Spete pretentii comerciale. Decizia 218/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.218/2008
Ședința publică din 13 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanta - CONS ROMÂNIA SRL și de către pârâta - SA, împotriva sentinței comerciale nr. 2998/14.06.2007, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Comercial Cluj, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul reclamantei apelante - CONS ROMÂNIA SRL, avocat, lipsă fiind apelanta - SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 28.10.2008 s-a depus la dosar scriptul privind excepția invocată la termenul anterior de către apelanta-pârâtă, script comunicat cu apelanta-reclamantă la data de 12.11.2008.
Reprezentantul apelantei - CONS SA arată că nu are alte cereri de formulat, însă solicită amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise.
Curtea învederează că nu consideră necesară amânarea pronunțării, apreciind că se poate pronunța la termenul de azi, după care, nemaifiind alte cereri, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul apelantei - CONS SA solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii formulate, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția prescripției invocată de apelanta-pârâtă, solicită respingerea acesteia.
Curtea solicită reprezentantului apelantei-reclamante precizări cu privire la cheltuielile efectuate la pardoseala Metro C și la contractul nr.285/16.05.2000, care anume a fost înțelegerea părților cu privire la reținerea garanției de bună execuție.
Reprezentantul apelantei-reclamante solicită lăsarea cauzei la oad oua strigare pentru a putea aduce precizările solicitate de instanță în urma consultării cu societatea pe care o reprezintă.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă și reprezentantul apelantei-pârâte - SA, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, constatând prezența în sală a ambelor părți litigante, dispune redeschiderea dezbaterilor pentru a acorda cuvântul pe fond ambelor părți prezente.
Reprezentantul - CONS SA arată că nu deține contractul cu privire la pardoseala Metro C, acesta nu există nici la societate și solicită redeschiderea dezbaterilor și obligarea apelantei-pârâte să depună acest contract.
Reprezentantul - SA arată că nu deține contractul în discuție, dar oricum se opune, întrucât dovedirea pretențiilor incumbă reclamantului.
Reprezentantul - CONS SA solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și respingerea apelului formulat de pârâtă, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Consideră că prin raportul de expertiză pretențiile reclamantei au fost dovedite. Solicită de asemenea respingerea excepției prescripției invocate de apelanta-pârâtă.
Reprezentantul apelantei - SA solicită admiterea excepției prescripției conform scriptului depus la dosarul cauzei, respingerea apelului reclamantei ca nefondat și admiterea apelului pârâtei astfel cum a fost formulat. Soluția instanței de fond este criticabilă, nefiind evident din care facturi rezultă sumele la care pârâta a fost obligată, cum au fost calculate aceste sume. Instanța de fond a dat o greșită interpretare a probelor de la dosar și a făcut o greșită aplicare a legii, societatea pârâtă fiind obligată la plata unei sume mai mari decât cea datorată.
Solicită obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Asupra acțiunii în contencios administrativ,
reține că, prin sentința comercială nr. 2998/2007 din data de 14 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta CONS ROMÂNIA, împotriva pârâtei și în consecință: a fost obligată pârâta să-i achite reclamantei suma în cuantum de 159.154,42 RON cu titlu de contravaloare garanție de bună execuție, s-a admis excepția prescripției invocată din oficiu pentru 50% din contravaloarea garanției de bună execuție și a fost obligată pârâta să-i achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 4.435,28 RON.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, între reclamantă, în calitate de subantreprenor și pârâtă, în calitate de antreprenor general, s-au încheiat 3 contracte de subantrepriză nr. 258/15 mai 2005 în vederea executării lucrării " BA și montaj structură de rezistență pentru magazinul METRO C & C C" ( 26-29 ), nr. 474/8 august 2000 pentru Magazinul METRO C & C ( 9-13 ) și contractul de subantrepriză nr. 672/8 septembrie 2000 pentru Magazinul METRO I, părțile litigante statuând de comun acord în cuprinsul contractelor menționate, în cadrul art. 6, asupra obligației antreprenorului, respectiv a pârâtei, de a-i plăti subantreprenorului, respectiv reclamantei, garanția de 10% reținută din contravaloarea lucrărilor în procent de 50% din totalul sumei reținute la finalizarea acestor lucrări și respectiv 50% după 5 ani de la recepția provizorie.
