Spete pretentii comerciale. Decizia 20/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 20
Ședința publică de la 18 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alecsandrina Rădulescu JUDECĂTOR 2: Rodica Zaharia
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta SC SA împotriva sentinței comerciale nr. 9042/6.07.2007, pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială,în contradictoriu cu intimata SC ROMANIA SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta
prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. 99671/29.09.2007și intimata prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata a depus prin serviciul registratură, întâmpinare pe care comunică în copie apelantei.
Apelanta prin avocat nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului cum a fost formulat, modificarea în parte hotărârii atacate în sensul respingerii cererii introductive, cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.9042/6.07.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă ROMANIA în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă ROMANIA S-a dispus compensarea creanțelor reciproce în parte și, în consecință, a fost obligată pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 172.330,27 RON, cu titlu de daune interese. S-a obligat reclamanta-pârâtă să restituie pârâtei-reclamante tubulatura cu diametru de 1.600 mm. S-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată efectuate de părți, și în consecință, a fost obligată pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 1.852,89 RON cheltuieli de judecată.
Referitor la cererea principalăinstanța de fond a reținut că reclamanta ROMANIA a cerut obligarea pârâtei la plata sumei de 293.953,98 RON reprezentând contravaloare daune interese ca urmare a abandonării lucrărilor și părăsirii șantierului de către pârâtă, precum și a costului echipamentului folosit de aceasta, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acestei sentințe s-a reținut în esență că în ce privește cererea principală făcând aplicarea art.1073 și 969 cod civil în speță sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale; că în ceea ce privește vinovăția făcând aplicarea art.1082 rezultă că în sarcina debitoarei-pârâte operează prezumția de vinovăție atâta timp cât nu justifică existența unei cauze străine neimputabile.
Că în cauză pârâta nu a făcut dovada intervenirii unei situații de caz fortuit sau forță majoră sau chiar a culpei creditorului.
Că defecțiunea utilajului nu constituie un caz de forță majoră față de reglementarea prevăzută în contract la art.VI și nici nu se poate invoca culpa creditoarei în condițiile în care părțile au convenit prin actul adițional nr.1 majorarea prețului.
Referitor la cererea reconvențională- a stabilit că pârâta-reclamantă dorește compensarea creanțelor reciproce între părți și că suma de 8.410 RON ar fi diferența pe care reclamanta i-ar datora-o în urma compensării sumei de 26.970 Euro (sumă datorată de reclamanta-pârâtă) cu suma de 25.570 Euro.
Instanța de fond a încuviințat ambelor părți proba cu înscrisuri și interogatoriu și pentru pârâtă efectuarea unei expertize contabile.
Din analiza probatoriilor administrate, inclusiv a concluziilor expertizei, în urma unei motivări ample și la obiect, s-a stabilit de instanța de fond că suma pe care reclamanta ar datora-o pârâtei - în cererea sa reconvențională este de 22.591 RON.
Trecând la compensarea datoriilor dintre cele două părți cu acordul acestora, s-a pronunțat sentința de mai sus.
Împotriva sentinței comerciale nr.9042/6.07.2007 a declarat apel criticând sentința civilă atacată pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală deoarece în mod greșit instanța de fond a reținut că pârâta-reclamantă (societatea sa) nu a făcut dovada intervenirii cazului de forță majoră sau a cazului fortuit sau a vinei creditorului.
Dimpotrivă din întregul probatoriu administrat ar rezulta că imposibilitatea efectuării lucrărilor contractate s-a datorat nu defectării utilajului, ci structurii solului, care nu permitea efectuarea lucrării la parametrii contractuali.
Că prețul nu a fost majorat datorită informării sale cu privire la structura reală a solului, ci costurilor ridicate de efectuare a lucrării.
Fiind vorba de date privind geologia solului și ritmul de execuție rezultate din executarea piloților de piatră, a dovedit existența unui caz de forță majoră care s-a prelungit mai mult de 30 zile.
A dovedit de asemenea culpa părții contractante prin motivele arătate la pct.a-c din apel și probat cu actele de la dosar și interogatoriu.
