Spete pretentii comerciale. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Operator 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA NR. 212/
Ședința publică din 17.12.2009
PREȘEDINTE: Marian Bratiș
JUDECĂTOR 2: Cătălin Nicolae Șerban
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta SC Asigurări SA - Sucursala A, împotriva sentinței comerciale nr. 1050/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții, -a în nume propriu și în reprezentarea fiului său minor - și intervenienții, și, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă av. în reprezentarea reclamanților intimați, av. a pentru reclamanta intimată -, a pentru pârâta apelantă SC Asigurări SA - Sucursala și av. - pentru intervenienții intimați, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Curtea solicită reprezentantei apelantei să precizeze la ce sume solicită să se diminueze daunele morale acordate în primă instanță, întrucât în motivele de apel nu a făcut referire la nicio sumă pe care ar considera-o îndestulătoare.
a lasă la aprecierea instanței stabilirea sumei reprezentând daunele morale.
Av. depune la dosar practică judiciară cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtei apelante, a, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamanților intimați, solicită respingerea apelului și revine asupra cheltuielilor de judecată pe care nu le mai solicită. Solicită a se constata că suma solicitată în primă instanță de acești reclamanți a fost globală, de 135.000 Euro, prima instanță defalcând-o pentru fiecare din ei, fără a trece, prin adiționare, de suma totală solicitată. Depune concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantei intimate -a solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, precizând că suma acordată în prima instanță ca despăgubire nu este exagerată, fără cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
Reprezentanta intervenienților intimați, și solicită respingerea apelului ca nefundat, fără cheltuieli de judecată, menționând că sumele solicitate sunt legale, dovedite și justificate. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Sentința pronunțată de prima instanță:
Prin sentința comercială nr. 1050/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-au admis acțiunile formulate de reclamanții, - și -a (ultima în nume propriu și în reprezentarea fiului său minor - ), împotriva pârâtei UNIQA Asigurări SA - Sucursala A, s-au admis în principiu și în fond cererile de intervenție în interes propriu formulate de și, s-au admis în parte în principiu și în fond cererile de intervenție în interes propriu formulate de și și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 50.000 euro, reclamantei suma de 35.000 euro, reclamantei -a suma de 30.000 euro și reclamantului - suma de 50.000 euro sau echivalentul în lei al sumelor la cursul BNR de la data producerii accidentului - 16.12.2007 cu titlu de daune morale.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților -a și - suma de 1800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, să plătească fiecărui intervenient suma de 50.000 euro sau echivalentul în lei al acestei suma la cursul BNR de la data producerii accidentului - 16.12.2007 cu titlu de daune morale, să plătească intervenienților și suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și să plătească intervenienților și suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că:
Cererile introductive și întâmpinarea:
Prin acțiunea comercială înregistrată la Tribunalul Arad în data de 22.10.2008 reclamanții, -, au chemat în judecată pârâta Societatea de asigurare Unita SA Grup A și au solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 135.000 euro echivalentul în lei la cursul BNR la data plății efective, reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit.
În susținerea acțiunii, au arătat că, în data de 16.12.2007, în jurul orelor 4,00 pe Calea din Municipiul Aaa vut loc un grav accident de circulație, accident în urma căruia a decedat fiul reclamanților și, respectiv fratele reclamantei -; că, acesta era taximetrist și conducea autoturismul marca Chevrolet ce a fost avariat în urma impactului cu un autoturism marca Mercedes cu număr de înmatriculare - asigurat la pârâtă; că, în urma impactului au murit toți ocupanții taxiului inclusiv șoferul autoturismului Mercedes, astfel încât tragerea acestuia la răspundere penală și administrarea acțiunii civile în cadrul procesului penal nu mai este posibilă.
Reclamanții au mai arătat că, suma solicitată este datorată doar pentru a acoperi în parte prejudiciul moral suferit cu pierderea unui membru al familiei întrucât, în realitate, nici o sumă de bani nu poate suplini o asemenea pierdere; că, sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale și sunt aplicabile prevederile Ordinului nr.-/2006 valabil pentru anul 2007 care stabilește limita maximă de despăgubire pentru anul 2007 la un nivel de cel puțin 500.000 euro echivalent în lei; că, sunt aplicabile prevederile art. 49 din Legea nr.136/1995.