Conform susținerilor reclamantei, confirmate de procesele-verbale de recepție existente la dosar la filele 14, 24 și 30, lucrările de execuție la care s-a obligat reclamanta au fost finalizate la data de 10.10.2000 pentru Magazinul Metro B -, 29.11.2000 pentru Magazinul Metro I și respectiv 19.07.2000 pentru Magazinul Metro C-
La data de 30 mai 2007, urmare solicitării instanței, reclamanta a depus la dosar situația garanțiilor reținute de antreprenorul, reclamant în prezenta cauză, indicând numărul de contract, numărul și data facturii, respectiv contravaloarea facturilor aferente fiecărei lucrări în parte și, implicit, cuantumul garanției încasate și rămase neîncasate, înscris depus la dosar la fila 43. Astfel, pentru obiectivul METRO I reclamanta a emis factura cu nr. -/8 octombrie 2001 în valoare totală de 72.103,75 RON, sumă ce reprezintă garanție de bună execuție reținută de pârâtă și nerestituită.
Pentru obiectivul METRO s-a invocat a fi emise în același scop facturile nr. -/5 aprilie 2001 în cuantum de 76.221,22 RON, din care a fost încasată suma de 72.700,80 RON, rămânând de încasat garanția în cuantum de 3.520,42 RON, nr. -0/08.10.201 în valoare totală de 77.326,13 RON neîncasată integral, nr. -/26.10.2000 în valoare totală de 839.815,87 RON, din care s-a recunoscut a fi încasată suma de 797.825,08 RON și neîncasată diferența de 41.990,79 RON și factura nr. -/11.12.2000 în valoare de 1.920,46 RON, din care s-a încasat 1.824,02 RON, rămânând neîncasată diferența de 96,44 RON.
Cât privește obiectivul METRO C în baza prevederilor contractuale reglementate de convenția nr. 258/16 mai 2000 reclamanta a susținut că pârâta îi datorează garanția de bună execuție aferentă facturilor nr. -/06.11.2001 în valoare de 12.862,61 RON, sumă neachitată integral, nr. -/06.11.2001 în valoare de 47.048,73 RON, de asemenea neîncasată, nr. -/06.11.2001 în valoare de 47.048,73 RON neîncasată, nr. -/27 septembrie 2001 în valoare de 31.708,04 RON, suma încasată recunoscută de reclamantă fiind de 28.537,24 RON, diferența neîncasată în cuantum de 3.170,80 RON și factura nr. -/02.04.2001 în valoare de 54.891,20 RON, din care reclamanta a recunoscut încasarea sumei de 54.818,24 RON, susținând că a rămas neîncasată diferența de 72,96 RON.
Analizând facturile menționate mai sus, depuse la dosar în copie xerox, instanța a constatat că în ceea ce privește facturile depuse la dosar la filele 17 și 18 acestea nu reprezintă facturi emise pentru garanția de bună execuție ce s-a pretins în cadrul prezentului litigiu, fiind facturi emise cu titlu de contravaloare lucrări pardoseală industrială la Magazinul METRO și respectiv lucrări suplimentare conform actului adițional nr. 1 la contractul nr. 604/02.10.2000, astfel încât instanța nu a luat în considerare aceste facturi ca făcând dovada garanției ce s-a solicitat a fi restituită și, pe cale de consecință, aceste sume nu au fost restituite. În același sens, nu a fost avută în vedere nici factura depusă la dosar la fila 34, care reprezintă, de fapt, contravaloarea unor lucrări executate având ca obiect pardoseli industriale la obiectivul METRO C, nefăcându-se dovada faptului că suma în cauză a fost reținută cu titlu de garanție de bună execuție de către pârâtă și, pe cale de consecință, în ceea ce privește contravaloarea acestei facturi instanța a apreciat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 din convenția părților.
Totodată, instanța a avut în vedere la stabilirea caracterului fondat al cererii și, implicit, al cuantumului pretențiilor deduse judecății, convenția părților care statuează asupra datei scadenței plății, respectiv asupra datei la care reclamanta era îndreptățită să pretindă de la pârâtă garanția de bună execuție.
Astfel, părțile au stabilit că această garanție a urmat să se plătească în două tranșe, respectiv 50% din totalul sumei reținute la finalizarea lucrărilor și restul după 5 ani de la recepția lucrărilor, respectiv de la terminarea acestora.
Față de această clauză inserată de părți în cuprinsul celor trei contracte încheiate, instanța a pus în discuția părților prezente excepția prescripției dreptului la acțiune pentru procentul de 50% din cuantumul garanției de bună execuție a solicitat a fi achitat cu luarea în considerare a proceselor-verbale de executare a lucrărilor, procese-verbale depuse la dosar de reclamantă, ce atestă împrejurarea că lucrările au fost încheiate la data de 10.10.2000 pentru Magazinul METRO B, 29.11.2000 pentru METRO I și respectiv 19 iulie 2000 pentru METRO
Altfel spus, instanța a apreciat că dreptul reclamantei de a solicita restituirea cotei de 50% din garanția de bună execuție a lucrării reținută de antreprenor s-a născut la data la care s-au încheiat procesele-verbale de recepționare a lucrărilor și că termenul general de prescripție aplicabil pentru fiecare contract în parte este termenul de prescripție general de 3 ani care s-a împlinit la data de 10.10.2003 pentru UL METRO B, 29.11.2003 pentru UL METRO I și respectiv 19 iulie 2003 pentru UL METRO
Astfel, conform prevederilor art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 3 alin. 1 din Decretul - Lege nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, s-a stins prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul general de prescripție fiind de 3 ani, art. 7 alin. 1 statuând asupra faptului că prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Așa fiind, având în vedere excepția prescripției invocată din oficiu de instanță, precum și dispozițiile art. 969.civ. conform cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, văzând dispozițiile art. 6 din contractele încheiate între cele două părți, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la plata sumei de 159.154,42 lei cu titlu de garanție de bună execuție nerestituită.
La stabilirea cuantumului instanța a avut în vedere contravaloarea facturilor invocate de reclamantă existente la dosar la filele 15, 16, 25, 31, 32, 33 și 35, faptul că 50% din pretenții au fost apreciate ca fiind prescrise, precum și sumele pe care reclamanta le-a recunoscut ca fiindu-i achitate de pârâtă cu titlu de garanție de bună execuție.
În baza prevederilor art. 274.pr.civ. pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei, proporțional cu pretențiile admise, cheltuieli de judecată în cuantum de 4.435,28 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, fiind în culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta CONS ROMÂNIA în termenul legal, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii în întregime a acțiunii sale, dezbaterea în lipsa reclamantei de la termenele de judecată, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta a arătat că, instanța de fond a admis doar în parte acțiunea sa comercială prin care a solicitat obligarea intimatei la plata sumelor reprezentând garanție de bună execuție de 5% pentru realizarea obiectivelor I, Instanța de fond a constatat că factura de la filele 17, 18 nu reprezintă facturi pentru garanție de bună execuție. Într-adevăr pe aceste facturi nu s-a menționat cuantumul garanției de bună execuție, însă coroborând facturile emise cu alte acte, respectiv cu contractul de antrepriză și cu calculația depusă de reclamantă la dosar și cu faptul că pârâta nu a contestat că aceste facturi reprezintă cu totul alte sume, instanța neîntemeiat a exclus de la calcul și aceste facturi.
În concluzie, sumele neîncasate de 41,990,79 lei + 96,44 lei reprezintă din totalul sumei garanția de bună execuție, care trebuia achitată după 5 ani de la recepția lucrării.
În aceeași situație s-a încadrat și factura nr. -/27.09.2000 ( 34 ) de la obiectivul C, cu un rest neachitat de 3.170,80 lei, reprezentând garanție de bună execuție restituibilă după 5 ani de la predarea lucrării.
Referitor la excepția prescripției invocate s-a admis de instanță și reducerea automată a pretențiilor reclamantei cu 50%, pe considerentul că aceste creanțe sunt prescrise datorită faptului că aceste sume ar fi trebuit solicitate le terminarea lucrărilor ( conform contractelor ), interpretarea instanței fiind cu totul eronată.
Pretențiile reclamantei din acțiune s-au referit doar la a II -a transă din garanția de bună execuție și nu la întreaga garanție de 10%.
Or, dreptul reclamantei la aceste sume s-a născut la expirarea a 5 ani de la data recepției lucrărilor, prima tranșă a garanției de bună execuție fiind achitată la data recepției.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta în termenul legal, solicitând desființarea acesteia pentru netemeinicie și nelegalitate, în conformitate cu art. 282 și următoarele pr.civ.
Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Apelurile sunt fondate.
Curtea reține că esențial pentru rezolvarea cauzei este necesară cercetarea și analizarea probatoriului administrat în cauză inclusiv în faza de apel.
1. Așa cum rezultă din probatorul administrat în cauză între cele două părți litigante s-au derulat în perioada 2000-2001 raporturi comerciale izvorâte din trei contracte de subantrepriză în baza cărora reclamanta - CONS ROMANIA SRL a executat lucrări pentru obiectivele Metro Cash and C, I și.
Astfel prin contractul de subantrepriză nr. 258 din 16 mai 2000 ( 26-29 dos. primă instanță) reclamanta s-a obligat să execute pentru pârâta - SA B lucrarea " BA și montaj structură de rezistență" aferent magazinului Metro C, prețul stipulat în contract fiind de 750.000 DM.
