve. Mai mult decât atât, chiar acest șofer a recunoscut faptul că a avut dificultăți la urcare, că nu a avut lanțuri antiderapante și că a avut posibilitatea la un moment dat să oprească pe acostament în momentul în care, ajuns în acel loc, a observat că manevra de frânare ar fi avut eficiență. Este nefondată susținerea apelantei reclamante referitoare la faptul că șeful de district, reprezentant al intimatei pârâte, ar fi dispus ieșirea din bază a autoutilajului de deszăpezire doar în urma telefonului care l-ar fi anunțat despre producerea accidentului.
Examinând apelul declarat în cauză, Curtea constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Este necontestat în cauză că, în dimineața zilei de 18.01.2008, în jur de ora 07,00, autotractorul marca Scania cu nr. de înmatriculare -, proprietatea - -2000 SRL și condus de către numitul, circulând din direcția către J, în localitatea, pe DN 16, derapat la coborârea unei pante și a intrat în imobilul cu nr. 165, pe care l-a avariat.
Ulterior producerii accidentului, la fața locului s-au deplasat organele de poliție care au întocmit procese verbale de contravenție atât pentru șoferul implicat în accident, care a fost găsit vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 pct. 9 din OUG nr. 195/2002, prin neadaptarea vitezei la condițiile de drum, carosabilul fiind acoperit cu polei, fapt ce a condus la deraparea autotractorului, cât și pentru Secția Drumuri Naționale Z, în sarcina căreia s-a reținut săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 105 pct. 28 din OUG nr. 195/2002 republicată, constând în aceea că nu a acționat cu material antiderapant pe timp de iarnă, potrivit reglementărilor în vigoare, pe DN 1G, la km. 41+300 din localitatea, drumul fiind acoperit cu polei, fapt pentru care a avut loc un eveniment rutier soldat cu avarierea unui autovehicul și a unui imobil.
Nici unul dintre procesele verbale de contravenție menționate anterior nu a fost contestat în condițiile OG nr. 2/2001, rămânând definitive.
Având în vedere faptul că - -2000 SRL avea încheiată o poliță de asigurare facultativă CASCO nr. C -, apelanta reclamantă a fost obligată să plătească suma de 242.951 lei cu titlu de despăgubiri, în dosarul de daună CA/MM/08/0158, conform condițiilor contractuale.
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea intimatei pârâte la plata sumei de 121.475,5 lei, reprezentând cota de din despăgubirea achitată asiguratului facultativ.
Raportat la starea de fapt care constituie premisa cererii de chemare în judecată, Curtea trebuie să verifice dacă în speță sunt întrunite condițiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, reglementată de dispozițiile art. 1000 alin. 1 Cod civil, temei de drept invocat, de altfel, și de către apelanta reclamantă, în condițiile în care intimata pârâtă are calitatea de paznic juridic al drumului pe care s-a produs accidentul. Prin urmare, pentru a se putea atrage răspunderea intimatei pârâte, în calitate de paznic juridic al lucrului, trebuie să existe "fapta lucrului" și să fie făcută dovada prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului și prejudiciu. Această răspundere este angajată dincolo de existența vinovăției paznicului juridic, în speță a pârâtei CNADNR, fiind o răspundere obiectivă, intimata fiind exonerată de răspundere doar în condițiile în care face dovada faptei victimei, înseși, faptei unei terțe persoane, pentru care nu este ținută a răspunde, cazului de forță majoră.
În speță, nu se contestă existența prejudiciului, apelanta reclamantă achitând în favoarea asiguratului facultativ suma de 242.951 lei.
De asemenea, este necontestat faptul că accidentul rutier soldat cu avarierea bunului asigurat și a imobilului, în urma căruia apelanta reclamantă a fost obligată la plata de despăgubiri, a avut loc în condițiile în care drumul era acoperit de polei, astfel încât ne aflăm în prezența domeniului de aplicație al răspunderii civile reglementate de dispozițiile art. 1000 alin. 1 Cod civil,
Ceea ce se invocă în prezenta cauză de către intimata pârâtă este existența unei cauze exoneratoare de răspundere, constând în fapta șoferului autocamionului implicat în accident care nu a adaptat viteza la condițiile de drum, considerând că ea și-a îndeplinit toate obligațiile legale ce îi reveneau în calitate de administrator al drumului. De asemenea, din apărările formulate de către intimata pârâtă ar rezulta că aceasta invocă și lipsa raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului și prejudiciul, în condițiile în care factorul determinant în producerea accidentului îl constituie neadaptarea vitezei la condițiile de drum.
Din acest punct de vedere, Curtea constată că potrivit dispozițiilor art. 105 pct. 28 din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție neîndeplinirea obligației de întreținere a drumului public, pe timp de iarnă, potrivit reglementărilor legale în vigoare. Or, este evident că, cel puțin pe porțiunea pe care a avut loc accidentul, obligația legală de întreținere a acestuia pe timp de iarnă nu a fost îndeplinită, în condițiile în care această porțiune era acoperită de un de polei. De asemenea, este evident acest aspect a avut o contribuție la producerea accidentului, astfel încât eventuala afirmație a intimatei pârâte referitoare la lipsa raportului de cauzalitate dintre fapta lucrului și prejudiciu nu poate fi reținută.
În ceea ce privește susținerea referitoare la faptul că accidentul ar fi fost cauzat exclusiv din culpa șoferului autovehiculului implicat în accident, care nu a adaptat viteza la condițiile de drum, fiind astfel exonerată de răspundere, aceasta nu poate fi reținută.