Prin întâmpinare, Unita Vienna Insurance SA B, prin Sucursala A, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată; a arătat că, prin adresa nr. 13137/13.08.2008, a adus la cunoștința reclamanților că mai multe persoane îndreptățite au solicitat despăgubiri, iar valoarea totală a prejudiciilor solicitate depășește limita de despăgubire stabilită pentru anul 2007 conform legislației în vigoare și că nu poate acorda pe cale amiabilă suma solicitată; a arătat că acordarea daunelor materiale este condiționată de dovedirea acestora, iar daunele morale cumulate cu daunele materiale nu pot depăși limita maximă stabilită prin normele legale; că reclamanții trebuie să dovedească calitatea de persoane îndreptățite să solicite despăgubirea.
Prin acțiunea comercială înregistrată sub nr-, reclamanții -a și fiul său minor - au solicitat obligarea pârâtei Unita Vienna Insurance SA B, prin Sucursala A, la plata unor despăgubiri civile în cuantum total de 80.000 euro, respectiv 30.000 euro în favoarea reclamantei -a și 50.000 euro în favoarea minorului - și la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea acțiunii, reclamanții au făcut referire la evenimentul rutier ce a avut loc în Municipiul A pe Calea în noaptea de 15/16.12.2007, eveniment în urma căruia a decedat numitul și de care a fost răspunzător conducătorul auto și el decedat în accident.
Prin cererea de intervenție în interes propriu înregistrată în data de 9.03.2009 și formulată de și aceștia au solicitat plata unor despăgubiri morale în cuantum total de 100.000 euro, respectiv câte 50.000 euro pentru fiecare, achitabili în lei la cursul BNR din data plății și acordarea cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii de intervenție, au arătat că, în urma accidentului rutier ce a avut loc în noaptea de 15/16 decembrie 2007 în A, Calea a murit și fiul lor în vârstă de 22 ani, numitul; că, accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a făptuitorului, conducătorul autoturismului Mercedes cu număr de înmatriculare -, asigurat potrivit tichetului de asigurare nr. A-/2007; că despăgubirile solicitate vor avea menirea omagierii memoriei fiului decedat prin ridicarea unui monument funerar și prin îndeplinirea periodică a ritualilor religioase, respectiv vindecarea traumelor psihologice de lungă durată încercate.
Prin cererea de intervenție în interes propriu înregistrată în data de 9.03.2009 și formulată de - și, aceștia au solicitat plata unor despăgubiri morale în cuantum total de 200.000 euro, respectiv câte 100.000 euro pentru fiecare, achitabili în lei la cursul BNR din data plății și acordarea cheltuielilor de judecată.
În susținerea cererii de intervenție, au arătat că, în urma accidentului rutier ce a avut loc în noaptea de 15/16 decembrie 2007 în A, Calea a murit și fiica lor B; că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a făptuitorului, conducătorul autoturismului Mercedes cu număr de înmatriculare - asigurat potrivit tichetului de asigurare nr.A-/2007; că despăgubirile solicitate vor avea menirea omagierii memoriei fiului decedat prin ridicarea unui monument funerar și prin îndeplinirea periodică a ritualilor religioase, respectiv vindecarea traumelor psihologice de lungă durată încercate.
Prin notele de ședință înregistrate în data de 9.03.2009, pârâta Unita Vienna Insurance SA B prin Sucursala Aai nvocat excepția de netimbrare a acțiunilor față de prevederile art.15, litera o din Legea nr. 146/1997; excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, - întrucât nu au făcut dovada calității de moștenitori legali ai defunctului, decedat la data de 16.12.2007 în urma accidentului rutier din A, Calea.
În ședința publică din data de 10.03.2009, instanța a respins excepția netimbrării ca fiind neîntemeiată.
În ședința publică din data de 7.04.2009, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, - ca fiind neîntemeiată și a admis în principiu cererile de intervenție în interes propriu conform art. 52 al.1 Cod procedură civilă.