Consideră astfel că nu datorează suma de 72.768,38 lei - contravaloare transport utilaj și nici suma de 45.753,14 lei costul de mobilizare-demobilizare a unui utilaj suplimentar, contractorul fiind cel care nu a știut să-și gestioneze lucrarea încât s-au efectuat lucrări la alți parametri decât cele din contract.
Nu datorează nici suma de 70.512 RON echivalentul a 20.000 Euro penalități întrucât forța majoră și culpa reclamantei-pârâte o exonerează de orice răspundere contractuală, ba mai mult, aceasta ar duce chiar la rezilierea contractului.
Singura sumă pe care o recunoaște este de 5.887,75 RON.
Consideră astfel că nu ar datora nici taxa de timbru aferentă sumelor la care a fost obligată la plată.
Pentru cele arătate cere admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii cererii introductive. Cu cheltuieli de judecată.
La dosarul cauzei a depus întâmpinare la cererea de apel reclamanta ROMANIA prin care cere motivat respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este nefondat.
În urma analizei întregului probatoriu administrat în cauză, Curtea constată și reține următoarele: litigiul de față s-a ivit datorită faptului căla data de 28.02.2006 pârâta-reclamantă a părăsit șantierul de lucru abandonând lucrările la care s-a obligat conform contractului nr.596/9.12.2005, lucru pe care nici aceasta nu-l contestă.
Motivele invocate de pârâtă - defecțiuni ale utilajului - nu pot fi reținute drept caz de forță majoră așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, știut fiind faptul că forța majoră este un eveniment imprevizibil și independent de voința părților ceea ce nici una din părți nu a putut dovedi în cauză, astfel că susținerile pârâtei astăzi în apel pe acest aspect nu pot fi reținute ca întemeiate de vreme ce din întregul probatoriu administrat în cauză nu rezultă acest lucru și în plus în apelul său pârâta-reclamantă nu dovedește cu nimic susținerile sale.
Referitor la susținerea apelantei referitor la studiul geotehnic de care nu ar fi avut cunoștință, în mod corect a reținut instanța de fond că apelanta a știut de acest studiu anterior încheierii actului adițional, respectiv la data de 13.01.2006, actul adițional de majorare a prețurilor fiind încheiat la 24.01.2007, acte ce se găsesc la dosarul cauzei.
În plus, deși apelanta avea obligația prin contract să execute la termen și în bune condiții, cu utilaje proprii cele 48 coloane forate, nu a reușit acest lucru, a părăsit și lucrarea și în mod firesc pentru a veni în ajutorul său, conform art.II pct.4 din contract, reclamanta a fost cea care a adus un echipament de foraj suplimentar, dar obligația sa era de a complini, de a ajuta pe apelanta - executant - în speță, pentru a nu depăși termenul contractual, dar obligația lui ROMANIAnu era ca o obligație principală, ci doar să complinească ceea ce pârâta-apelantă nu ar fi putut executa prin forțele proprii, ceea ce de altfel a și făcut.
Referitor la adâncimi, apelanta contestând faptul că nu putea fi obligată să foreze la adâncimi mici, ci numai la adâncimi mari de 30 - 31, chiar până la 35 conform contractului, Curtea înlătură această susținere deoarece prin adiționalul nr.1 la contract, s-au stabilit și adâncimile mai mici, treptate între 0 - 18.
Sumele pe care le contestă ca nefiind datorate Curtea reține că acestea au fost bine stabilite de instanța de fond în baza expertizei contabile dispusă în cauză și potrivit obligațiilor contractuale ale pârâtei stabilite prin contractul nr.596/9.12.2005, obligații pe care le-a încălcat prin părăsirea șantierului de lucru și a lucrărilor, fără nici o justificare temeinică sau situații care ar fi exonerat-o de răspundere.
În atare situație, față de cele de mai sus, Curtea reținând că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta cu sediul în B,-, sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.9042/6.07.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în contradictoriu cu intimata ROMANIA cu sediul în B,-,.1, sector 2.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.01.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 29.01.2008
Tehnored. - 29.01.2008
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Alecsandrina RădulescuJudecători:Alecsandrina Rădulescu, Rodica Zaharia
