Spete pretentii comerciale. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCVIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 21
Ședința publică din 26 februarie 2010
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Grosu Cristinel
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea apelurilor declarate de reclamanta - -, cu sediul în orașul,-, județul S și de pârâta - SRL cu sediul în localitatea, județul V - reprezentată prin administrator și prin lichidator judiciar cu sediul ales în localitatea V, str. - cel M,. 317,. B, parter, Județul V, împotrivasentinței nr. 923 din 11 mai 2009pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru reclamanta apelantă, lipsă fiind pârâta-apelantă - SRL - prin lichidator judiciar V și intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța dispune modificarea conceptului dosarului în sensul că are calitatea de intimat și nu de apelant.
Instanța constatând apelurile în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită în principal, anularea apelului declarat de pârâta apelantă ca netimbrat iar în subsidiar, respingerea acestuia ca nefondat. Cu privire la apelul declarat de societatea apelantă pe care o reprezintă, a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii răspunderii solidare a persoanei fizice cu persoana juridică - SRL. Arată că apelul reclamantei este urmarea unui prejudiciu delictual; că autorul faptei ilicite -, semnatarul contractului nr.3224/2006, este asociat unic și administrator al societății pârâte - SRL; că răspunderea delictuală sau contractuală este o răspundere conjunctă și nu se poate face disociere între cele două; că soluția instanței de fond ar fi fost corectă dacă răspunderea era solidară. Cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 11.10.2007, reclamanta - - a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-l oblige pe acesta la plata sumei de 106.591,635 RON, reprezentând: 87.949,205 lei contravaloarea a 44 panouri tip " " pe care acesta le-a distrus prin tăiere cu motofierăstrăul; 18.642,43 lei contravaloarea chiriei pentru lunile noiembrie 2006 -august 2007 achitată de către societate locatorului - ROMÂNIA SRL B pentru un număr de 21 de panouri închiriate precum și actualizarea acestei sume, până la plata efectivă a acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că societatea a încheiat cu prestatorul - SRL ( societate unde pârâtul este administrator ) un contract de prestări servicii având ca obiect executarea de lucrări de structură rezistență și lucrări de dulgherie pentru reabilitare DN 17. Pentru realizarea acestor lucrări - - a pus la dispoziția prestatorului mai multe materiale de construcții, printre care panouri metalice ( art. 2 pct. 2 din contract). După două săptămâni de la darea în execuție a lucrărilor, pârâtul, în urma consumului de băuturi alcoolice, a distrus cu motofierăstrăul un număr de 44 de panouri metalice și a părăsit șantierul împreună cu personalul muncitor aflat în subordine, fără să anunțe reprezentanții - -.
Arată că există o plângere penală în acest sens pe numele pârâtului, pentru infracțiunea de distrugere, plângere formulată de către societatea reclamantă și depusă la Poliția orașului VD( Dosar nr. 1285//P/2006 ), nesoluționată încă.
Arată reclamanta că sunt îndeplinite toate condițiile pentru angajarea a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a pârâtului, și anume: existența unui prejudiciu care este cert, atât în privința existenței sale, cât și cu privire la posibilitatea de a se stabili întinderea lui. Este actual, el producându-se pe data de 20.1 0.2006, când pârâtul, în urma consumului de băuturi alcoolice, a distrus cele 44 de panouri, contravaloarea prejudiciului fiind stabilită prin calculul și înscrisurile anexate cererii.
De asemenea, prejudiciul nu a fost reparat încă, pârâtul refuzând plata contravaloarea acestuia.
Fapta ilicită există, având în vedere că pârâtul a avut o comportare nepermisă, încălcând norme de conviețuire socială reglementate de legislația în vigoare. În cazul în speță nu ne aflăm în nici una dintre cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei.
Există totodată un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, întrucât fapta pârâtului a cauzat prejudiciul suferit de către societate, iar existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul rezultă din faptul că, în momentul săvârșirii faptei, pârâtul a prevăzut consecințele atitudinii sale, cu discernământ, întrucât, lucrând în domeniul construcțiilor, cunoștea care este valoarea acestor panouri pe care le-a distrus și care sunt consecințele faptei sale, atât ca valoare a bunurilor distruse, cât și ca întârziere a termenului de finalizare a lucrărilor stabilit între beneficiarul lucrării și societatea reclamantă. Mai mult a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit cu intenție directă producerea prejudiciului, prin săvârșirea acesteia.
A precizat reclamanta că din cele 44 de panouri distruse, o parte sunt în proprietatea societății iar o parte sunt închiriate. Evidența acestora este în calculul contravalorii panourilor distruse, precum și a chiriei pe care societatea o achită locatorului - ROMÂNIA -.
Conform art. 3.5 din contractul de închiriere nr. 219/11.10.2006 "pentru eventualele elemente pierdute sau deteriorate în perioada de închiriere beneficiarul va plăti firmei ROMÂNIA valoarea acestora, valoare ce se calculează în EURO la prețul de vânzare". Pe lângă chirie, locatorul pretinde și cv acestor panouri în cazul când acestea au fost distruse sau deteriorate. Ca urmare a acestei prevederi contractuale, locatorul îi pretinde, pe lângă chirie și cv panourilor distruse. Ca urmare a acestui fapt reclamanta pretinde, atât contravaloarea panourilor distruse, cât și chiria aferentă panourilor închiriate.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998 Cod Procedură Civilă și 10 pct 8 Cod Procedură Civilă;
În susținerea acțiunii reclamanta a depus la dosar copii după contractul de prestări servicii nr.3224/07.1 0.2006; contractul de închiriere nr.219/11.10.2006; anexa nr. 1 la contractul de închiriere nr. 219/11.10.2006, contractul de vânzare-cumpărare k 142/27.04.2006; anexa nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare k 142/27.04.2006; calculul cv panourilor distruse, precum și a chiriei pe care societate o achită locatorului - ROMÂNIA -, chiriei pe care societatea noastră o achită locatorului; aviz însoțire marfă nr. -/15.06.2005; adeverință de primire și plată nr.0002/01.05.2007.
Prin adresa nr. 9043 din data de 11.12.2007 reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă a - SRL.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta - -, având în vedere faptul că s-au încălcat dispozițiile legale ce guvernează procesul civil.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 5 Cod proc. Civilă "Cererea se face la instanța domiciliului pârâtului". Această instanță este Tribunalul Vaslui, deoarece el locuiește în comuna, Jud. V, invocând astfel excepția privind necompetența teritorială.
Potrivit Legii nr.l46 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru, reclamanta ar fi trebuit să timbreze acțiunea la valoarea de 106.591,635 lei, lucru pe care nu l-a făcut, iar consecința legală este anularea sa ca netimbrată, conform art. 20 alin.3 din actul normativ invocat.
Referitor la dosarul penal nr. 1285/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra E. pârâtul a arătat că în baza art. 228. al 6 și art.10 lit.b Cod procedură penală s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de el pentru infracțiune a de distrugere prev. de art. 217 Cod penal încă de la data de 15.05.2007.
Totodată, pârâtul a arătat că acțiunea este îndreptată împotriva sa ca persoană fizică, însă izvorul obligației este un contract civil, neavând calitate procesuală în cauză, această excepție de fond ducând la respingerea cererii de chemare în judecată.
Pârâta - SRL, prin precizările formulate, a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția necompetenței teritoriale a instanței față de sediul societății.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.l46 din 24 iulie 1997 privind taxele judiciare de timbru, a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2009, instanța a respins excepțiile necompetenței teritoriale a Tribunalului Suceava și excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.
Prin sentința nr. 923 din 11 mai 2009, Tribunalul Suceava - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a admis acțiunea față de pârâta față de "", obligând-o la plata sumei de 106.591,63 lei, despăgubiri civile și 3.384,1 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că reclamanta a formulat acțiunea, așa cum rezultă din precizările formulate la data de 16.04.2009, în temeiul art. 969 Cod civil, privind răspunderea contractuală. Or, așa cum rezultă din contractul de prestări servicii nr. 3224/07.10.2006 acesta a fost încheiat între reclamantă și pârâta - SRL.
Cum pârâtul nu este parte în contractul invocat de reclamantă în susținerea acțiunii, rezultă că acesta nu răspunde contractual, așa încât nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Nu a fost reținută susținerea reprezentantului reclamantei că, având calitatea de administrator și asociat unic al pârâtei, răspunde pentru aceasta, întrucât pârâta - este o societate cu răspundere limitată și, în conformitate cu art. 3 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, asociații în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurența capitalului social subscris.
Față de cele arătate, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea formulată împotriva acestuia.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Astfel, prin contractul de prestări servicii nr. 3224/07.10.2006 pârâta s-a obligat să realizeze în folosul reclamantei o serie de lucrări vizând structura de rezistență a obiectivului precum și lucrări de dulgherie și armături. Pentru efectuarea acestor lucrări reclamanta a pus la dispoziția pârâtei mai multe materiale și utilaje printre care și 44 panouri tip "" dintre care 21 panouri fuseseră închiriate de la - ROMÂNIA SRL
Din actele întocmite în dosarul de urmărire penală nr. 1285/P/2006 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava și din declarațiile martorului rezultă că cele 44 panouri au fost distruse de către angajații pârâtei în timpul cât a efectuat lucrările care au format obiectul contractului nr. 3224/07.10.2006 încheiat între părți.
