Spete pretentii comerciale. Decizia 218/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr.218/COM
Ședința publică de la 22 decembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile comerciale formulate de reclamanta SOCIETATEA DE ADMINISTRARE ACTIVE FEROVIARE F- SA, cu sediul în B, sector 1,- și pârâtă SC SA, cu sediul în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.960/ 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (în format vechi nr.1603/COM/2005) având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului motivelor de apel au avut loc la data de 15 decembrie 2008, și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 22 decembrie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra apelurilor comerciale de față:
1. Obiectul și părțile litigiului
Reclamanta Societatea de Administrare Active Feroviare - B, prin cererea înregistrată la Curtea de APEL CONSTANȚA sub nr. 1173/COM/2003, a chemat în judecată pe pârâta și a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 20.024.649.357 lei (rol) reprezentând: 1.236.387.731 lei - c/deșeuri feroase livrate către SC SA și neachitate, conform actelor adiționale nr. 2/1.08.2000 și nr. 3/11.12.2000 la contractul nr. C/38/7S/1.02.2000; 1.584.207.237 lei - penalități calculate conform contractului pentru neachitarea facturilor emise de reclamantă; 6.775.094.389 lei, contravaloarea a 1.569.830,22 Kg fier vechi pregătit și a 54.942, 64 kg. Deșeuri lemn, mărfuri aflate în proprietatea reclamantei și, conform procesului verbal nr. 59/8.01.2002, în custodia pârâtei; 10-428.960.000 lei, imobilizări vagoane - aparținând reclamantei - în incinta pârâtei pe perioada 14.09.2001 - 14.11.2002 pentru primele vagoane puse la dispoziție și pentru perioada 7.11.2001- 14.11.2002 pentru vagoanele îndrumate din conform scrisorii de trăsură nr9465/7.11.2001 și sechestrate abuziv în incinta pârâtei; plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în baza contractului de prestații nr.C/387S/NV/1.02.2000, completat prin actele adiționale nr. 2/1.08.2000 și 3/11.12.2000, cu valabilitate 1.02 - 31.12.2000, a expediat pârâtei, în vederea dezmembrării, un număr de 1039 vagoane.
În urma derulării acestui contract, pârâta din prezenta cauză a acționat-o pe reclamantă în judecată pentru neîndeplinirea obligației privind asigurarea întregii cantități de vagoane ce urmau a fi dezmembrate, Curtea de APEL CONSTANȚA, prin sentința civilă nr. 28/COM/28.06.2002 obligând-o pe - SA la plata sumei de 4.552.137.200 lei cu titlul de penalități de întârziere și 62.265.000 lei, taxă de timbru și onorariu expert.
În urma punerii în executare a acestei sentințe și a finalizării procedurii de executare silită mobiliară asupra unei părți din bunurile reclamantei lăsate în custodia SC SA pe perioada derulării contractului și, ulterior, pe parcursul derulării litigiului, sechestrate abuziv în sensul că a fost refuzată verificarea și eliberarea tuturor bunurilor, SC SA a încasat sumele la plata cărora a fost obligată prin hotărârea judecătorească menționată.
Reclamanta susține că sumele datorate de pârâtă sunt următoarele: 1.236.387.731 lei (rol) - sumă formată din plata parțială c/v livrări deșeuri feroase conform facturii nr. -/23.01.2001, în valoare de 1.900.909.909 lei, din care a fost achitată 1.028.549.176 lei, prin compensare, urmând ca pârâta să achite diferența de 872.360.733 lei și factura fiscală nr. -/27.06.2001 în valoare de 415.940.224 lei (872.360.733 + 415.940.224 = 1.288.300.957). Având în vedere că reclamanta are de achitat către pârâtă c/ facturii fiscale nr. -/8.01.2002 în valoare de 51.913.226 lei, trebuie efectuată compensarea directă, astfel că suma datorată de pârâtă e de 1.236.387.731 lei (1.288.300.957 - 51.913.226 lei); 1.584.207.237 lei penalități calculate conform prevederilor contractuale pentru neachitarea la scadență a facturilor; 6.775.094.389 lei - contravaloarea a 1.569.830,22 kg. fier vechi pregătit și a 54.942,64 kg. deșeuri lemn, aflate în custodia pârâtei conform procesului verbal nr. 59/8.01.2002, mărfuri pe care pârâta recunoaște că nu le mai are în incinta societății; 10.428.960.000 lei, imobilizări în perioada 14.09.2001 - 14.11.2002 a primelor 10 vagoane aparținând reclamantei și pentru perioada 7.11.2001 - 14.11.2002 pentru vagoanele îndrumate din conform scrisorii de trăsură nr. 9465/7.11.2001 și sechestrate abuziv în incinta pârâtei.
