Spete pretentii comerciale. Decizia /2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA Nr.
Ședința publică din data de 27 iunie 2008
PREȘEDINTE: Teodor Nițu
JUDECĂTOR 2: Elena Tănăsică
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea apelului formulat de pârâta- de Furnizare a Energiei Electrice " Furnizare Muntenia Nord " -cu sediul în P,--39,. 45 F1-F2, împotriva sentinței civile 914 din 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă D - -,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20 iunie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a delibera și pentru studia actele și lucrările dosarului, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 27 iunie 2008, când a dat următoarea decizie
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Prahova sub nr.3317/2oo5, reclamanta - D - a chemat în judecată pe pârâta Societatea Comercială - de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Muntenia Nord - solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 8.312.996.035 lei reprezentând penalități de întârziere.
In motivarea acțiunii s-a arătat că între părți au fost încheiate două contracte de vânzare a energiei electrice nr. 21999 și 22000/2002, iar în vederea încasării c/valorii mărfii livrate reclamanta a emis facturile fiscale anexate care au fost achitate cu întârziere de către pârâtă, motiv pentru care, au fost calculate penalități de întârziere potrivit clauzelor contractuale.
Pârâta a formulat întâmpinare invocând pe această cale excepția prematurității introducerii acțiunii. In acest sens a arătat că în contractele părților s-a stabilit o clauză potrivit căreia eventualele litigii dintre părți care nu pot fi soluționate pe cale amiabilă se vor supune spre soluționare -ului. iar în cazul în care soluția dată de această instituție nu este acceptată de nici una dintre părți, litigiile se vor supune spre soluționare instanțelor judecătorești competente în materie.
Tribunalul Prahova prin sentința nr.300/23.05.2005, a admis excepția prematurității acțiunii și a respins ca fiind prematura formulată acțiunea reclam,antei, reținând că părțile au încheiat două contracte de vânzare a energiei electrice cu nr.21999 și 22000/2002, în cadrul cărora au stabilit cu eventualele născute privind derularea contractului și care nu pot fi soluționate pe cale amiabilă în termen de 30 de zile de către reprezentanții celor două părți se vor supune spre soluționare la. In cazul în care soluția dată de nu este acceptată de nici una dintre părți, litigiile se vor supune spre soluționare instanțelor judecătorești competente în materie.
Prima instanță a mai reținut că în acest fel părțile au înțeles să stabilească prin voința lor o procedură prealabilă sesizării instanței judecătorești, astfel încât prin promovarea cererii de chemare în judecată fără procedura stabilită de comun acord, reprezintă o încălcare a voinței acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel societatea - D -, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Prin decizia nr. 206/2005 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondat apelul, reținând că nu a fost urmată procedura prealabilă stabilită prin voința părților.
În urma recursului declarat de reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat decizia nr. 1448/2006 prin care a admis recursul, a casat decizia Curții de Apel și a trimis cauza spre rejudecarea căii de atac a apelului.
Ca efect al rejudecării apelului, a fost pronunțată decizia nr. 7/2007 prin care s-a dispus desființarea sentinței tribunalului, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.
La ribunalul Prahova litigiul a fost reînregistrat sub nr-, iar părțile au administrat în dovedirea susținerilor lor probe cu înscrisuri.
Prin sentința nr. 914 din 13.06.2007 Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamanta - - și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 831.299,60 lei penalități de întârziere și 11.319,19 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Prahovaa reținut că părțile au încheiat două contracte de furnizare energie electrică cu nr. 21999 și 22000/2002, iar în executarea acestor contracte reclamanta i-a livrat pârâtei în cursul anului 2003 întreaga cantitate de energie electrică contractată. În contractele părților a fost inserată o clauză potrivit căreia în cazul neîndeplinirii în termen de 30 zile de la data scadenței a obligațiilor de plată prevăzute, cumpărătorul va plăti în afara sumei datorate, o penalitate la această sumă, pentru fiecare zi de întârziere, egală cu cea utilizată pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat (filele 13 și 20 dosar 3317/2005).
