Spete pretentii comerciale. Decizia 220/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 220/COM
Ședința publică de la 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelului comercial d eclarat de apelanta pârâtă - - SA, cu sediul în C,-, împotriva Sentinței civile nr. 1721/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - - GENERAL SA PRIN LICHIDATOR JUDICIAR, u sediul în C,-, -.A,.2, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 10.12.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta, iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 17.12.2008 și la 23.12.2008 pentru când:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Constanța sub nr-, reclamanta - General SA, în lichidare, prin lichidator judiciar, a chemat în judecată pe pârâta - SA solicitând obligarea acesteia la restituirea sumei de 580.847,13 lei, reprezentând garanții reținute de aceasta pentru lucrările de construcții la investiția "modernizare și reabilitare Stații de pompare și canalizare".
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul de subantrepriză nr.-/A/25.03.2002, având ca obiect lucrări de construcții pentru investiția "modernizare și reabilitare stații de pompare și canalizare", cu termen de execuție la data de 1.05.2005 pentru un preț al lucrărilor în valoare de 1.357.521,48 euro + TVA.
Pârâta a reținut în evidența sa contabilă suma de 580.847,31 lei (5.808.471.352 rol), reprezentând garanțiile de bună execuție, conform facturilor fiscale emise în perioada 30.12.2002 - 30.09.2004.
La data de 27.09.2004, pârâta a adus la cunoștință reclamantei rezilierea unilaterală a contractului de subantrepriză începând cu data 1.10.2004.
Reclamanta a mai învederat că, potrivit art.21 lit.f din Legea 10/1995, pârâtei îi revenea obligația asigurării recepției lucrării și restituirii garanțiilor de bună execuție în sumă de 580.847,13 lei, obligație neexecutată de aceasta.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.25 lit.g din Legea 85/2006, art.21 lit. f din Legea 10/1995.
Reclamanta a anexat acțiunii înscrisuri.
Pârâta - SA a depus întâmpinare, invocând, pe cale de excepție, prescrierea dreptului reclamantei la acțiune.
In motivarea excepției, pârâta a susținut că, față de data de 1.10.2004 când a fost reziliat contractul, investirea instanței cu soluționarea cererii abia la data de 5.10.2007 s-a făcut cu încălcarea termenului general de prescripție.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției, ca nefondată, termenul de prescripție calculându-se de la data de 1.10.2004.
La data de 3 aprilie 2008, pârâta a precizat că este prescris dreptul reclamantei la acțiune doar pentru suma de 371.493,62 lei reprezentând garanții pentru avans și garanțiile de bună execuție, renunțând la a mai susține excepția prescripției în ce privește diferența de 209.353,9 lei.
În concluziile scrise formulate la data de 19.06.2008, pârâta a susținut că procesul verbal nr.474/22.06.2005 trebuie înlăturat întrucât nu poartă ștampila - SA, nici numărul de înregistrare de la societate. De asemenea, semnatarul înscrisului nu este reprezentantul legal al pârâtei și nici nu are mandatul consiliului de administrație pentru a participa la concilierea prealabilă din data de 22.06.2005, înscrisul fiind lipsit de efecte juridice.
A mai susținut pârâta că în cuprinsul procesului verbal sumele sunt indicate "sub rezerva contractelor din care derivă acestea", iar în ce privește decontarea sumei datorate chiar semnatara înscrisului arată că "nu este împuternicită să exprime un punct de vedere". Prin urmare, nu sunt întrunite condițiile de întrerupere a cursului prescripției, recunoașterea datoriei nefiind neîndoielnică.
Prin Sentința civilă nr. 1721/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa respins excepția prescripției dreptului reclamantei - General SA, prin lichidator judiciar C, la acțiune - invocată de pârâta - SA, ca nefondată, a fost admisă cererea reclamantei și obligată pârâta la plata sumei de 580.847,13 lei, reprezentând garanții.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, reținând în referire la excepția prescripției dreptului la acțiune, că reclamanta - General SA, în calitate de subantreprenor, și pârâta - SA, în calitate de antreprenor, au încheiat contractul de subantrepriză nr.K -/A/25.03.2002 prin care s-a obligat să execute lucrările de construcții, pentru investiție "modernizare și reabilitare stații de pompare și canalizare" în valoare de 1.357.521,48 lei.
Lucrările contractate urmau a fi executate până la data de 1.05.2005.
Părțile au convenit ca din valoarea producției facturate să fie reținute garanțiile în cuantumul prevăzut în contractul principal încheiat între pârâtă (antreprenor general) și.