Reclamanta a învederat că cele 24 de vagoane, împreună cu încărcătura acestora, au fost reținute de pârâtă fără temei legal, până la data de 20.11.2002 când aceste bunuri au fost suspuse sechestrului asigurător aplicat de executorul judecătoresc la cererea pârâtei, în vederea executării silite conform sentinței civile nr. 28/COM/28.06.2002.
Pârâta SC SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea, în parte, a acțiunii, numai în ceea ce privește suma de 1.236.387.731 lei, reprezentând prețul deșeurilor feroase ce i-au fost livrate conform actelor adiționale nr. 2/1.08.2000 și nr. 3/11.12.2000 la contractul nr. C/38/7S/NV/1.02.2000.
Penalitățile de întârziere în sumă de 1.584.207.237 lei nu sunt datorate întrucât actele adiționale nu conțin modificări ale contractului de prestație nr. c/38/7S/NV/1.02.2000, ci constituie contracte de vânzare-cumpărare a unor cantități de fier vechi, la un preț determinat, încheiate distinct și care nu conțin clauza penală.
Chiar dacă se va trece peste acest punct de vedere, reclamanta a încălcat art. 21 din contractul de prestație în care părțile au convenit asupra limitării penalităților de întârziere la nivelul sumei asupra căreia sunt calculate.
În ce privește, suma de 6.775.094.389 reprezentând c/valoarea cantităților de fier vechi pregătit și deșeurilor de lemn aflate în custodie, pârâta susține că marfa i-a fost împrumutată,reclamanta putând solicita doar restituirea mărfii de același gen, în această cantitate și de aceeași calitate, iar nu contravaloarea ei.
Iar, suma reprezentând imobilizări vagoane este nejustificat pretinsă, vagoanele la care se face referire aflându-se permanent la dispoziția reclamantei. De asemenea, 10 vagoane erau casate, scoase din uz, iar pentru restul perioada de funcționare expirase, neputându-se asigura rularea pe căile ferate în condiții de siguranță.
Curtea de APEL CONSTANȚA, prin sentința civilă nr. 49/COM/25.09.2003, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.
Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 8082/COM/6.11.2003 pronunțată în dosarul nr. 7286//2003, a declinat - la rândul său - competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza la Curtea Supremă de Justiție.
Curtea Supremă de Justiție, prin decizia civilă nr. 1638/5. mai 2004, stabilit competența în favoarea Curții de APEL CONSTANȚA.
După administrarea probei cu interogatoriu, a probei cu expertiză contabilă, prin sentința civilă nr. 34/COM/3.05.2005 pronunțată în dosarul nr. 658/COM/2004, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Constanța - Secția comercială - instanță la care dosarul a fost înregistrat sub nr. (D/1603/COM/2005 nr. în format vechi) -.
În cauză a fost administrată proba cu o nouă expertiză și contraexpertiză.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr.960 din 14.04.2008 Tribunalul Constanțaa admis, în parte, cererea formulată de reclamanta Societatea de Administrare Active Feroviare - -, în contradictoriu cu pârâta SC " " SA
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a următoarelor sume: 123.638,77 lei, reprezentând preț deșeuri feroase, 112.387,65 lei reprezentând penalități de întârziere 333.623,31 lei, reprezentând preț fier vechi pregătit și deșeuri lemn.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță, în esență, că prin contractul de prestație nr. C/38/7S/NV/1.02.2000, pârâta s-a obligat să execute lucrări de dezmembrare și tăiere - șarjare, a vagoanelor casate puse la dispoziție de reclamantă, că prin acte adiționale la contractele de prestație părțile au convenit ca reclamanta să vândă pârâtei fier vechi rezultat din dezmembrare și tăierea vagoanelor efectuată de pârâtă.
A reținut prima instanță că fiind vorba despre acte adiționale la contractul de prestare nr./2000, clauza penală inserată în acest contract este incidentă în ce privește neîndeplinirea de către pârâtă a obligației constând în plata prețului mărfii achiziționate.
S-a statuat că factura nr.-/2002 a fost emisă în baza procesului verbal nr.59/2002 și că ea nu a fost acceptată la plată de către pârâtă iar marfa ce a făcut obiectul procesului verbal de custodie nu a fost predată reclamantei.
În ce privește suma facturată, prima instanță și-a însușit prețul de 1.766.649 lei/to. fără TVA, stabilit de experți prin raportul de contraexpertiză.
Pretențiile reprezentând c/valoarea imobilizării vagoanelor aparținând reclamantei au fost respinse ca nefondate reținându-se că reclamanta a fost cea care a solicitat ca vagoanele să rămână în incinta pârâtei până la soluționarea litigiului existent între părți.
3. Apelul
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel ambele părți.
Pârâta SC SA criticat hotărârea primei instanțe pentru motivele:
Soluția privind obligarea la plata penalităților de întârziere este greșită întrucât actele adiționale sunt de fapt contracte de vânzare - cumpărare distincte și nu conțin vreo clauză privind penalitățile de întârziere pentru neplata fierului vechi. Că este așa, rezultă din modul de interpretare a clauzelor contractuale, a obiectului contractului dar și după temeiurile juridice invocate; chiar dacă s-ar nesocoti caracterul de sine-stătător al actelor adiționale, din sentința civilă nr.28/COM/2002 reiese că Curtea de APEL CONSTANȚAa stabilit că penalitățile solicitate după 31.12.2000 sunt neîntemeiate.
Și sub aspectul celui de al treilea capăt de cerere privind c/valoarea a 1.569.830,22 kg. vechi și a 54.942,64 kg. deșeuri de lemn s-a criticat modul de soluționare al acestei cereri de către prima instanță.
S- arătat că procesul verbal de custodie nr.59/2002 echivalează cu un veritabil contract de depozit având ca obiect bunurile de gen în virtutea căruia reclamanta ar fi putut solicita doar restituirea unei cantități egale cu cea lăsată în custodie și de aceeași calitate, nicidecum contravaloarea acestor bunuri, întrucât bunurile de gen nu pier.
Factura nu a fost emisă în baza procesului verbal 59/2002 iar ff nr.-/2002 nu a fost acceptată de subscrisă la plată.
Apelul formulat de reclamantă vizat doar împrejurarea că pârâta ar fi trebuit să plătească reclamantei și suma de 277.291,1 lei reprezentând actualizarea sumelor datorate de pârâtă la data de 30.09.2007.
S-a solicitat de către această apelantă actualizarea la zi a acestor sume,pentru perioada apelului, în temeiul dispozițiilor art.294(2) Cod pr.civilă.
Apelanta - pârâtă SC SA a formulat întâmpinare, pe calea căreia a invocat nadmisibilitatea apelului formulat de apelanta reclamantă SC SA B iar în subsidiar a solicitat respingerea ca nefondat.
A criticat această apelantă calea de atac exercitată de reclamantă sub aspectul conform cu care aceasta nu a investit prima instanță și cu o cerere privind actualizarea debitelor solicitate, solicitare care vine în contradicție cu dispozițiile art.294 alin.1 Cod pr.civilă.
A mai invocat apelanta pârâtă și excepția anulării apelului formulat de reclamantă ca netimbrat.
Ambele părți au anexat la dosar concluzii scrise.
