Spete pretentii comerciale. Încheierea /2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR 2: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - T împotriva sentinței civile nr. 1014/PI din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, Direcția Silvică
La apelul nominal se prezintă av. pentru reclamanta recurentă, lipsă fiind pârâta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează faptul că la data de 11 ianuarie 2010 intimata a depus prin registratura instanței întâmpinare la recursul reclamantei, exemplarul doi comunicându-i-se reprezentantului recurentei, care depune la dosar dovezile de achitare a taxelor de timbru potrivit mențiunilor din citativ și arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Din oficiu, instanța pune în discuția părții prezente calificarea căii de atac ce a fost exercitată în cauză.
Reprezentantul reclamantei consideră că apelul este calea de atac ce ar fi trebuit formulată împotriva sentinței tribunalului întrucât litigiul are ca obiect o acțiune în pretenții, iar valoarea este peste un miliard de lei vechi.
CURTEA
Considerând că raportat la obiectul cererii și valoarea acestuia, în conformitate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. a), raportat la art. 282 și 2821din Codul d e procedură civilă, hotărârea primei instanțe este supusă căii de atac a apelului, văzând și prevederile alin. 3 al art. 99 din Hotărârea nr. 387 din 22 septembrie 2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești,
DISPUNE
Recalifică calea de atac declarată de reclamanta - T împotriva sentinței civile nr. 1014/PI din 13 octombrie 2009 Tribunalului Timiș ca fiind apel.
cauza pentru judecare în continuare, la același termen, la completul legal constituit pentru soluționarea căii de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ operator - 2928
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: - - -
JUDECĂTOR: - - -
GREFIER: -
S-a luat în examinare, în compunerea rezultată ca urmare a recalificării căii de atac, apelul declarat de reclamanta - T împotriva sentinței civile nr. 1014/ din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, Direcția Silvică
La apelul nominal se prezintă av. pentru apelantă, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate ale cereri, se acordă cuvântul asupra apelului de față.
Reprezentantul societății reclamante solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru motivele dezvoltate în scris.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1014/ din 13 octombrie 2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta - T în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, Direcția Silvică T având ca obiect despăgubiri.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara sub dosar nr- societatea reclamantă a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 179.335 lei cu titlu de despăgubiri pentru paguba cauzată de animalele sălbatice prin distrugerea recoltelor sale de porumb, în motivare arătând că din suprafața de 123 ha. de teren, deținută parte în proprietate, parte în arenda, 33 ha. sunt cultivate cu porumb pentru, întrucât în sfera obiectului său de activitate intră și creșterea ovinelor. Prin procesul-verbal nr. 2304/ 09.08.2007, întocmit în prezența reprezentanților părților și ai districtului, s-a constatat că suprafață de 33 ha. este cultivată cu porumb pentru, cultura fiind în stare de vegetație, paza fiind asigurată de doi angajați de zi și doi de noapte, stabilindu-se și masuri privind paza culturilor și de îndepărtare a vânatului. În data de 13 august 2007 reprezentanții societății au constatat că în culturile de porumb de pe parcelele 202 și 205 s-au înregistrat pagube pricinuite de porcii mistreți, drept pentru care a fost înaintată Primăriei Pădureni o adresă, la care s-a făcut revenire la 21 și 28 august 2007, ultima fiind îndreptată și către pârâtă pentru a proceda la evaluarea pagubelor cauzate. La data de 31 august 2007 fost întocmit de către reprezentantul administrației publice locale, al gestionarului fondului de vânătoare și al reclamantei un proces-verbal de constatare a pagubelor produse de vânat culturilor agricole. Deși inițial pârâta a învederat că despăgubirile vor fi acordate numai în baza unei expertize de specialitate, care să fie întocmită de un expert agreat de ea, în urma adresei din 11 octombrie 2007, prin care reclamanta solicita comunicarea termenului de efectuare a lucrării de specialitate, intimata a precizat verbal că societatea va fi despăgubită exclusiv în temeiul unei hotărâri judecătorești. Reclamanta a menționat că expertiza întocmită la inițiativa sa a determinat că au fost distruse culturi în procent de 41,5-48%, valoarea totala a pagubei fiind de 179.335 lei și că ea și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de art. 14 alin. 3 din Legea nr. 103/1996, angajând paznici pentru prevenirea și combaterea distrugerilor provocate de porcii mistreți, în temeiul art. 2 lit. b) din nr.HG 748/2002 fiind înaintată pârâtei și adresa nr. 1448/ 12.05.2006 prin care s-a solicitat acordarea de dispozitive de speriat animale sălbatice, aceasta din urmă comunicându-i că nu deține astfel de aparate.
Prin sentința civilă nr. 11830 din 30 septembrie 2008 Judecătoria Timișoaraa declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș - Secția comercială, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) din Codul d e procedură civilă, având în vedere calitatea de comerciant a pârâtei (regie autonomă) și prezumția de comercialitate instituită de art. 4 din Codul comercial, aplicabilă și în privința faptelor ilicite.
Prin sentința civilă nr. 1184/ din 16 decembrie 2008 Tribunalul Timișa admis, la rândul său, excepția necompetenței materiale, declinând pricina Judecătoriei Timișoara, apreciind că pentru a fi de competența secției sale comerciale, pe lângă criteriul valoric, litigiul trebuie să aibă natură comercială. Or, față de obiectul cauzei, nu se poate reține că natura sa juridică ar fi una comercială.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției de necompetenț
Prin decizia civilă nr. 441 din 17 martie 2009 Curtea de Apel Timișoara, reținând calitatea de comerciant a pârâtei, precum și prevederile art. 4 din Codul comercial, a apreciat că prezenta cauză este una comercială și, în consecință, a admis recursul, modificând hotărârea primei instanțe, în sensul respingerii excepției de necompetență materială, pricina fiind reînregistrată la tribunal sub dosar nr-.
La termenul din 7 octombrie 2009 prima instanță a pus în discuție excepția lipsei procedurii concilierii, invocată de pârâtă în fața Judecătoriei Timișoara.
Plecând de la dispozițiile art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, tribunalul a analizat cu prioritate excepția menționată, reținând că, în speță, urmare a admiterii recursului de către Curtea de Apel Timișoara, s-a stabilit, cu caracter irevocabil, că natura prezentului demers judiciar este una comercială, nu civilă, supusă, deci, jurisdicției comerciale a tribunalului. Așa fiind, devin incidente prevederile art. 7201din același cod, care statuează că în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Altfel spus, în cazul litigiilor evaluabile în bani, reclamantul trebuie să urmeze o procedură prealabilă, a concilierii, în scopul de a rezolva litigiul fără concursul instanței de judecată. Cum, în prezentul dosar, societatea reclamantă nu a făcut dovada inițierii procedurii de conciliere, iar potrivit art. 109 alin. 2 din cod sesizarea tribunalului putea fi făcută numai după parcurgerea procedurii reglementată de art. 7211și următ. acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile de mai sus, în termen legal, a declarat recurs, care a fost recalificat ca fiind apel, reclamanta - T, solicitând, în principal, casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, modificarea ei în tot, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, a formulat o acțiune în instanță în data de 22 ianuarie 2008, înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub dosar nr-, solicitând a-i fi achitată suma de 179.335 lei, reprezentând paguba cauzată de animalele sălbatice prin distrugerea recoltelor de porumb. Intimata, raportat la valoarea pretențiilor, a invocat necompetența materială a judecătoriei, precum și, dat fiind caracterul comercial al litigiului, excepția de inadmisibilitate, motivat de faptul că lipsește procedura prealabilă prevăzută de art. 7201alin. 1 din Codul d e procedură civilă. Judecătoria Timișoaraa admis excepția necompetenței materiale și a declinat dosarul Tribunalului Timiș - Secția comercială, instanță care, prin sentința civilă nr. 1184 din 16 decembrie 2008, la rândul său, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Timișoara, conflictul acesta negativ de competență fiind soluționat de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 441 din 17 martie 2008, respingându-se excepția necompetenței materiale a tribunalului. Reclamanta a învederat faptul că procedura concilierii prevăzută de art. 7201fost făcută în data de 22 aprilie 2009, ca urmare a notificării expediate prin executor judecătoresc la 2 aprilie 2009. Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiș sub dosar nr- ca și cauză comercială abia la 25 iunie 2009. Or, art. 7201alin. 5 dispune obligația ca de la data convocării să treacă un termen de cel puțin 30 de zile până la data introducerii cererii de chemare în judecată. În concluzie, concilierea a fost realizată prin întocmirea procesului-verbal din 22 aprilie 2009, instanța comercială fiind învestită la 25 iunie 2009, astfel că nu se poate vorbi de neurmarea procedurii prealabile obligatorii.
Pârâta intimată, legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri, însă a depus întâmpinare (filele 12-13), prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
Prima instanță, ca urmare a deciziei irevocabile a Curții de Apel Timișoara, în mod corect a stabilit că speța de față este una comercială, supusă jurisdicției tribunalului, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 7201din Codul d e procedura civilă, care prevede că în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Procedura concilierii directe fiind o procedură prealabilă, ea trebuie făcută înainte de introducerea cererii de chemare în judecată și nu în cursul judecații, cum a procedat reclamata, procedura efectuată de aceasta putând fi luată în considerare doar în cazul introducerii unei noi acțiuni.
În ceea ce privește fondul, intimata a solicitat respingerea cererii promovate de reclamantă ca fiind netemeinică și nelegală. În fapt, prin adresa nr. 8707/28.08.2007 - Tas olicitat constituirea comisiei pentru evaluarea pagubelor produse de vânat și a chemat pentru data de 31 august 2007 un reprezentant al Direcției Silvice T pentru a evalua daunele produse de mistreți în culturile sale de porumb. Comisia legal constituită, formată din dl. (agent agricol Primăria Pădureni), dl. (reprezentant al societății reclamante), dl. (reprezentant al gestionarului fondului de vânătoare) și dl. (expert agricol) s-a deplasat teren și a întocmit procesul-verbal de constatare a pagubelor produse de vânat (depus la dosar) prin care a stabilit modul de îndeplinire a obligațiilor legale privind paza culturilor agricole, convenindu-se că pentru stabilirea exactă a prejudiciului comisia să se întrunească din nou la momentul în care apelanta începe recoltarea. Acest lucru s-a întâmplat în data de 14 septembrie 2007, când la fața locului au fost prezenți dl., dl., dl. (reprezentantul gestionarului fondului de vânătoare), dl. și, la solicitarea expresă a reclamantei, un reprezentant al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală T - dl., din măsurători reieșind un număr de plante culcate de către vânat într-un procent semnificativ, fapt necontestat. Totuși, procentul de plante culcate nu este unul și același cu procentul pagubei. Paguba constă în plantele care nu au fost culese de utilajul specializat care recoltează această cultură și nu din plantele care nu mai sunt în poziția verticală. Procentul de plante neculese este infinit mai mic, așa cum reiese și din raportul de expertiză întocmit de dl.. Astfel, procentul pagubei a fost stabilit în urma cântăririi recoltei la, din coroborarea cu cantitatea de plante rămasă neculeasă rezultând doar 8,255% pagubă produsă de vânat. Acest procent i-a fost comunicat reprezentantului reclamantei la momentul recoltării, după calculele făcute la fața locului. Din documentele depuse la dosar rezultă că apelanta, care probabil speră să obțină niște sume mult mai mari, a chemat a doua zi - 15.09.2007 - fără să anunțe, așa cum era firesc, și Direcția Silvică T, în calitate de gestionar al fondului de vânătoare, un expert care a întocmit un raport care nu reflectă realitatea din teren și care, pe lângă faptul că indică o pagubă exagerată, suferă de grave vicii de procedură. În primul rând expertul face referire în mod constant la plantele culcate și nu la cele rămase neculese. În al doilea rând, cel puțin la fel de important, conform normelor metodologice care reglementează evaluarea recoltelor, în cazul porumbului cultura și producția determinată se calculează în funcție de greutatea masei verzi /2și nici într-un caz luând ca element de bază greutatea a 5 plante, care reprezintă un procent de 0,00009% din total plante/ha. fiind de menționat că cifra de 53.000 de plante/ha. a fost stabilită în urma numărării efective. Ca atare, pretențiile reclamantei sunt nedovedite, aceasta neaducând niciun fel de probă solidă în susținerea acțiunii introductive.
Examinând apelul declarat de reclamanta - T împotriva sentinței civile nr. 1014/ din 13 octombrie 2009 Tribunalului Timiș, în temeiul art. 295 din Codul d e procedură civilă, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor pârâtei intimate Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, Direcția Silvică T, precum și din oficiu cu privire la motivele de ordine publică, Curtea constată că acesta este fondat, astfel că îl va admite ca atare având în vedere următoarele considerente:
În mod greșit judecătorul fondul a considerat că în speță acțiunea societății reclamante este inadmisibilă întrucât partea nu ar fi respectat procedura de conciliere directă impusă de dispozițiile art. 7201din Codul d e procedură civilă, ceea ce constituie un fine de neprimire a cererii de chemare în judecată, raportat la art. 109 alin. 2 din același cod.
Este adevărat că potrivit primului text de lege, în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul este obligat să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, iar constatarea tribunalului în sensul că - T nu a anexat acțiunii sale introductive acte doveditoare privitoare la rezultatul concilierii este reală, însă în fața instanței de apel reclamanta a prezentat aceste înscrisuri, situație în care nu se mai poate reține cu temei că în speță nu s-ar fi urmat procedura prealabilă impusă de legiuitor în asemenea litigii. Rațiunea concilierii directe este aceea de a simplifica și degreva judecățile în materie comercială având ca obiect pretenții de natură bănească, pretenții ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt, această rațiune fiind practic realizată și atunci când încercarea de conciliere a reclamantului cu cealaltă parte a avut loc în cadrul unei alte proceduri sau când procedura concilierii a fost îndeplinită după introducerea cererii de chemare în judecată, deoarece esențial este ca părțile prin voința lor, exprimată neechivoc, să stăruie pentru a rezolva litigiul. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în speță, natura comercială a pricinii a fost stabilită irevocabil abia în urma pronunțării de către Curtea de Apel Timișoaraa deciziei civile nr. 441 din 17 martie 2009, prin care a fost admis recursul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 1184/ din 16 decembrie 2008 Tribunalului Timiș, instanță care a reținut caracterul civil al litigiului, sentința de declinare fiind modificată în tot, în sensul respingerii excepției de necompetență materială a tribunalului.
Instanța de fond în mod eronat a admis excepția inadmisibilității acțiunii (invocată de pârâtă prin notele de ședință depuse la data de 1 septembrie 2008) și a respins acțiunea pentru neefectuarea procedurii prealabile a concilierii directe prevăzută de art. 7201din Codul d e procedură civilă.
Astfel, prin notificarea nr. 210/02.04.2009 trimisă intimatei prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc & (filele 5-6) reclamanta, invocând art. 7201din Codul d e procedură civilă, a notificat-o pe pârâtă ca la data de 22 aprilie 2009 să se prezinte la adresa din T,-,. 1 B1, orele 1500, pentru a determina termenul și modalitatea de plată a sumei de 179.335 lei privind paguba suferită de societate, la data menționată din partea intimatei prezentându-se consilierul juridic, care a declarat că instituția pe care o reprezintă este de acord doar cu plata sumei de 8.293,73 lei, stabilită prin expertiza extrajudiciară întocmită de dl. sau cu despăgubirea reclamantei în natură cu porumb, în cantitatea specificată în lucrarea expertului agricol, întocmindu-se în acest sens un proces-verbal depus în copie la dosar (fila 4).
Într-adevăr, notificarea nr. 210/02.04.2009 nu îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 7201din Codul d e procedură civilă, lipsind, spre exemplu, dovada concretă de comunicare a înscrisului (scrisoarea recomandată cu confirmare de primire, telegrama, telexul, faxul sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia), pentru a se putea stabili dacă data fixată pentru conciliere a fost sau nu ulterioară celor 15 zile de la primirea actelor comunicate potrivit alin. 2 al acestui text de lege. Însă, nerespectarea unora din prevederile art. 7201nu atrage automat nulitatea concilierii, ci numai dacă partea dovedește o vătămare. Dacă demersul reclamantei ar fi rămas fără rezultat sau pârâta ar fi invocat și dovedit o vătămare, s-ar fi putut pune problema neîndeplinirii procedurii prealabile. Dar pârâta nu numai că nu invocă vătămarea, dar nici nu susține neefectuarea concilierii prealabile pentru a paraliza acțiunea reclamantei, prin întâmpinarea depusă la apel arătând doar că aceasta poate fi luată în considerare, în opinia sa, numai în cazul introducerii unei noi cereri de chemare în judecată, apărare ce nu poate fi primită.
Având în vedere demersurile ambelor părți, precum și adresele emise de acestea, începând cu data de 9 august 2007, când a fost întocmit procesul-verbal nr. 2304/2007 prin care s-a stabilit, de comun acord, că suprafața de 33 ha. cultivată de apelantă cu porumb a suferit anumite pagube cauzate de animalele sălbatice, cultura aflându-se în stare de vegetație, stadiul final al daunelor urmând să fie determinat de un expert agricol autorizat, ar fi excesiv de rigidă o interpretare în sensul că în prezentul litigiu nu s-ar fi realizat încercarea de conciliere prevăzută de art. 7201din Codul d e procedură civilă pentru a se putea promova acțiunea în fața instanțelor judecătorești. Aceasta, și în considerarea faptului că prevederile textului menționat privind efectuarea concilierii prealabile în litigiile comerciale evaluabile în bani sunt obligatorii, în schimb termenele, condițiile, locul, mijloacele și modalitățile de manifestare a voinței părților, cât și conținutul concret al înscrisurilor sunt recomandate în respectivul articol, începând cu alin. 2, dar nu reprezintă condiții cerute imperios de lege, astfel că nerespectarea unora dintre acestea nu atrage automat nulitatea concilierii prealabile, ci numai dacă partea dovedește o vătămare, dovadă care în speță nu s-a făcut.
Față de cele reținute, întrucât tribunalul în mod greșit a judecat cererea reclamantei pe cale de excepție, fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul acesteia și, ca atare, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, urmând ca la rejudecarea pricinii judecătorul fondului să analizeze și celelalte susțineri ale părților.
Văzând că nu se pune problema cheltuielilor de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta -, cu sediul în loc. T,-, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 1014/ din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâta intimată Regia Națională a Pădurilor-Romsilva, Direcția Silvică T, cu sediul în loc. T,-, jud. T și, în consecință:
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe - Tribunalul Timiș.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /25.01.2010
Dact. /26.01.2010 - 4 ex./ 2 com.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Ofelia GavrilescuJudecători:Maria Ofelia Gavrilescu, Csaba Bela Nasz