Considerentele hotărârii primei instanțe:
Din analiza probelor administrate, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit în data de 16.12.2007 la ora 7,00 în A, în jurul orei 4,15 pe Calea din Aaa vut loc un accident de circulație provocat de către autoturismul marca Mercedes proprietatea SC Internațional SRL A, înmatriculat sub nr. -, condus de numitul.
În urma accidentului au decedat 4 persoane: conducătorul autoturismului Mercedes -; conducătorul autoturismului Chevrolet înmatriculat sub nr. - - taximetristul și cei doi pasageri și B, împrejurare consemnată în rapoartele de autopsie medico-legale.
Raportul de expertiză tehnică auto întocmit în dosarul nr. 6533/P/2007 al Inspectoratului de Poliție al Județului A de către expertul tehnic auto - a clarificat împrejurările accidentului de circulație produs în data de 16.12.2007 și a stabilit că, vinovat exclusiv de producerea accidentului, a fost numitul care a condus autoturismul Mercedes cu o viteză peste limita legală admisă.
Prin Rezoluția din data de 29.10.2008 dată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad în dosarul nr.6533/P/2007, s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de a nu începe urmărirea penală față de făptuitorul, întrucât a intervenit decesul acestuia și acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
La data producerii accidentului, autoturismul Mercedes avea o poliță de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto încheiată la asigurătorul Unita Vienna Insurance SA B, prin Sucursala A, conform tichetului de asigurare nr. A -/2007.
Având în vedere Rezoluția din data de 29.10.2008, succesorii defuncților, și B, respectiv: părinții, sora -, soția supraviețuitoare -a, fiul minor -, părinții, - și s-au adresat asigurătorului Unita Vienna Insurance SA B, prin Sucursala A, pentru acordarea unor daune morale și pentru că asigurătorul a refuzat acordarea, au formulat acțiunile și cererile de intervenție în interes propriu.
Acțiunile și cererile de intervenție în interes propriu sunt întemeiate potrivit actelor de stare civilă și a probațiunii testimoniale administrate:
Potrivit art. 998 Cod civil, "Orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara". În completare, prin art. 999 Cod civil, se precizează că "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa".
Așadar, pentru ca o persoană să răspundă în temeiul răspunderii civile delictuale este necesară întrunirea următoarelor condiții: un prejudiciu cauzat altei persoane, săvârșirea unei fapte ilicite, existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, autorul faptei să fi avut capacitate delictuală în momentul săvârșirii faptei.
Din conținutul probatoriului antemenționat a rezultat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în cazul evenimentului rutier ce a avut loc în data de 16.12.2007 și pentru că, la data producerii evenimentului rutier, autoturismul Mercedes a fost asigurat pentru răspundere civilă obligatorie, în speță, sunt incidente prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind răspunderea asigurătorului.
Potrivit probațiunii testimoniale, atât reclamanții cât și intervenienții în interes propriu au fost prejudiciați moral ca urmare a decesului rudelor și în mod evident, prejudiciul moral nu poate fi cu exactitate cuantificat.
Instanța a apreciat, așadar, că daunele morale solicitate de către reclamanții, -, -a, -, de către intervenienții și sunt de natură a le acoperi prejudiciul moral suferit și în consecință, în aplicarea prevederilor art. 998 Cod civil, având în vedere Ordinul CSA nr.-/2006, le-a admis.
Statuând în echitate, instanța a apreciat că și intervenienții și sunt îndreptățiți la cuantumul daunelor morale solicitate de către intervenienții și care au aceeași calitate de părinți, astfel că, cererea de intervenție a acestora a fost admisă în parte.
În aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, instanța a acordat și cheltuielile de judecată solicitate și dovedite.
Apelul pârâteiUNIQA Asigurări SA - Sucursala A:
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta UNIQA Asigurări SA - Sucursala A, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate, în sensul diminuării sumelor acordate cu titlu de daune morale de către prima instanță precum și a respingerii capătului de cerere privind obligarea societății pârâte la cheltuieli de judecată în primă instanță.
În motivare se arată că, urmare accidentului rutier din data de 16.12.2007 de pe Calea din A, când din impactul autoturismului Mercedes cu nr. - cu autoturismul/taxiul marca Chevrolet -, au decedat toți ocupanții taxiului (3 persoane) și s-au produs avarii autoturismului Chevrolet.
Pentru autoturismul Mercedes cu număr de înmatriculare -, condus la data de 16.12.2007 de către numitul - vinovat în producerea accidentului și decedat în același accident rutier, exista încheiată la societatea pârâtă o asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terților din accidente de autovehicule (RCA), iar polița avea valabilitate la data accidentului.
Întrucât persoana vinovată de producerea accidentului a decedat în același accident, nu a avut loc vreun proces penal, însă vinovăția lui rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului.
Societatea pârâtă a confirmat de la bun început valabilitatea poliței RCA și faptul că are calitatea de asigurător de răspundere civilă, doar că nu s-au putut soluționa pe cale amiabilă solicitările de despăgubiri ale reclamanților, dat fiind numărul persoanelor care au solicitat despăgubiri și faptul că suma totală solicitată de aceștia prin convocarea la conciliere depășește nivelul maxim prevăzut de legea aplicabilă. Drept pentru care a fost nevoită să le indice că acordarea despăgubirilor să se acorde prin hotărâre judecătorească, astfel ca despăgubirea pentru fiecare în parte să fie stabilită în funcție de cota parte din valoarea prejudiciului, ce revine fiecărei persoane (3 decedați) îndreptați la despăgubire pentru prejudiciile suferite în același accident (potrivit art. 13 din Normele RCA aprobate prin Ordinul nr. -/ 2006 - norma specială, aplicabilă accidentelor de circulație produse în anul 2007).
Potrivit art. 54 din Legea 136/1995, modificată prin OG 61/2005, despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Potrivit art. 12 (3) din Normele RCA aprobate prin Ordinul nr. -/2006 - norma specială, aplicabilă accidentelor de circulație produse în anul 2007- limita de despăgubire ce poate fi acordată de asigurator pentru prejudiciile provocate în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimoniale produse în unul si același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, este stabilita pentru anul 2007 la un nivel de cel puțin 500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului.
Potrivit art. 13 din aceleași norme: "În cazul în care în unul și același eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane și valoarea totală a prejudiciilor depășește limitele de despăgubire specificate în polița RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcție de cota parte din valoarea prejudiciului, ce revine fiecărei persoane îndreptățite la despăgubire pentru prejudiciile suferite în același accident".
Pârâta apelantă critică soluția primei instanțe din prisma următoarelor aspecte:
1) În privința reclamanților și, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Atât prin convocarea la conciliere, cât și ulterior, prin cererea de chemare în judecată, fam. (, și ) au solicitat suma de 45.000 euro pentru fiecare în parte (suma totala de 135.000 euro).
Instanța a acordat 50.000 euro atât lui, cât și lui.
2) Instanța a obligat societatea de asigurări la plata sumelor de bani în monedă euro sau echivalentul în lei la data accidentului 16.12.2007.
Potrivit art. 12 (3) din Normele RCA aprobate prin Ordinul nr. -/2006 - norma specială, aplicabilă accidentelor de circulație produse în anul 2007, se prevede că: "limita de despăgubire este stabilită pentru anul 2007 la un nivel de cel puțin 500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului".
Pentru acest motiv și pentru faptul că pârâta apelantă nu poate efectua în România plăți în moneda euro, consideră sumele pentru care va fi obligată la plată în temeiul poliței RCA să fie: echivalentul în lei a sumei de.euro, la cursul BNR de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului - 16.12.2007.
3) Pârâta apelantă apreciază că în mod neîntemeiat instanța de fond a acordat daune morale părților:
suma de 50.000 euro, suma de 50.000 euro, suma de 35.000 euro, -a suma de 30.000 euro, - suma de 50.000 euro, suma de 50.000 euro, suma de 50.000 euro, suma de 50.000 euro, suma de 50.000 euro. Solicită diminuarea cuantumului daunelor morale acordate pentru fiecare în parte având în vedere faptul că persoanele vătămate în accident au fost 3 (cei trei decedați.)
Pentru stabilirea daunelor morale nu există prevederi legale exprese cu privire la cuantumul lor, dar pentru a fi acordate ele trebuie justificate. Prin acordarea lor se încearcă o compensare a suferințelor pricinuite părților vătămate, se au în vedere consecințele negative suferite de părțile vătămate atât sub aspectul vieții de familie cât și afectiv, prin acordarea de daune morale se încearcă o reparație a prejudiciului adus condițiilor de viață, dar nu se poate realiza îmbogățirea fără just temei a urmașilor defunctului.
Așa cum s-a statuat în doctrina și practica judiciară, daunele morale au rolul de a acoperi prejudiciile cu caracter nepatrimonial suferite de părțile civile. Ele sunt menite să conducă la realizarea unei reparații echitabile în raport cu prejudiciul afectiv ce le-a fost cauzat părților civile și în raport cu prejudiciul adus condițiilor lor de viață.
Deși nu există criterii obiective pentru cuantificarea daunelor morale, stabilirea acestora, presupunând o doză de aproximare, consideră apelanta că instanța trebuie să aibă în vedere consecințele negative suferite de părțile civile sub aspectul vieții familiale, socio-profesionale și afective, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele de către părțile civile - în acest caz de către reclamanți.
În practica instanțelor de judecată, în cazuri similare instanțele acordă moștenitorilor legali ai defuncților - decedați în urma accidentelor rutiere, daune morale, într-un cuantum pe care instanța îl apreciază, având în vedere suferința cauzată părților civile vătămate prin decesul soțului, respectiv părintelui lor, care era sprijinul moral și material de bază al familiei, vârsta, dar și aspectul că această faptă regretabilă nu are menirea de a îmbogăți fără just temei aceste părți
Potrivit art. 12 (3) din Normele RCA aprobate prin Ordinul nr. -/2006 (norma specială, aplicabilă accidentelor de circulație produse în anul 2007), limita maximă de despăgubire ce poate fi acordată de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în accidente produse în anul 2007 pentru vătămări corporale și decese, este de 500.000 euro, echivalent în lei la data producerii accidentului.
Această dispoziție nu presupune acordarea daunelor materiale și morale în cuantumul maxim prevăzut de lege, ci este de la sine înțeles că e necesară aprecierea lor în funcție de împrejurările concrete reținute în cauză, cu respectarea acestor limite legale.
Față de acestea, fără a minimaliza suferințele pricinuite părților/intervenienților prin decesul rudelor lor, apelanta apreciază că sumele solicitate de fiecare în parte cu titlu de daune morale, sunt în cuantum foarte mare, acordarea despăgubirilor urmând să se facă ținând seama de situația concretă de fapt și de practica în materie.
4) Privitor la cheltuielile de judecată la care a fost obligată de către prima instanță, pârâta apelantă consideră că potrivit prevederilor legale în vigoare, nu poate fi obligată la plata acestora.
Calitatea în care societatea de asigurare participă în procesul penal este aceea de asigurător de răspundere civilă, citarea asigurătorului făcându-se în scopul de a asigura opozabilitatea față de aceasta a hotărârii judecătorești ce se va pronunța în cauză - hotărâre care va constitui autoritate de judecat în ce privește existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Acest punct de vedere se desprinde și din Decizia nr.1/2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.
În prezenta speță, nu s-a mai putut judeca un proces penal pentru faptul că cel vinovat de producerea accidentului a decedat în urma aceluiași eveniment și s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Răspunderea asigurătorului nu poate fi solidară cu cea a inculpatului- persoanei vinovate de producerea accidentului. Potrivit art. 1041.civ. solidaritatea pasivă trebuie să fie expres prevăzută în contract sau în lege. Răspunderea asigurătorului își are temeiul în contractul de asigurare încheiat între societatea de asigurare și proprietarul autovehiculului implicat în accident, contract materializat prin polița de asigurare, iar eventuala solidaritate pasivă trebuia prevăzută expres, neputând fi prezumată. În speță însă, este vorba de un contract ale cărui clauze sunt guvernate de lege, nefiind lăsate la învoiala părților. Or, Legea nr. 136/1995 și Ordinul nr. 11/2007 (acte normative aplicabile în speță) nu conțin asemenea prevederi exprese, ci dau doar dreptul victimelor să pretindă direct de la asigurător repararea prejudiciului.