4. Curtea.
În temeiul dispozițiilor art.137 Cod pr.civilă,Curtea va analiza cu prioritate excepțiile invocate de apelanta - pârâtă, în faza judecății în apel, reținând că acestea sunt nefondate pentru considerentele:
Referitor la anularea apelului ca netimbrat, excepție motivată de împrejurarea că apelanta - reclamantă nu a timbrat decât parțial iar ordinul de plată este depus în copie, Curtea reține că aceasta apărare nu poate fi primită.
Aceasta pe de o parte, pentru faptul că potrivit dispozițiilor art.39 din Ordinul 760/c/1989 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 dovada plății taxelor judiciare de timbru o constituie copia de pe chitanța de încasare în numerar eliberată de unitatea CEC, sau după caz copia de pe ordinul de plată vizat de unitatea la care s-a făcut plata, certificate pentru conformitate de organul prestator al serviciului - dovada făcută în cauză (filele 28 și 84 din dosarul instanței de apel).
Pe de altă parte, nici apărarea conform cu care s-a achitat parțial a taxei de timbru aferentă apelului nu poate fi primită, neputând fi dispusă anularea în totalitate apelului, în condițiile în care s-a făcut dovada plății sumei de 1.403 lei iar apelanta- pârâtă nu a uzat de procedura prevăzută de art.18 din Legea nr.146/1997, referitoare la contestarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, realizat de către instanță.
În ceea ce privește inadmisibilitatea căii de atac exercitate de reclamantă pe motiv că aceasta solicitat pentru prima dată în apel suma de 277.296,1 lei reprezentând actualizarea în funcție de indicele de inflație a sumelor la care a fost obligată pârâta, Curtea reține că aceste împrejurări nu pot fi conduce la aplicarea acestei sancțiuni procedurale.
Aceasta pentru că, pe de o parte, nu se poate susține că SC - SA nu fost parte în procesul desfășurat în fața instanței de fond sau că nu are interes și pe cale de consecință nu ar putea uza de calea devolutivă a apelului.
Este adevărat că nu poate fi cerută direct în apel această sumă de către parte, însă cenzurarea legalității acestei solicitări va fi analizată de către instanța de apel din perspectiva fondului acestei cereri și nu din perspectiva unei excepții de procedură.
Astfel, pe fondul apelului reclamantei Societatea de Administrare Active Feroviare SA, se vor reține de către instanță următoarele:
În speță, reclamanta a criticat neacordarea unei sume reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumelor la a căror plată fost obligată pârâta de către prima instanță, cerere cu care nu a investit însă această instanță și care nici nu poate fi încadrată, față de conținutul său, în dispozițiile art.294 alin.2 din Cod pr.civilă.
În lumina principiilor ce guvernează calea de atac a apelului, anume: se devoluează ceea ce s-a apelat pecum faptul că se devoluează strict ceea ce s-a judecat dar ținând seama și de faptul că hotărârea primei instanțe a fost criticată doar sub aspectul nesoluționării unei cereri care nu reprezintă o derogare de la limitele efectului devolutiv al apelului, se conchide că apelul formulat de reclamantă este neîntemeiat și va fi respins ca atare.
Referitor laapelul formulat de către pârâta SC SACurtea va reține că acesta este fondat sub următoarele aspecte:
Critica privind inexistența obligației de plată a penalităților de întârziere solicitate de reclamantă ca fiind derivate din activarea clauzei penale inserată în contractul de prestare nr.038/2000, este în opinia instanței de apel - întemeiată.
Aceasta pentru că facturile față de care reclamanta calculează penalități sunt emise în baza contractelor de vânzare - cumpărare,materializate în forma actelor adiționale nr.2 și 3,care nu conțin însă nici o clauză privind plata de penalități în caz de întârziere.
Este adevărat că, contractul de prestații nr.C/38/7S/NV/2000 conține la art.21 o clauză penală referitoare la penalități, însă, prima instanță a interpretat cele două acte adiționale după sensul literal al termenilor reținând greșit că voința părților ar fi fost cea invocată de reclamantă.