Părțile au convenit în art. 6 din contract să se rețină de către antreprenor, din fiecare situație de lucrări, o garanție de bună execuție de 10 % din valoarea lucrărilor.
Restituirea garanției de bună execuție s-a prevăzut a fi efectuată în două tranșe, astfel: tranșa I, reprezentând 50 % din totalul sumei reținute cu titlu de garanție de bună execuție, se restituie la finalizarea lucrărilor iar tranșa a II-a reprezentând 50 % din totalul garanțiie de bună execuție, se restituie la împlinirea unui termen de 5 ani socoti de la data recepției provizorii (terminarea lucrărilor).
Așa cum rezultă din facturile depuse în cauză analizate și examinate și de către expertul contabil ec. ( 63-89; 144-153) rezultă că valoarea lucrărilor executate este de 717.276,80 DM (710.284,90 lei) iar valoarea garanțiilor de bună execuție reținute în cuantum de 10% este de 71.727,68 DM (102.605,01) (anexa nr. 3 fila 150).
Lucrarea a fost recepționată la data de 19.07.2000 ( 30 dos. primă instanță).
Așa cum rezultă din aceleași înscrisuri din totalul garanței de bună execuție pentru acest contract a rămas restantă pentru plată suma de 72, 96 lei aferentă tranșei I și suma de 12.862,61 lei aferentă tranșei a II-
Curtea mai reține că tot pentru obiectivul Metro C reclamanta a mai executat lucrări suplimentare de pardoseli industriale în valoare totală de 595.530,96 lei din care s-a reținut o garanție de buna execuție aferentă celor două tranșe de câte 47.048,73 lei în total suma de 94.097,lei neîncasată până în prezent de reclamantă.
Cât privește aceste lucrări de pardoseală Curtea reține, iar părțile nu, faptul că acestea s-au derulat fără existența unui contract scris de subantrepriză cu clauze ferme negociate de părți.
2. Pentru a se realiza " BA și beton precomprimat, montaj structură de rezistență" la obiectivul Metro între părți s-a încheiat contractul de subantrepriză nr. 474 din 08.08.2000 ( 9-13 dos. primei instanțe) iar lucrarea a fost recepționată la data de 10.10.2000 ( 14 dos. primei instanțe).
Valoarea totală a lucrărilor executate de reclamantă în baza acestui contract a fost de 1.866.504,00 lei.
Tot ca în cazul contractului încheiat pentru realizarea de lucrări la Metro C, părțile au stipulat la art. 6 aceeași manieră de a reține contravaloarea a 10% din contravaloarea lucrărilor care urma să fie restituită reclamantei în aceeași modalitate, respectiv în două tranșe.
Astfel, în executarea acestei clauze contractuale reclamanta a emis două facturi fiscale evidenția de expert în anexa nr. 2 de la fila 149, reținând că suma de 76.221,22 lei aferentă tranșei Iaf ost încasată suma de 72,696,80 lei rămân d o restanță de plată în sumă de 3.524,42 lei iar cât privește tranșa a doua în valoare de 77.326,13 lei se reține că nu a fost deloc încasată de reclamantă.
3.Prin cel de-al treilea contract de subantrepriză părțile contractante au convenit ca reclamanta să execute pentru pârâtă aferent obiectivului Metro I " BA și beton precomprimat, montaj structură de rezistență", valoarea stipulată în contractul nr. 672 din 08.09.2000 ( 19-23 dos. primei instanțe) a fost de 928.224 DM, predarea lucrării fiind făcută la data de 29.11.2000.
Valoarea totală a lucrărilor conform celor stabilite de expertul contabil în executarea acestui contract este de 876.203,46 lei (anexa 1-148) iar conform clauzei stipulată la art. 6 identică cu cea din celelalte două contracte analizate, reclamanta a emis o factură în valoare de 63.511,99 lei aferentă tranșei I încasată integral iar pentru tranșa a II-a s-a emis o altă factură în sumă de 72.130,74 lei care a rămas neîncasată.
Analizând toate cele mai sus reținute, care nu a fost contestate de părțile litigante, Curtea reține că pentru restituirea garanțiile de bună execuție reținute de beneficiarul contractului - pârâta - s-a stabilit două termene de exigibilitate a creanțelor corespunzătoare celor două tranșe de restituit.
Astfel, un prim termen de plată s-a stabilit a fi la data predării lucrărilor, care rezultă explicit din cele trei procese-verbale de recepție a structurilor de rezistență, respectiv pentru Metro C la data de 19.07.2000, pentru Metro la 10.10.2000 iar pentru Metro I la data de 29.11.2000.
Din această perspectivă trebuie reținut că pentru restituirea sumelor ce compun a doua tranșă în condițiile prevăzute de art. 6 din cele trei contracte termenul de plată socotit la 5 ani de la recepția lucrărilor este 19.07.2005, 10.10.2005 respectiv 29.11.2005.
Față de cele ce preced, Curtea constată că în suma totală solicitată la plată de reclamantă se regăsesc și unele sume aferente tranșei a Astfel, reclamanta a solicitat la plată suma de 72,96 lei conform facturii -/2001 a cărei exigibilitate este la data 19.07.2000.
Față de împrejurarea că acțiunea în justiție în vederea recuperării acestei sume a fost introdusă la data de 19.04.2007 se poate constata că termenul de prescripție extinctivă de 3 ani instituit de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 a fost împlinit la data de 19.07.2003, așa încât conform art. 18 din același decret se impune a se constata că această creanță a fost prescrisă.
Tot astfel, Curtea constată că pentru suma de 3.524,42 aferentă facturii nr. -/2001, restantă la plată aferentă tranșei I, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 10.10.2003, acțiunea vizând recuperarea acesteia a fost introdusă la data de 19.04.2007 ceea ce impune a se reține dispozițiile art. 18 din același decret.
De asemenea, Curtea constată că pentru suma de 47.048,73 lei aferentă facturii -/2001 și a sumei de 47.048,73 lei aferentă facturii -/2001 aferentă tranșei I și respectiv tranșei a II-a la lucrările de pardoseala suplimentare executate la Metro C neîncasate de către reclamantă, Curtea reține că acestea s-au prescris având în vedere că între părți nu a fost încheiat un contract de subantrepriză pentru efectuarea acestor lucrări în temeiul căruia să fie stipulată o clauză asemănătoare celei stipulate la art. 6 din cele trei contracte de antrepriză analizate în precedent.
Din această perspectivă, se impune a se statua, în lipsa unei convenții exprese de stabilire a termenelor clare de restituire ori a momentelor la care cele două sume de bani au devenit exigibile, că exigibilitatea acestora este la data emiterii facturilor, respectiv la data de 6.11.2001 (32-33 dos. primei instanțe) iar față de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul general de prescripție s-a împlinit la data de 6.11.2006.
Față de cele ce preced, Curtea urmează a admite ambele apeluri iar conform art. 296.pr.civ. va schimba în tot sentința atacată, va dispune rejudecarea în fond a cauzei și ca o consecință, în temeiul art. 969 alin. 1.civ. corelat cu art. 1 și urm. com. va admite în parte acțiunea reclamantei, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 162.319,48 lei cu titlu de pretenții reprezentând sumele de bani eferente tranșei a II-a nerestituite după cum urmează:suma de 72.130,74 lei conform facturii -/08.10.2001 aferentă tranșei a II-a pentru obiectivul Metro I ( 148 dos apel, 29 dos. primei instanțe), suma de 77.326,13 lei conform facturii -/08.10.2001 aferentă tranșei a II-a pentru obiectivul Metro ( 149 dos. apel, 16 dos. primei instanțe) și suma de 12.862,61 lei conform facturii -/06.11.2001 aferentă tranșei a II-a pentru obiectivul Metro C ( 150 dos apel, 31 dos. primei instanțe).
Cât privește restul sumei în valoare de 97.694,64 lei ce reprezintă tranșa I neachitată la contractele de antrepriză aferente obiectivelor Metro și Metro C cât și cele două tranșe pentru care s-au emis facturi din executarea lucrărilor de pardoseală la obiectivul Metro C, așa cum s-a arătat anterior aceste creanțe sunt prescrise. De altfel, această excepție a fost invocată și corect justificată în apel și de către apelanta pârâtă ( 172-174).
Având în vedere că ambele apeluri au fost găsite întemeiate, ținând seama de cuantumul sumei la care a fost obligată pârâta raportat și la suma solicitată de reclamantă, Curtea reține că ambele părți se află în culpă procesuală reciprocă, așa încât în temeiul art. 274 corelat cu art. 276.pr.civ. se impune a se compensa între părți cheltuielile de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar din ambele instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de reclamanta CONS ROMÂNIA T și pârâta B împotriva sentinței civile nr. 2998 din 14 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o schimbă în tot și rejudecând în fond:
Admite în parte acțiunea reclamantei.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 162.319,48 lei cu titlul de pretenții.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma de 97.694,84 lei.
Compensează cheltuielile de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în ambele instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
RED.
DACT. /
6 EX./05.12.2008.
JUD.FOND..
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur
