Spete pretentii comerciale. Decizia 214/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 214
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 2 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă - -, împotriva sentinței nr. 36 din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr- (nr. în format vechi -), în contradictoriu cu intimata reclamantă - - M reprezentată prin LICHIDATOR JUDICIAR BNP, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta pârâtă - - prin consilier juridic, lipsind cealaltă parte.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;
Curtea, constatând cauza în stare de judecată ca urmare a faptului că nu se solicită alte probe, acordă cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic pentru apelanta pârâtă - -, învederează că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea unor prevederi legale în materia competenței instanțelor de judecată. În speță, este lipsit de relevanță locul unde are deschis intimata reclamantă contul bancar, de vreme ce prin acest cont nu s-a efectuat nici o plată, plata urmând să se efectueze, potrivit dispozițiilor contractuale, prin compensare fără circuit bancar. Față de excepția prematurității, simpla împrejurare că o adresă a fost înaintată pe adresa societății, fiind preluată și ștampilată de secretară nu este suficientă pentru ca aceasta să fie opozabilă societății apelante în măsura în care acest înscris nu se adresa acesteia ci unei alte entități juridice care la data respectivă nu exista. Totodată, hotărârea dată nu cuprinde nici o motivare de natură să justifice soluția pronunțată. Din expertiza contabilă, efectuată în cauză, rezultă că reclamanta nu și-a condus evidențele contabile în conformitate cu prevederile legale, nu a operat compensări între datorii reciproce deși a recunoscut o parte din aceste datorii, nu a înregistrat facturi emise de pârâtă fără să se fi comunicat vreodată refuz la plata acestora. Față de toate acestea și în dovedirea celor expuse solicită administrarea de probe în continuare.
Curtea, respinge cererea de probațiuni solicitată, având în vedere că s-a intrat în dezbaterea fondului cauzei și solicită părții să concluzioneze asupra fondului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului, anularea în parte a hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantei. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin Sentința nr. 36 din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială s-au respins excepțiile invocate de pârâta Societatea Națională a Cărbunelui - - - -, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - - M, prin lichidator judiciar BNP C, și a fost obligată pârâta Societatea Națională a Cărbunelui - P - - -, la plata sumei de 137.558,26 lei și la 1.423,01 lei - cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că excepția necompetenței teritoriale este nefondată găsindu-și aplicabilitatea dispozițiile art.10 pct.4 pr.civilă potrivit cu care în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente în cererile privitoare la obligațiile comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau cea locului plății. Fiind vorba de competență alternativă, legiuitorul lăsat posibilitatea reclamantei să aleagă între două instanțe deopotrivă competente, astfel încât tribunalul a apreciat că fost legal investit ca instanță a locului plății.
Excepția prematurității cererii de chemare în judecată motivată de faptul neîndeplinirii procedurii concilierii directe prevăzute de art. 7201pr.civilă, a fost considerată de instanța de fond ca neîntemeiată întrucât - - este succesoarea în drepturi a Miniere, iar copia cererii de conciliere directă și confirmarea de primire fac dovada că pârâta a primit efectiv invitația la conciliere.
Pe fond, prima instanță a reținut că părțile au derulat raporturi comerciale și parțial pârâta recunoscut datoriile către reclamantă, iar expertul evidențiat că datoria pentru care reclamanta a investit instanța reflectată în evidența sa contabilă este de 150.362,45 lei, pentru servicii prestate conform contractului nr. 2 /2004, și în aceeași evidență este reflectată și datoria reclamantei către pârâtă în cuantum de 12.804,19 lei.
A reținut că expertiza confirmă susținerile părților din acțiune, întâmpinări și răspunsul la întâmpinări în sensul că apar diferențe între evidențele contabile ale reclamantei și pârâtei, că aceste diferențe provin din nerecunoașterea și neînregistrarea în evidența contabilă facturilor emise de pârâtă dar cuprinse în procesele verbale de compensare inițiate cu E M S, însă în fapt raporturile comerciale au avut loc și drepturile si obligațiile părților subzistă ca atare. Faptul că reclamanta nu a inițiat un circuit de compensare nu este de natură să înlăture operațiunile comerciale derulate în temeiul contractului 2 /2004. Recunoașterea parțială a debitului de 41.435 lei de către pârâtă creează în sarcina acesteia obligația de plată a acestei sume, dar și a diferențelor de achitat după efectuarea compensărilor ce sunt posibile în raport de dispozițiile art.1143, 1144.civil coroborate cu art. 52 din Legea insolvenței.
Apreciind că în speță sunt îndeplinite condițiile compensării legale chiar dacă în evidențele contabile nu s-au finalizat juridic operațiunile comerciale, va fi admisă compensarea în sensul scăderii din suma pretinsă de reclamantă de 150.362,45 lei a sumei de 12.804,19 lei, rezultând că pârâta datorează suma de 137.558,26 lei.