În conformitate cu art. 15 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. -/2006 "asigurătorii nu acordă despăgubiri pentru:
6. amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor;
7. cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă"
Apelanta arată că a recunoscut și confirmat de la bun început, atât cu ocazia convocării la conciliere, cât și în întâmpinarea formulată în termenul legal, valabilitatea poliței RCA și faptul că are calitatea de asigurător de răspundere civilă.
În drept, invocă dispozițiile art. 282-298 și următoarele Cod procedură civilă, Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, Ordinul nr. -/2006 - norma specială, aplicabilă accidentelor de circulație produse în anul 2007.
Întâmpinările din cadrul apelului:
Intimații, și au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legată a hotărârii instanței de fond și obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, se arată că cele relatate de asigurător în legătură cu modul de producere a accidentului corespund realității, șoferul autoturismului asigurat la societatea apelantă decedând, acesta fiind singurul motiv pentru care făptuitorul nu a mai ajuns să fie tras la răspundere penală, astfel încât reclamanții să se poată constitui parte civilă în procesul penal.
Față de acest aspect, au înțeles ca, pe cale separată, să invite societatea apelantă la conciliere directă, în vederea preîntâmpinării unui proces comercial însă, la data invitației, apelanta nu a înțeles să se prezinte, ci doar a trimis un înscris prin care a arătat că nu este de acord cu pretențiile reclamanților. Prin urmare, nu a existat nicio posibilitate reală de a soluționa pe cale amiabilă litigiul.
Cu privire la criticile pe care apelanta pârâtă înțelege să le aducă sentinței primei instanțe, reclamanții intimați arată că:
1.Instanța nu a dat mai mult decât s-a cerut, așa cum afirmă apelanta, în condițiile în care cererea de chemare în judecată a fost formulată cu următorul capăt de cerere: "obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumei de 135.000 euro, echivalentul în lei la cursul BNR la data plații efective, reprezentând despăgubiri morale pentru prejudiciul suferit". Prin urmare, suma pe care reclamanții au cerut-o a fost doar defalcată de către instanță, reclamanții solicitând obligarea pârâtei apelante la plata unei sume per ansamblu pentru prejudiciile morale cauzate.
2. Cu privire la modalitatea de plată a sumei acordate de către instanța de judecată, se arată că limita de despăgubiri stabilită prin Ordinul 13133/2006 pentru anul 2007 este stabilită la un nivel de cel puțin 500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare, conținutul dispozitivului hotărârii criticate de către apelantă putând fi exprimat într-o forma sau alta.
3. arăta că în mod neîntemeiat instanța de fond a acordat daune morale reclamanților este cel puțin o cruzime în situația în care sunt părinți, frați/surori sau soți supraviețuitori ai celor trei persoane decedate în urma producerii acelui nefericit accident, astfel că nu se justifică nici solicitarea de diminuare a daunelor, întrucât ceea ce a acordat instanța de fond este pe deplin justificat.
Se mai arată că acordarea unor daune morale în cuantumul maxim prevăzut de lege s-a datorat faptului că au existat multe părți vătămate urmare a accidentului din luna decembrie 2007, apelanta încercând încontinuu, încă din faza de procedură prealabilă, să minimalizeze suferințele pricinuite reclamanților prin decesul rudelor.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată pe care apelanta a fost obligată să le plătească și la care se face referire, reclamanții apelanți consideră că instanța de fond a admis în mod corect și capătul de cerere privind obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin pretinderea direct de la asigurător a cuantumului daunelor materiale și/sau morale de către reclamanți se dă evident și dreptul acestora de a solicita societății de asigurare și plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces. Chiar dacă asemenea reglementari exprese nu se cuprind în legea specială, acestea trebuie completate cu norma generală, respectiv conform căreia partea care cade în pretenții este obligată și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
Dispozițiile la care face trimitere asigurătorul nu sunt aplicabile speței deduse judecații, în sensul că în discuție nu se pun cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat răspunzător de producerea pagubei și nici cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, ci cheltuielile făcute de partea vătămată/partea civilă.
În drept, invocă dispozițiile art. 115, art. 274, art. 282, art. 298.proc.civ. Ordinul -/2006, Legea nr. 136/1995.
Prin întâmpinare, intervenienții și au solicitat respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii apelate și obligarea pârâtei apelante la plata cheltuielilor de judecată, arătând în motivare că suma despăgubirilor solicitate se înscrie în limitele legale admise pentru accidentele de circulație produse în anul 2007, respectiv art. 12 din Ordinul CSA -/2006, dat în aplicarea Legii nr. 136/1995, că aspectele încadrării în limitele legale cât și valabilitatea asigurării de răspundere civilă obligatorie auto deținută de vinovatul de accident nu au fost contestate de către pârâtă, singurul aspect contestat fiind cuantumul despăgubirilor și că în mod corect instanța de fond a obligat apelanta la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere art. 15 din Normele aprobate prin Ordinul CSA -/2006 care se referă exclusiv la cheltuielile de judecată efectuate de către persoanele răspunzătoare de producerea pagubei, de a căror plată nu este obligat asigurătorul.
Și reclamanta -a (în nume propriu și în reprezentarea fiului său minor - ) precum și intervenienții și au depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală, reiterând în motivare aspectele invocate de către ceilalți reclamanți și intervenienți.
Soluția Curții de Apel Timișoara:
Examinând apelul formulat, în limita criticilor aduse sentinței atacate, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins ca nefondat, pentru considerentele ce succed:
În privința criticilor ce vizează faptul că reclamanților, și li s-a acordat de către prima instanță mai mult decât au cerut, Curtea reține că acestea sunt nefondate.
În convocarea la conciliere, reclamanții, și au solicitat să fie despăgubiți de către pârâtă cu suma de 45.000 Euro fiecare, în total 135.000 Euro.
În cererea de chemare în judecată, acești reclamanți au solicitat obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri de 135.000 Euro, fără a mai preciza cât anume pentru fiecare.
Prima instanță a obligat-o pe pârâtă să le plătească acestor reclamanți despăgubiri, după cum urmează: -50.000 Euro, -50.000 Euro și -35.000 Euro, totalul fiind de exact 135.000 euro, astfel cum s-a solicitat în cererea de chemare în judecată, astfel că nu se poate susține că s-a acordat mai mult decât s-a cerut. Modul în care prima instanță a înțeles să repartizeze fiecărui reclamant nu afectează suma totală ce a fost cerută de acești reclamanți, împreună.
Nefondată este și critica privind moneda în care pârâta a fost obligată să facă plățile, întrucât, prin sentința atacată, a fost obligată să plătească în Euro sau în lei, la cursul BNR de la data producerii accidentului.
Așadar, pârâta are opțiunea de a alege modalitatea de plată în moneda națională, respectând astfel prevederile art. 12 (3) din Normele RCA aprobate prin Ordinul nr. -/2006.
Prin cuantificarea despăgubirilor în euro, nu i s-a cauzat pârâtei niciun prejudiciu, atâta timp cât i s-a dat posibilitatea de a plăti în moneda națională, conform prevederilor legale mai sus enunțate.
În ceea ce privește criticile asupra fondului sentinței atacate, vizând cuantumul despăgubirilor acordate, Curtea constată că sunt nefondate.
Astfel, se reține, în primul rând că, potrivit art. 12, alin. 3 din Normele RCA aprobate prin Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. -/2006, limita maximă de despăgubire ce poate fi acordată de asigurătorii RCA pentru prejudiciile cauzate în accidente produse în anul 2007 pentru vătămări corporale și decese, este de 500.000 euro, echivalent în lei la data producerii accidentului.
Adiționând sumele acordate de către prima instanță, Curtea constată că totalul acestora este de 415.000 Euro, deci sub limita maximă stabilită pentru anul 2007, an în care accidentul cauzator de prejudicii s-a produs.