Pârâta a refuzat plata penalităților de întârziere calculate conform clauzei contractuale, pe considerentul că a respectat procedura și ratele de alocare comunicate de (adresa nr. 7862/2004 - fila 20).
Tribunalul a mai reținut că părțile au stabilit în contractele încheiate modalitatea de plată a facturilor, aceasta fiind precis detaliată în art. 5.3 din contractul nr. 22000/2002 și art. 6 din contractul 21999/2002, aceste clauze reprezentând voința juridică a părților contractante și prin urmare legea care guvernează relațiile lor comerciale.
De asemenea împrejurarea că prin decizia ANRE s-a stabilit o procedură de repartizare a încasărilor rezultate din vânzarea energiei electrice, iar modalitățile de plată au fost indicate conform ratei de alocare, nu poate avea nici o relevanță în cauză, în condițiile în care părțile nu au modificat printr-un act adițional clauzele inserate în cele două contracte ce reglementează raporturile lor juridice.
Împotriva sentinței nr. 914 din 13.06.2007 a declarat apel - de Furnizare a Energiei Electrice " Furnizare Muntenia Nord " -, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivare apelanta a susținut că instanța de fond a reținut faptul că între părți au fost încheiate contractele de furnizare energie electrică cu nr. 21999 și 22000/2002, iar prin executarea acestor contracte reclamanta a livrat pârâtei în cursul anului 2003 întreaga cantitate de energie electrică contractată. De asemenea instanța a reținut că în contracte a fost inserată o clauză care stabilea plata unor penalități de către cumpărător în cazul în care acesta nu va achita energia electrică livrată în termen de 30 de zile de la scadență.
Apărările și probele, susține apelanta au fost concentrate într-un singur document, respectiv adresa nr. 7862/2004 prin care a fost refuzată la plata factura nr. -/15.03.2004, reprezentând penalități de întârziere în sumă de 8.312.966.035 Rol.
Mai susține că pe tot parcursul soluționării cauzei a invocat excepția prematurității introducerii cererii, iar instanțele anterioare au admis acesta excepție, reținând că nu a fost urmată procedura prealabilă stabilită de părți, instanța de fond omițând a se pronunța asupra acestei excepții.
De asemenea susține că a arătat în fața instanței de fond că în suma totală de 831.299,60 lei, solicitată de către reclamantă se regăsesc o serie de facturi care constituie obiectul unei alte cereri de chemare în judecată în dosarul nr- si care s-a aflat spre soluționare pe rolul Tribunalului Prahova, în dovedirea acestui fapt depunând lista anexă la cererea de chemare în judecată cu calculul penalităților din dosarul sus amintit. Mai mult decât atât arată că a depus si sentința civ. 269/29.01.2007 prin care Tribunalul Prahova a respins cererea - D -.
În motivarea sentinței 269/29.01.2007, Tribunalul Prahova a apreciat întemeiate apărările apelantei legate de faptul că singura modalitate de plată se face conform ratei de alocare stabilite de și ANRE prin decizia 935/2002 cu respectarea procedurii de repartizare a încasărilor rezultate din vânzarea de energie.
Dar, susține apelanta, această motivare este în totală contradicție cu motivarea Tribunalului Prahova a cărei sentință pronunțată în dosarul 2185//105/2007 o critică prin prezentul apel, mai mult decât atât Curtea a respins apelul formulat de D - împotriva sentinței 269/29.01.2007 ca nefondat.
De asemenea arată apelanta, că a învederat toate aceste aspecte instanței de fond, dar aceasta nu numai că nu le-a reținut în considerentele hotărârii, dar a ignorat faptul că în cuantumul total al pretențiilor se regăsesc facturi care fac obiectul unei alte judecăți.
Consideră că instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, întrucât nu a solicitat reclamantei să facă dovada în mod temeinic a pretențiilor sale, apelanta considerând că din actele depuse la dosarul cauzei pretențiile intimatei nu se justifică.
Analizând motivele de apel în raport cu legislația incidentă in cauză precum si probele avute in vedere de prima instanță se constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a admis in completarea probatoriului in sensul art. 292 raportat la art. 295 Cod pr. civ proba cu expertiza financiar contrabilă solicitată de apelanta - de Furnizare a Energiei Electrice " Furnizare Muntenia Nord " - prin încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2007.
Obiectivul expertizei a vizat faptul să se stabilească daca facturile -/ 4.09.2003, -/30.09.2003, -/30.09.2003, -/01.10.2003, -/03.11.2003 se regăsesc si dosarul nr-, de pe rolul Tribunalului Prahova si sa se stabilească valoarea facturilor de penalităților si numărul zilelor de întârziere, ținând cont ca o factura fiscala nu poate avea doua valori si nici doua date de scadentă.
Ca urmare a concluziilor raportului de expertiză financiar contabila cât si răspunsul la obiecțiunile formulate de apelantă a rezultat cu certitudine faptul ca apelanta datorează penalitățile de întârziere la care a fost obligata de către instanța de fond facturile fiind emise pentru perioada 1.01.2003-31.12.2003.
De asemenea s-a stabilit ca în dosarul - se face referire la perioada 01.01.2004-31.12.2005 pentru facturi emise si decontate in acest interval iar in dosarul nr- respectiv cel de față s-a calculat penalități de la data scadentei si pana la 31.12.2003 chiar daca sunt facturi decontate parțial in 2003 si restul in 2004 sumele de bani solicitate nu se suprapun.
În aceste condiții instanța de fond a pronunțat o sentință legală si temeinica si a interpretat in mod just si principial cauza dedusă judecații.
Susținerile apelantei in sensul ca nu ar datora penalități de întârziere pe considerentul ca a respectat procedura si ratele de alocare comunicate de, adresa nr. 7162/2004( fila 20 dosar fond după casare) nu sunt întemeiate.
Aceasta deoarece părtile au încheiat doua contracte de furnizare energie cu nr. 21999 si 22000 in cursul anului 2002 iar executarea acestor contracte au avut loc in cursul anului 2003 când s-a livrat întreaga cantitate de energie contractata.
In ambele contracte s-a inserat o clauza penala potrivit căreia in cazul neîndeplinirii în termen de 30 de zile de la data scadentei a obligațiilor de plata prevăzute ( scadenta din fiecare factura) cumpărătorul va plăti in afara sumei datorate, o penalitate la această suma, pentru fiecare zi de întârziere, egala cu cea utilizata pentru neplata obligațiilor față de bugetul de stat( filele 13 si 20 dosar 3317/2005)
Se poate sesiza faptul că aceasta clauza nu a fost modificata prin act adițional ca urmare a incidentei ratelor de alocare comunicate de, părțile stabilind in contracte modalitate de plata a facturilor aceasta fiind precis detaliata in art. 6 din contractul 21999/2002 si art. 5.3 din contractul 22000/2002, reprezentând voința juridica a părților contractante si prin urmare legea care guvernează relațiilor lor comerciale in sensul art. 969, 970 Cod civil.
În atare contest instanța de fond a apreciat in mod corect si legal faptul că împrejurarea ca prin decizia ANRE s-a stabilit o procedura de realizare a încasărilor rezultate din vânzarea energiei electrice iar modalitățile de plata au fost indicare conform ratei de alocare, nu poarte avea nicio relevanta in speța, in condițiile in care părțile procesuale nu au modificat printr-un act adițional clauzele inserate in cele doua contracte ce reglementează raporturile lor juridice.
Ca atare instanța de fond a apreciat in mod legal si temeinic aplicabilitatea disp. art. 969, 1073 Cod civil, admițând acțiunea în pretenții comerciale.
Întrucât sentința este legala si temeinica urmează fi păstrată iar in baza art. 296 Cod pr. civ se va respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta.
Văzând ca apelul a fost legal timbrat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâta- de Furnizare a Energiei Electrice " Furnizare Muntenia Nord " -cu sediul în P,--39,. 45 F1-F2, împotriva sentinței civile 914 din 13 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă D - -,-, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 iunie 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /4 ex./30.06.2008
Dosar fond - al Tribunalului Prahova
Jud fond
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Teodor NițuJudecători:Teodor Nițu, Elena Tănăsică