Astfel, se observă, din ansamblul prevederilor celor 2 înscrisuri intitulate acte adiționale (filele 29 și 30 din dosarul nr.1173/com/2003 al Curții de APEL CONSTANȚA ) că ele sunt în realitate contracte de vânzare - cumpărare, distincte de contractul de prestații nr.38/2000.
Potrivit obiectului lor se prevede vânzarea de reclamantă pârâtei și corelativ cumpărarea de către cea din urmă, de fier vechi, în schimbul plății prețului acestei mărfuri.Acest obiect diferă de cel al contractului de servicii nr.c/38/2000 ce constă în obligația asumată de pârâtă de a dezmembra vagoanele puse la dispoziție de către reclamantă în schimbul plății de către aceasta a prețului respectivei prestației.
De aceea, sub aspectul acestei critici, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod pr.civilă se impune admiterea în parte a hotărârii apelate și înlăturării acestei obligații stabilite în sarcina pârâtei, nelegal stabilită de către prima instanță.
Referitor la celelalte critici se reține caracterul lor nefondat.
Corect a reținut prima instanță din coroborare probatoriilor administrate în cauză că factura nr.-/2002 pentru suma de 672.991, 0946 reprezentând prețul fierului vechi și deșeurilor de lemn a fost emisă în baza procesului verbal nr.59/2002.
Deși neacceptată la plată această factură, atâta vreme cât pârâta nu a făcut dovada că marfa ce a făcut obiectul procesului verbal de custodie a fost predată reclamantei, sancționarea pârâtei prin obligarea la plata sumei reprezentând c/valoarea preț fier vechi pregătit și deșeuri lemn se impunea.
Sub aspectul criticii privind obligația de a restitui bunuri de gen și nu contravaloarea acestora, Curtea reține că prima instanță a concluzionat judicios că opțiunea privind obligarea la plata daunelor ce i-au fost provocate aparține reclamantei, astfel că soluția primei instanțe nu se impune a fi schimbată, fiind temeinică și legală.
În temeiul disp. art. 296 din Codul d e procedură civilă va fi admis apelul pârâtei și schimbată soluția în sensul înlăturării obligației stabilită în sarcina pârâtei privind plata de penalități de întârziere în sumă de 112.387,65 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată excepția anulării ca netimbrat a apelului declarat de către SA, invocată de apelanta-pârâtă SC SA.
Respinge ca nefondată excepția inadmisibilității apelului declarat de către, invocată de apelanta-pârâtă SC SA.
Admite apelul formulat de către pârâtă SC SA, cu sediul în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.960/ 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (în format vechi nr.1603/COM/2005 ).
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul înlăturării obligației de plată a pârâtei către reclamantă a sumei de 112.387,65 lei reprezentând penalități de întârziere.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta SOCIETATEA DE ADMINISTRARE ACTIVE FEROVIARE F- SA, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr.960/ 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (în format vechi nr.1603/COM/2005).
Obligă apelanta-reclamantă la plata către stat a diferenței de taxă de timbru aferentă penalităților contestate, neachitată, în cuantum de 1476,7 lei.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 decembrie 2008.
Președinte, Pentru jud.- -,
- - conf. art.261 alin.2 Cod pr.civilă
Semnează Președinte instanță,
Grefier,
- -
06 ianuarie 2009
Jud.fond.
red.dec.jud.- 29 01 2009
tehnored.
4 ex.29.01.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
________________________________________________________________
Dosar nr-
Către,
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B - SECTOR 1
Vă comunicăm alăturat, decizia civilă nr. 218/COM pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 22 decembrie 2008, în dosarul nr-, conformă cu originalul aflat la dosar, întrucât prin această decizie apelanta-reclamantă SOCIETATEA DE ADMINISTRARE ACTIVE FEROVIARE F- SA, cu sediul în B, sector 1,-, înregistrată la ORC B sub nr. J-, CUI RO-, a fost obligată la plata către stat a diferenței de taxă de timbru aferentă penalităților contestate, neachitată, în cuantum de 1476,7 lei.
PREȘEDINTE DE COMPLET,
- -
Grefier,
- -
2ex/2.02.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli
