Spete pretentii comerciale. Decizia 208/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL B - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.208
Ședința publică de la 28.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelanta-reclamantă INVESTIȚII și apelanta-pârâtă, împotriva sentinșei comerciale nr.12496/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă și intimata-intervenientă ORGANIZAȚIA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR OMULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta-reclamantă Investiții prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/2008 aflată la fila 13 și apelanta-pârâtă prin avocat G cu împuternicire avocațială nr.68984 aflată la fila 14, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin Serviciul Registratură la data de 07.04.2009 apelanta-reclamantă a depus la dosar precizare a motivelor de apel
La interpelarea instanței, apărătorul apelantei-reclamante învederează că pretenția precizată în cadrul apelului este corespunzătoare capătului II din cererea de chemare în judecată.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, depune la dosar întâmpinare la apelul formulat de către apelanta-pârâtă la care a anexat set de înscrisuri în susținerea propriului apel, respectiv procesele-verbale ale executorului judecătoresc de evacuare a imobilului și procesele-verbale de predare-primire a bunurilor din interior încheiate cu apelanta-pârâtă. Învederează că a procedat la comunicarea unui exemplar al întâmpinării și a înscrisurilor anexate acesteia, apărătorului apelantei-pârâte.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită proba cu înscrisuri deja depuse la dosarul cauzei. În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de către apelanta-reclamantă arată că nu se opune acestei probe și nu solicită acordarea unui termen, întrucât a luat cunoștință de conținutul acestora.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru apelanta-reclamantă proba cu înscrisuri, respectiv cele atașate întâmpinării. Ia act de administrarea probatoriilor în cauză și de faptul că apelanta-pârâtă nu solicită probe în cauză.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, de asemenea, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul asupra cererilor de apel.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, în ceea ce privește primul motiv de apel solicită să se aibă în vedere cele invocate în scris. În ceea ce privește motivul doi de apel, subliniază faptul că a atacat cu apel și încheierea de ședință interlocutorie prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte, întemeiat pe art.35 alin.2 și 4 din Decretul nr.31/1954 care prevăd că faptele și actele juridice ale administratorului sunt și ale persoanei juridice în sine. Mai arată că faptele ilicite ale administratorului atrag răspunderea personală atât față de persoana juridică, cât și față de terții prejudiciați. Astfel, având în vedere că temeiul de drept al raportului dedus judecății este 998-999.civ. solicită admiterea acestui motiv de apel, în sensul respingerii excepției și angajării răspunderii în solidar cu persoana juridică care are calitatea de apelantă-pârâtă în cauză. În ceea ce privește apelul formulat de apelanta-pârâtă solicită respingerea acestuia ca netemeinic și nefondat pentru motivele expuse prin întâmpinarea depusă la dosar la acest termen de judecată. Cu cheltuieli de judecată.
Apelanta-pârâtă, prin avocat, solicită respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă și admiterea propriului apel, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată. Consideră că, în mod greșit instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată în parte numai cu privire la prejudiciul cuantificat în primul mod, nefiind analizat în nici un fel condițiile răspunderii civile delictuale. Apreciază că nu se poate vorbi de o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție de către, în condițiile în care reprezentarea situației de fapt, în ceea ce privește reprezentanții societății, avea ca obiect un imobil care nu avea nici o legătură cu imobilul cumpărat de societatea reclamantă. Învederează că, acest aspect este probat de raportul de expertiză topo efectuată în fața instanței de fond prin care se arată foarte clar că autorii care au vândut către societatea reclamantă nu au deținut niciodată imobilul în litigiu ci un imobil învecinat. Menționează faptul că niciodată nu au contestat că reclamanta este proprietara unui imobil ci, faptul că imobilul cumpărat de societatea reclamantă nu este unul și același cu imobilul deținut de societatea pârâtă. Astfel, sub aspectul vinovăției și al caracterului ilicit al presupusei fapte a societății pârâte, solicită să se aibă în vedere că în nici un caz nu se pune problema intenției directe de uzurpare a dreptului de proprietate al societății