Spete pretentii comerciale. Decizia 192/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1465/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 192
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Adriana Bucur
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
Grefier - -
***************************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta reclamantă ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA SA împotriva sentinței comerciale nr.6636/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE " SERV"SA și SC SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 02 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 9 aprilie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față a reținut și constatat că:
Prin sentința comercială nr. 6636/28.05.2008, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins acțiunea formulată de SC DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE " MUNTENIA SUD" SA, în contradictoriu cu pârâtele SC DE INTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE " SERV"SA și SC SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul reținut că eroarea de drept nu este motiv de nulitate absolută, neputându-se invoca necunoașterea legii și nici propria turpitudine.
Sub aspectul cauzei imorale, ilicite, tribunalul nu a identificat, în urma controlului de legalitate, motive de nulitate absolută, contractele semnate fiind sinalagmatice, cu obligații reciproce.
A reținut tribunalul și că reclamanta și-a modificat cererea prin notele de ședință invocând un nou temei de drept al acțiunii, în constatarea nulității absolute, lucru nepermis, întrucât articol 132 Cod procedură civilă permite modificarea acțiunii doar prin acordarea unui termen la prima zi de înfățișare.
În acest sens, tribunalul a avut în vedere dispozițiile articolului 129 alineat ultim Cod procedură civilă, constatând că și dacă instanța nu este ținută de temeiul juridic invocat de părți, în speță, reclamanta a fost reprezentată de consilier juridic care a precizat clar motivele de drept în limitele cărora înțelege să se judece și a insistat în acestea, astfel că instanța nu poate opera o schimbare cu privire la temeiul de drept indicat prin notele de ședință, întrucât s-ar aduce atingere principiului disponibilității.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen, motivat și legal timbrat SC DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE "MUNTENIA SUD SA"(în prezent ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA SA -fila 20), criticile vizând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii atacate.
În esență, apelanta susține că instanța nu a analizat toate aspectele invocate în motivarea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost completată și precizată și nu a înlăturat argumentat fiecare motiv de nulitate invocat.
Instanța nu a luat în considerare cererea reconvențională așa cum a fost completată și precizată considerând în mod eronat că a fost modificată acțiunea prin note de ședință.
Instanța nu s-a pronunțat pe primul capătul de cerere astfel cum a fost completat la 12.09.2007, respectiv nu a cercetat cauzele de nulitate din perspectiva erorii obstacol și a nevalabilității cauzei (fiind ilicită, imorală, contractul nr. 2210/2004 încheindu-se prin fraudarea legii).
Instanța de fond a ignorat capătul al doilea de cerere care a fost completat la termenul din 12.09.2007 și prin care s-a solicitat declararea nulității actelor subsecvente contractului încheiat între pârâtă și reclamantă din cererea principală, adică a facturilor emise de reclamantă precum și proceselor verbale de recepție care au stat la baza emiterii acestor facturi, ca urmare a anulării contractului pentru motivele arătate în cererea reconvențională și cererea completatoare.
Cu privire la cel de-al treilea capăt de cerere cu care a fost învestită prin cererea completatoare din 7.11.2007 în urma căreia s-a admis introducerea în cauză a SC SRL, instanța nu a analizat cele învederare prin cerere, ci s-a limita la a menționa că în urma controlului de legalitate nu s-au identificat motive de nulitate a contractului nr.2210/2004, deși aceasta s-a încheiat cu nesocotirea dispozițiilor imperative ale OUG nr. 60/2001.
Instanța nu a acționat în virtutea rolului activ, în sensul că, deși s-a solicitat în cadrul probei cu înscrisuri, în temeiul articolului 172 Cod procedură civilă, obligarea pârâtei să depună documentele care au stat la baza încheierii contractului nr. 2210/2004, tribunalul a respins cererea fără a motiva măsura dispusă prin prisma articolului 173 alineat 1 punctele 1-3 Cod procedură civilă.
Intimatele au depus întâmpinări în combaterea apelului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
A fost admisă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, celelalte probe solicitate de apelantă fiind respinse motivat prin încheierile de la 26.03.2009 și de la 2.04.2009.
Intimatele au depus concluzii scrise (filele 160-169).
Examinând apelul potrivit articolului 295 Cod procedură civilă în raport de actele, lucrările cauzei și dispozițiile legale în materie, Curtea a constatat că este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate:
Se reține din actele dosarului că, prin cererea reconvențională, apelanta în cauza de față, a solicitat nulitatea parțială absolută a contractului încheiat între ea și Serv SA nr. 1055/2002 sub cuvânt că "voințele juridice ale celor două părți nu s-au întâlnit, nulitatea absolută a contractului nr. 2210/19.11.2004 încheiat între SC SRL și pârâta SC " SERV" SA - Sucursala de Întreținere și Servicii Energetice " Muntenia Sud", sub cuvânt că acesta este un act subsecvent primului contract și a cărui soartă trebuie s-o urmeze.