Astfel, intimata-pârâtă, în calitate de administrator al drumului pe care s-a produs accidentul și, deci, de paznic juridic al drumului, nu și-a îndeplinit obligația de întreținere a drumului pe timp de iarnă. Această obligație este una de rezultat și nu de mijloace, astfel încât existența unor utilaje de deszăpezire în apropierea locului în care s-a produs accidentul nu are nici o relevanță în cauză, în condițiile în care nu se contestă că porțiunea de drum respectivă era acoperită de polei. De asemenea, existența unor normative tehnice care consacră un timp maxim de intervenție pe o anumită categorie de drum nu poate fi reținută în cauză, cu atât mai mult cu cât intimata nu face dovada faptului că fenomenul poleiului a apărut la o anumită oră, în raport de care intervalul orar de 5 ore ar fi fost respectat.
În ceea ce privește cauza care a condus la producerea accidentului, este evident că și șoferul autotractorului implicat în evenimentul rutier a avut un anumit aport, prin neadaptarea vitezei la condițiile de drum, aspect de altfel reținut prin procesul verbal de contravenție seria - nr. -/18.01.2008 întocmit de Poliția Orașului J, dar acest accident nu s-ar fi produs dacă drumul nu era acoperit de un de polei și autotractorul nu derapa. De altfel, contribuția administratorului drumului la producerea accidentului a fost și ea stabilită prin procesul verbal de contravenție seria - nr. -/18.01.2008 încheiat de Poliția orașului J, proces verbal care, de asemenea, nu a fost contestat de către reprezentanții pârâtei, devenind definitiv.
În consecință, producerea accidentului rutier a fost determinată de faptele ilicite concurente ale șoferului implicat, care nu a adaptat viteza la condițiile de drum și ale administratorului drumului, respectiv pârâtei intimate, care nu și-a îndeplinit obligația de a întreține drumul pe drum de iarnă, obligație care, așa cum s-a menționat anterior, era una de rezultat și nu una de mijloace, așa cum încearcă să susțină pârâta prin apărările pe care le-a făcut în cauză.
Prin urmare, Curtea apreciază că există premisa incidenței răspunderii reglementate de art. 1000 alin. 1 Cod civil, că sunt îndeplinite condițiile acestei răspunderi, respectiv dovada prejudiciului și a raportului de cauzalitate între prejudiciu și fapta lucrului și că nu există, în speță, nici o cauză exoneratoare de răspundere.
În consecință, constatând apelul întemeiat, în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, Curtea îl va admite, cu consecința schimbării sentinței atacate și admiterii acțiunii formulate, astfel încât pârâta intimată va fi obligată la plata despăgubirilor proporțional cu culpa sa, respectiv la plata cotei de din despăgubirea achitată de către apelanta reclamantă asiguratului facultativ.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile OG nr. 9/2000, apelanta intimată va fi obligată și la plata dobânzilor legale, datorate de la data convocării la conciliere și până la achitarea integrală a sumei.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de către intimata pârâtă în contradictoriu cu chemata în garanție - Trans SRL, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, din următoarele considerente:
Astfel, între pârâta CNADNR - și chemata în garanție s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 6148/12.11.2007 având ca obiect servicii de închiriere autovehicule, utilaje și echipamente pentru prevenirea și combaterea înzăpezirii drumurilor naționale și poleiului de pe raza DRDP C pentru anii 2007-2008, în temeiul căruia prestatorul s-a obligat să presteze serviciile de deszăpezire pe drumurile naționale, cu utilaje și personalul deservent aferent, aparținând prestatorului, pe raza DRDP C- Z-District.
Părțile au prevăzut însă, la art. 8 lit. e din contract, că beneficiarul, în speță intimata pârâtă, este obligat să coordoneze, să asigure supravegherea tehnică, controlul, verificarea și recepția prestațiilor, răspunzând pentru măsurile dispuse.
Rezultă din această clauză contractuală că prestatorul, în speță chemata în garanție, era un simplu executant, care acționa numai la comanda intimatei pârâte, care avea obligația coordonării acțiunilor de deszăpezire. În aceste condiții, pentru a se putea atrage răspunderea contractuală a chematei în garanție, pârâta trebuie să facă dovada faptului că i-a solicitat în dimineața zilei de 18.01.2008 prestatoarei să iasă cu utilajele pe drumul 1G, pe care a avut loc accidentul, iar aceasta a refuzat. Or, din nici o probă administrată în cauză nu rezultă că pârâta și-a îndeplinit obligația de coordonare a activității de deszăpezire, iar chemata în garanție a refuzat să execute prestațiile solicitate, astfel încât, în speță, nu poate fi atrasă răspunderea contractuală a chematei în garanție.
Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, cererea de chemare în garanție va fi respinsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, intimata pârâtă va fi obligată la plata către apelanta reclamantă a cheltuielilor de judecată de la fond și apel, respectiv contravaloarea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta - - contra sentinței civile nr. 1601/26.06.2009 a Tribunalului Sălaj pe care o schimbă în tot, în sensul că admite acțiunea formulată și obligă pârâta CNADNR - la plata către reclamantă a sumei de 121.475,5 lei, reprezentând despăgubiri, cu dobânda legală de la data convocării la conciliere și până la achitarea integrală. Obligă intimata pârâtă la plata către apelanta reclamantă a sumei de 5525,08 lei, reprezentând cheltuieli de judecată la fond și apel. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red/dact: MD/17.12.2009/4 ex.
Președinte:Radu Rareș DușaJudecători:Radu Rareș Dușa, Monica Diaconescu