reclamante. De asemenea, apreciază că nu este îndeplinită nici condiția existenței unui prejudiciu în patrimoniul societății reclamante, având în vedere că reclamanta a cumpărat imobilul în septembrie 2005 și nu a intenționat nici un moment să folosească clădirile de pe acel teren în condițiile în care a obținut o autorizație de demolare pentru toate clădirile, inclusiv a clădirii ocupată de societatea pârâtă. Învederează faptul că în luna mai 2006 societatea reclamantă a început lucrările de demolare ale construcțiilor, inclusiv a clădirii ocupată de societatea pârâtă întrucât, astfel cum a arătat reclamanta prin cererea de chemare în judecată, mai bine de 80% din aceasta nu mai avea acoperiș stabil, resturile grinzilor aveau un echilibru instabil, existând posibilitatea extrem de mare ca acestea să se prăbușească din cauza diverselor fenomene meteorologice. Astfel, în nici un caz nu se punea problema ca societatea reclamantă să folosească efectiv clădirea respectivă, dovada fiind faptul că a demolat- Față de împrejurarea că lucrările de demolare au început în luna mai 2006, consideră că numai de la acest moment s-ar putea vorbi de un prejudiciu adus societății reclamante ca urmare a ocupării imobilului de către societatea pârâtă. În ceea ce privește folosința terenului arată că, este evident că nu se poate vorbi de folosința suprafeței respective decât după demolarea construcției, care ocupa 90 % din teren. Mai arată că, nu a putut fi demolată construcția întrucât de la momentul cumpărării imobilului de către societatea reclamantă și până în mai 2006, când însăși societatea reclamantă arată că a inițiat lucrările de demolare, probabil că aceasta a obținut autorizația de demolare, însă obiectul cererii de chemare în judecată se raportează strict la intervalul septembrie 2005 - 1 mai 2006. Învederează că demolarea a început după acest interval, iar în intervalul respectiv prezența societății pârâte în imobil nu a împiedicat sub nici o formă demolarea, eventuala folosință a clădirii sau folosința terenului, pentru că terenul nu poate fi folosit decât după demolarea construcției. Solicită respingerea apelului formulat de către apelanta-reclamantă, considerând că în mod just a respins instanța de fond capătul doi de cerere și obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în faza de fond și apel.
Apelanta-reclamantă, prin avocat, în replică, învederează că prin sentința civilă nr.10867/03.10.2007 pronunțată de Tribunalul București, definitivă și irevocabilă și pusă în executare la data de 1.04.2008 și până la această dată nu s-a putut intra în spațiu în litigiu deținut nelegitim de către societatea pârâtă, astfel că nu se pune problema posibilității unei folosințe a acestui spațiu. Mai arată că una din ofertele de cumpărare este din luna ianuarie 2006 și dacă societatea reclamantă ar fi putut vinde, de la acest moment și până la momentul obținerii autorizației de desființare, ar fi putut avea folosința imobilului, respectiv mai 2006. Astfel, nouă luni de zile ar fi avut folosința respectivului amplasament.
Curtea, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.12496/19.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, instanța a admis acțiunea reclamantei - Investiții SRL împotriva pârâtei - SRL numai în parte și a dispus în sarcina pârâtei plata sumei de 13.500 EURO pentru lipsa de folosință a imobilului situat în B,--9, sector 1, respins capătul de cerere reprezentând daune cuantificate la dobânda legală la prețul pe care reclamanta l-ar fi obținut din vânzarea imobilului și, de asemenea, a respins capetele de cerere privind plata daunelor cominatorii, a cererii de radiere a punctului de lucru al pârâtei din adresa din B,--9, sector 1.
De asemenea, instanța a respins cererea de intervenție accesorie formulată în cază în favoarea pârâtei de Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Pentru a hotărî astfel, din examenul probelor cauzei, prima instanță a reținut că pârâta ocupă imobilul proprietatea reclamantei în mod abuziv, chiar și după ce între părți această chestiune a făcut obiectul unor dispute litigioase, tranșate în favoarea reclamantei.
Având în vedere că pârâta a continuat să folosească imobilul reclamantei și după ce a încetat orice colaborare între aceasta și Primăria Municipiului B, adică după 08.02.2005, instanța a constatat că este vorba despre o folosire abuzivă, fără titlu, a pârâtei, astfel încât raportându-se la valoarea de piață a chiriei estimate prin expertiză, a stabilit că, pentru perioada specificată în cerere se cuvin reclamantei 13.500 EURO, cu privire la care a dispus plata prin echivalent în lei.
În ce privește pretențiile rezultând din dobânda la prețul pe care reclamanta l-ar fi obținut prin vânzarea bunului din B,--9, sector 1, instanța a reținut că prejudiciul este doar potențial și nu cert.
În privința daunelor cominatorii, a stabilit că nu pot fi asociate decât cu obligațiile de a face, iar pentru cererea de radiere a punctului de lucru al pârâtei de la adresa din B,--9, sector 1, s-a subliniat că procedura este reglementată de dispozițiile Legii nr.26/1990.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât - Investiții SRL cât și - SRL.
În susținerea apelului său apelanta-pârâtă - SRL a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate prin respingerea totală a acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului s-a arătat că reclamanta - Investiții SRL este titulara dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B,--9, sector 1, potrivit contractului nr.3089/02.09.2005, devenind astfel și titulara construcțiilor aflate în ruină pe acest teren, pentru care a obținut la 13.03.2006 autorizația de demolare nr.53/P/42306.
Se arată că demolarea a început în luna mai a anului 2006 și că partea deținută de către - SRL nu a putut fi demolată datorită faptului că această societate nu a dorit evacuarea.
Abia după evacuarea - SRL la 01.04.2008, imobilul a fost demolat în integralitate.
S-a arătat că, din, hotărârea este nelegală fiind dată cu încălcarea prevederilor dreptului substanțial.
Instanța a reținut că pârâta datorează reclamantei despăgubiri în perioada februarie 2005 - noiembrie 2005, deși în realitate reclamanta a devenit proprietara imobilului abia în septembrie 2005.
Prin urmare, s-au depășit limitele învestirii.
Al doilea motiv al apelului critică temeiul obligației.
Se arată că pârâta a fost obligată la echivalentul chiriei, deși cauza obligației a fost întemeiată pe dispozițiile art.998-999 Cod civil.
În acest context instanța nu s-a pronunțat în limita obiectului cererii și a reținut greșit existența unei fapte ilicite a pârâtei, ignorând împrejurarea că - SRL avea un titlu locativ care nu a fost niciodată desființat și s-a întemeiat cu justificare pe aparența că reclamanta a cumpărat un alt imobil.
De altfel, acest lucru este probat și prin expertiza topo consemnată la dosar, care confirmă faptul că autorii reclamantei nu au deținut niciodată construcția ocupată de către pârâtă.
Or, s-ar putea vorbi, în această situație, despre reaua credință a pârâtei numai din momentul în care i s-a adus la cunoștință faptul că ocupă o construcție fără drept.
De asemenea, pârâta a considerat că pretinsa faptă nu este săvârșită cu vinovăție întrucât nu a existat intenția directă de prejudiciere a reclamantei.
Se arată că ocuparea a fost făcută de către pârâtă exclusiv pentru desfășurarea de activități comerciale, lucru care s-a întins pe un interval de 15 ani și nu a existat nici o intenție de uzurpare a dreptului - Investiții SRL.
În fine, apelanta a arătat că nu există nici prejudiciu, de vreme ce lipsa de folosință a fost calculată pentru perioada 02.09.2005 - 01.05.2006, iar reclamanta nu a intenționat vreodată să folosească această construcție, câtă vreme singura sa acțiune a fost în sensul obținerii autorizației de demolare.
Așadar, nu a existat o lipsă de folosință a terenului și construcției deoarece reclamanta însăși nu concepea intrarea în folosință propriu-zisă și nu putea folosi clădirea datorită stării ei avansate de degradare.
Se arată că așa cum chiar reclamanta descrie în acțiune clădirea, aceasta era o ruină fără acoperiș, astfel încât raportarea eventualului prejudiciu la valoarea medie a chiriilor nu reprezintă o evaluare justă și reală a prejudiciului.
Prejudiciul afirmat de către reclamantă are, în aceste circumstanțe, numai caracter teoretic.
Împotriva acestui apel - Investiții SRL a formulatîntâmpinare, solicitând respingerea sa ca nefondat.
Astfel, intimata combate susținerile apelantei arătând că între părți conflictul judiciar este vechi, astfel că - SRL avea cunoștință asupra contestațiilor îndreptate împotriva sa, iar susținerile potrivit cu care reaua-credință a început abia la solicitarea expresă de evacuare sunt doar superflue.
Este falsă susținerea apelantei, susține intimata, cu privire la faptul că legitimarea dreptului său a încetat la 08.02.2005, deoarece există și alte înscrisuri anterioare în dosar care atestă că - SRL nu are un titlu legitim de ocupare.
Au fost atașate întâmpinării o serie de înscrisuri.
În ceea ce privește apelul promovat de catre - Investiții SRL, aceasta a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată și în privința capătului 2 al cererii și, de asemenea, a solicitat schimbarea încheierii prin care instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Se arată că persoana fizică chemată în judecată alături de pârâtă este administratorul și asociatul unic al - SRL, astfel încât potrivit art.35 alin.2 și 4 din Decretul nr.31/1954, faptele administratorului sunt faptele persoanei juridice însăși, iar acțiunile sale ilicite implică răspunderea administratorului față de societatea unde își îndeplinește funcția și față de terți.
De aceea, obligația de plată trebuie stabilită, în opinia apelantei, și față de.
Cu privire la primul motiv al apelului, vizând obținerea plății corespunzătoare capătului 2 de cerere, pretenție restrânsă ulterior la 17.000 lei, se arată că hotărârea instanței este netemeinică în măsura în care a ignorat posibilitatea - Investiții SRL de a dispune în mod liber de bunul aflat în proprietatea sa.
Se arată că atâta vreme cât - Investiții SRL a avut oferte de cumpărare, este evident că nu a putut să le finalizeze datorită pârâtei, suferind astfel un prejudiciu cuantificat potrivit capătului 2 al acțiunii.
Anali and apelurile, Curtea constata urmatoarele:
1.Cu privire la apelul formulat de catre parata - SRL.
Materialul probator al cauzei atesta faptul ca - Investiții SRL a devenit, prin cumparare, proprietara imobilului situat in B,--9, sector 1, potrivit contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3089/02.09.2005, format din 1375,05 mp teren si depozite (potrivit masuratorilor - 2.000,14 mp). Acest imobil a fost cumparat de la sotii, al caror titlu se identifica in Dispozitia Primarului Municipiului B nr. 1268/01.07.2005.
Astfel, de vreme ce Municipiul Bap ierdut, la data dispozitiei de restituire, imobilul in cauza, desfiintarea titlului sau duce la incetarea automata a efectelor contractului de colaborare de care se prevaleaza parata - SRL, inceput la data de 01.02.2000.
Indiferent de starea fizica a imobilului si a constructiilor edificate pe acesta, si indiferent de credinta cu care a continuat folosinta imobilului devenit proprietatea reclamantei, incepand cu data de 02.09.2005, orice drept al paratei cu privire la folosinta imobilului situat in B,--9, sector 1, inceta.
Curtea mai subliniaza ca, dincolo de efectele juridice pe care actele succesive le-au produs in cauza, ocuparea fata drept a imobilului a fost semnalata paratei - SRL inca 16.08.2004 (filele 120 si urm. dosar TB, vol. I), cand familia a formulat pretentii fata - SRL pentru eliberarea bunului, inclusiv plangeri penale derivate din ocuparea sa abuziva (filele 115 si urm. dosar TB, vol I).
Chiar si daca - SRL a aratat ca delimitarile topo il indreptateau a crede ca imobilul ocupat este distinct de cel al reclamantei, totusi, inca din anul 2002, concluziile unei expertize topo (filele 69 si urm. dosar TB, vol. II) evidentiau lipsa de suport a acestei convingeri a paratei.
Totusi, dincolo de aceasta situatie de fapt, Curtea va trece la analiza punctuala a motivelor de apel, aratand ca:
procesului o determina, potrivit art. 112 Cod procedură civilă si art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, reclamantul, prin fixarea limitelor cererii de chemare in judecata.
Or, potrivit primului petit al actiunii, pretentiile sunt determinate intre data la care - Investiții SRL a devenit proprietara imobilului situat in B,--9, sector 1 si urmatoarele 9 luni incepand cu aceasta data, deci, pretentia era determinata intre 02.09.2006 si 02.05.2006.
Curtea retine ca intreaga cercetare judecatoreasca s-a subordonat obiectului astfel determinat, astfel ca imprejurarea ca prima instanta a aratat ca "dupa data de 08.02.2005 prezenta paratei va fi considerata ca fiind titlu de folosinta legala", nu semnifica faptul ca judecatorul primei instante a schimbat obiectul actiunii pronuntandu-se in afara limitelor investirii. In fond, asa cum s-a precizat mai sus, Curtea arata ca detinerea drept a paratei se situeaza chiar la un moment anterior acestei date, iar aceste aprecieri reprezinta punctul de vedere al primei instante asupra situatiei de fapt apreciate global, iar nu o incalcare a principiului disponibilitatii.
motiv al apelului vizeaza imprejurarea ca, desi judecatorul primei instante s-a raportat a plata unei chirii medii, in fapt a fost sesizat cu o cerere pentru angajarea raspunderii civile delictuale, care are la baza analiza altor elemente si chiar alte principii.
Afirmatiile apelantei sunt nereale. In masura in care in dispozitivul sentintei s-a inserat obligatia de plata a lipsei de folosinta a imobilului, din suma considerentelor, Curtea retine ca raportarea la valoarea de piata a unei chirii medii reprezinta un criteriu de calcul al despagubirilor si nu schimba cauzalitatea actiunii.
In fine, ultimele aspecte criticate vizeaza gresitele aprecieri ale instantei asupra indeplinirii conditiilor raspunderii civile delictuale, fapta, vinovatia si prejudiciul.
Curtea arata ca, indiferent daca ele nu au fost analizate prin considerente punctuale, aprecierile globale ale primei instante au fost in sensul angajarii raspunderii intemeiate pe dispozitiile art. 998-999 Cod Civil.
Totusi, prin repunerea in judecata in apel a acestor aspecte, Curtea arata ca este lipsit de orice indoiala ca in plan obiectiv, parata - SRL a ocupat o cladire situata in B,--9, sector 1 drept, adica legitimarea pe care i-o dadea contractul de colaborare cu municipalitatea deoarece cedentul dreptului a pierdut acest drept la randul sau, inca din 01.07.2005.
Nu era important ca - Investiții SRL sa aduca paratei la cunostinta ca doreste predarea bunului in mainile sale, problema ocuparii abuzive punandu-se in privinta - SRL, asa cum s-a aratat, cu mult timp inainte.
In privinta vinovatiei, Curtea arata ca, pentru antrenarea raspunderii civile, legea nu impune intentia, ca latura subiectiva a faptelor, sens in care, este indiferent daca scopul fraudulos, intentia de uzurpare si prejudiciere a existat sau nu la savarsirea faptei. Vinovatia, in planul actinii civile, presupune ca fapta sa fi fost savarsita in mod constient, adica cu discernamant si sa fie plasata in autoratul, moral si fizic, al celui caruia ii este imputata, conditie, de asemenea, indeplinita.
Asupra prejudiciului, incercand o prevalare de propria turpitudine, parata arata ca nu a provocat dauna, intrucat cladirea ocupata era o ruina, acoperis si risc mare de prabusire si singurul scop urmarit de catre reclamanta era acela al demolarii sale.
Curtea subliniaza ca nu are relevanta intentia proprietarului cu lucrul, ci doar aptitutinea lucrului de a produce avantaje proprietarului, prin forma de exploatare conceputa de proprietar.
Asadar, nu intereseaza daca - Investiții SRL dorea sau putea sa folsoseasca imobilul pentru nevoia sa de a-l locui sau folosi cu destinatia de birouri ori sediu comercial, sau daca dorea exclusiv daramarea sa, ci faptul ca a suferit o impiedicare in contactul sau cu lucrul, obstructie care i-a limitat exploatarea, asa cum a conceput-o proprietarul.
Faptul ca expertiza de evaluare a daunei a luat in considerare criteriul general al chiriei de piata, reprezinta doar un mijloc comun de estimare, cu atat mai mult cu cat lipsa de folosinta a constructiei semnifca si lipsa de folosinta a terenului- proprietatea - Investiții SRL, iar exploatarea terenului este previzibila sub aspectul evaluarii sale pecuniare, data fiind intinderea si situarea sa.
De aceea, gasind toate motivele apelului paratei nefondate, Curtea il va respinge ca neintemeiat, atat in privinta principalei sale pretentii, cat si a cererii accesorii - cheltuielile de judecata efectuate de catre - SRL in apel.
2.Cu privire la apelul formulat de catre reclamanta - Investiții SRL.
Curtea retine ca aspectele supuse devolutiunii in apel tin de modalitatea in care prima instanta a dispus asupra calitatii procesuale pasive a paratei si de rejudecarea pretentiei derivate din beneficiul nerealizat, cuantificat, prin reducerea sumei in procesul de apel la 17.000 lei (4.253,80 Euro).
Cu privire la modalitatea in care reclamanta - Investiții SRL a justificat calitatea procesuala pasiva a paratei, Curtea arata ca dispozitiile art.35 alin.2 și 4 din Decretul nr.31/1954 au caracter de generalitate, in cauza fiind incidente dispozitiile cu caracter special reglementate de Legea nr. 31/1990, dar si ca relatia juridica dintre - SRL si are la baza raportul de mandat sub care reprezentantul societatii actioneaza.
In aceste conditii, in mod corect prima instanta a apreciat ca parata nu este titular in raportul juridic obligational dedus judecatii, unde calitatea de parti o au - Investiții SRL si - SRL, calitate care se transpune in plan procesual.
In masura in care toata cauzalitatea cererii introductive se fondeaza pe ocuparea abuziva a unui imobil de catre - SRL, nici prima instanta si nici instanta de apel nu distinge fundamentul pretentiei - Investiții SRL fata de - fata de care nicio fapta nu este imputata-, iar justificarea calitatii sale procesuale nu poate fi intemeiata pe raportul de reprezentare legala dintre cele doua parate.
Asadar, acest motiv al apelului nu este fondat.
Cu privire la neacordarea, de catre prima instanta a beneficiului nerealizat, constand in dobanda pe care ar fi perceput-o la suma de bani pa care ar fi incasat-o daca ar fi vandut imobilul, Curtea arata urmatoarele:
Potrivit principiului repararii integrale a prejudiciului decurgand din ilicitul civil, s-a statuat ca autorul faptului prejudiciabil suporta si plata beneficiului nerealizat, lucrum cessans, atunci cand producerea acestei daune se caracterizeaza prin certitudine.
Cu alte cuvinte, daca este cert ca reclamantul ar fi realizat un beneficiu, paratul este tinut a raspunde in limita sa.
Curtea nu contesta ca ocuparea continua a imobilului de catre - SRL a afectat reclamantei posibilitatea practica de a exercita dreptul de a dispune de bun si de a obtine prin vanzarea acestuia o suma de bani cu titlu de pretcare ar fi produs dobanzi, insa, in egala masura considera ca reclamantei ii revine sarcina de a dovedi cavanzarea imobilului la pretul considerat era iminentasi casingura obstructie in calea vanzarii a fost faptul ca parata ocupa constructiadin B,--9, sector 1.
dovedirea acestor imprejurari exterioare, faptul conex al prejudiciului reclamat de proprietar este o supozitie, o probabilitate, o eventualitate, care nu poate permite specularea obligatiei de a raspunde a paratei.
Or, Curtea retine ca depunerea la dosar a doua oferte de cumparare, circumstantierea faptului ca - Investiții SRL a intrat in negocieri reale asupra vanzarii sau pretului acesteia, ca intentia de vanzare-cumparare era real conturata si ca potentialii clienti s-au retras datorita faptului ca - SRL ocupa imobilul care ar fi facut obiectul vanzarii, reprezinta o proba insuficienta care nu poate genera convingerea instantei asupra certitudinii prejudiciului pretins prin actiune, potrivit capatului doi.
De aceea, considera ca s-ar rupe un echilibru al principiilor despagubirii daca s-ar admite raspunderea autorului pentru orice prejudiciu imaginat de catre reclamant, prejudiciu care, dovezi suficiente, ar intra in sfera de circumstanta a faptului pagubitor.
Curtea considera ca hotararea primei instante de a respinge aceasta pretentie a fost corecta, si astfel, considerand si acest motiv de apel nefondat, va respinge apelul in principal, cat si cu privire la cererile accesorii - cheltuielile de judecata efectuate de catre - Investiții SRL in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de apelantele - Investiții SRL, cu sediul procesual ales în B,-,.3C,.A, parter,.3, sector 4, și - SRL, cu sediul procesual ales la " și în B, nr.141,.3,.4,.14, sector 6, împotriva sentinței comerciale nr.12496/19.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatele ludovica cu domiciliul în B, STR. - C-escu, nr.7,.25, sector 1, și Organizația pentru Apărarea Drepturilor Omului cu sediul în B,-,.18, parter, sector 2 și respectiv - SRL și - Investiții SRL, ca nefondate.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.04.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Cîrnu
Dr. I
Grefier,
Red.Jud.
30.04.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Cîrnu