La data de 12.09.2007, reclamanta a depus o completare la cererea reconvențională prin care solicită a se constata: nulitatea parțială absolută a contractului nr. 1055/2002 în ce privește comanda 7729/20.10.2004, având în vedere nu numai că voințele părților contractante nu s-au întâlnit (eroare obstacol) dar și nevalabilitatea cauzei, cu motivare a că aceasta ar fi ilicită și imorală, contractului fiind încheiat și prin fraudarea legii; nulitatea absolută a actelor subsecvente contractului încheiat între reclamantă și pârâtă (nr. 1055/2002, ), respectiv "a facturilor emise de reclamantă precum și a proceselor verbale de recepție care au stat la baza emiterii acestor facturi, ca urmare a anulării contractului încheiat între pârâtă și reclamantă".
La data de 07.11.2007, reclamanta depune o nouă precizare/completare a cererii reconvenționale prin care solicită "introducerea unui nou capăt, 3", potrivit căruia instanța urmează să constate și să declare nulitatea absolută a contractului nr. 2210/19.11.2004, dar numai în cazul în care va constata neîntemeiat capătul 1 și ca urmare și capătul 2 din cerere, deci distinct și numai după ce instanța va soluționa în sensul respingerii primelor două capete de cerere.
Se reține că în temeiul articolului 3 punctul 2 din HG nr. 1342/2001 a fost încheiat contractul nr. 1055/2.09.2002 (fila 55 vol.I) a cărui valoare este determinabilă potrivit articolelor 5-16 din contract. Constantul a fost reziliat prin acordul părților potrivit procesului verbal încheiat la 19.01.2006 (fila 40 vol.I).
În acest context se reține că pe de o parte rezilierea contractului presupune că acesta a fost valabil încheiat, cu atât mai mult cu cât a fost și executat parțial și pe de altă parte că rezilierea contractului presupune existența valabilității acestuia din momentul încheierii până la reziliere (perioada 2.09.2002 - 19.01.2006 în cursul căreia s-a emis comanda nr.7729/20.10.2004 a cărei nulitate absolută se solicită - fila 56 dosar apel).
Se reține din comanda nr. 7729/20.10.2004 că în preambul s-a stabilit ferm obiectul acesteia, respectiv "să ne executați defrișări (tăieri de vegetație)" iar în finalul comenzii se menționează că "la începerea lucrărilorpe fiecare linie în parte se va întocmi proces - verbal în vederea stabilirii exacte a volumului delucrări de defrișări necesare a se executa" (fila 159 dosar apel).
În aceste condiții contractuale, (comandă fermă), Curtea constată că atâta vreme cât s-au întocmit procesul verbal prin cares-au constatat lucrările de executate(conform comenzi ferme) și după executarea lucrărilor s-au întocmitprocesele verbale de recepție al lucrărilorexecutate, procese verbalesemnate fără obiecțiuni de reprezentanții apelanteireclamante (filele 106-295 dosar fond vol.), nu se poate susține că a existat o eroare obstacol districtivă de voință care să fi împiedicat formarea acordului de voință, sau o eroare asupra naturii operației juridice încheiate, sau eroare viciu de consimțământ care altereze consimțământul, sau care să fi purtat asupra substanței obiectului prestației, pentru a opera nulitatea absolută.
În plus, se constată că voințele părților contractante s-au întâlnit, de vreme ce apelanta a plătit mai mult de J din valoarea datorată intimatei.
Susținerea apelantei reclamante (în condițiile în care a semnat prin reprezentant procesele verbale de constatare a lucrărilor necesar fi executate, și la terminarea lucrărilor procesele verbale de recepție în baza cărora s-au întocmit facturile) că a solicitat pârâtei să efectueze lucrări de tăieri de vegetație, lucrări ce presupuneau,potrivit uzanțelorîn domeniu, toaletarea arborilor și a vegetației, raportat la comanda fermă (nr. 7729/20.10.2004 și la toate procesele verbale încheiate (despre care s-a făcut vorbire în precedent) nu este de natură să ducă la concluzia existenței vreunei confuzii din partea prestatorului cu privire la natura lucrărilor pe care le avea de executat.
De altfel, nu pârâta intimată Serv SA a invocat eroarea, ci chiar apelanta reclamantă a susținut existența erorii dar în ce o privește pe pârâtă.
Pârâta a susținut constant că nu a fost în eroare cu privire la substanța obiectului prestației contractante în baza comenzii nr.7729/20.10.2004 și nici apelanta reclamantă nu a fost în eroare de vreme ce lucrările executate au fost recepționate de reclamantă și achitate parțial.
În aceste condiții, față de întregul material probator, Curtea apreciază că în raporturile contractuale dintre reclamanta apelantă în cauza de față și pârâta Serv Sa nu se poate constata existența erorii viciu de consimțământ ca falsă reprezentare ce cade asupra calităților substanțiale ale obiectului actului - error in substantiam- sau a erorii asupra identității obiectului - error incorpore-.
În fine, Curtea reține că litigiul s- declanșat la cererea reclamantei beneficiară a prestațiilor, prin formularea cererii reconvenționale la acțiunea în pretenții formulată de pârâta SC SRL care a solicitat plata în totalitate a lucrărilor executate.
Prin urmare, apelanta reclamantă nu a reținut existența erorii viciu de consimțământ decât atunci când a fost chemată în garanție ca beneficiară directă a serviciilor prestate(servicii recepționate în totalitate și fără obiecțiuni de apelantă).
În această situație, se poate aprecia că în realitate, reclamanta apelantă vizează de fapt în acțiunea formulată, falsa reprezentare asupra valorii economice a contraprestației.
Or, nu constituie eroare asupra substanței, eroarea asupra valorii economice a prestației sau contraprestației (în acest sens a se vedea fila 4 vol.I dosar fond).
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că susținerile apelantei reclamante sunt nefondate și le va respinge în temeiul articolului 954 Cod civil.
Sub aspectul susținerii nulității absolute parțială a contractului nr. 1055/2002 în ce privește comanda nr. 7729/22.10.2004, pentru motivul nevalabilității cauzei întrucât aceasta ar fi ilicită, imorală sau contractul s-a încheiat cu fraudarea legii, Curtea reține următoarele:
Cauza consimțământului (scopul) ca element al actului juridic care constă înobiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act,reprezintă în contractele sinalagmatice prefigurarea contraprestației (obligațiile reciproce ale părților).
Prin urmare, cauza înglobează în sine atât scopul direct (imediat) al consimțământului,care în cazul de față (contract sinalagmatic) este considerația contra prestației celeilalte părți, cât și scopul indirect (mediat) al consimțământului, care este motivul subiectiv concret, determinant al asumării obligației (însușirile prestației).
Așa fiind, reținând că ilicit poate fi doar scopul mediat, Curtea apreciază în raport de susținerile reclamantei apelante sub acest aspect și de conținutul actului juridic (comanda 7729/20.10.2004) emis în baza contractului cadru nr. 1055/2.09.2002 (fila 55 vol.I dosar fond și fila 56 dosar apel) că scopul subiectiv concret (însușirile prestației) urmărit de părți, determinant al asumării obligațiilor reciproce, nu este contrar ordinii publice sau regulilor de conviețuire socială, fiind legal și licit.
Prin urmare cauza obligației este ilicită numai atunci când scopul urmărit la încheierea contractului de cel care se obligă, contravine dispozițiilor legale imperative, ordinii publice sau morale.
Or, în speță, nu se poate reține că a existat un scop mediat, nelicit (prohibit de lege) și nici contrar bunelor moravuri și ordinii publice, de vreme ce contractul cadru nr.1055/2002 a fost încheiat în temeiul articolului 3 din HG nr. 1342/2001, iar comanda nr. 7729/20.10.2004 s-a emis în executarea contractului cadru, acesta fiind și motivul pentru care reclamanta a folosit în formularea capătului de cerere sintagma "nulitatea absolută parțială a contractului nr. 1055/2002 în ce privește comanda nr. 2279/2004", scopul subiectiv concret și determinant al asumării obligațiilor având suport legal și fiind în spiritul regulilor de conviețuire socială.
Așa fiind, alegațiile reclamantei în sensul că scopul actului juridic (comanda 7729/20.10.2004) este nelicit și contrar bunelor moravuri deoarece numai așa înțelege de ce pârâta a încheiat ulterior (contractul nr. 2210 din 19.11.2004) un contract cu SC SRL având ca obiect și alte operațiuni care în final ar fi putut duce la afectarea sistemului ecologic prin numărul M de arbori tăiați (fila 12 vol.I dosar fond), sunt fără suport legal raportat la dispozițiile articolului 968 cod civil și prin urmare vor fi respinse.
Pentru toate considerentele precedentei, Curtea apreciază că nu au existat cauze de nulitate absolută parțială a contractului nr. 1055/2002 în ce privește comanda nr. 7729/2004 și prin urmare apreciază nefondat primul capăt din cererea precizată a apelantei reclamantă cu consecința respingerii și celui de-a doilea capăt de cerere pentru aceleași motive.
În fine, în ce privește nulitatea absolută a contractului nr. 2210/19.11.2004, încheiat în opinia apelantei prin fraudarea legii, respectiv încheierea acestuia prin nesocotirea OUG nr. 60/2001 articolul 13, Curtea constată următoarele:
Se reține că prin contractul cadru nr.1055/2.09.2002 părțile au convenit ca valoarea contractului să se stabilească prin anexa la contract (articolul 5 fila 55 vol.I), prin programul anual de lucrări, detaliindu-se modalitățile de stabilire a valorii lucrărilor în articolele 6-16 din contract.
Prin urmare, contractul nu prevede o valoare determinată ci este unul cu valoare determinabilă.
Comanda nr.7729/20.10.2004 emisă în baza contractului nr. 1055/2002 avea ca obiect executare de defrișări (tăieri de vegetație) cu valoare determinabilă raportat la contractul cadru.
Urmare a comenzii nr. 7729/20.10.2004, raportat la clauzele prevăzute la Cap. IV punctul c din contractul nr. 1055/2002 care permiteau prestatorului subcontractarea, s-a încheiat între cele două pârâte, intimate în cauza de față, contractul nr. 2210 din 19.11.2004 (fila 86 vol.I dosar fond).
Valoarea acestui contract estedeterminabilăprin raportare la procesele verbale de constatare privind lucrările de executat, întrucât în comanda apelantei nr. 7729/2004 s-a precizat "la începerea lucrărilorpe fiecare linie în parte se va întocmi câte un procesul verbal între CE-ul gestionar și executantul lucrăriiîn vederea stabilirii exacte a volumului de lucrări de defrișări necesare a se executa.
În aceste condiții, reținându-se că atâta vreme cât comanda beneficiarei apelante trimite la o valoaredeterminabilă raportat la situația din teren(procesul verbal stabilire volum de lucrări de executat) iar aceste lucrări (conform comenzii nr. 7729/2004) a fost necesar a fi subcontractate (contract nr. 2210/19.11.2004) rezultă că la momentul inițierii procedurii pentru subcontractare, nu s-a putut aprecia valoarea contractului, astfel încât să se inițieze procedura în raport de o valoare fixă conform articolului 13 din OUG nr.60/2001.
Așa fiind, față de dispozițiile articolului 6 (alineat 4), articolului 9(1) litera d, articolului 11 (1)litera c, articolului 12(1) litera d și articolului 13 din OUG nr.60/2001 modificat prin Legea nr.35/2004, coroborate cu articolele 977 - 983 Cod civil (privind interpretarea convențiilor nr. 1055/2002 și nr. 7729/2004) și raportat la articolul 948 Cod civil, Curtea apreciază, că nu s-au nesocotit limitele libertății actelor juridice (normele imperative, ordinea publică și bunele moravuri) astfel încât să se constate fraudarea legii în ce privește contractul nr. 2210/19.11.2004.
Curtea a constatat și că subcontractantul SRL era societate autorizată ANRE la data efectuării lucrărilor contractate (filele 93-94 vol.I dosar fond), astfel că procedura cerere de ofertă cu acest subcontractant nu a încălcat normele legale arătate în precedent.
În concluzie, constatându-se că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, Curtea apreciind că nu există motive de schimbare a soluției pronunțate în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă, urmează să respingă apelul ca nefondat.
Cererea formulată de intimata SC SRL prin apărător, privind acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat de 17.850 lei conform facturii nr. 14/9.02.2009 (fila 170 dosar apel), va fi respinsă ca nefondată, în considerarea faptului că simpla prezentare a unei facturi emisă de Cabinetul de avocat (neconfirmată de beneficiarul serviciilor juridice) și neînsoțită de alte înscrisuri din care să rezulte efectuarea plății onorariului de către societate, nu face dovada cheltuielilor efectuate de SC SRL astfel încât să se aplice dispozițiile articolului 274(1) Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA SA, cu sediul în B,--43 sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.6636/28.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte SC DE ÎNTREȚINERE ȘI SERVICII ENERGETICE " SERV"SA, cu sediul în B,--43 sector 1, și SC SR, cu sediul în O,-/C, Județ S
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
11.05.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Adriana BucurJudecători:Adriana Bucur, Marcela Câmpeanu
