Spete pretentii comerciale. Încheierea /2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
Operator date: 2928
ÎNCHEIERE
Camera de consiliu din data de 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
GREFIER: - -
S-a luat în examinare cererea de preschimbare de termen formulată de reclamanții intimați și în cadrul apelului declarat de pârâta SC -K- SRL împotriva sentinței comerciale nr. 206/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru parata recurentă avocat, pentru reclamanții intimați avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta reclamanților intimați depune la dosar memoriu cu privire la cererea de preschimbare de termen.
Curtea constată că în memoriul cu privire la cererea de preschimbare de termen se solicită preschimbarea termenului și judecarea apelului la același termen, fără a fi indicat niciun motiv de amânare și apreciind că nu trebuie făcută dovada urgenței cererii, astfel încât acordă cuvântul părților cu privire la cererea de preschimbare de termen.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită admiterea cererii formulate, preschimbarea termenului de judecată pe fond la acest termen, întrucât nicio parte nu a cerut altceva, dosarul este pe rol din anul 2008, iar noțiunea de "termen rezonabil" din dreptul comunitar presupune un termen satisfăcător pentru toate părțile, care să nu împieteze asupra drepturilor acestora.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că în principiu nu există niciun impediment pentru judecarea cauzei pe fond la termenul de azi, reprezentanta reclamanților fiind cea care a solicitat inițial un termen în septembrie, iar apoi preschimbarea termenului de judecată pentru termenul de azi. Arată că între părți mai există un dosar cu termen de judecată în septembrie.
Reprezentanta reclamanților intimați menționează că și în acel dosar au formulat cerere de preschimbare a termenului, care se va soluționa la data de 09.07.2009.
CURTEA
În deliberare, față de cererea de preschimbare de termen formulată de reclamanții intimați și o va admite, cu toate că acordarea termenului de amânare la data de 29.06.2009 s-a făcut tocmai din culpa reclamanților intimați și în consecință va preschimba termenul de judecată la 29.06.2009, cauza urmând a fi transpusă pentru acest termen în condica de apel, motiv pentru care,
DISPUNE:
Admite cererea de preschimbare de termen formulată de reclamanții intimați și.
termenul de judecată la 29.06.2009, iar cauza se va transpune pentru acest termen în condica de apel.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /29 iunie 2009/1 ex.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 127/
Ședința publică din 29 iunie 2009
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta SC -K- SRL împotriva sentinței comerciale nr. 206/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru parata recurentă avocat, pentru reclamanții intimați avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta pârâtei apelante depune la dosar minuta timbrării și completare la taxa judiciară de timbru în cuantum de 420 lei, precum și timbru judiciar de 5 lei.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că în aceste condiții nu mai susține excepția insuficientei timbrări a apelului, pe care a invocat-o, apreciind că apelul este corect timbrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentanta pârâtei apelante solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate, iar pe fond, respingerea cererii reclamanților care au denunțat unilateral contractul printr-un act semnat de către aceștia. Consideră că reclamanții au dat dovadă de rea-credință, deoarece prin această manevră au ajuns să se îmbogățească fără justă cauză; că obligația de plată a TVA-ului nu poate fi imputată pârâtei, care nu a avut cunoștință de aceasta la data semnării contractului, ci a intervenit ulterior, ca urmare a depășirii plafonului, în sintagma "etc." fiind incluse orice alte împrejurări neprevăzute. Arată că nu sunt la prima locuință, dar până la acest moment nu a intervenit obligația de plată a TVA-ului; că în contract este prevăzut prețul de construire, iar vânzarea nu se poate realiza sub acest preț, deoarece nu se poate vinde în prejudiciu, dar aceste aspecte sunt colaterale față de denunțarea unilaterală care a operat în speță. Solicită și acordarea de cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților intimați solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată, menționând că prin cererea datată 02.06.2008 au cerut găsirea altor beneficiari, dar nu au renunțat la contractul de antrepriză. Arată că s-a consemnat în contract că negocierea prețului se va face direct cu reclamanții și că dacă apartamentele nu sunt până în iulie 2008, pârâta trebuie să restituie dublul sumei.
Reprezentanta pârâtei apelante, în replică, arată că este de acord să restituie avansul, dar nu dublul sumei, deoarece situația nu le este imputabilă, iar ca urmare a denunțării contractului de către reclamanți, apartamentele au fost vândute altor persoane, așa cum au solicitat chiar reclamanții.
Reprezentanta reclamanților intimați, în replică, arată că apartamentele au fost finalizate după iulie 2008, data stabilită în contract.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 206/03.03.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a admis cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâta SC K SRL; a obligat pârâta să achite reclamanților suma de 30.000 euro sau echivalentul bănesc la data plății, cu titlu de preț, precum și 7853 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, reclamanții și au chemat în judecată pârâta SC - K - SRL reprezentată de administrator, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata dublului avansului achitat, respectiv a sumei de 30.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că pârâta este proprietara acoperișului terasă deasupra etajului 4 din imobilul situat în T,-,. 8, înscris în CF - T, cu nr. cadastral 28151/XXI și în baza autorizației eliberată de Primăria T cu nr. 1207/12.05.2008 prin care a fost autorizată să execute mansardarea acestui imobil, a încheiat cu reclamanții contractul de antrepriză nr. 29/21.02.2008 prin care s-a obligat să construiască pentru aceștia, în respectiva mansardă, un apartament cu o cameră la prețul de 35.000 euro. La semnarea contractului, reclamanții au achitat un avans de 15.000 euro, pârâta obligându-se să finalizeze lucrarea până la data de 30.06.2008, în caz contrar stipulându-se clauza potrivit căreia "în situația în care apartamentul nu este finalizat din vina exclusivă a antreprenorului, acesta se obligă să restituie beneficiarului dublul sumei achitate cu titlu de avans".
Prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond, pârâta este de acord cu restituirea avansului de 15.000 euro primit de la reclamanți odată cu încheierea contractului de antrepriză nr. 29/21.02.2008, dar nu este de acord cu restituirea dublului avansului, apreciind că nu sunt incidente clauzele contractuale cu privire la această solicitare, în sensul că, nu se poate reține vinovăția sa pentru nepredarea lucrării la termen întrucât, începând cu data de 01.06.2008 a devenit plătitoare de TVA ca urmare a depășirii plafonului de încasări, ceea ce a determinat-o să notifice reclamanții cu nr. 41/02.06.2008 privind majorarea prețului anterior convenit cu adăugarea TVA-ului, rezultând un preț total de 41.650 euro, în caz contrar urmând să fie reziliat contractul încheiat între părți.
Față de aceste aspecte, Tribunalul Timișa reținut că între părți a fost încheiat contractul de antrepriză nr. 29/21.02.2008 prin care pârâta în calitate de antreprenor s-a obligat să execute pentru reclamanți un apartament situat la mansarda blocului nr. 8 din imobilul situat în T str. -. - nr.7 jud. T la prețul de 35.000 euro, din care reclamanții au achitat la data încheierii contractului, un avans de 15.000 euro.
Pârâta a fost de acord cu restituirea avansului dar nu a dublului acestuia, apreciind că nu se face vinovată de nerespectarea termenului contractual fiind nevoită să majoreze prețul lucrării cu TVA-ul aferent sumei contractate, punct de vedere care nu poate fi reținut, întrucât potrivit clauzelor contractuale la art. 16 "Dispoziții finale" s-a prevăzut că "antreprenorul își rezervă dreptul de a majora prețul lucrării, în cazul deprecierii raportului Euro/RON, scumpirea materialelor de construcții dar nu mai mult de 10% față de prețurile valabile la data semnării contractului etc." După cum lesne se poate observa, nu s-a prevăzut și situația de aplicare a TVA-ului deși antreprenorul putea să prevadă pentru viitor această posibilitate, notificarea adresată reclamanților nevizând majorarea prețului materialelor sau a diferențelor de curs valutar potrivit clauzelor contractuale, astfel că instanța de fond a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 969 cod civil care consacră principiul forței obligatorii a contractelor -pacta sunt servanda,statuând "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante", adică, contractele civile și comerciale legal încheiate se impun autorilor lor întocmai ca legea, întrucât contractele juridice sunt obligatorii pentru părți și nu facultative.