Potrivit clauzelor înserate în contractul principal (punctul 5) părțile au convenit asupra a trei feluri de garanții.: garanția pentru avans ce urma a se înapoia la plata ratei finale, după finalizarea construcției, garanția de bună execuție, scadentă la acceptarea secțiunilor (certificatul de preluare) și garanția de bună funcționare, scadentă la cel mult două luni după expirarea perioadei de responsabilitate pentru defecte (un an de la certificatul de preluare).
Pârâta a susținut că garanția pentru avans și cea de bună execuție, în valoare de 371.493,62 lei a devenit scadentă la 14.09.2004 (data terminării lucrărilor), respectiv 30.07.2004, astfel că dreptul reclamantei la acțiune s-a prescris, nefiind exercitat în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art.3 din Decretul 167/1995.
Susținerile acesteia nu au fost reținute de instanță întrucât în cauză, sunt incidente dispozițiile art.16 alin.1 lit.a și 17 alin.2 din Decretul 167/1958, conform cărora prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție.
Astfel, în procesul verbal de conciliere directă încheiat la data de 22.06.2005 și înregistrat la - General SA sub nr.474, s-a consemnat că pârâta - SA, în calitate de debitor-antreprenor este de acord cu sumele arătate de către reclamanta din prezenta cauză, respectiv cu suma totală de 14.450.560.168 lei (rol), potrivit evidențelor contabile, sumă în care este inclusă și garanția de bună execuție de 6.760.634.492 lei (rol). S-a consemnat, de asemenea, punctul de vedere al pârâtei în sensul că valoarea totală a sumei datorate de - SA este de 14.385.387.730 lei, întrucât au fost efectuate plăți în contul - General SA în valoare totală de 65.172.436 lei (rol).
Pârâta, în notele scrise depuse la dosar a susținut că semnatara procesului verbal - director economic al - SA - nu avea mandatul consiliului de administrație pentru a încheia procesul verbal de conciliere directă mai sus arătat, astfel că acest înscris nu poate produce efecte. Excepția fiind invocată de pârâtă după rămânerea cauzei în pronunțare, instanța a considerat că nu este ținută a se pronunța asupra acesteia, întrucât nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților. De altfel, semnatara procesului verbal de conciliere este director economic al pârâtei, persoană căreia, conform art.10 alin.2 din Legea 82/1991 (rep. 4) îi revine obligația organizării și conducerii contabilității și care, în virtutea acestei funcții, cunoștea datoriile societății.
Nu au fost reținute nici susținerile pârâtei cu privire la "caracterul echivoc" al sumelor cuprinse în procesul verbal înregistrat sub nr.474/22.06.2005. Este adevărat că s-a menționat în acest proces verbal faptul că în ce privește decontareasumei datoratesemnatara înscrisului nu este împuternicită să-și exprime un punct de vedere, noțiunea de decontare fiind însă folosită în sensul de dată a plățiisumei datorate. Prin urmare, din întreg conținutul procesului verbal rezultă, fără echivoc, recunoașterea datoriei ce face obiectul prezentei cauze.
Cum, prin recunoașterea de către pârâtă a datoriei sale față de reclamantă s-a întrerupt termenul de prescripție, cu data de 22.06.2005 începând să curgă un nou termen de prescripție, cum acțiunea reclamantei a fost înregistrată la data de 5.10.2007 - în termenul de prescripție de 3 ani - excepția invocată de pârâtă a fost respinsă ca nefondată.
Astfel, în temeiul art.969 Cod civil, conform căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părți contractante, pârâta este ținută la a-și îndeplini obligația de restituire a garanției de bună execuție reținută în temeiul clauzelor contractului K -/A/25.03.2002, instanța a obligat-o la plata sumei de 580.847,13 către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâta - SA, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
A criticat hotărârea apelată sub aspectul lipsei calității procesuale active a reclamantei, sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune cât și pe fond.
În ce privește lipsa calității procesuale active a reclamantei a arătat că intimata reclamantă - General SA este supusă procedurii insolvenței reglementată de dispozițiile Legii nr. 85/2006, astfel că, legitimarea procesuală activă în acțiunile având ca obiect încasarea creanțelor debitoarei falite aparține, în exclusivitate, lichidatorului judiciar, potrivit art.25 lit.g din Lege. Prin urmare, acțiunea trebuia formulată de către lichidatorul judiciar al intimatei și nu de către aceasta din urmă prin lichidator.
Dispozițiile Legii nr. 85/2006 conferă legitimare procesuală activă debitoarei falite în cazuri expres și limitativ prevăzute, respectiv contestația pe care aceasta o poate formula împotriva cererii creditorilor de deschidere a procedurii insolvenței, în formularea contestațiilor împotriva măsurilor luate de administrator sau lichidatorul judiciar, în propunerea unui plan de reorganizare și în formularea contestațiilor la rapoartele periodice ale administratorului și lichidatorului. Acțiunea ce formează obiectul prezentului litigiu nu se încadrează în categoria celor enumerate, a celor ce pot fi formulate de către debitoarea falită, dimpotrivă, ea este expres prevăzută în acțiunile indicate ca aparținând lichidatorului judiciar.
În ce privește respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, apelanta apreciază că este forțată calificarea punctului de vedere al societății pârâte exprimat de o persoană care nu îndeplinea calitatea de reprezentant legal sau convențional al societății, cuprins în procesul verbal de conciliere încheiat la data de 22.06.2005 drept o recunoaștere a dreptului de creanță al intimatei reclamante, recunoaștere de natură a determina întreruperea cursului prescripției dreptului material la acțiune în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit.a din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă. Elementul principal al criticii nu îl reprezintă faptul că persoana care a exprimat punctul de vedere nu avea calitatea de reprezentant legal sau convențional al societății pârâte, ci lipsa oricărei concordanțe între sumele ce fac obiectul prezentei acțiuni și sumele pretins recunoscute de pârâtă ca atare de către instanța de fond, evidentă fiind atât neconcordanța cuantumului cât și a titlului cu care acestea a fost pretinse, respectiv recunoscute.
A mai arătat că toate sumele pretinse prin cererea introductivă au natura garanției de bună execuție, toate sumele ce fac obiectul procesului verbal de conciliere din data de 26.05.2005 ce cuprinde, în aprecierea instanței de fond, recunoașterea societății pârâte, vizează sume având natura garanției de bună execuție, sumele acordate însă de instanța de fond se referă/cuprind trei categorii de sume pretins reținute de societatea pârâtă convenite ca atare de părți prin contractul de antrepriză, respectiv, garanția pentru avans, garanția de bună execuție și garanția de bună funcționare. Este dificil de identificat maniera la care instanța de fond a ajuns la concluzia că ar exista orice gen de concordanță între sumele recunoscute de o persoană neautorizată în acest sens și cele ce fac obiectul cererii introductive. În condițiile inexistenței pretinsei recunoașteri, se impunea admiterea, fie chiar și în parte, a excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Faptul efectuării procedurii concilierii directe doar pentru sumele datorate cu titlu de garanție de bună execuție în condițiile sesizării instanței cu o cerere având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea a trei tipuri distincte de sume, generează o altă critică hotărârii instanței de fond, critică dedusă din nerespectarea dispozițiilor art. 7201Cod pr. civilă pentru sumele pretinse cu titlu de garanții pentru avans și garanții de bună funcționare.
Pe fond, apelanta a apreciat că intimata reclamantă nu a făcut dovada faptului că era îndreptățită la restituirea unor sume pretins reținute cu titlu de garanție de bună execuție, prin dovedirea recepției fără obiecțiuni a lucrărilor efectuate de acesta.
Intimata reclamantă legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de pârâtă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
A solicitat intimata respingerea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei - General SA în lichidare judiciară prin lichidator judiciar, în temeiul art. 227 lit.f coroborat cu art. 233 alin.4 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale republicată, raportat la art. 5 alin.1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și la încheierea nr. 1125/11.04.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 6861/2004 și încheierea nr. 3695/18.11.2005 pronunțată de Tribunalul Constanța. Debitoarea - General SA în lichidare judiciară își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia, prin urmare, dreptul de a încasa sumele pretinse prin cererea de chemare în judecată, aparține - General SA în calitate de furnizor al serviciilor de construcții efectuate pentru - SA în baza contractului de subantrepriză încheiat între părți și a facturilor fiscale din perioada 30.12.2002-30.09.2004.
Mai arată intimata că la data deschiderii procedurii falimentului față de - General SA s-a schimbat numai starea societății - din funcționare normală în faliment - fără ca societatea să își piardă personalitatea juridică.