Reprezentantul pârâtei nu a negat această situație de fapt dar a susținut că nu avea obligația să păstreze și să predea, după finalizarea lucrărilor, materialele și utilajele puse la dispoziție de către reclamantă fără a fi degradate.
Într-adevăr, a reținut Tribunalul că, în art. 2 din contractul de prestări servicii încheiat între părți este prevăzută o clauză care stabilește că prestatorului îi este interzisă înlocuirea vreunui material dintre cele puse la dispoziție de către beneficiar fără a se specifica expres că este interzisă distrugerea acestor materiale.
În conformitate cu dispozițiile art. 970 alin. 1 din Codul civil "convențiile trebuie executate cu bună credință" iar dispozițiile alin. 2 din același text normativ stabilesc că "ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa."
În cauză, este clar că, deși părțile nu au indicat expres că este interzisă distrugerea materialelor și utilajelor puse la dispoziția pârâtei de către reclamantă, nu îi era permis administratorului pârâtei să dispună de aceste materiale așa cum dorea, cu atât mai mult cu cât rezultă că distrugerea s-a făcut cu intenție.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâta ""
Reclamanta arată că în mod greșit s-a reținut lipsa calității procesuale pasive a pârâtului atâta timp cât acesta, prin acțiunile sale directe, a distrus panourile închiriate societății pârâte, fapta sa îmbrăcând, concomitent, aspecte ale răspunderii delictuale și contractuale.
Mai arată că instanța nu s-a pronunțat asupra actualizării sumei de 18642,42 lei chirie pentru perioada noiembrie 2006 - august 2007, achitată de reclamantă locatorului " România" pentru 21 de panouri închiriate.
A invocat reclamanta excepția netimbrării apelului pârâtei.
Pârâta "" nu a motivat apelul declarat, iar în timpul soluționării apelului s-a depus la dosar sentința nr. 309/F/9.06.2009 a Tribunalului Vaslui, prin care, față de pârâtă, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment.
Pârâtul intimat a solicitat, prin întâmpinare, respingerea apelului, ca nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că apelurile sunt nefondate.
Analizând cu prioritate excepția netimbrării apelului pârâtei, instanța o constată nefondată, în condițiile în care, atâta timp cât față de pârâtă, anterior declarării apelului, s-a deschis procedura insolvenței, este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85/2006.
Cu referire la apelul reclamantei, se constată că panourile a căror contravaloare se solicită a fi achitată în prezentul litigiu au fost predate către societatea pârâtă în baza contractului de prestări servicii nr. 3224/7.10.2006, iar din momentul predării răspunderea pentru starea materială a bunurilor aparține "", administrată, într-adevăr de către pârâtul.
Atitudinea delictuală a pârâtului, de a distruge panourile predate de reclamant, poate fi însă reținută, cel mult, ca temei al răspunderii acestuia față de societatea pârâtă, fără a putea fi interpus în raportul contractual dintre " "A și ""
Cu privire la motivul din apelul reclamantei privind neactualizarea sumei plătită cu titlu de chirie către " România", se constată că reclamanta nu a precizat criteriul care ar urma să fie avut în vedere la cuantificarea acestei sume, instanța obligând pârâta la plata sumelor certe precizate în acțiune.
Având în vedere acestea, apelul reclamantei va fi respins, ca nefondat.
Întrucât societatea pârâtă nu a motivat apelul declarat, instanța pentru aceleași considerente cu cele de mai sus, va respinge și apelul acesteia, ca nefondat.
Deoarece, în apel, reclamanta a achitat în plus suma de 684 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru, în baza art. 23 alin. 1 lit. b din legea nr. 146/1997 se va dispune restituirea acesteia, ca nedatorată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Repinge excepția netimbrării apelului formulat de pârâta - SRL cu sediul în localitatea, județul V - reprezentată prin administrator și prin lichidator judiciar cu sediul ales în localitatea V, str. - cel M,. 317,. B, parter, Județul V, ca nefondată.
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de reclamanta - -,cu sediul în orașul,-, județul S și de pârâta - SRL cu sediul în localitatea, județul V - reprezentată prin administrator și prin lichidator judiciar cu sediul ales în localitatea V, str. - cel M,. 317,. B, parter, Județul V, împotrivasentinței nr. 923 din 11 mai 2009pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-.
Dispune restituirea către reclamanta - apelantă a sumei de 684 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nedatorate.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. Gr.
Jud. fond
Tehnored.
5ex/26.03.2010
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Grosu Cristinel