Față de dispoziția prevăzută în contract la pct. 3 și raportat la împrejurarea că lucrarea nu a fost executată și predată la termenul convenit din vina antreprenorului, iar faptul că, între timp acesta a devenit plătitor de TVA nu-l poate absolvi de răspundere, Tribunalul Timișa admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 30.000 euro sau în echivalent bănesc la data plății, reținând totodată culpa procesuală a pârâtei, sens în care s-a făcut aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC K SRL, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea cererii și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind obligarea societății recurente la plata dublului sumei ce urmează a fi restituită, cu obligarea societății pârâte doar la restituirea avansului achitat în sumă de 15.000 euro și respingerea capătului de cerere privind cheltuielile de judecată, dată fiind poziția procesuală a pârâtei.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța nu a luat în considerare faptul că actul în baza căruia reclamanții au achitat avansul în sumă de 15.000 Euro a fost denunțat unilateral de către aceștia, astfel cum rezultă din înscrisul intitulat "cerere", semnat la data de 02.06.2009, prin care reclamanții au renunțat la perfectarea contractelor de vânzare-cumpărare cu societatea pârâtă, denunțând implicit contractul de antrepriză. Mai arată că deși reclamanții nu aveau calitatea de proprietari, au pretins pentru vânzarea care urma să se realizeze în favoarea altor beneficiari, atât un preț care depășea cu mult valoarea de cumpărare, chiar și cu TVA, cât și participarea la negociere cu potențialii cumpărători.
Pârâta apelantă arată că în fapt calitatea de foști beneficiari - renunțători ai contractului de antrepriză, nu le conferea reclamanților abilitatea de a negocia vânzarea în favoarea altor persoane și nici competența de a stabili prețul de vânzare, astfel că aceste clauze nu puteau produce efecte juridice, singurul efect al semnării cererii respective fiind renunțarea la cumpărarea apartamentului contractat și implicit, la contractul de antrepriză. Se susține că în aceste condiții, în care este evidentă denunțarea de către reclamanți a contractului de antrepriză, acest contract nu mai are cum să producă efecte obligatorii între părți, motiv pentru care consideră că instanța a schimbat înțelesul lămurit al acestuia, pronunțând o hotărâre fără temei legal și dând efect unui act desființat. Pe de altă parte, instanța de fond a luat în considerare susținerile reclamanților conform cărora lucrarea nu ar fi fost executată și predată la termenul convenit din vina antreprenorului, deși acest aspect nu este dovedit, fiind și irelevant în raport de faptul că reclamanții denunțaseră unilateral contractul. Astfel, consideră că instanța de fond a interpretat incorect prevederile art. 16 din contract, care lăsa posibilitatea antreprenorului să majoreze prețul apartamentului în situația ivirii unor împrejurări neprevăzute. Or, intervenția TVA-ului în majorarea prețului este o împrejurare neprevăzută, căci societatea nu avea cum să cunoască în momentul semnării contractului, care va fi momentul scadenței obligației de plată bugetare, considerând că majorarea prețului nu îi este imputabilă, iar pe de altă parte, reclamanții și-au sumat riscul unei majorări de preț, din motive neimputabile pârâtei.
Pârâta apelantă precizează că în cuprinsul contractului a fost stabilit prețul de construire și chiar dacă acest preț a fost negociat, intervenția TVA-ului nu reprezintă o majorare a prețului de construire, ci o obligație legală de plată bugetară, care nu poate fi eludată. Mai arată că în materia vânzării comerciale, vânzarea nu se poate realiza sub costuri (art. 19 din OG 99/2000, care prevede că nu se poate vinde în pierdere), iar prețul de vânzare notificat de pârâta beneficiarilor a inclus valoarea lucrărilor de construire și TVA-ul aferent, pe care pârâta arată că nu îl poate suporta, fiind obligația cumpărătorilor de a-l achita. De asemenea, susține că un contract desființat de către beneficiari din propria lor voință, nu poate atrage răspunderea societății și nu poate constitui temei al obligării societății pârâte la plata dublului sumei primite cu titlul de avans.
Analizând actele și lucrările dosarului în baza art. 294 și următoarele Cod procedură civilă, Curtea constată și reține că apelul de față este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului și din susținerile părților, rezultă că apelanta pârâtă SC K SRL este proprietara acoperișului terasă deasupra etajului 4 din imobilul situat în T,-,. 8, înscris în CF - T, cu nr. cadastral 28151/XXI și în baza autorizației eliberată de Primăria T cu nr. 1207/12.05.2008 prin care a fost autorizată să execute mansardarea acestui imobil, a încheiat cu reclamanții contractul de antrepriză nr. 29/21.02.2008 prin care s-a obligat să construiască pentru aceștia, în respectiva mansardă, un apartament cu o cameră la prețul de 35.000 euro. La semnarea contractului, reclamanții au achitat un avans de 15.000 euro, pârâta obligându-se să finalizeze lucrarea până la data de 30.06.2008, în caz contrar stipulându-se clauza potrivit căreia "în situația în care apartamentul nu este finalizat din vina exclusivă a antreprenorului, acesta se obligă să restituie beneficiarului dublul sumei achitate cu titlu de avans".
Față de notificarea privind modificarea prețului final, prin adăugarea TVA, reclamanții, prin cererea datată 02.06.2008, au cerut găsirea altor beneficiari, dar nu au renunțat la contractul de antrepriză. De asemenea, reprezentanta acestora a arătat că s-a consemnat în contract că negocierea prețului se va face direct cu reclamanții și că dacă apartamentele nu sunt până în iulie 2008, pârâta trebuie să restituie dublul sumei.
În septembrie a început corespondența părților pentru restituirea dublului sumei stabilită ca preț al lucrării.
Față de aspectele de fapt susținute de părți, rezultă că, factorul determinant al denunțării convenției, din partea reclamanților, a fost modificarea prețului convenit, fără a se avea în vedere data limită la care trebuia predat apartamentul. Ori, conform clauzelor contractuale, art.3, alin. 6: "În situația în care apartamentul nu este finalizat din vina exclusivă a antreprenorului acesta se obligă să restituie beneficiarului dublul sumei achitată cu titlu de avans."
Cum din cele mai sus expuse, rezultă că această situație nu este dovedită, în cauză, pârâta nu poate fi obligată la plata dublului sumei acordate cu titlu de avans, ci doar a avansului plătit.
Motivul determinant al răzgândirii reclamanților a fost introducerea TVA de către pârâtă, motivat de faptul că societatea a devenit plătitoare de TVA. Această modificare contractuală nu putea crea obligații suplimentare în sarcina reclamanților, având în vedere că, raportat la disp. art. 969.civ. pârâta, în mod necondiționat, s-a obligat să predea un bun, contra unui preț prestabilit. Față de această obligație, indiferent ce această taxă suplimentară, societatea avea obligația de a-și respecta angajamentele luate. Nu se poate susține nici că acest aspect nu era previzibil, câtă vreme legea stabilește condițiile în care se plătește TVA - ul, astfel că, nu se poate invoca nici necunoașterea legii și nici nu se poate imputa altcuiva lipsa de prevedere.
Ca urmare, constatând că ambele părți nu au respectat, în parte, unele dintre obligațiile contractuale, dar că nu se poate reține culpa exclusivă a uneia dintre părți, că pârâta s-a declarat să restituie avansul primit, renunțând astfel, la beneficiul oricărei alte clauze contractuale, această disponibilitate fiind expres consemnată atât în poziția procesuală de la fond cât și în apel, prin cererea de apel și susținută de reprezentantul acesteia, că nu s-a împlinit condiția rezolutorie din contract și că nici reclamanții nu au așteptat împlinirea termenului, datorită atitudinii pârâtei, Curtea va reține culpa comună, în prezenta cauză.
Față de disp. art. 969.civ, raportat la disp. art. 296 Cpc. ca urmare a admiterii apelului declarat de pârâta SC K SRL, va modifica în parte, sentința apelată în sensul că va obliga pârâta SC K SRL la plata sumei de 15.000 EUR, reclamanților și, cu titlu de avans și va respinge, în rest, acțiunea.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă și reținând culpa, parțială, procesuală a reclamanților intimați, îi va obliga pe aceștia la plata sumei de 1.256,5 lei către apelantă, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC K SRL, cu sediul în T, str. - -. 1, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 206/2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și, domiciliați în T-. 14. B. 16, jud. T, cu domiciliul procedural ales la. av. din T-. 2, jud.
Modifică, în parte, sentința apelată în sensul că obligă pârâta SC K SRL la plata sumei de 15.000 EUR reclamanților și, cu titlu de avans.
Respinge în rest acțiunea.
Obligă intimații la plata sumei de 1.256,5 lei către apelantă, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29.06.2009.
Pt. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
aflat în concediu de odihnă,
Semnează Vicepreședinte
Red. /08.07.2009
Tehnored /2 ex./08.07.2009
Instanță fond: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta
