Spete pretentii comerciale. Decizia 192/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.192/COM
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Revi Moga
JUDECĂTOR 2: Nicolae Stanciu
Grefier ---
Pe rol, judecarea apelurilor comerciale declarate de apelanta-reclamantă- -- cu sediul în C,-, jud.C șui cu sediul procesual ales la și asociații prin av. - C,-,.1, jud.C și de apelanta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.725/COM/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10.11.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 17.11.2008 și, respectiv, 24.11.208, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanta -""- a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să se stabilească cuantumul prejudiciului ce i-a fost cauzat, ca urmare a restituirii în natură, către foștii proprietari, a spațiului comercial în suprafață de 76 mp, situat la parterul imobilului din C,-, cu-, județul C; să se dispună obligarea pârâtei AVAS la plata cuantumului prejudiciului, ca urmare a restituirii, în natură, către foștii proprietari, a imobilului și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta -""- a susținut că în executarea sentinței civile nr.1308/06.02.2004 a Judecătoriei Constanța, irevocabilă prin Decizia nr.98/C/2005 a Curții de APEL CONSTANȚA, spațiul comercial situat la parterul imobilului din-, cu- a fost restituit în mod irevocabil reclamantei și intervenientei principale Aznif.
A arătat reclamanta că sunt incidente prevederile art.324din Legea nr.99/1999, care obligă instituțiile publice implicate să asigure repararea prejudiciilor cauzate societăților comerciale privatizate sau în curs de privatizare, prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat.
A mai precizat că, urmare a hotărârii judecătorești definitivă și irevocabilă, imobilul a ieșit din patrimoniul său, iar prejudiciul suferit este echivalentul valorii de circulație a imobilului, ce urmează a fi stabilită prin expertiză de specialitate.
Totodată, mai învederează că a invitat pe pârâta AVAS să stabilească, de comun acord, cuantumul despăgubirilor, dar aceasta nu a înțeles să dea curs invitației.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art.324din Legea nr.99/1999; art.30 alin.3 din Legea nr.137/2002; art.112 și următoarele și art.274 Cod proc. civilă.
Pe calea întâmpinării, pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Constanța, excepția de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantei și excepția de prematuritate a acțiunii.
Pe fond, pârâta a învederat, în esență, următoarele:
Înainte de vânzarea pachetului de acțiuni deținut de AVAS la -""-, un număr de acțiuni reprezentând 40,2157% din capitalul social al celei din urmă era deținut de 1.
Prin urmare, existând două instituții implicate în privatizarea -""-: AVAS și 1, AVAS poate fi chemată în judecată pentru plata despăgubirilor, numai în raport de procentul de acțiuni deținut și vândut și numai dacă se va stabili că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, valoarea imobilului a fost avută în vedere la calcularea prețului acțiunilor.
În condițiile în care valoarea imobilului nu se regăsește în aceea a acțiunilor vândute, dispozițiile art.324nu mai sunt aplicabile.
Încălcând principiul justei despăgubiri, reclamanta solicită obligarea AVAS la despăgubiri reprezentând valoarea de piață a imobilului restituit.
Prețul plătit de către cumpărător și încasat de către instituția publică implicată a reflectat valoarea contabilă a activelor.
Despăgubirea trebuie să aibă în vedere prețul încasat, deci implicit valoarea contabilă care a stat la baza calculului prețului, și nu valoarea de piață.
Prin statuarea obligației de despăgubire, legiuitorul nu putea urmări decât acordarea de drepte despăgubiri, instituția publică implicată fiind ținută numai la plata valorii contabile a imobilelor. Acest aspect este întărit de precizarea făcută în conținutul art.30 din Legea nr. 137/2002.
Prin încheierea motivată din data de 24.-, instanța a respins excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Constanța, excepția de prescripție a dreptului la acțiune al reclamantei și excepția de prematuritate a acțiunii invocate de pârâta
În vederea soluționării acțiunii, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică imobiliară propuse de reclamanta -""-.
În raport de concluziile expertizei tehnice imobiliare, în condițiile art.132 alin.2 pct.2 Cod proc. civilă, reclamanta și-a majorat valoarea obiectului acțiunii la suma de 1.267.946 lei.
La data de 20.03.2008, cu ocazia concluziilor pe fond, reclamanta a învederat că prejudiciul afirmat vizează atât contravaloarea spațiului, cât și a beciului acestuia, care este o anexă a imobilului. Totodată că includerea în cuantumul prejudiciului și a valorii beciului nu se constituie într-o completare a obiectului acțiunii.
Prin sentința civilă nr.725/COM/20.03.2008, Tribunalul Constanțaa admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta -""-, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI; a constatat că prejudiciul cauzat reclamantei -""- prin restituirea spațiului comercial situat la parterul imobilului din C,-, cu-, are o valoare de 889.574 lei; a obligat pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului să plătească reclamantei suma de 889.574 lei cu titlul de despăgubiri și la plata sumei de 14.158 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în baza unei hotărâri irevocabile, reclamanta a restituit, în natură, către foștii proprietari, spațiul comercial în suprafață de 76 mp, situat la parterul imobilului din C,-, cu-.
Valoarea de circulație a spațiului comercial a fost stabilită prin expertiza tehnică judiciară imobiliară la suma de 1.267.946 lei (RON) prin includerea, alăturat spațiului de la parter și a subsolului în suprafață de 74,92 mp.
Ulterior încuviințării, în parte, a obiecțiunilor pârâtei, s-a stabilit că valoarea imobilului are o valoare de circulație de 889.574 lei (RON).
In raport cu disp.art.324din nr.OUG88/1997 modificată și completată prin Legea nr.99/1999, în calitatea sa de instituție publică implicată în privatizarea reclamantei, este îndatorată să plătească reclamantei despăgubiri în valoare de 889.574 lei, reprezentând contravaloarea imobilului, fără a fi inclusă și valoarea subsolului în raport cu obiectul cererii dedusă judecății.
Impotriva acestei soluții, au declarat apel ambele părți.
Motivele invocate de reclamanta:
- greșit s-a admis acțiunea în parte, acordându-se parțial despăgubiri pentru imobilul pe care l-a restituit, fără a se avea în vedere că cererea viza întreg imobilul, fiind evidențiat și în raportul de expertiză.
Motivele invocate de pârâtul:
- greșit s-a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, excepția prematurității formulării acțiunii, precum și excepția prescripției (excepții soluționate prin încheierea interlocutorie din 24.04.2007 și împotriva căreia înțelege să formuleze apel);
- greșit s-a admis acțiunea pe fond, fără a se avea în vedere disp.art.30 din Legea nr.137/2002; de asemenea, despăgubirile sunt exagerate (raportându-se la valoarea de piață).
Apelanta-reclamantă, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului declarat de apelantul-pârât
In legătură cu apelul declarat de, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - - a solicitat să se constate cuantumul prejudiciului cauzat urmare a restituirii în natură către foștii proprietari a spațiului comercial în suprafață de 76. situat la parterul imobilului din C,-, cu str.- și obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat.
Pe parcursul derulării procesului, reclamanta nu a înțeles să solicite constatarea prejudiciului și repararea acestuia și cu privire la partea din subsolul imobilului, chiar și după ce expertul a răspuns la obiecțiuni și a subliniat faptul că imobilul are în compunerea sa și subsolul și să modifice obiectul acțiunii în ceea ce vizează și această parte a imobilului.
Mai mult decât atât, prin precizările formulate la fila 175 dosar fond, a solicitat contravaloarea spațiului comercial în suprafață de 76. situat la parterul imobilului din C,-.
Faptul că reclamanta a solicitat și indirect contravaloarea acestuia prin precizarea sumei totale de 1.267.946 lei, nu este suficient pentru a se aprecia că această parte și-a modificat cererea în lipsa unei cereri exprese în acest sens, cum corect a reținut și instanța de fond.
In atare condiții, susținerea apelantei-reclamante în sensul că instanța de fond a interpretat greșit obiectul dedus judecății, este neîntemeiată.
In legătură cu motivele apelantului B, instanța reține următoarele:
Excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța:
Potrivit art.8 al.1 Cod procedură civilă, cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome și administrațiilor comerciale se pot face la instanțele din capitala țării sau la cele din reședința județului unde își are domiciliul reclamantul.
In speță, în virtutea normei enunțate care a consacrat competența teritorială alternativă, reclamanta și-a exercitat dreptul la opțiune, depunând acțiunea la Tribunalul Constanța, instanța în raza căreia se situează sediul său.
Dispozițiile art.5 Cod procedură civilă, nu consacră o competență materială exclusivă, raportată la art.12 Cod procedură civilă.
Excepția prescrierii dreptului la acțiune:
Potrivit art.3228din OUG88/1997, modificată și completată prin Legea nr.99/1999, termenul de prescripție pentru introducerea cererii prin care se valorifică un drept conferit de aceasta este de 3 luni de la data la care dreptul reclamantei a luat naștere.
Această dispoziție a fost abrogată prin art.56 din Legea nr.137/2002, astfel că excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de apelantă nu mai operează.
Cu privire la excepția prematurității, se reține că și aceasta a fost soluționată corect de către instanța de fond.
Prin procesul-verbal încheiat la 10.01.2007 (fila 25 dosar C APEL CONSTANȚA ), reclamanta - - a procedat la predarea imobilului pentru care solicită despăgubiri către.
Predarea imobilului s-a făcut în baza sentinței civile nr.1308/2004, pronunțată de Judecătoria Constanța, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.502/C/31.10.2006 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA.
In atare condiții, prin predarea imobilului, situat la parterul imobilului din C,-, cu-, patrimoniul reclamantei a fost diminuat cu echivalentul său valoric.
Pentru recuperarea prejudiciului cauzat, dispozițiile legale speciale nu impun parcurgerea procedurii prealabile.
Pe fond, instanța reține că pretențiile reclamantei au fost calculate corect.
Astfel, prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit că valoarea de piață a imobilului este de 889.544 lei (fără spațiul subsol).
Conform art.324pct.2 și 3 din Legea nr.99/1999, instituțiile publice vor plăti societăților comerciale prevăzute la al.1, o despăgubire care să reprezinte echivalentul bănesc al prejudiciului cauzat prin restituirea în natură a imobilelor deținute de societatea comercială către foștii proprietari prin efectul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Despăgubirea prevăzută la alin.2 se stabilește de comun acord cu societățile comerciale, iar în caz de divergență prin justiție.
Despăgubirile stabilite prin textul legal sus-menționat, rămân în vigoare și după modificările aduse de art.30 din Legea nr.137/2002, întrucât, în cauză, reclamanta a cumpărat acțiuni în procesul de privatizare.
Susținerea apelantei, în sensul că se puteau acorda despăgubiri până la limita de 50% din prețul efectiv plătit de cumpărător nu este întemeiată, întrucât, așa cum s-a mai arătat, în cauză nu sunt incidente disp.art.30 pct.1 din Legea nr.137/2002, deoarece reclamanta nu cumpărat bunul ci acțiuni.
De asemenea, nu este întemeiată nici apărarea apelantului, prin care solicită stabilirea prejudiciului raportat la valoarea de inventar (contabilitate) a bunului restituit, întrucât adevăratul prejudiciu cauzat reclamantei este cel raportat la valoarea de piață a imobilului.
Pentru considerentele sus-arătate, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, apelurile comerciale declarate de apelanta-reclamantă- -- cu sediul în C,-, jud.C șui cu sediul procesual ales la și asociații prin av. - C,-,.1, jud.C și de apelanta-pârâtă AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI - cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr.725/COM/20.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 24 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:Th.
Red.jud.-
24.12.2008
Tehnored.-gref.
4ex./8.01.2009
Președinte:Revi MogaJudecători:Revi Moga, Nicolae Stanciu