În ce privește criticile aduse hotărârii pronunțate pe fond, a arătat intimata că instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal faptul că pârâta - SA nu și-a îndeplinit obligația legală de restituire a garanției de bună execuție în sumă de 580.847,13 lei către - General SA, obligație născută ca urmarea încheierii contractului de subantrepriză din 2002 și a facturilor fiscale emise de - General SA în perioada 30.12.2002-30.09.2004.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune a arătat intimata că instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal că reclamanta în calitate de subantreprenor și pârâta - SA în calitate de antreprenor, au încheiat contractul de subantrepriză în anul 2002 prin care s-a obligat să execute lucrări de construcții, pentru investiția "modernizare și reabilitare stații de pompare și canalizare în valoare de 1.357.521,48 lei. Lucrările contractate urmau a fi executate până la data de 1.05.2005.
Sumele cuprinse în procesul verbal de conciliere 474/22.06.2005 sunt adevărate și clare, neexistând caracterul echivoc al acestora invocat de apelanta pârâtă. Prin recunoașterea de către - SA a datoriei sale față de - General SA în lichidare prin lichidator judiciar s-a întrerupt termenul de prescripție cu data de 22.06.2005 începând să curgă un nou termen de prescripție cum acțiunea - General SA în lichidare a fost introdusă la data de 5.12.2007 în termenul de prescripție de 3 ani, instanța în mod legal și temeinic a respins ca nefondată excepția invocată de - SA.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate și în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 25 din Legea nr.85/2006,
Principalele atribuții ale lichidatorului, în cadrul prezentei legi, sunt:
a) examinarea activității debitorului asupra căruia se inițiază procedura simplificată în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și a existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138, și supunerea acelui raport judecătorului-sindic într-un termen stabilit de acesta, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea lichidatorului, dacă un raport cu acest obiect nu fusese întocmit anterior de administratorul judiciar;
b) conducerea activității debitorului;
c) introducerea de acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum și a unor transferuri cu caracter patrimonial, a unor operațiuni comerciale încheiate de debitor și a constituirii unor garanții acordate de acesta, susceptibile a prejudicia drepturile creditorilor;
d) aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor și luarea măsurilor corespunzătoare pentru conservarea lor;
e) menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de debitor;
f) verificarea creanțelor și, atunci când este cazul, formularea de obiecțiuni la acestea, precum și întocmirea tabelelor creanțelor;
g) urmărirea încasării creanțelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanțelor; formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocați;
h) primirea plăților pe seama debitorului și consemnarea lor în contul averii debitorului;
i) vânzarea bunurilor din averea debitorului, în conformitate cu prevederile prezentei legi;
j) încheierea de tranzacții, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunțarea la garanții reale sub condiția confirmării de către judecătorul-sindic;
k) sesizarea judecătorului-sindic cu orice problemă care ar cere o soluționare de către acesta;
l) orice alte atribuții stabilite prin încheiere de către judecătorul-sindic.
Rezultă fără echivoc faptul că legea insolvenței a conferit lichidatorului legitimare procesuală activă în ceea ce privește formularea acțiunilor în pretenții împotriva debitorilor societății falite, având dreptul de a acționa în nume personal și nu în calitate de reprezentant al acesteia.
Acest aspect este o consecință directă a faptului că prin Încheierea prin care judecătorul sindic decide intrarea în faliment pronunță și dizolvarea societății debitoare dispunând totodată ridicarea dreptului de administrare al acesteia.
Vor fi înlăturate susținerile intimatei potrivit cărora debitoarea falită are calitate procesuală activă întrucât societatea în lichidare judiciară își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidării, până la terminarea acesteia, ca neavând legătură cu excepția invocată de apelantă. În cauză nu s-a invocat excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei motivată de pierderea personalității juridice.
Nu trebuie confundată calitatea procesuală - îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de participa la activitatea judiciară și capacitatea procesuală de folosință - aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații.
Prin urmare, Curtea constată că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este întemeiată, fapt ce determină respingerea acțiunii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Față de acest aspect nu vor mai fi analizate celelalte motive invocate de apelantă.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art.296 Cod procedură civilă urmează să admită apelul, să schimbe în tot hotărârea apelată, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - General SA prin lichidator judiciar și va respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. intimata va fi obligată în favoarea apelantei la plata sumei de 9.857 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat 5.355 lei și taxă judiciară de timbru - 4.497 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul comercial dclarat de apelanta pârâtă - - SA, cu sediul în C,-, împotrivaSentinței civile nr. 1721/19.06.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă - - GENERAL SA prin lichidator judiciar, u sediul în C,-, -.A,.2.
Schimbă în tot hotărârea apelată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - General SA prin lichidator judiciarși respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Obligă intimata la plata sumei de 9.857 lei în favoarea apelantei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședințapublicăastăzi, 23 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -
4 ex./30.01.2009
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