Conform art. 50, alin. 1 din Legea 136/1995, "despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri".
În speță, în urma accidentului rutier ce a avut loc la data de 16.12.2007 în A, au decedat trei persoane, din culpa conducătorului auto al unui autoturism asigurat RCA al pârâtei UNIQA Asigurări SA - Sucursala A (decedat și el în urma accidentului). Din cercetările efectuate de organele de poliție, inclusiv prin efectuarea unei expertize tehnice privind dinamica producerii accidentului a rezultat fără tăgadă culpa conducătorului auto al cărui autoturism era asigurat al pârâtei.
De altfel, pârâta nu a contestat nici culpa autorului accidentului și nici dreptul reclamanților și intervenienților de a fi despăgubiți, în calitate de persoane păgubite în urma accidentului, singurul lucru asupra căruia părțile nu au căzut de acord fiind cuantumul despăgubirilor acordate fiecăruia, acesta fiind considerat prea mare.
Curtea reține că atât reclamanții, cât și intervenienții sunt rude apropiate ale persoanelor decedate în accident, fiind legate de acestea prin puternice legături de afecțiune.
Astfel, reclamanții și sunt părinții decedatului, iar este sora acestuia. Reclamanții -a și - sunt soția și, respectiv, fiul lui minor.
Intervenienții și sunt părinții decedatului.
Intervenienții și sunt părinții decedatului B.
Având în vedere că toate cele trei victime erau tinere, cu speranță normală de viață și erau în relații apropiate de rudenie cu reclamanții și intervenienții, prejudiciul moral adus acestora din urmă, prin dispariția, în urma unui violent și de neașteptat accident de circulație, este evident.
În cazul acestor legături apropiate de rudenie, cum sunt cele din speță, există prejudicii morale afective, constând în angoase, suferințe psihice determinate, pentru fiecare familie, de dispariția unui membru al său.
Mai mult, pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, trebuie avut în considerare și faptul că, prin dispariția unor membri ai familiei lor, reclamanții/intervenienții au pierdut un sprijin moral, afectiv și că vor trăi o lungă perioadă, dacă nu toată viața, cu regretul de a-i fi pierdut pe cei apropiați, în împrejurări violente.
Față de toate aceste criterii mai sus menționate, Curtea consideră că intensitatea suferințelor psihice suferite de reclamanți și intervenienți a fost ridicată, astfel că despăgubirile au fost fixate de prima instanță într-un cuantum rezonabil.
Criticile privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță sunt, de asemenea, nefondate, întrucât, conform art. 50, alin. 1 din Legea 136/1995, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare șicheltuielile de judecatăpersoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces.
Prezentul proces este unul civil (în sens larg), pornit ca atare, iar nu ca o acțiune civilă alăturată procesului penal, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 15 din Normele aprobate prin Ordinul CSA nr. -/2006, norme care se referă strict la procesul penal.
Conform acestui text de lege, asigurătorii nu acordă despăgubiri pentru:
amenzile de orice fel și cheltuielile penale la care ar fi obligat proprietarul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, precum și cheltuielile de executare a hotărârilor penale privind plata despăgubirilor;
cheltuielile făcute în procesul penal de proprietarul, utilizatorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei, chiar dacă în cadrul procesului penal s-a soluționat și latura civilă;
În consecință, față de aceste considerente, apelul formulat va fi respins, în baza art. 296.proc.civ.
Având în vedere că, la concluziile pe fond, intimații, prin reprezentanți, au arătat că nu mai solicită cheltuieli de judecată în apel,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de pârâta SC Asigurări SA - Sucursala A împotriva sentinței comerciale nr. 1050/26.05.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 17.12.2009.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR,
Dr.
GREFIER,
RED. /15.01.2010
TEHNORED./20.01.2010/11 ex.
PRIMA INSTANȚĂ: TRIBUNALUL ARAD
PREȘEDINTE:
Se comunică 9 ex.: - SC Asigurări SA - Sucursala
-
-
-
- -
-
-
-
-
Președinte:Marian BratișJudecători:Marian Bratiș, Cătălin Nicolae Șerban