De asemenea, expertiza confirmă nereflectarea în contabilitatea reclamantei a cantității de 23.004 litri motorină, însă confirmă acest aspect în procesul verbal încheiat cu ocazia convocării din 6 nov. 2006. Evidența operativă a EM S unde există o fișă de magazie pentru motorina în custodie demonstrează că reclamanta a ridicat 29.930 litri motorină, cu 23.004 litri mai mult decât avea in stoc.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Sălaj și în subsidiar anularea hotărârii și respingerea în totalitate sau în parte a acțiunii.
Susține că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv a Tribunalului Sălaj, deoarece contractul inițial și contractul de cesiune au fost încheiate în localitatea iar plata, care trebuia să se facă prin compensare, trebuia realizată tot la sediul pârâtei, după cum sunt aplicabile și prevederile art. 1104 alin.3 cod civil potrivit cărora plata se face la domiciliul pârâtului.
Pe fond, apelanta susține că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că Societatea Națională a Cărbunelui - P ar avea calitate procesuală dispunând, cu încălcarea principiului disponibilității, obligarea acesteia la plată. Arată că Societatea Națională a Cărbunelui - și - -, singura chemată în judecată, sunt societăți cu personalitate juridică distinctă, singura legătură dintre ele fiind că prima societate este deținătorul acțiunilor emise de cea de-a doua.
Mai susține că - - nu a preluat de la Societatea Națională a Cărbunelui - nici un litigiu în curs și deci concilierea inițiată cu EM S, societate care nu mai există, pe care de altfel a chemat-o inițial în judecată, nu poate fi considerată ca o procedură de conciliere legal făcută. Ca urmare, apreciază că în mod greșit s-a respins excepția de prematuritate a acțiunii.
În ce privește cuantumul datoriilor, susține că a preluat prin protocol de la - numai o datorie în cuantum de 41.735 lei către reclamantă și deci nu poate răspunde pentru datorii nepreluate, constatate de expertul desemnat. Pentru orice datorii care exced acestei sume nu are calitate procesuală pasivă.
Apelanta critică sentința și sub aspectul modului în care judecătorul fondului a soluționat excepția de prematuritate față de prevederile art. 13.2 din contract susținând că reclamanta nu putea introduce acțiunea atâta timp cât este culpabilă de faptul că nu a inițiat circuitul de compensare. Susține că admiterea acestei excepții, care este o excepție de neexecutare a contractului de către reclamantă, ar fi dus la respingerea acțiunii ca inadmisibilă și că motivația că reclamanta se află în procedura falimentului nu subzistă, prevederile acestei legi neputând înfrânge legea părților care este contractul.
Referitor la fondul cauzei, apelanta susține că soluția nu este motivată deoarece expertul concluzionează că - datorează suma de 41.735 lei, fapt recunoscut și de ambele părți din litigiu și că reclamanta a ridicat 23.004 litri motorină. Mai arată că motorina trebuia restituită sau eventual cu valoarea acesteia trebuia să se diminueze valoarea prestației și acesta este motivul pentru care a refuzat la plată ultima factură iar instanța de fond, neținând seama de acest lucru a consfințit o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei. Totodată, susține că reclamanta nu a ținut o evidență contabilă corectă a prestațiilor și a compensărilor făcute și în aceste condiții solicită respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei.
Intimata reclamantă, prin lichidator, a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Referitor la excepția de necompetență invocată de apelantă, susține să instanța sesizată este cea a locului plății și că sunt aplicabile prevederile art.10 pt.4 cod procedură civilă. Referitor la excepția de prematuritate, susține că notificarea, deși purta mențiunea persoanei juridice desființate, a fost primită de pârâtă iar referitor la excepția lipsei de calitate procesuală pasivă, susține că pârâta a preluat toate drepturile și obligațiile societății desființate. Totodată, excepția de prematuritate întemeiată pe prevederile art. 13 pct.2 din contract este de asemenea nefondată deoarece contractul prevede plata în termen de 30 de zile de la emiterea facturii, termen cea fost respectat iar neinițierea procedurii de compensare, care de altfel era împiedicată de starea de insolvență, nu absolvă de plata prețului.
Intimata își formulează apărările și pe fond, susținând că suma de 41.735 lei nu poate fi considerată recunoscută valabil de deoarece societatea era în procedura falimentului iar recunoașterea nu putea fi făcută decât de lichidator iar instanța a apreciat ca valabile concluziile expertului deoarece unele compensări s-au făcut unilateral, unele bunuri nu s-au ridicat, nu s-a făcut dovada că motorina a fost ridicată.
Apelanta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare și un set de înscrisuri.
Apelul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Analizând primul motiv de nelegalitate referitor la necompetența instanței, Curtea apreciază că instanța de fond a fost legal investită și competentă să judece cauza, excepția de necompetență teritorială fiind tardiv invocată. Fiind vorba de o competență alternativă, prin prisma art.10 cod procedură civilă, neregularitatea putea fi invocată, potrivit art. 108 cod procedură civilă numai până la prima zi de înfățișare. Ori, pârâta a invocat-o abia la 6.07.2007, la al patrulea termen de judecată, după ce în prealabil a invocat prin întâmpinare și prin completările la întâmpinare alte apărări. Nefiind invocată în termen, excepția nu mai putea fi analizată.
Curtea apreciază că și excepția de prematuritate a acțiunii a fost corect respinsă de instanța de fond. Procedura prealabilă instituită de art. 7201cod procedură civilă are ca scop concilierea părților pentru a se evita un litigiu în fața instanței. Ca atare, formalismul excesiv pe care îl invocă pârâta ca fine de neprimire a acțiunii nu își găsește locul câtă vreme notificarea cu invitația la conciliere a ajuns în posesia sa, conform ștampilei de pe recomandată. Faptul că pe notificare era menționată societatea desființată și nu denumirea pârâtei nu poate fi considerată o lipsă a procedurii prealabile de conciliere câtă vreme aceasta a luat cunoștință de conținutul notificării în care erau menționate numele societății ale cărei drepturi și obligații au fost preluate de pârâtă și facturile de plată.
Nici excepția de prematuritate întemeiată pe prevederile art.13.2 din contract nu este fondată, fiind corect respinsă de prima instanță. Faptul că părțile au prevăzut în contract stingerea obligațiilor prin compensare nu exonerează de plata prețului atunci când nu sunt îndeplinite condițiile compensării, condiții ce vor fi analizate în cele ce urmează.
Curtea apreciază că nu este fondată nici excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Societății Naționale a Cărbunelui -. Pârâta a fost conceptată la instanța de fond cu denumirea Societatea Națională a Cărbunelui - P - - - deoarece în antetul aflat pe toate documentele emise de pârâtă apare astfel. Acesta nu înseamnă că Societatea Națională a Cărbunelui - Paf ost obligată la plată deși nu a fost chemată în judecată. Calitate procesuală pasivă are - - care a și fost obligată.
Analizând criticile ce privesc fondul cauzei, Curtea apreciază că nici acestea nu sunt fondate. Faptul că în protocolul de preluare s-a menționat numai o datorie de 41.735 lei nu exonerează pe pârâtă de plata altor datorii stabilite în litigii ulterioare protocolului de predare primire deoarece pârâta a preluat toate drepturile și obligațiile societății desființate.
Protocolul nu este opozabil terților în acesta fiind menționată numai suma aflată în evidența pârâtei. Ori, expertul desemnat în cauză a concluzionat că litigiul dintre părți a luat naștere tocmai datorită faptului că evidențele contabile ale pârâtei nu au fost complete, necuprinzând datorii din facturi pentru care au operat compensări conform proceselor verbale de compensare încheiate chiar de ea. Ținând seama de toate aceste documente, curtea constată că datoria pârâtei față de reclamantă este în cuantum de 150.362,45 lei. Cum s-a concluzionat de expert și s-a recunoscut și de reclamantă că și aceasta avea o datorie față de pârâtă în cuantum de 12.804, 19 lei, certă, lichidă și exigibilă la data intrării reclamantei în insolvență, operează, în temeiul art. 52 din legea insolvenței compensarea datoriilor reciproce încât corect a fost obligată pârâta la plata sumei de 137.558,26 lei. Faptul recunoașterii de către reclamantă, prin administratorul social, a datoriei menționate în protocol nu prezintă relevanță, esențiale fiind raporturile concrete care s-au desfășurat, constatate de către expert.
Curtea apreciază că nu poate opera compensarea și pentru cantitatea de motorină ridicată în plus de către reclamantă ( 23.004 litri) deoarece la data intrării reclamantei în insolvență creanța decurgând din aceasta nu era certă, lichidă și exigibilă, nefiind certă nici la această dată. Ea putea fi stabilită cu caracter cert în litigiul de față numai dacă pârâta ar fi formulat cerere reconvențională. În orice caz compensarea cu contravaloarea cantității de motorină nu putea opera deoarece în prezent reclamanta se află în procedura falimentului iar dispozițiile acestei legi, care este o lege specială ce derogă de la dispozițiile Codului civil și de la clauzele contractuale, nu permite compensarea decât în situația în care condițiile compensării erau îndeplinite la data deschiderii procedurii (art.52 din Legea nr. 85/2006). Nestabilind suma datorată cu titlu de contravaloare motorină instanța de fond nu a consfințit o îmbogățire fără justă cauză, pârâta având dreptul să solicite într-u litigiu separat prețul motorinei și să se înscrie la masa credală, neputând să invoce această datorie pe cale de apărare solicitând să se constate că a intervenit o compensare legală.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică și legală, încât va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă - - cu sediul în,-, jud. S, împotriva sentinței nr. 36 din 15 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr- (nr. în format vechi -), în contradictoriu cu intimata reclamantă - - M cu sediul în localitatea, nr.8,.3, jud. G și punct de lucru în Tg. J,-,.2, jud. G reprezentată prin lichidator judiciar BNP cu sediul în C, str. -, nr.46,.2.. Parter, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 02 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. /6ex/18.09.2008
jud.fond. / Tribunalul Gorj
05 2008
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu
